Sunteți pe pagina 1din 50

www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune.

CAMARADERIA CELOR RĂNIȚI 


SCOTT DAVIS 

Cu patru ani în urmă, un prieten apropiat de la biserica mea din campus mi‑a spus că 
are atracții față de acelaşi sex. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva. Am fost şocat, 
confuz  şi  complet  nesigur  cum  să  mă  raportez  la  el.  Întrebările  mele  reprezentau  o 
întreagă  gamă,  de  la  cele intens teologice – „Ce  îmi spune  aceasta,  dacă  îmi  spune  ceva, 
despre  credința  lui?”  –  la  cele  intens  practice:  „Mai  este  în  ordine  dacă  îl  îmbrățişez?” 
Întrebările  lui  erau  mult  mai  profunde.  „De  ce  eu?  Cine  sunt  eu  de  fapt?  Mă  iubeşte 
Dumnezeu cu adevărat? Ce fac acum?” 
În ultimii câțiva ani, am căutat răspunsuri nu numai la propriile mele întrebări, ci şi la 
întrebările  şi  nevoile  inimii  lui,  ale  celorlalți  bărbați  tineri  pe  care  i‑am  întâlnit,  care  se 
luptă  cu  aceeaşi  dificultate,  şi  ale  nenumăraților  bărbați  tineri  din  biserica  mea,  care  se 
luptă nu cu atracția față de bărbați, ci cu pofta, cu pornografia şi cu necurăția sufletului, 
care  le  rod  viețile.  Ce  înseamnă  să  fii  bărbat  într‑o  lume  care  ne  efeminează,  cu  toate 
imaginile distorsionate ale sexualității şi masculinității? 
Rămân, ca tânăr slujitor la o biserică de colegiu, la ceea ce consider a fi una dintre liniile 
întâi în bătălia pentru suflete. Îi vedem în fiecare zi pe cei care umblă răniți, cu un zâmbet 
fals pe față, alinându‑şi durerea cu alcool, sex şi realizări. Îi vedem în fiecare zi în biserica 
noastră. Este nevoie de puțin timp şi de multă încredere, înainte ca ei să‑şi dea măştile jos 
şi să ne lase să îi vedem aşa cum sunt. La început am crezut că este ceva ciudat cu mine, 
pentru  că  atrăgeam  oamenii  răniți.  În  cele  din  urmă  am  acceptat  adevărul  –  nu  există 
oameni  care  nu  sunt  răniți.  La  îndrumarea  clară  a  lui  Dumnezeu  şi  cu  ajutorul  unui 
prieten  minunat,  m‑am  dus  la  Conferința  Exodus  2002,  la  Chicago,  luna  trecută.  Eram 
complet nepregătit pentru ceea ce avea să facă Dumnezeu în viața mea. 
Cum poate că ați înțeles, atracția față de acelaşi sex nu este ceva cu care mă lupt. M‑am 
dus la conferință din dragoste pentru prietenii mei şi din dorința profundă de a face ceva. 
Nu mă aşteptam să fiu personal atins. Aşteptam, în cel mai bun caz, ajutor ca să încep un 
grup  de  suport  în  campusul  meu.  Cu  toate  acestea,  Dumnezeu  avea  altceva  pregătit 
pentru mine. 
Acea  săptămână a  fost  pentru  mine o  experiență  ca  rugul aprins.  A fost  o dezvăluire 
complet neaşteptată a gloriei lui Dumnezeu, în modul cel mai greu de imaginat. Am venit 
la conferință ca să învăț cum să îi vindec pe alții; Dumnezeu mi‑a vindecat propriul meu 
suflet. Am venit ca să dobândesc abilități pentru misiune; Dumnezeu m‑a atins profund cu 
prezența Lui. Am venit să învăț cum să ajut o mică parte din biserica mea; Dumnezeu m‑a 
învățat cum să îi ajut pe toți. 
Când am ajuns la Chicago, nu aveam idee cum să îi ajut pe prietenii mei care se luptau 
cu atracția față de acelaşi sex; aveam numai un gol în stomac, care mă îndemna: „Trebuie 
să faci ceva!” Când am plecat, aveam o bază solidă pentru înființarea unei misiuni pentru 
cei  din  biserica  mea,  a  căror  sexualitate  este  distorsionată.  Personalul  Exodus  şi  liderii 
misiunii au fost fantastici. Mi‑au dat o comoară de cunoştințe, din experiența lor de ani de 
zile, în  numai  câteva zile: am  învățat  despre  înțelegerea  cauzelor atracției  față de acelaşi 
sex,  despre  dificultățile  la  care  trebuie  să  se  aştepte  misiunile  pentru  afirmarea 
masculinității, cum să îi ajut pe cei răniți să găsească vindecarea interioară şi multe altele.


www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
De  asemenea,  nu  am  venit  la  Chicago  aşteptând o  reînnoire  spirituală  personală,  dar 
exact aceasta am primit. Închinarea oamenilor lui Dumnezeu în acel loc al smereniei şi al 
frângerii a fost uimitoare! Sentimentul prezenței lui Dumnezeu a fost mai presus de orice 
îndoială.  Am  venit  ca  bărbați  şi  femei  smeriți,  profund  conştienți  de  nevoile  noastre,  iar 
Domnul  nostru  ne‑a  întâmpinat  acolo.  Ei  bine,  mulți  dintre  noi  erau  deja  conştienți: 
trebuie să merg la o conferință Exodus, ca să încep să recunosc propriile mele nevoi şi răni. 
În acel weekend, Dumnezeu m‑a adus într‑o nouă poziție, de smerenie şi de conştiență a 
lucrării Lui în propria mea inimă. 
Unul  dintre  cele  mai  interesante  lucruri  pe  care  le‑am  învățat  la  conferință  este  că 
bărbații  care  se  luptă  cu  atracția  față  de  acelaşi  sex  au  o  nevoie  disperată  de  prietenii 
puternice cu bărbați care nu se luptă cu aşa ceva. Îmi este ruşine pentru că atât de multe 
dintre bisericile lui Dumnezeu au renunțat la responsabilitatea lor de a‑i ajuta pe bărbați şi 
pe femei să iasă din homosexualitate. Bisericile sunt locul firesc pentru ei, locul în care să 
găsească  vindecare  spirituală  şi  în care  să  cultive  şi  să  dezvolte  prietenii  cu  persoane  de 
acelaşi  sex,  dar  noi  îi  respingem  şi  îi  evităm.  Chiar  şi  cele  mai  iubitoare  şi  mai  bine‑ 
intenționate biserici, au tendința de a‑i expedia la consilieri, când una dintre cele mai mari 
nevoi ale lor este pur şi simplu să aibă un prieten bun. Am văzut în propria mea biserică 
efectul vindecător pe care poate să îl aibă un om evlavios care nu are atracții față de acelaşi 
sex, asupra  unui bărbat  care are acele atracții.  Trebuie  să  ne  facem  curaj  să trecem  peste 
stigmatele  noastre  şi  să  îi  îmbrățişăm  cu  căldură  pe  homosexuali.  Nu  crezi  că  Isus  ar  fi 
făcut‑o? 

Raportându‑ne ca la nişte egali 
Nu suntem chiar atât de diferiți, tu şi cu mine. Bărbat sau femeie, hetero sau gay (iudeu 
sau păgân, sclav sau liber, de fapt): toți suntem răniți de această lume, toți suntem pătați 
de  păcatul  nostru,  toți  suntem  iubiți  de  Dumnezeu.  Am  găsit  prietenie  şi  fraternitate  la 
conferință.  Am descoperit  că  mă  puteam  raporta  la  cei  care  se  luptă  cu  atracțiile  față  de 
acelaşi  sex  ca  la  nişte  egali,  deşi  luptele  mele  sunt  diferite.  M‑am  simțit  uneori 
neconfortabil?  Bineînțeles.  Dar  familia  lui  Dumnezeu  este  o  legătură  puternică,  iar 
identitatea  mea  de  bază  nu  a  fost  niciodată  cea  de  „hetero”  –  ci  cea  de  „copil  al  lui 
Dumnezeu”. 
Credința creştină a fost întotdeauna o „camaraderie a celor răniți”. David, omul după 
inima  lui  Dumnezeu,  s‑a  culcat  cu  soția  altui  bărbat.  Solomon,  regele  cel  înțelept,  a  fost 
împins de multele lui soții să se închine altor zei. Femeia de la fântână, a cărei viață Isus a 
acceptat‑o cu atâta tandrețe, fusese căsătorită de cinci ori. Femeia care I‑a uns picioarele lui 
Isus cu mir, era o prostituată. Când a hotărât dintr‑odată familia lui Dumnezeu că numai 
cei  „sănătoşi”  ar  trebui  să  fie  lăsați  înăuntru?  Noi  suntem  biserica,  cei  răniți,  aflați  în 
procesul de vindecare. Ar trebui să îi vedem pe gay şi pe lesbiene îngrămădindu‑se la uşile 
noastre,  renunțând  plini  de  bucurie  la  viața  lor  de  păcat,  datorită  dragostei  noastre 
primitoare. Cum de am devenit duşmanii lor? Suntem prietenii lor fireşti cei mai buni! Noi 
suntem proscrişii, cei răniți – biserica. 

Darul lui Exodus 
Nevoile de bază ale bărbaților pe care i‑am întâlnit luna trecută nu sunt diferite de ale 
mele.  Ei  tânjesc  după  o  legătură  profundă  şi  semnificativă  cu  Tatăl,  pe  care  să  se  poată

www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
baza. Tânjesc după un model masculin care să le arate cum să fie bărbați adevărați. Tânjesc 
în interiorul lor după o putere vindecătoare, care să atingă rănile lor ascunse şi să aducă 
mângâiere. Au nevoie de Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul. Nevoile mele nu sunt diferite. 
De asemenea, nevoile bisericii mele (pastori, auziți?) nu sunt diferite. Trăim în ceea ce 
este  poate  societatea  cea  mai  plină de  sexualitate  din  istorie. Nu  poți  să  mergi  pe  stradă 
sau  să  deschizi  televizorul,  fără  să  fii  bombardat  cu  sexualitate  distorsionată.  Generația 
mea  a  crescut  îmbibată  cu  noțiunea  că  sexul  este  cheia  către  fericire  şi  către  adevărata 
satisfacție  în  viață.  Ce  minciună  tristă,  care  ne  face  să  ne  închinăm  mai  degrabă  unei 
versiuni distorsionate a frumosului dar al sexualității, pe care ni l‑a dat Dumnezeu, decât 
Creatorului Însuşi. 
Generația  mea  şi  cei  cere  vin  după  noi  au  o  sexualitate  distorsionată.  Nu  numai 
pedofilii şi violatorii.  Nu  numai  cei  care  sunt  gay  sau  lesbiene.  Noi toți.  Cultura  noastră 
este saturată de sexualitate: de ce nu vorbim despre aceasta duminica dimineața, cel puțin 
la fel de deschis cum o fac cei de la televiziune în timpul „orelor pentru familie”? Membrii 
bisericilor  noastre au  o  sexualitate  distorsionată  în  orice  mod  imaginabil:  le  putem arăta 
bunăvoință  ca  să  îşi  facă  rănirea  cunoscută,  fără  să  îi  condamnăm?  Prietenii  noştri  sunt 
răniți  în  interior:  ne  vom  încrede  în  Dumnezeu  pentru  vindecarea  lor?  Este  timpul  ca 
biserica să înceapă să răspundă cu dragostea şi adevărul lui Dumnezeu, în puterea Lui. 
Ceea ce a oferit  Exodus este un dar de care trupul lui Hristos are nevoie cu disperare. 
Am  simțit  la  conferință  o  atmosferă  care  mă  rog  să  pătrundă  în  biserică.  Am  venit  ca 
oameni  care  îşi  recunoşteau  propria  rănire  şi  fără  stigmate  sau  tabuuri.  Am  strigat  ca 
Dumnezeu  să  ne  vină  în  întâmpinare  acolo.  Iar  El  a  făcut‑o!  Dumnezeul  nostru, 
Vindecătorul nostru, a venit cu putere la cei răniți şi smeriți. 
Mă rog ca trupul lui Hristos să devină tot mai mult ca acei bărbați şi femei pe care i‑am 
întâlnit la Chicago. Ar trebui să vii anul viitor. Chiar ar trebui. 

Camaraderie  of  the  Broken.  Copyright  ©  2005  Exodus  International.  Tradus  şi  folosit  cu 
permisiunea  Exodus  International,  P.O.  Box  540119,  Orlando,  FL  32854,  USA, 
www.exodusinternational.org.  Scott  Davis  slujeşte  la  New  Life  Christian  Fellowship  [Părtăşia 
Creştină Viață Nouă] din Virginia. 

CE NE ÎNVAȚĂ ÎNTRUPAREA DESPRE AJUTAREA HOMOSEXUALILOR 
TIM WILKINS 

Apostolul  Ioan  scria:  „Şi  Cuvântul  S‑a  făcut  trup,  şi  a  locuit  printre  noi”  (Ioan  1:14). 
Aceste  câteva  cuvinte  redau  puterea,  măreția,  dragostea  şi  harul  Dumnezeului 
atotputernic. Marele Creator a coborât la nivelul experienței omului, pentru a experimenta 
oboseala  (Ioan  4:6),  nevoia  de  somn  (Matei  8:4),  de  hrană  (Matei  4:2  şi  21:18)  şi  de  apă 
(Ioan  19:28).  Mai  important,  a  coborât  la  nivelul  nostru  pentru  a  experimenta  atracția 
înşelătoare a ispitei, căreia totuşi i s‑a împotrivit. „Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în 
ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18). Ce ne învață 
întruparea despre ajutarea homosexualilor pentru a ieşi din homosexualitate? „Dumnezeu 
întotdeauna inițiază căutarea şi salvarea.” Dumnezeu a părăsit splendoarea cerului pentru


www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
duhoarea  unui  staul  de  vite.  A  renunțat  la  tronul  Lui  pentru  o  troacă  de  mâncare  rece. 
Creatorul omnipotent a devenit un prunc neajutorat, care a trebuit să depindă total de o 
mamă biologică şi de un tată adoptiv. Ca şi creştini suntem chemați să fim parte a „căutării 
şi salvării”. Nu, nu aşteptăm ca homosexualii să‑şi pună în ordine viața, înainte de a veni 
în  întâmpinarea  acestei  nevoi  a  lor;  mai  degrabă  inițiem  salvarea.  Isus  a  ilustrat  frumos 
aceasta în pilda fiului risipitor. După ce fiul risipitor îşi risipise moştenirea pe materialism 
(inclusiv imoralitate), se întoarce la tatăl său. Singura dată când Dumnezeu este descris ca 
grăbit  în Sfânta  Scriptură  este aici,  în  Luca 15:20.  Tatăl,  care Îl  reprezintă  pe  Dumnezeu, 
aleargă  la  fiu!  „Dar  Tată  a  alergat  la  fiu,  când  l‑a  văzut  pe  fiu  întorcându‑se  acasă. 
Homosexualul trebuie să se căiască, să‑şi pună viața în ordine, să se acopere cu cenuşă, să 
spună  un  milion  de  „ave  Maria”  etc.,  înainte  ca  să‑l  ajutăm.”  Aceasta  poate  fi  o 
interpretare literală a textului, dar am face bine să ne amintim că după păcatul lui Adam şi 
Eva în grădina Edenului, şi în timp ce ei se ascundeau de Dumnezeu, Dumnezeu a inițiat o 
căutare a lor. Geneza 3:9 spune: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i‑a zis: Unde 
eşti?” În excelenta carte Unwanted Harvest [Recoltă nedorită] citim: „Creştinii evanghelici îi 
vor salva pe cei car pier (pe homosexuali), când vor fi siguri că al lor colac de salvare se va 
întoarce la ei curat şi în bună stare.” Dar aşa cum spune cântecul: „El S‑a uitat dincolo de 
greşeala mea şi a văzut nevoia mea.” Dumnezeu nu trece cu vederea greşeala noastră; mai 
degrabă priveşte dincolo de ea, realizând că avem nevoie de o relație vitală cu El. El ştie de 
asemenea că „despărțiți de El nu putem face nimic” (Ioan 15:5). Când Duhul Sfânt începe 
să  locuiască  în  viața  unui  homosexual  sau  în  viața  oricărui  alt  păcătos,  îi  dă  putere  să 
trăiască în acord cu Cuvântul Său. În acest anotimp când sărbătorim naşterea lui Hristos, 
haideți să ne croim de asemenea drum prin confuzia lumii şi să luăm hotărârea să inițiem 
misiuni de „căutare şi salvare”, care să ne ducă „unde puțini creştini s‑au dus înainte” – la 
homosexuali, cu un mesaj de vindecare. 

Tim Wilkins, What the Incarnation Teaches Us About Helping the Homosexual. Copyright © 
2005  Exodus  International.  Tradus  şi  folosit  cu  permisiunea  Exodus  International,  P.O.  Box 
540119,  Orlando,  FL  32854,  USA,  www.exodusinternational.org.  Pentru  mai  multe  informații 
despre Cross Ministry, vezi www.crossministry.org. 

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HOMOSEXUALITATE? 

Biblia este foarte clară cu privire la condamnarea comportamentului homosexual. Atât 
Vechiul, cât şi Noul Testament vorbesc la fel despre homosexualitate. În ciuda publicității 
făcute teologilor pro‑gay în ultimii ani, un studiu de exegeză serios şi logic tot nu permite 
o altă interpretare. 
Cei care iau în serios autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu ar trebui să fie conştienți că 
poate  niciun  alt  subiect  nu  reprezintă  o  amenințare  mai  mare  pentru  locul  Scripturii  în 
lumea  noastră  astăzi.  Dacă  lumea  (şi  prea  adesea,  chiar  biserica)  poate  fi  convinsă  că 
putem  ignora  ce  ne  învață  Biblia  despre  homosexualitate,  atunci  orice  altă  învățătură  a 
Scripturii  poate  fi  explicată  în  mod  rațional.  Respingerea  învățăturilor  ei  înseamnă  că 
încrederea în Biblie ca şi Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu va fi serios erodată.


www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Din  nefericire,  creştinii  nu  şi‑au  făcut  timp  să  se  pregătească  pentru  apărarea 
adevărului  pe  care  îl  cred.  Suntem  fi  familiari  cu  pasajele  relevante,  dar  simpla  citare  a 
acelor  pasaje  nu  le  va  fi  de  niciun  ajutor  celor  care  şi‑au  făcut  timp  să  înțeleagă 
argumentele pro‑gay. 
Argumentele se vor baza de obicei pe una dintre următoarele abordări ale Bibliei: 
1.  Referințele  la  homosexualitate  sunt  doar  urme  ale  culturii  dintr‑un  anumit  timp  şi 
loc. În general acest argument nu neagă ce spune Biblia; trimite doar la o anumită epocă de 
ignoranță şi prejudecată. 
2.  Cuvintele folosite  pentru  homosexualitate au  fost înțelese  şi/sau  interpretate greşit. 
Aceste cuvinte nu se referă la homosexualitate aşa cum o cunoaştem noi astăzi. 
3.  Cei  care  au  scris  pasajele  relevante  ale  Scripturii  nu  au  avut  o  cunoaştere  sau  o 
înțelegere  a  relațiilor  gay  dedicate.  Prin  urmare,  aceste  pasaje  se  referă  numai  la  acte 
homosexuale specifice, şi nu la homosexualitate ca întreg. 
4. Isus nu a spus niciun cuvânt despre homosexualitate. 
Argumentele nu țin seama în mod convenabil de mai mulți factori cheie. Pasajele care 
vorbesc împotriva homosexualității au fost scrise într‑o perioadă de mai multe sute de ani. 
Ele au  început  în  sălbăticia Iudeii  şi au  continuat  în oraşele cosmopolitane ale  Greciei  şi 
Romei.  Aceste  versete  includeau  națiunea  lui  Israel,  care  se  baza  pe  Dumnezeu,  ca  şi 
oraşele multiculturale şi saturate de idoli ale Noului Testament. Dumnezeu a intenționat 
în mod clar să cheme culturile să se conformeze Cuvântului Său. 
Argumentul cu privire la definițiile cuvântului, pur şi simplu nu rezistă la o examinare 
ştiințifică serioasă. În mod ironic, activiştii gay susțin deseori punctul de vedere conform 
căruia cei care cred ce spune Biblia sunt vinovați de învățături falsificate. Cu toate acestea, 
înregistrările celor două Testamente, ca şi cea a Septuagintei, vorbesc la fel despre această 
problemă. Aplicarea consecventă a principiilor exegetice acceptate nu lasă aici nicio zonă 
gri.  Aceste  principii  nu  îngăduie  nici  facerea  unei  deosebiri  între  tipurile  de  acte 
homosexuale. 
Unul  dintre  cele  mai  frecvent  repetate  citate,  auzit  la  talk‑show‑uri,  în  scrisori  către 
editor şi în conversația generală, este că Isus nu a menționat  niciodată homosexualitatea. 
Ioan, totuşi, afirmă că Isus a spus multe lucruri care nu au fost înregistrate (Ioan 21:25). În 
afară  de  aceasta,  Isus  a  arătat  clar  că  El  considera  că  scrierile  Vechiului  Testament  se 
bucură de autoritate şi sunt demne de încredere. Faptul că nimic din ce a spus El despre 
homosexualitate  nu  este  înregistrat,  ar  indica  în  modul  cel  mai  rezonabil  că  nu  a  văzut 
niciun  motiv  să  adauge  sau  să  schimbe  ceea  ce  era  deja  scris.  Isus  de  asemenea  nu  a 
menționat  niciodată  pedofilia,  lovirea  soției  sau  abuzul  de  droguri.  Chiar  şi  într‑o  lume 
postmodernă, ar fi dificil de argumentat că El nu era interesat de aceste probleme. 
Biblia este de asemenea foarte clară în privința faptului că orice fel de relație sexuală şi 
toate  relațiile  sexuale  în  afara  căsătoriei  sunt  interzise.  Este  la  fel  de  clar  că  o  căsătorie 
trebuie să fie între un bărbat şi o femeie. 
Mai  este  un  argument  la  care  încă  nu  am  răspuns.  În  toate  pasajele  despre 
homosexualitate, cămin şi sexualitate în general, nu există nici măcar unul care să ofere în 
vreun  fel  o  bază  legitimă  homosexualității  sau  care  să  vorbească  pozitiv  despre 
homosexualitate. 
În  timp  ce  Biblia  este  destul  de  clară  cu  privire  la  păcatul  homosexualității,  este  de 
asemenea  clară  cu  privire  la  promisiunea  de  a  birui  acest  păcat,  ca  şi  pe  celelalte  (1

www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Corinteni  6:11).  Mesajul  Bibliei  este  un  mesaj  al  speranței  bazate  pe  dragostea  lui 
Dumnezeu. El ne iubeşte pe fiecare dintre noi exact aşa cum suntem, dar ne iubeşte prea 
mult ca să ne lase aşa cum suntem. 
Pentru  o  examinare  mai  amănunțită  a  pasajelor  relevante  (Geneza  19;  Levitic  18:22, 
20:13; Romani 1:22‑29; 1 Corinteni 6:9; 1 Timotei 1:10; Iuda 1:7) vezi: 
Homosexuality  and  the  Biblie  [Homosexualitatea  şi  Biblia]  de  Dr.  Albert  Mohler  (Southern 
Baptist Theological Seminary [Seminarul Teologic Baptist din Sud] a publicat această broşură, 
dar ea este disponibilă şi online la www.albertmohler.com); 
Desires in Conflict [Dorințe în conflict] de Joe Dallas; 
Homosexuality  and  the  Bible:  Two  Views  [Homosexualitatea  şi  Biblia:  Două puncte de vedere 
diferite] de profesorii Dan O. Via şi Robert A. J. Gagnon; 
Fact Sheet, pe site‑ul www.lifeway.com. 

What does the Bible say about homosexuality? Copyright © 2005 Exodus International. Tradus 
şi  folosit  cu  permisiunea  Exodus  International,  P.O.  Box  540119,  Orlando,  FL  32854,  USA, 
www.exodusinternational.org.  Bob  Stith  este  pastor  al  Bisericii  Baptiste  Carroll  din  Southlake, 
Texas.  Este  licențiat  al  Universității  Samford  şi  are  un  masterat  la  Seminarul  Teologic  Baptist 
Southwestern din Fort Worth, Texas. Bob este implicat în Exodus International de mai mult de zece 
ani.  A vorbit  la  multe  biserici  şi  la  evenimente  legate de  Exodus.  A  scris  de  asemenea  mai  multe 
articole pe tema homosexualității şi a bisericii. Bob este director al bordului Living Hope Ministries 
[Misiunea Speranță Vie], o misiune afiliată la Exodus, din Dallas‑Fort Worth. Bob şi soția lui, Del, 
locuiesc în Southlake, Texas. 

CHEMAREA LUI DUMNEZEU LA MISIUNE 
PETER LANE 

Ştiu ce este conflictul de identitate. M‑am născut într‑o familie de descendență indiano‑ 
irlandeză  şi  am  trăit  într‑o  zonă  pentru  emigranți,  cu  o  dezvoltare  socio‑economică 
scăzută. Eram nelegitim, tatăl meu indian a părăsit‑o pe mama când eram mic şi s‑a întors 
în  India.  Aşa  că  nu  aveam  frați  sau  surori.  Şi  nicio  figură  masculină  a  tatălui,  numai  o 
relație  de  facto  (ca  în  cazul  multor  prieteni  de‑ai  mei  din  copilărie).  Şi  am  experimentat 
abuzul  sexual.  Aşa  că  nevoia  de  acceptare,  de  afirmare,  figura  tatălui  şi  problemele  de 
identitate, pe care mulți dintre consiliații noştri le prezintă, erau pentru mine un domeniu 
întru totul familiar. Cu toate acestea, eram sigur de sexualitatea mea, iar mama nu era prea 
autoritară sau dominatoare. 
Dar în ciuda a toate acestea, eram deplin conştient de Dumnezeu, fapt care m‑a făcut să 
mă implic în biserică între 11 şi 15 ani. Pe vremea aceea mă gândeam serios la preoție. Dar 
m‑am  hotărât  să  nu  urmez  acea  cale.  De  fapt,  am  părăsit  deziluzionat  biserica.  Din 
nefericire, în tot acel timp nu am auzit niciodată Evanghelia. 
Am studiat educația fizică la Teachers College [Colegiul Profesorilor]. După ce o relație de 
optsprezece luni cu o fată a luat sfârşit în colegiu, am început o căutare spirituală care m‑a 
făcut să mă nasc din nou.


www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Reflectând  la  trecut,  au  existat  numeroşi  homosexuali  care au  apărut  în  viața  mea  la 
şcoală,  colegiu  şi  când  eram  căsătorit.  Dar  la  şcoală  eram  total  concentrat  asupra  vieții 
mele. Eram complet heterosexual. Homosexualii nu prea mă deranjau. De fapt îi ignoram. 
Nu  aveam  probleme  cu  băutura  sau  drogurile.  Problema  mea  majoră  era  mânia  şi 
amărăciunea față de mediul meu. 
După ce am absolvit colegiul, nu am putut obține o slujbă. Aşa că m‑am dus în India, 
să‑l  văd  pe  tatăl  meu  şi  să  caut  o  slujbă.  Întâlnirea  cu  tatăl  meu  şi  cu  familia  lui  a  fost 
îngrozitoare.  Am  primit  o  slujbă  în  şcoala  unei  misiuni.  Dar  eram  mai  interesat  în  a 
depune mărturie pentru hippie şi oamenii care călcau pe urmele religiei orientale, deci mi‑ 
am  petrecut  concediul  făcând  aceasta.  La  şcoala  misiunii  am  întâlnit‑o  pe  Dot.  Ne‑am 
căsătorit  doi  ani  mai  târziu.  După  ce  ne‑am  căsătorit,  am  petrecut  optsprezece  luni 
depunând mărturie pentru hippie. Apoi ne‑am întors în Regatul Unit, unde am condus un 
cămin  pentru  bărbați  care erau foşti  condamnați  sau  fără  locuință.  Un  an  mai târziu  am 
mers în Australia şi am lucrat cu Teen Challenge [Provocare pentru Adolescenți], conducând 
Programul lor de Reabilitare din Droguri. Am descoperit că unii dintre tipii care au venit 
în program se luptau cu homosexualitatea. Am început să citesc despre homosexualitate şi 
am  devenit  vorbitorul  principal  despre  homosexualitate  la  o  întâlnire.  În  acest  timp,  am 
simțit că Domnul mă conducea să lucrez în acest domeniu. 
Am început o misiune numită Liberty Ministry [Misiunea Libertate]. În acea perioadă mi 
s‑a dat o carte numită The Third Sex? [Al treilea sex?]. Era o carte scrisă de Frank Worthen, 
cu mărturiile unor oameni care părăsiseră homosexualitatea. I‑am scris lui Frank Worthen. 
Mai târziu l‑am întâlnit la o conferință Exodus Europe. În cele din urmă am călătorit pentru 
a vizita misiunea lui din SUA, numită pe atunci Love In Action [Dragoste în Acțiune]. L‑am 
întâlnit  de  asemenea  pe  Bob  Davies,  pe  atunci  director  la  Exodus  North  America.  M‑am 
întors ca să petrec mai mult timp pentru a ajuta dezvoltarea unor misiuni pentru foştii gay 
în Australia şi Noua Zeelandă. Frank şi Bob mi‑au oferit o îndrumare folositoare, în timp 
ce deveneam tot mai implicați în misiunea pentru foştii gay. 
O  altă  persoană  care  a  fost  de  mare  ajutor  a  fost  Sy  Rogers.  Existau  un  număr  de 
misiuni pentru homosexuali în Australia. Ne‑am adunat şi am hotărât să formăm o coaliție 
numită  Restoration  Ministries  [Misiunea  Restaurare].  Sy  Rogers  a  vorbit  la  prima  noastră 
conferință.  În  anul  următor,  ne‑am  schimbat  numele  în  Exodus  South  Pacific  şi  ne‑am 
alăturat  mişcării  internaționale  a  misiunilor  Exodus.  Mai  târziu  Exodus  South  Pacific  a 
devenit Exodus Asia Pacific. 
Toată viața am trăit şi am lucrat cu oameni marginalizați. Deci implicarea în depunerea 
mărturiei în baruri gay şi în peisajul străzii este un teritoriu familiar pentru mine. 
Soția mea, Dot, vine dintr‑o familie cinstită, foarte conservatoare, şi este total implicată 
în Exodus. Din 1999 am făcut călătorii misionare Exodus în Asia şi Pacific. 

Copyright  ©  2010  Exodus  Global  Alliance.  Tradus  şi  folosit  cu  permisiunea  Exodus  Global 
Alliance, PO Box 1412, Troy, Michigan 48099, USA; P.O. Box 21039, Ajax, Ontario, L1S‑7H2, 
Canada, www.exodusglobalalliance.org. Peter Lane locuieşte în Australia. 

CUM POATE AJUTA BISERICA TA


www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 

Sprijinirea creştinilor cu atracție nedorită față de acelaşi sex 
Unora dintre creştinii care se luptă cu atracție nedorită față de acelaşi sex, drumul pe 
care îl au de parcurs li se pare dificil, pentru că nu se simt în largul lor să vorbească despre 
problema pe care o au, cu nimeni din comunitatea lor creştină. 
O biserică vindecătoare oferă un loc sigur, pentru ca aceşti bărbați şi femei să crească în 
relația lor cu Hristos şi cu alții. Acest articol oferă informații utile despre oferirea de suport 
celor din comunitatea ta creştină care: 
* se luptă cu atracție nedorită față de acelaşi sex; 
* au un membru de familie care fie se luptă cu atracție nedorită față de acelaşi sex, fie 
alege să trăiască cu o identitate gay. 

Atracția față de acelaşi sex nu este rară 
Fiecare biserică, chiar şi a ta, are oameni care se luptă cu atracții nedorite față de acelaşi 
sex. Unii dintre aceşti bărbați şi femei sunt cuprinşi de nervozitate şi anxietate, când este 
vorba  să  spună  despre  lupta  pe  care  o  duc,  de  teama  de  a  nu  fi  văzuți  ca  murdari  şi 
păcătoşi. Se tem că oricine ar descoperi secretul lor, s‑ar înstrăina de ei. 
Când îi judecăm pe cei care se luptă cu dorințe homosexuale nedorite, uităm că trăim 
într‑o  lume  zdrobită  sexual  şi  relațional.  Decât  să  judecăm,  trebuie  mai  degrabă  să  ne 
amintim  de  zdrobirea  noastră  şi  de  harul  şi  compasiunea  pe  care  ni  le‑a  dat  Isus,  ca  să 
oferim acelaşi dar altora. 

Nu te simți jenat 
Nu  există  niciun  motiv  pentru  a  evita  să  discuți  despre  homosexualitate.  Societatea 
vorbeşte frecvent despre sex,  sexualitate şi  homosexualitate.  Este  nevoie  să fim  mai  bine 
informați şi educați, ca să‑i putem încuraja pe alții să vorbească despre luptele pe care le 
duc. Jena, ruşinea şi ridiculizarea din partea comunității noastre mai degrabă îi vor izola şi 
inhiba  pe  cei  care  încearcă  să  vorbească,  decât  îi  vor  face  să  se  simtă  liberi,  într‑o 
comunitate  creştină  unde  simt  dragoste,  acceptare  şi  un  sentiment  profund  de 
apartenență. 

Încurajează 
Ajută‑i pe cei care se luptă cu atracție nedorită față de acelaşi sex să‑şi spună povestea. 
Oferă dragostea şi acceptarea care va crea un mediu încurajator, în care să‑ți spună despre 
luptele lor şi să‑ți explice cum îi poți asista. Arată încurajare şi susținere când ei vorbesc cu 
tine.  Este  posibil  să  nu  ai  toate  răspunsurile  sau  poate  că  nici  măcar  nu  înțelegi 
complexitatea  luptei  lor,  dar  chiar  şi  faptul  că  asculți  şi  chiar  te  rogi  cu  ei  spune  mult. 
Poate îți vor spune chiar despre unele dintre dependențele şi modurile în care se exprimă 
lupta lor. În acest punct, abordarea ta fără a‑i judeca va fi vitală. Poate că nu au mai spus 
nimănui despre aceasta înainte. Aminteşte‑ți de îndemnul: „Să ne îndemnăm unii pe alții” 
(Evrei 10:23‑25). 

Respectă‑ți promisiunea 
Când oamenii îți  spun  despre luptele lor  şi tu  le  spui  că vei  face  ceva  ca să‑i asişti  în 
primirea  suportului  şi ajutorului,  respectă‑ți promisiunea.  Respectă‑ți  cuvântul. La fel,  fă

www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
tot ce poți ca să nu‑i ignori sau respingi în săptămânile sau lunile ce vor urma discuției lor 
cu  tine.  Ți‑au  spus  nu  pentru  că  erau  atraşi  de  tine,  ci  pentru  că  simțeau  că  pot  avea 
încredere în tine. Rolul tău ca tovarăş de credință în Hristos va fi esențial în vindecarea şi 
ucenicia lor. 

Comunică prin atingere 
Comunicarea  prin  atingere  potrivită  este  esențială.  Toți  cunoaştem  valoarea  primirii 
unei strângeri de mână, a unei mâini pe umărul nostru în rugăciune şi a unei îmbrățişări. 
Nu  faci  lucrurile  mai  uşoare  pentru  persoana  respectivă  evitând  atingerea  potrivită. 
Bărbații,  îndeosebi,  nu  trebuie  să  se  teamă de  acest tip  de  contact,  ca  şi cum  ar  fi  un  act 
sexual.  Unii  dintre  cei  care  au  fost  molestați  sexual  preferă  o  atingere  foarte  limitată  la 
început. Respectă aceasta, dar fii de asemenea gata să arăți afecțiune, dacă ți se cere. 

Pune‑ți temerile deoparte 
Bărbații cu atracție nedorită față de acelaşi sex nu sunt atraşi de fiecare bărbat pe care îl 
văd, la fel cum femeile care se luptă cu aceeaşi problemă nu sunt atrase de toate femeile. 
Răspunde  la  încercările lor  de a  se împrieteni, în acelaşi fel  în  care ai  proceda  cu oricine 
altcineva. Nu interpreta această exprimare a prieteniei ca pe un avans sexual. 

Să ai aşteptări realiste 
Aminteşte‑ți  că  toți  suntem  o  lucrare  în  desfăşurare.  Nu  vom  fi  niciodată  perfecți  de 
partea aceasta a  cerului.  Nu  te aştepta  să  fie eliberați  rapid de  dorințele  nedorite  față  de 
acelaşi sex. Unii dintre aceşti bărbați şi femei suferă din cauza abuzului, a unor probleme 
care  au  de‑a  face  cu  trecutul  familial,  a  stimei  de  sine  scăzute,  a  etichetelor  interioare  şi 
exterioare (precum: eşti un homo, o lesbiană, o fetiță sau: sunt gay şi Dumnezeu sigur mă 
urăşte).  Când  oamenii  se  adresează  acestor  probleme  la  consiliere  sau  într‑un  mediu  în 
care primesc suport, vindecarea şi împlinirea pot să apară. 

Cum arată schimbarea 
Scopul  schimbării  nu  este  reorientarea  către  heterosexualitate.  Ea  poate  fi  un  produs 
secundar  pentru  unii,  dar  nu  pentru  toată  lumea.  Scopul  şi  dedicarea  noastră  este  ca 
oamenii să dezvolte o relație mai profundă şi pasionată cu Isus Hristos şi să devină activi 
în  slujirea bisericii locale.  Astfel,  unii  dintre cei care  se  luptă  cu  atracție  nedorită  față  de 
acelaşi sex pot să se căsătorească şi să aibă o familie. Pe de altă parte, alții pot să trăiască o 
viață de celibat cast. Ambele situații sunt la fel de sfinte şi trebuie să fie prețuite. 

Încurajează‑i să fie activi în slujire 
Permite‑i  persoanei  să  slujească  în  comunitatea  bisericii  tale.  Toți  suntem  dăruiți  în 
mod  unic  de  Dumnezeu,  cu  talente  şi  abilități  care  pot  contribui  la  viața  bisericii.  În 
alegerea  lor  ca  lideri, aplică aceleaşi  principii  cum  ai face  cu oricine altcineva. Slujirea în 
orice domeniu va ajuta persoana să aibă sentimentul de apartenență după care tânjim cu 
toții. Încurajează‑i în acest sens. Va fi sănătos şi de folos pentru ei, ca şi pentru alții. 

Încurajează‑i să crească în relația cu Hristos


www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Ca şi în cazul nostru al tuturor, ucenicia este un proces care implică devoțiunea noastră 
personală  față  de  Cuvântul  lui  Dumnezeu,  părtăşie  şi  rugăciune.  Încurajează‑i  pe  aceşti 
bărbați  şi  femei  să  se  alăture  grupurilor  de  rugăciune  şi  de  studiu  biblic,  unde  pot  să 
crească în cunoaşterea lui Dumnezeu, ca şi în relația lor cu trupul lui Hristos. 

How Your  Church Can Help. Copyright © 2010 Exodus Global Alliance. Tradus şi folosit cu 
permisiunea Exodus Global Alliance, PO Box 1412, Troy, Michigan 48099, USA; P.O. Box 21039, 
Ajax, Ontario, L1S‑7H2, Canada, www.exodusglobalalliance.org. 

C
C UP 
U PL 
LU 
UR I  G
RI  G AY  N B
A Y Î 
ÎN  B IS 
I SE 
ER 
RI 
IC 
CĂ 
Ă 
D
D AV  D  F
A VI 
ID  F ED 
E DD 
DE 
ES 

Să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. (Iuda 3). 
În iunie 2002 sinodul Diocezei Anglicane din New Westminster şi‑a autorizat episcopul 
să țină o slujbă pentru binecuvântarea parteneriatelor între persoane de acelaşi sex. Acest 
organ de conducere al bisericii canadiene a vrut un ritual pe care să îl folosească în fiecare 
dintre congregațiile sale, dându‑le posibilitatea cuplurilor homosexuale să‑şi pecetluiască 
relația  cu  autoritatea  şi  binecuvântarea  bisericii.  Majoritatea  delegaților  au  sprijinit 
mişcarea,  dar  unii  i  s‑au  opus  puternic.  După  votul  pentru  binecuvântarea  căsătoriilor 
între persoanele de acelaşi sex, unii au ieşit de la întâlnire şi s‑au declarat în afara părtăşiei 
cu episcopul şi cu sinodul. 
Unul dintre cei care au plecat a fost teologul şi autorul Dr. James I. Parker. El a explicat 
mai  târziu,  într‑un  articol  dintr‑o  revistă:  „De  ce  am  plecat  de  lângă  ceilalți?  Pentru  că 
această decizie...  falsifică Evanghelia lui  Hristos,  părăseşte autoritatea Scripturii,  pune  în 
primejdie  mântuirea  ființelor  omeneşti  şi  trădează  biserica  în  rolul  ei  desemnat  de 
Dumnezeu, de bastion şi apărătoare a adevărului divin (Christianity Today, Ianuarie 2003). 
Lucrurile au devenit şi mai dificile pentru anglicanii care au fost de aceeaşi părere cu 
Parker. Când s‑au declarat în afara părtăşiei cu episcopul şi organul lor de guvernare, au 
spus  că  rămân  loiali  Bisericii  Anglicane  mai  largi.  Dar  apoi  Dr.  Rowan  Williams  a  fost 
desemnat  ca  noul  arhiepiscop  de  Canterbury,  cap  al  tuturor  bisericilor  anglicane  şi 
episcopale din lume.  Williams  spune: „Nu  sunt  convins  că  un  homosexual trebuie să fie 
celibatar”,  iar  el  personal  a  ordinat  un  preot  care  avea  un  partener  homosexual. 
Desemnarea  lui  Rowan  i‑a încântat  pe  unii, dar  i‑a  deranjat  pe  mulți anglicani  din  toată 
lumea. De exemplu, mulți africani au ajuns să‑L cunoască pe Hristos prin preoții anglicani, 
iar mulți creştini şi lideri africani susțin învățătura biblică istorică şi se opun curentelor în 
favoarea homosexualității. 
Anglicanii  nu  sunt  singurii  afectați  de  problema  cuplurilor  gay  în  biserică.  În  unele 
denominațiuni,  precum  Biserica  Unită  a  lui  Hristos  din  Statele  Unite  şi  Biserica  Unită  a 
Canadei, parteneriatele între persoanele de acelaşi sex au primit binecuvântări oficiale, iar 
gay‑i şi lesbienele, activi din punct de vedere sexual, pot fi ordinați ca preoți. Biserica Unită 
a Canadei  a adoptat o declarație  care spune: „Orientările  sexuale omeneşti (lesbiană,  gay, 
bisexuală,  transsexuală,  heterosexuală)  sunt  un  dar  de  la  Dumnezeu,  parte  a  diversității 
minunate a creației.”

10 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Sprijinirea  homosexualității  este  atât  de  puternică  în  unele  grupuri  ale  bisericii,  încât 
serviciile  divine  de  Crăciun  şi  de  Paşte  sunt  evenimente  de  o  zi,  în  timp  ce  Gay  Pride 
[Mândria de a fi gay] durează o lună întreagă. O congregație universalistă unitariană din 
zona  Bostonului  nu  numai  că  sărbătoreşte  Gay  Pride,  dar  face  şi  din  Crăciun  o 
manifestație  pentru  homosexualitate,  lăudându‑se  că  slujba  ei  din  Ajunul  Crăciunului 
prezintă Corul Bărbaților Gay din Boston. 

Făcând lobby pentru schimbare 
În timp ce un număr de grupări religioase binecuvântează parteneriatele homosexuale, 
ce  se  poate  spune  despre  denominațiunile  în  care  standardele  oficiale  interzic  unirea 
homosexuală, ca fiind contrară voii lui Dumnezeu? Ei bine, chiar şi în multe dintre acele 
denominațiuni, există puternice grupări pro‑gay. Aceste grupări se opun pozițiilor oficiale 
ale  bisericilor  şi  continuă  să  facă  lobby  pentru  schimbare.  Ele  vor  aprobarea  bisericii 
pentru  sexul  gay,  pentru  căsătoria  homosexuală  şi  pentru  gay  şi  lesbiene  ca  pastori  şi 
lideri.  Biserica  Unită  Metodistă, de exemplu,  interzice  oficial  pastorilor  să binecuvânteze 
parteneriatele gay şi lesbiene, dar mulți episcopi, pastori şi membri metodişti luptă pentru 
schimbare. 
Biserica Prezbiteriană (SUA) este într‑o situație similară: denominațiunea a votat strâns 
împotriva  sprijinirii  parteneriatelor  homosexuale,  dar există  o  mişcare  pro‑gay  destul  de 
mare, insistând pentru schimbare. O grupare numită Happier Presbyterians [Prezbiterieni mai 
fericiți] a publicat o declarație sfidând poziția bisericii şi solicitând o schimbare imediată, 
spunând: „Dreptatea nu poate aştepta... Politica bisericii cu privire la sexualitate dezbină 
familii  şi  face  din  prieteni duşmani. Efectul  ei  este  că îi face...  pe  cei  care  spun adevărul, 
nedemni de a participa pe deplin. Etica este întoarsă cu capul în jos... Credem că a venit 
timpul să ne ridicăm pentru cei cărora li se refuză participarea deplină în biserica noastră: 
lesbiene,  gay,  bisexuali  şi  transsexuali  prezbiterieni,  pe  care  Dumnezeu  i‑a  chemat  să 
slujească... nu avem altă alegere. Facem aceasta fiindcă este corect.” 
Unele denominațiuni baptiste liberale sau luterane au de asemenea lobby‑uri pro‑gay 
destul  de  mari.  Mişcări  similare  există  chiar în  denominațiuni  care  nu  este probabil  să‑şi 
schimbe  poziția  oficială.  Romano‑catolicii  au  un  grup  în  favoarea  gay‑lor,  numit 
Demnitate. Gay‑i şi lesbienele din bisericile răsăritene şi ortodoxe au format Axios, pentru a 
le promova cauza. 
Propria mea denominațiune, Biserica Reformată Creştină din America de Nord, consideră 
oficial că comportamentul homosexual este păcătos şi că cei care se angajează în el trebuie 
să se căiască şi să se abțină de la contactul gay, parteneriatele lor nu pot fi binecuvântate 
oficial,  iar  ei  nu  pot  să  fie  aleşi  ca  lideri  ai  bisericii.  Dar  recent  o  congregație  creştină 
reformată  din  Toronto  a  decis  că  orice  poziție  de  conducere  din  congregația  lor  va  fi 
deschisă membrilor homosexuali care relații stabile. Liderii acelei congregații au simțit că 
trebuiau  să  aprobe  liderii  gay,  indiferent  ce  spunea  denominațiunea.  Ei  au  declarat: 
„Experiențele pe care le‑am acumulat ne‑au condus în punctul în care a trebuit să alegem: 
Suntem gata să ne identificăm ca o congregație atotcuprinzătoare sau nu?... Totul era, într‑ 
un anumit fel, în joc.” 
Când  alte  biserici  creştine  reformate  din  zona  Toronto  s‑au  întâlnit  ca  organizație 
regională, au publicat o acuzație aproape unanimă. I‑au recomandat bisericii din Toronto 
să  se  căiască,  să  anuleze  decizia  şi  să  se  rededice  trăirii  după  standarde  biblice.  Dacă
11 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
congregația  merge  înainte  cu  ordinarea  homosexualilor,  ar  putea  fi  exclusă  din 
denominațiune. 

O intersecție de drumuri 
Cum ar trebui să se raporteze bisericile la cuplurile gay şi lesbiene? Biserica trebuie să 
iubească  persoanele  de  orice orientare  sexuală  şi  să  le  cheme la mântuirea în Isus  şi  la o 
trăire  sfântă.  Dar  ce  implică  aceasta?  Include  iubirea  homosexualilor,  avertizarea  lor  că 
devierea sexuală îi duce în iad dacă nu se căiesc şi nu‑şi schimbă obiceiurile, sau înseamnă 
să afirmi  că orice orientare  sexuală  este  un  dar  minunat  de la  Dumnezeu?  Dacă  oamenii 
vor  relații  homosexuale  şi  de  asemenea  să  fie  membri  în  biserică,  ar  trebui  biserica  să‑i 
excludă  din  comunitate  până  se  căiesc  şi  se  angajează  să  părăsească  un  mod  de  viață 
homosexual,  sau  ar  trebui  să‑i  recunoască  drept  membri  cu  o  poziție  bună?  Ar  trebui 
bisericile  să  binecuvânteze  activ  parteneriatele  homosexuale?  Ar  trebui  bisericile  să 
ordineze  homosexuali  ca  lideri  şi  ca  exemple  de  urmat  pentru  ceilalți?  Multe  biserici  se 
luptă cu aceste probleme şi apar neînțelegeri mari. 
Unii conducători ai bisericii vor să păstreze pacea şi unitatea, minimalizând problema 
sau căutând terenul comun. Dar este greu să pretinzi că această problemă nu contează şi 
nu pare să existe mult teren comun. Când biserica din Toronto a vrut să ordineze gay, a 
spus: „totul era... în joc”, dacă homosexualii practicanți nu puteau sluji ca lideri ai bisericii. 
Happier Presbyterians spun că dreptatea cere ordinarea gay‑lor ca lideri; oponenții ordinării 
gay‑lor sunt numiți mincinoşi care întorc cu susul în jos etica. Din perspectiva opusă, J. J. 
Packer  a  afirmat  că  mulți  creştini  (inclusiv  eu)  cred:  bisericile  care  binecuvântează 
homosexualitatea  tratează  Evanghelia  ca  falsă,  părăsesc  Biblia,  pun  în  pericol  sufletele 
oamenilor şi trădează chemarea bisericii de a lua poziție pentru adevărul lui Dumnezeu. 
Problema  cuplurilor  gay  în  biserică  indică  o  intersecție  de  drumuri,  o  separare  de 
drumuri. Cei care gândesc că orice orientare sexuală şi orice comportament sexual este un 
dar  minunat de la  Dumnezeu, au o  religie diferită de  cei  care  văd  devierea  sexuală  ca  o 
urâciune pentru Dumnezeu. 
Unii  dintre  cei  care  merg  la  biserică  şi  sunt  în  favoarea  gay‑lor  încearcă  să  mențină 
elemente ale credinței istorice, biblice, dar alții nu se neliniştesc din această cauză. În timp 
ce redefinesc etica sexuală, Îl reinventează pe Dumnezeu ca să li Se potrivească lor. Walter 
Wink,  un  profesor  de  seminar,  sprijină  parteneriatele  homosexuale,  deşi  admite  că 
apostolul Pavel şi alți scriitori biblici se opun lor. Wink spune că gay‑i care nu se căiesc nu 
vor  merge  în  iad  –  Dumnezeu  mântuieşte  pe  toată  lumea.  Wink  admite  că  Evanghelia 
după Matei Îl citează deseori pe Isus vorbind despre iad, dar Wink spune că Isus nu a spus 
de  fapt  asemenea  lucruri  –  Matei  doar  le‑a  inventat  pentru  că  avea  multă  mânie 
nerezolvată. Wink  spune  că  Biblia  ne învață  să  iubim  pe  toată  lumea,  dar  nu are  o etică 
normativă.  În  opinia  lui,  Dumnezeu  acceptă  orice  şi  pe  oricine.  Într‑un  domeniu  al 
învățăturii  biblice  după  altul,  el  distruge  Cuvântul  lui  Dumnezeu  şi  inventează  o  nouă 
religie, despre care crede că este mai bună. 
Sau luați în considerare ceea ce o biserică episcopală pro‑gay din New Jersey spune pe 
site‑ul  ei: „Crezul  din  Nicea  (care  mărturiseşte  credința  în  Tatăl,  Fiul  şi Duhul  Sfânt)  nu 
vorbeşte  despre  relația  pe  care  cei  mai  mulți  oameni  de  aici  o  au  cu  creştinismul... 
Imagistica feminină este folosită în rugăciuni şi imnuri, pentru a vorbi despre Dumnezeu

12 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
ca  Mamă...  Noi  folosim  intenționat  forma  tradițională  a  rugăciunii  Domnului:  ‘Mama 
noastră, Tatăl nostru care eşti în ceruri’”. 
Pentru  a‑L  cunoaşte  pe  Dumnezeu  trebuie  să  acceptăm  revelația  Bibliei  despre 
Dumnezeu.  Pentru  a  şti  cum  vrea  Dumnezeu  să  tratăm  sexualitatea  şi  pe  cine  vrea 
Dumnezeu  ca  lideri  în  biserică,  trebuie  să  urmăm  călăuzirea  Bibliei.  Uneori  aceasta  va 
aduce confruntare cu oamenii care vor să schimbe învățătura biblică. Ar fi mai mare plăcut 
să  vorbim  despre  bucurie  şi  binecuvântările  faptului  de  a  aparține  lui  Isus,  dar  uneori 
trebuie să vorbim despre ceea ce amenință credința. Cartea lui Iuda spune: 
„Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră 
de obşte, m‑am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost 
dată sfinților odată pentru totdeauna. Căci s‑au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de 
mult  pentru  osânda  aceasta,  oameni  neevlavioşi,  care  schimbă  în  desfrânare  harul 
Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos” (Iuda 
3‑4). 
Iuda avertizează că asemenea oameni vor avea parte de un sfârşit groaznic, ca şi unele 
cetăți antice care s‑au delectat în multe păcate – inclusiv în comportamentul homosexual – 
şi pe care Domnul le‑a distrus prin foc. „Sodoma şi Gomora şi cetățile dimprejurul lor, care 
se  dăduseră  ca  şi  ele  la  curvie  şi  au  poftit  după  trupul  altuia”,  spune  Biblia,  „ne  stau 
înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic” (Iuda 7). Pe scurt, Biblia avertizează 
că  dacă  practicăm  sau  apărăm  perversiunea  sexuală,  în  timp  ce  vorbim  frumos  despre 
harul  şi  dragostea  lui  Dumnezeu,  Îl  tăgăduim  pe  Isus  şi  ne  punem  în  primejdia  iadului 
veşnic.  Nu‑mi  place  să  spun  acest  lucru.  Aş  prefera  să  vorbesc  despre  alte  lucruri,  dar 
această problemă este atât de serioasă, încât nu există altă posibilitate de alegere decât să 
luptăm „pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3). 
În  timp  ce  luptăm  pentru  credință,  trebuie  să  continuăm  să  le  întindem  mâna  cu 
dragoste  oamenilor  care  resping  sau  deformează  credința.  Dar  când  încercăm  să 
comunicăm  dragostea  şi  adevărul  lui  Dumnezeu,  trebuie  să  admitem  faptul  că  există  o 
mişcare destul de mare, bine organizată, bine fundamentată, pentru a pune biserica pe un 
drum diferit, un drum autodistrugător – şi trebuie să luptăm toți împotriva ei. 
Biserica trebuie să aibă curajul şi claritatea de a spune nu, cel puțin pe trei nivele: nu 
actelor homosexuale, nu căsătoriei homosexuale şi ritualurilor care binecuvântează unirile 
între persoanele de acelaşi sex, şi nu conducerii bisericii pentru oamenii care practică sau 
promovează conduita homosexuală. 

Nu sexului gay 
La nivelul de bază, trebuie să spunem nu activității homosexuale şi să luptăm pentru 
adevărul că Dumnezeu interzice comportamentul homosexual. În Levitic 18:22 Dumnezeu 
spune:  „Să  nu  te  culci  cu  un  bărbat  cum  se  culcă  cineva  cu  o  femeie.  Este  o  urâciune.” 
Romani  1:26‑27  vorbeşte  despre  „patimi  scârboase”,  în  care  femeile  „au  schimbat 
întrebuințarea firească a lor într‑una care este împotriva firii”, iar bărbații „s‑au aprins în 
poftele  lor  unii  pentru  alții,  au  săvârşit  parte  bărbătească  cu  parte  bărbătească  lucruri 
scârboase.” 1  Corinteni 6:9  spune: „Nu  ştiți  că  cei  nedrepți  nu  vor  moşteni Împărăția lui 
Dumnezeu?” şi menționează „homosexualii” alături de alte feluri de păcătoşi care, dacă îşi 
mențin răutatea, nu vor trăi în Împărăția lui Dumnezeu.

13 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Este de asemenea important de observat că Biblia spune că mulți asemenea oameni au 
fost iertați şi schimbați în Numele lui Isus, de Duhul lui Dumnezeu – şi aceasta este vestea 
bună a Bibliei pentru toți păcătoşii. Chiar cei care se luptă cu dorințe puternice şi uneori 
eşuează,  pot  fi  siguri  de  îndurarea  şi  de  iertarea  lui  Dumnezeu,  dacă  ei  continuă  să  se 
căiască  şi  să  se  întoarcă  la  Hristos.  Dar  cei  care  îşi  apără  păcatul  şi  neagă  nevoia  lor  de 
iertare, nu au loc în împărăția lui Dumnezeu sau în biserica Lui. 
Biserica  trebuie  să  fie  blândă  cu  cei  care  sunt  tineri  în  credință  şi  care  de‑abia  învață 
calea creştină. Trebuie să fie îndurătoare şi să‑i sprijine pe cei care se luptă şi se împiedică. 
Dar biserica trebuie să‑i dea afară pe oamenii care preamăresc păcatul, refuză să se căiască 
şi îi ispitesc pe alții să păcătuiască împreună cu ei. Sună dur? În multe biserici nu se aude 
despre  disciplină  –  ele  sunt  disperate  să  atragă  oamenii  şi  ar  fi  de  neînchipuit  să  dea 
efectiv afară pe cineva. În definitiv, dacă cineva spune că crede în Isus şi vrea să se alăture 
părtăşiei bisericii şi să ia cina Domnului, cum poate spune cineva nu? Ei bine, Dumnezeu 
spune  nu.  Biblia  spune  că Dumnezeu  va avea  grijă  să  judece  oamenii  din  afara bisericii, 
dar biserica trebuie să le ceară socoteală membrilor ei şi să‑i disciplineze pe păcătoşii care 
nu se căiesc. În 1 Corinteni 5:11‑13 apostolul Pavel spune: „Să n‑aveți niciun fel de legături 
cu vreunul care, măcar că îşi zice ‘frate’, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător 
la idoli, sau defăimător, sau bețiv, sau hrăpăreț... În adevăr, ce am eu să‑i judec pe cei de 
afară?  Nu  este  datoria  voastră  să  judecați  pe  cei  dinăuntru?  Cât  despre  cei  de  afară,  îi 
judecă Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.” 
Nu  oricine  pretinde  că  este  creştin ar trebui să  fie acceptat  ca atare. Dacă  oamenii  nu 
cred  Evanghelia  şi  nu  se  supun  învățăturii  biblice,  nu  trebuie  să  fie  acceptați  ca  parte  a 
bisericii. În schimb, biserica trebuie să îi disciplineze. 
Dumnezeu nu vrea ca biserica să fie nechibzuită sau aspră. Ea trebuie să depună toate 
eforturile pentru a corecta cu blândețe, răbdare şi dragoste. Chiar când cineva trebuie să 
fie  exclus,  scopul  este  restaurarea.  Dacă  persoana  se  căieşte  mai  târziu,  ar  trebui  să  fie 
primită înapoi cu dragoste şi bucurie. Nu are importanță care sunt păcatele lor, odată ce 
oamenii se căiesc, Dumnezeu îi primeşte cu bucurie, şi aşa trebuie să facă şi biserica (Vezi 
2 Corinteni 2:5‑8). 

Nicio binecuvântare pentru căsătoria gay 
Activitatea homosexuală este un păcat serios, dar multe păcate sunt la fel de grave. Nu 
vreau  să‑i  scot  în  evidență  pe  gay  şi  lesbiene  ca  fiind  oarecum  mai  de  neiertat  decât  cei 
care păcătuiesc în alte feluri. Dar trăim într‑o vreme când homosexualitatea diferă de alte 
păcate,  cel  puțin  într‑un  mod  important:  cei  care  o  practică  vor  aprobarea  şi 
binecuvântarea  publică.  Nimeni  nu  are  parade  sau luni  speciale  în  onoarea  altor  păcate, 
precum  lăcomia,  înjuratul,  beția,  minciuna,  crima  sau adulterul.  De  obicei,  când oamenii 
păcătuiesc, nu fac reclamă acestui lucru, dar comportamentul homosexual a devenit ceva 
cu care oamenii se laudă deschis, în timp ce cer şi beneficii de la corporații, statut legal de 
la guverne şi binecuvântare rituală de la biserici. 
Orice ar face corporațiile şi guvernele, biserica lui Hristos nu trebuie să binecuvânteze 
ceea  ce  Biblia  interzice.  Este  o  eroare  uriaşă  să  îngădui  răbdării  şi  dragostei  să  devină 
aprobare.  Dumnezeu  este  deseori  răbdător  cu  noi  păcătoşii,  dar  Dumnezeu  nu  aprobă 
niciodată  păcatul  nostru  şi  nu  rosteşte  o  binecuvântare  peste  el.  Biserica  trebuie  să‑i 
iubească  pe  homosexuali,  să  caute  să‑i  salveze din  păcat  şi  să‑i  restaureze  la  părtăşia  cu
14 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Dumnezeu,  dar  nu  să  lase  ca  dragostea  pentru  păcătoşi  să  se  transforme  în  aprobarea 
păcatului. 
Se  poate  ca  bisericile  şi  liderii  care  binecuvântează  parteneriatele  homosexuale  să  fi 
început  cu  motive  bune.  Le‑a  păsat  de  gay  şi  lesbiene,  iar  când  au  ajuns  să  aprecieze 
personalitatea şi talentele lor, au fost tentați să creadă că relațiile între persoane de acelaşi 
sex nu sunt de fapt greşite. De aici au început să pună semnul egalității între relațiile între 
persoane de acelaşi sex şi căsătorie, şi din moment ce biserica binecuvântează căsătoriile, 
de  ce  să  nu  aibă  ceremonii  de  căsătorie  şi  pentru  cuplurile  homosexuale?  Undeva,  pe 
drum, adevărul biblic a fost înlocuit cu sentimentul, iar căsătoria gay a ajuns să fie văzută 
ca un drept dat de Dumnezeu. 
Este  un  lucru  teribil  când  conducătorii  onorează  ceea  ce  Dumnezeu  interzice,  şi 
binecuvântează  ceea  ce  Dumnezeu  a  blestemat.  Dumnezeu  mai  degrabă  ar  închide  o 
biserică, decât ca păcatul să fie binecuvântat în Numele Lui cel sfânt (Vezi Apocalipsa 2‑3). 
În  Maleahi  2:8  Dumnezeu  este  atât  de  supărat,  încât  tună  şi  fulgeră  împotriva 
conducătorilor  bisericii:  „Voi  v‑ați  abătut  din  cale, ați  făcut  din  Lege  un  prilej  de  cădere 
pentru mulți.” Un pastor sau un preot care binecuvântează un parteneriat între persoane 
de acelaşi  sex,  nu  îl  face  mai  plăcut  lui  Dumnezeu; acel  conducător doar Îl  ofensează  pe 
Dumnezeu cu atât mai mult. 

Nu conducerii pro‑gay a bisericii 
Dacă  este  greşit  să  iei  parte  la  acte  homosexuale,  cum  poate  o  biserică  să  ordineze 
homosexuali practicanți, ca mentori şi modele pentru poporul lui Dumnezeu? Standardele 
biblice  nu  îngăduie  homosexualilor  neîntorşi  la  Dumnezeu  nici  măcar  să  fie  membri  în 
biserică, iar standardul pentru conducere este mai ridicat decât pentru membri (Iacov 3:1). 
Conducătorii bisericii trebuie să vestească adevărul care este demn de crezut şi să trăiască 
o viață demnă de a fi imitată. Un stil de viață homosexual nu este demn de a fi imitat, deci 
cei care trăiesc în acest fel nu sunt calificați pentru conducere. 
De  asemenea  nu  sunt  calificați  cei  care  sunt  heterosexuali,  dar  care  învață  că  relațiile 
homosexuale  sunt  în  regulă.  Dacă  un  pastor  sau  un  alt  conducător  învață  că 
homosexualitatea  este  plăcută  lui  Dumnezeu,  atunci  este  un  învățător  fals  (Vezi  2  Petru 
2:1‑3).  Învățătura  falsă  despre  sexualitate  nu  îi  pune  în  pericol  numai  pe  adulții  care 
păcătuiesc deja, şi care vor fi încurajați să nu se întoarcă la Dumnezeu. Îi pune în pericol şi 
pe  copiii  impresionabili,  şi  pe  tineri,  pe  o  cale  care  îi  face  să  comită  păcate  îngrozitoare 
împotriva lui Dumnezeu Isus a spus că dacă cineva îi face pe micuți să păcătuiască, ar fi 
mai bine să se înece în mare (Matei 18:6). 
Denominațiunile şi congregațiile care sunt credincioase lui Dumnezeu şi Bibliei, trebuie 
să fie atente şi să lupte „pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” 
(Iuda 3). Nu trebuie să fie corupte de cei care „schimbă în desfrânare harul Dumnezeului 
nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos” (Iuda 4). În slujirea 
celor care înfruntă ispita homosexuală, biserica trebuie să fie blândă, dar clară. Cartea lui 
Iuda spune de asemenea: „De alții iarăşi fie‑vă milă cu frică”, „smulgându‑i din foc” (Iuda 
22‑23). După aceste instrucțiuni, Iuda încheie cu o notă de încredere şi bucurie în Domnul: 
„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfățişați fără 
prihană  şi  plini  de  bucurie  înaintea  slavei  Sale,  singurului  Dumnezeu,  Mântuitorului

15 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
nostru,  prin  Isus  Hristos,  Domnul  nostru,  să  fie  slavă,  măreție,  putere  şi  stăpânire,  mai 
înainte de toți vecii, acum şi în veci. Amin”. 

David  Feddes,  Gay  Couples  in  Church.  Copyright  ©  2002  The  Back  to  God  Hour.  Tradus  şi 
folosit cu permisiunea The Back to God Hour, 6555 West College Drive, Palos Heights IL 60463, 
USA;  3475  Mainway,  PO  Box  5070  STN  LCD  I,  Burlington  ON  L7R  3Y8,  USA, 
www.backtogod.net. 

HOMOSEXUALII ÎN BISERICĂ 
G. C. 

Majoritatea celor care vor citi aceste rânduri vor fi întru totul de acord că a fi gay şi a fi 
creştin  sunt  două  realități  complet  opuse,  doi  termeni  şi  două  situații  care  se  exclud 
reciproc. Voi folosi doar o singura dată termenul „gay creştin”, iar când spun acest lucru 
nu  mă  refer  la  două  situații  diferite,  ci  la  una  singură,  adică  viața  de  creştin  pe  care  o 
trăieşte  o  persoană  care  are  înclinație  sexuală  față  de  acelaşi  sex.  Cineva  cu  o  astfel  de 
înclinație, dobândită într‑un fel sau altul, care a practicat sau nu relații de acest gen, aude 
Cuvântul  lui  Dumnezeu  într‑o  anumită  împrejurare,  capătă  credința  spre  mântuire, 
recunoaşte şi admite ca Hristos este singura cale de mântuire şi începe să meargă pe calea 
Lui. 
Dar atenție! Ce se întâmplă cu un astfel de om este o situație care li se întâmplă tuturor. 
„Căci toți au păcătuit,  şi  sunt lipsiți  de  slava  lui  Dumnezeu”,  nu  este  nimeni altfel  decât 
ceilalți. (Romani 3:9, 3:23). Cu alte cuvinte nu contează înaintea lui Dumnezeu cine eşti, de 
unde vii, ce ai făcut, ci doar încotro te îndrepți după ce L‑ai cunoscut pe El. Cine ştie ce ai 
făcut tu înainte de a‑L întâlni pe Hristos? Cine ştie ce lucruri, de care acum îți este ruşine 
măcar să gândeşti că le‑ai făcut? Nu ştie nimeni, decât Dumnezeu! Poate anumite lucruri 
le cunosc şi alții, dar în adâncul inimii ştii că sunt lucruri pe care le‑ai comis şi pe care le 
ştie numai Dumnezeu, care te‑a iertat când le‑ai mărturisit. Nu‑i aşa că acest lucru îți dă un 
sentiment  de  satisfacție?  Nu‑i  aşa  că  „pacea  lui  Dumnezeu,  care  întrece  orice  pricepere” 
(Filipeni 4:7) ți‑a inundat inima? Bineînțeles că aici nu vorbesc despre pseudo‑pocăiții care 
zic: „Nu am  furat”, „Nu am  dat în  cap  nimănui”,  „N‑am  spart  casa  nimănui.”  Aceia  nu 
sunt pocăiți, ci moralişti. 
Ei bine,  nu  mai  contează  ce ai făcut.  Mă auzi?  Nu  mai  contează  ce ai făcut înainte de 
pocăință, atâta vreme  cât atunci  când I‑ai  cerut  iertare lui  Dumnezeu,  El te‑a  iertat după 
cum ți‑a promis. Şi o face încă, ori de câte ori păcătuieşti şi îți ceri iertare (1 Ioan 1:9). Dar 
trebuie  să  ştii  şi  să  conştientizezi  că  acest  lucru  se  întâmplă  cu  oricine  face  la  fel. 
Dumnezeu nu te‑a tratat pe tine altfel decât i‑a tratat sau îi va trata pe alții. Şi te‑ai trezit 
deodată  în  Biserica  lui  Hristos,  a  sfinților  considerați  aşa  pentru  că  au  fost  spălați,  ca  şi 
tine, în sângele lui Hristos. Da, ai fost născut din nou şi te bucuri acum de privilegiul de a 
fi cu Dumnezeu, în casa Lui. La gestul tău de întoarcere la Domnul au asistat chiar îngerii 
din cer (Luca 15:7). Zâmbeşti, te bucuri, cânți, poate chiar predici în biserică… până când 
afli că în adunarea pe care o frecventezi există un frate sau o soră care se luptă cu înclinația 
sexuală față de persoane de acelaşi sex. Şi deodată, în locul bucuriei şi a satisfacției, pe fața

16 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
ta  apar  pete  mari,  vinete,  iar  broboane  reci  de  sudoare  iți  brăzdează  fruntea.  O  scârbă 
necontrolată,  venită  dintr‑un  loc  din  care  credeai  că  totul  este  mort,  adică  din  firea  ta 
pământească, răstoarnă pe dos toată „teologia” ta subțire. Ce s‑a întâmplat? Posibil să se fi 
schimbat  Dumnezeu?  Ia  să  vedem:  „Căci  Eu  sunt  Domnul,  Eu  nu  mă  schimb”  (Maleahi 
3:6). Ups! 
Nu cumva credeai că Biserica este deja în slava cerului şi că fraților le mai lipseau doar 
aripile  pentru  a  fi  ca  îngerii?  Atitudinea  ta  este  nu  numai  de  condamnat,  ci  şi  de 
compătimit. Sunt cel puțin două ipoteze: ori eşti „prunc în credință” (1 Corinteni 3:1‑2), ori 
eşti „fariseu”. Şi într‑un caz, şi în celălalt, Satana se foloseşte de tine ca să dezbine biserica; 
să  o  arate  nu  sfântă,  curată  şi  fără  prihană,  cum  şi  este  în  adevăr,  ci  slabă,  lipsită  de 
autoritate, murdară, pătată. 
Dacă eşti copil în credință, această stare poate fi schimbată prin maturizare spirituală. 
Fii smerit; recunoaşte că lumea nu s‑a oprit în dreptul tău, că oricât de multe lucruri ştii şi 
ai învățat, mai este loc pentru mai bine şi mai mult. Şi mai presus de toate, să ai mereu în 
minte şi inimă faptul că Dumnezeu nu este ca tine (Psalmul 50:21). Deci nu‑L trage pe El 
după ideile şi concepțiile tale. 
Daca eşti „fariseu” în credință, pentru tine şi pentru toți ca tine, oricâți sunt, Isus, ca şi 
celor din vremea Lui, le zice: „N‑am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei 
păcătoşi”  (Matei  9:13).  Deci  dacă  ai  văzut  un  „păcătos”  în  biserică,  este  ceva  normal. 
Aceasta  este  Biserica!  „Spitalul  lui  Dumnezeu”,  cum  o  numea  cineva.  Dar  în  spital  se 
internează oameni bolnavi, nu cei sănătoşi. La spital sunt doar cei bolnavi, afară de situația 
când eşti acolo în vizită. Aşa că decizi: ori eşti bolnav (păcătos) şi ai nevoie de vindecarea 
lui Dumnezeu, fără să pândeşti prin saloane după bolile altora, ori eşti „în vizită”, şi atunci 
eşti  mai  rău  decât  cei  bolnavi,  dar  care  sunt  internați.  Internați  acolo  unde  Hristos  este 
Medicul Suprem şi unde fiecare boală (păcat), oricât de gravă, îşi găseşte leacul sau măcar 
alinarea,  până  când  cu  toții  vom  fi  transferați  în  Împărăția  Lui,  unde  boala,  păcatul, 
moartea nu îşi mai au locul. 
Două exemple ale unor oameni ai lui Dumnezeu sper că te vor ajuta să gândeşti altfel 
despre cei care se confruntă cu acest gen de păcat, ca să înțelegi că un om mântuit şi primit 
de  Dumnezeu  în  Biserica  Lui,  nu  este  numit  şi  văzut  în  funcție  de  păcatele  pe  care  le‑a 
comis, cu atât mai puțin în funcție de o anumită înclinație. 
David,  împăratul  lui  Israel,  a  comis  o  crimă,  fiind  complice  la  uciderea  unuia  dintre 
soldații săi. De fapt complice e puțin spus, a lipsit doar faptul că nu el personal l‑a omorât, 
dar  în  rest tot  ce  s‑a  întâmplat  a  fost  intenția  şi  planul  lui  direct  (2  Samuel  11)  Ulterior, 
David s‑a pocăit, şi‑a recunoscut nelegiuirea şi a fost iertat. Păcatul lui a determinat nişte 
consecințe negative asupra sa, dar niciodată Dumnezeu sau oricare altcineva nu l‑a numit 
şi nu l‑a etichetat drept „criminal”. Din contră, el a fost întotdeauna „omul după inima lui 
Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 13:22). 
Pavel,  apostolul,  alias  Saul,  care  a  fost  complice  la  uciderea  lui  Ştefan  (Faptele 
Apostolilor 8:1), Îl  întâlneşte  pe  Hristos  pe  drumul  Damascului,  iar  viața lui  devine  una 
dedicată Celui pe care Îl prigonea. În toată istoria creştinismului, Pavel este numit şi ştiut 
nu drept un criminal, cel care participa la omorârea creştinilor, ci ca apostolul lui Hristos, 
apostolul neamurilor. 
Sunt suficiente exemplele? În mod normal ar trebui să fie. Şi acum te întreb pe tine: în 
biserică  te  strigă  sau  te  etichetează  cineva  „mincinosul”?  (o  singură  minciună  este
17 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
suficientă  pentru a fi  considerat vinovat:  Exod  20:16),  sau „criminalul”  (o  singură  dată a 
fost suficient să gândeşti rău despre fratele tău: Matei 5:21‑22), sau „curvarul” (o singură 
dată  a  fost  suficient  să  te  uiți  la  o  femeie  mai  mult  decât  este  permis:  Matei  5:28)? 
Categoric, nu! Toată lumea iți spune „frate”. 
Ei  bine, „Ce voiți  să vă  facă  vouă oamenii,  faceți‑le  şi voi la  fel” (Matei 7:12). Şi dacă 
vreodată  în  adunare  mai  găseşti  motive  să  judeci  pe  cineva  (înclinația  gay  fiind  unul 
dintre acestea), adică  să judeci  pe  fratele  tău  pentru  care a  murit Hristos,  mai adaugă  în 
mintea ta față de cele de mai sus şi următoarele două idei: 
1. „Nu e treaba măgarului unde îşi paşte păstorul oile” (zicală populară). 
2. Adunarea unde te afli şi tu este Biserica lui Dumnezeu, Trupul lui Hristos, deci este a 
Lui,  El  este  Stăpânul,  iar  El  primeşte  şi  acceptă  pe  cine  vrea.  Cine  eşti  tu  ca  să  I  te 
împotriveşti? (1 Corinteni 12:27, Romani 9:20‑21) 
În  Biserica  lui  Hristos  nu  sunt  mincinoşi, criminali,  preacurvari  sau homosexuali.  Mă 
refer în ce priveşte eticheta. Nici măcar femeie sau bărbat, rob ori slobod, iudeu sau grec şi 
oricare alte diferențe de acest gen. Suntem cu toții „fii ai lui Dumnezeu” (Galateni 3: 26‑ 
29),  frați  în  credință,  care tragem  la  acelaşi  jug  şi  nădăjduim  că  împreună  vom  apuca  să 
moştenim  pe  deplin  Împărăția  lui  Dumnezeu  la  care  am  fost  chemați.  „Toți  greşim  în 
multe  feluri”  (Iacov  3:2),  dar  am  fost  adunați  laolaltă  să  ne  sprijinim,  să  ne  ajutam,  să 
ridicăm pe cel căzut şi să plângem împreună cu el. Dacă în biserică nu se întâmplă acest 
lucru, unde în altă parte se va realiza? 

Copyright © 2008‑2010 www.contracurentului.com. 

HOMOSEXUALII ŞI  BISERICA: VOM OFERI  SPERANȚĂ? 


BOB  DAVIES 

John  Paulk  nu  va  uita  niciodată  parada  gay pride din 1986,  din  Columbus,  Ohio. Un 
bine‑cunoscut  imitator  al  femeilor,  se  afla  în  spatele  unui  Mustang  roşu  decapotabil, 
purtând un costum alb de in şi o perucă blondă. 
„Candi,  te  iubim”,  a  strigat  un  bărbat.  „Eşti  cea  mai  grozavă  drag  queen  din 
Columbus.” John a zâmbit şi a făcut cu mâna. 
Deodată, John a auzit lozinci scandate şi strigăte în față şi a observat o mică mulțime de 
oameni  care  îşi  fluturau  Bibliile  deasupra  capetelor.  Unii  purtau  pancarte  cu  mesaje 
precum „Dumnezeu îi urăşte pe poponari” şi „Întoarce‑te la Dumnezeu sau arzi.” 
„De  ce  nu  ne  lăsați  în  pace?  Nu  vă  facem  niciun  rău”,  s‑a  gândit  John,  în  timp  ce  o 
ciudată senzație de rău i‑a cuprins stomacul. Apoi un alt gând i‑a venit în minte: „Cine ar 
vrea să urmeze un Dumnezeu ca Cel pe care Îl prezintă ei?” 
Şase  luni  mai  târziu,  un  pastor  care  se  purtase  ca  un  adevărat  prieten  cu  John  la 
tipografia  unde  lucra,  s‑a  autoinvitat  în  apartamentul  lui  John.  Deşi  John  suspecta  că 
pastorul venea ca să vorbească despre Dumnezeu, a fost de acord. 
În noaptea aceea, s‑au rugat împreună, în timp ce John şi‑a încredințat viața lui Hristos. 
Curând a renunțat  la  stilul  de viață  homosexual, deoarece a  devenit  profund implicat în

18 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
biserică. Astăzi, John şi soția lui, Anne (o fostă lesbiană) trăiesc în Portland, Oregon, unde 
el se pregăteşte pentru o carieră în consilierea creştină. 
Deşi John se mai luptă încă ocazional cu ispite şi amintiri ale stilului de viață pe care l‑a 
părăsit,  cu  ajutorul  lui  Dumnezeu  şi al  comunității  sale  creştine,  merge  pe  drumul  către 
plinătate.  Mii  de  alți  bărbați  şi  femei  –  toți  implicați  anterior  în  homosexualitate  –  au 
experimentat schimbări similare în viețile lor. Şi aproape toți spun că un grup de creştini, 
care le‑a arătat dragoste şi preocupare adevărată, a făcut ca lucrurile să fie diferite. 

Jumătate de Evanghelie 
„Biserica  anilor  ’90  trebuie  să  decidă  dacă  vrea  să  împlinească  nevoile  relevante  ale 
societății de astăzi”, a spus Sy Rogers de la Exodus International, în timpul unui seminar la 
Biserica  Baptistă  Park  Avenue  din  Titusville,  Florida,  despre  lucrarea  cu  homosexualii. 
„Dacă  biserica  voastră  este  echipată  pentru  a  sluji  nevoilor  societății  voastre,  veți  fi 
relevanți; dacă nu, nu veți fi relevanți.” 
În  Matei  28:19  Isus  le  spune  ucenicilor  Săi:  „Duceți‑vă  şi  faceți  ucenici  din  toate 
neamurile.”  Cuvântul  „neamurile”  înseamnă  „grupuri  de  oameni”.  Astăzi,  populația 
homosexuală se află printre ultimele grupuri de oameni la care nu s‑a ajuns cu Evanghelia. 
Iar acest grup de oameni îi include chiar şi pe unii care se află în bisericile noastre. 
Poveştile celor care se luptă cu homosexualitatea sunt rareori la fel de senzaționale ca 
cea  a  lui  John  Paulk.  Deseori,  cei  care  se  luptă  stau  liniştiți  în  şirul  de  bănci  duminica 
dimineața,  neimplicați în  subcultura  homosexuală  sau  într‑o  relație  homosexuală. Suferă 
singuri, în timp ce experimentează haosul interior al dorințelor în conflict. 
„Aproape 100%  dintre  oamenii  care  intră  în biroul  meu  au  mers  în  trecut  la  biserică, 
dar nu au găsit ajutor în biserica locală pentru atracția lor față de acelaşi sex”, spune Rick 
Hughes, director al Eleutheros Ministry [Misiunea Eleutheros] din Winter Park, Florida. 
Hughes încearcă să schimbe situația. Când vorbeşte la conferințe despre acest subiect, 
este  deseori  întimpinat  cu  indiferență  şi  intoleranță.  Odată,  a  vrut  să  conducă  un  scurt 
seminar despre homosexualitate pentru o congregație locală, dar pastorul a refuzat. 
„Nu  avem  această  problemă  aici”,  a  spus  pastorul.  Din  nefericire,  nu  ştia  că  trei 
membri  din  biserica  lui,  precum  şi  cineva  din  personalul  său,  urmau  consiliere  la 
Eleutheros pentru tendințele lor homosexuale. 
Bisericile care nu înțeleg nevoia de a se adresa homosexualității sunt deseori confuze în 
privința  modului în  care ar trebui să trateze o  problemă  care a  devenit atât de  încărcată 
emoțional şi politic. Homosexualitatea dezbină multe confesiuni de‑a lungul țării. Chiar şi 
unii creştini  conservatori  se  clatină în  convingerile  lor,  când  descoperă  homosexualitatea 
printre membrii familiei şi prietenii de la biserică. 
„Homosexualitatea este problema anilor ’90 care produce dezbinare”, spune autorul şi 
vorbitorul  Joe  Dallas,  care  conduce  Genesis  Counseling  Services  [Serviciile  de  Consiliere 
Geneza]  din  Orange,  California.  Şi,  crede  el,  multe  congregații  prezintă  numai  o 
„Evanghelie parțială” bărbaților şi femeilor care sunt implicați în relații gay. 
„Comportamentul homosexual este pronunțat neblibic, dar nimeni nu oferă o soluție”, 
spune  Dallas.  „Nu  putem  predica  împotriva  unui  anumit  păcat,  fără  să  oferim  o 
alternativă.”  Dallas  compară  această  situație  cu  mişcarea  pentru  viață,  ai  cărei  lideri  au 
descoperit  eficiența  oferirii  ajutorului  practic  –  precum  consilierea  în  situația  de  criză  şi 
adăpostirea femeilor gravide – pe lângă a spune: „Nu‑ți omorî copilul nenăscut.
19 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Unii  creştini  s‑au  îndreptat  către  politică  pentru  a  opri  mişcarea  internațională  în 
creştere,  pentru  drepturile  homosexualilor.  Mary  Heathman  a  simțit  tensiunea  în  tot 
Colorado, din cauza Amendamentului 2, un amendament constituțional de stat, conceput 
pentru  a  preveni  deciziile  pentru  drepturile  homosexualilor.  Ca  director  al  Where  Grace 
Abounds [Unde Prisoseşte Harul], o misiune de recuperare pentru homosexuali, din Denver, 
Heathman  a  auzit  remarci  supărate  atât  din  partea  membrilor  bisericii,  cât  şi  a  liderilor 
pro‑gay, în timp ce se certau din cauza acestui amendament, care a trecut la voturi, dar a 
fost trimis mai târziu înapoi în tribunale. 
„Oamenii  bisericii  intră  în  politică  pentru  diverse  motive”,  spune  Heathman.  „Unii 
sunt foarte iubitori şi nu pierd din vedere individul, dar alții luptă mai degrabă cu modul 
de gândire al lumii, în loc să‑şi amintească de conflictul spiritual implicat.” 
Heathman spune că una dintre cele mai mari probleme cu o anumită legislație care are 
ca  scop  combaterea  drepturilor  homosexuale,  este  că  izolează  un  anumit  păcat.  „Dacă 
vrem să păstrăm echilibrul, trebuie să vorbim despre păcatul sexual în general, nu despre 
homosexualitate.” 
Joe  Dallas  îşi  aminteşte  cum  arăta  lupta  de  cealaltă  parte  a  gardului.  Cu  zece  ani  în 
urmă,  Dallas  era  activist  pentru  drepturile  homosexualilor  şi  pastor  student  la  Biserica 
Comunității  Metropolitane,  pro‑gay,  din  sudul  Californiei.  „Bisericile  gay  sunt  pline  de 
bărbați  şi  femei  care  ştiu  bine  care  este  adevărul”,  spune  Dallas.  „Dar  simt  că  nu  au 
nicăieri altundeva unde să meargă. Şi nimeni nu le‑a arătat în mod convingător că există o 
cale de ieşire din acest păcat.” 
Puțin  creştini  evanghelici,  adaugă  Dallas,  sunt  dornici  „să  se  oprească  şi  să  asculte  o 
clipă  durerea  unui  homosexual”.  Mişcarea  bisericii  pro‑gay,  care  oferă  dragoste  şi 
acceptare atât persoanei, cât şi comportamentului său, reprezintă o alternativă atrăgătoare 
pentru unii membri ai comunității homosexuale, care percep biserica evanghelică ca prea 
doritoare de a critica şi „homofobă”. 
Dallas spune că prea puține biserici conservatoare recunosc prețul mare plătit de mulți 
homosexuali  care  devin  credincioşi  evanghelici.  Dintr‑odată,  aceşti  bărbați  şi  femei  se 
confruntă  cu  realitatea  renunțării  la  prieteni  apropiați,  la  parteneri  pe  termen  lung,  la  o 
comunitate  care  îi  susține  şi  poate  chiar  la  o  slujbă  sau  la  o  carieră,  pentru  a‑L  urma  pe 
Hristos. Şi prea adesea nu primesc simpatie de la prietenii din biserică, a căror părere este 
că ar trebui „doar să se căiască şi să termine cu asta”. 
Jeff  Konrad  îşi  aminteşte  încă  neliniştea  părăsirii  partenerului  său  homosexual,  cu 
aproape  zece  ani  în  urmă.  „Mă  durea  fizic  din  cauza  neliniştii  emoționale.  Dar  câțiva 
bărbați  creştini  heterosexuali  s‑au  făcut  disponibili  la  orice  oră  din  zi  sau  din  noapte. 
Astăzi sunt în viață, pentru că acei oameni m‑au iubit.” 
După  ce  Îl  primeşte  pe  Hristos,  un  homosexual  are  nevoie  disperată  de  sprijinul 
bisericii,  pentru a  rămâne  liber  de  păcat.  Experiența  convertirii  nu  îndepărtează  imediat 
dorințele  homosexuale.  La  fel  ca  orice  creştin  care  se  luptă  cu  ispita  şi  care  suportă 
consecințele  unui  trecut  tulbure,  acceptarea  lui  Hristos  este  doar  primul  pas  în  călătoria 
către împlinire. 
Mulți dintre cei care au ieşit de ani de zile din stilul de viață homosexual încă se luptă 
cu ispita, deşi de obicei mai puțin frecvent. Mulți se căsătoresc şi se identifică mai mult cu 
heterosexualii,  dar  aceasta  nu  garantează  eliberarea  completă  de  dorințe  homosexuale 
ocazionale.
20 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Majoritatea,  care rămân  necăsătoriți,  se luptă şi  mai  mult,  pentru  că  rămân  celibatari. 
De  aceea,  încurajarea  şi  responsabilitatea  continuă  din  partea  bisericii  sunt  atât  de 
importante, pentru a‑i ajuta să rămână pe drumul către împlinire. 

Depăşind bariera sunetului 
Bisericile pot  oferi  o atmosferă  de  susținere, dacă  sunt  dornice  să  spargă  tăcerea  care 
înconjoară acest subiect în multe adunări evanghelice. Când Ken Korver, pastor asociat la 
Biserica  Reformată Emmanuel  din Paramount, California, a înțeles că mai mulți bărbați din 
grupul  de  celibatari  se  confruntau  cu  homosexualitatea,  a  abordat  problema  direct  de  la 
amvon. Korver a ținut o predică despre 1 Corinteni 6:9‑11, unde apostolul Pavel identifică 
comportamentul homosexual ca păcat, dar un păcat care poate fi iertat. „Această biserică 
este un loc în care oamenii răniți sunt bine‑veniți”, a spus Korver congregației sale. „Dar 
nu trebuie să rămânem răniți; trebuie să intrăm în planul lui Dumnezeu.” Apoi a cerut ca 
oricine  se  luptă  cu  ispite  homosexuale  să  meargă  să  discute  cu  cineva  din  personalul 
pastoral. 
„Le‑am  făcut  cunoscut  oamenilor  că  le  vom  fi  alături  în  procesul  vindecării”,  îşi 
aminteşte Korver. Curând un grup de foşti homosexuali bărbați se întâlneau săptămânal. 
Apoi Korver a dus procesul de vindecare un pas mai departe: a pus la cale un program 
de  mentorat  în  biserică,  care  consta  din  sesiuni  de  instruire  de  trei,  patru  ore,  pentru 
bărbații  heterosexuali  care  vroiau  să  înțeleagă  mai  bine  homosexualitatea.  Numele  a 
cincizeci de „absolvenți” ai acelor sesiuni le‑au fost făcute cunoscute foştilor homosexuali, 
care  puteau  să  ceară  un  partener  față  de care  să  dea  socoteală  şi  care  să  se poarte  ca  un 
adevărat prieten cu ei. „Formarea acestui gen de relații de mentorat este esențială pentru 
ca un ‘fost gay’ să depăşească modul său de gândire”, explică Korver. „Când bărbații care 
înving homosexualitatea sunt acceptați de alți bărbați din biserică, intervine în mare parte 
vindecarea.” 
Alte  congregații,  din  toată  țara,  au  avut  un  succes  similar  în  ajutarea  bărbaților  şi 
femeilor  homosexuale.  În  ultimele  două  decenii,  Church  of  the  Open  Door  [Biserica  Uşii 
Deschise] din San Rafael, California, şi‑a câştigat reputația de „biserică unde homosexualii 
găsesc vindecare”. 
Această adunare de o sută de adulți, situată la douăzeci de mile nord de San Francisco, 
este  centrul  spiritual  al  Love  In  Action  [Dragoste  în  Acțiune],  una  dintre  cele  mai  vechi 
misiuni pentru foştii homosexuali (înființată în 1973). LIA are un program de ucenicie de 
doi ani, care atrage participanți din toată lumea. Mulți devin membri permanenți ai Open 
Door, după ce părăsesc bisericile unde nu au primit sprijin pentru rezolvarea problemele 
legate de identitatea sexuală. 
Un  proaspăt  absolvent  al  programului,  un  avocat  şi  fost  vicepreşedinte  de  bancă  din 
Virginia,  a  stat  în  fața  congregației  pentru  a‑şi  exprima  mulțumirile  pentru  sprijinul  pe 
care l‑a primit. „Aceasta este o biserică unde nu trebuie să şopteşti cuvântul homosexual”, 
a spus el. „Ştiu că viața mea nu va mai fi niciodată aceeaşi, datorită dragostei pe care am 
simțit‑o aici.” 
La  începutul  fiecărui  program,  membrii  sunt  prezentați  congregației,  la  o  slujbă 
specială  de  seară.  După  aceea,  membrii  bisericii  sunt  încurajați  să  vină  în  față  şi  să‑şi 
asume  obligația  de  a  se  ruga  pentru  unul  sau  mai  mulți  foşti  homosexuali.  Liderii 
programului  recunosc  că  mulți  membri  ai  bisericii  vor  să‑şi  ofere  sprijinul,  dar  nu  ştiu
21 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
cum.  De  aceea  sunt  distribuite  cartonaşe  pentru  rugăciune,  care  dau  sugestii  specifice: 
trimite‑i celui care este membru în program o felicitare de ziua de naştere, invită‑l la tine 
acasă la cină, telefonează‑i periodic pentru a‑l încuraja, include‑l într‑o ieşire la iarbă verde 
cu familia, cere‑i să aducă ceva pentru o masă de vacanță la tine acasă. 
La  Discovery  Chuch  [Biserica  Descoperire]  din  Orlando,  Florida,  membrii  bisericii, 
responsabilii  şi  consilierii  bisericii  sunt  instruiți  ca  să‑i  ajute  pe  foştii  homosexuali, 
rugându‑se  pentru  ei  şi  cerându‑le  responsabilitate  strictă.  „În  general  îi  punem  [pe  cei 
care  se luptă cu  homosexualitatea]  într‑un  grup  de slujire  cu  persoane de acelaşi  sex, cu 
doi  sau  trei  oamenii  instruiți”,  spune  responsabilul  Barry  Johnston.  „Liderii  oferă 
încurajare,  ajutor  practic  şi  prietenie.  Aceasta  sprijină  şi  identificarea  lor  sexuală,  într‑un 
mod neamenințător.” 
„De asemenea, cerem responsabilitate strictă. Într‑un mediu protejat, îi întrebăm despre 
gândurile lor, despre materialele pe care le citesc, despre filmele pe care le văd.” Liderii îi 
întreabă  de  asemenea:  „Eşti  liber  să  te  îndrepți  în  direcția  pe  care  Dumnezeu  a  creat‑o 
pentru tine?” Apoi îi includ în activitatea principală a bisericii, îndrumându‑i cu discreție 
şi înțelepciune într‑un loc în care pot sluji. 
În  afara  misiunilor  formale,  bisericile  pot  deseori  sluji  foştilor  homosexuali 
schimbându‑şi  atitudinile  şi  devenind  conştiente  de  punctele  sensibile  ale  celor  care  se 
luptă  cu  homosexualitatea.  „Am  fost  în  biserică  lângă  cei  care  au  făcut  glume  despre 
oamenii  care  sunt  gay”,  spune  Brad  Grammer,  care  conduce  Face‑to‑Face  [Față  în  față],  o 
misiune  pentru  homosexuali  la  First  Evangelical  Free  Church  [Prima  Biserică  Evanghelică 
Liberă] din partea de nord a oraşului Chicago. „Chiar m‑a durut, pentru că ei nu ştiau că 
mă luptasem cu homosexualitatea.” 
Grammer  spune  că  un  alt  mod  în  care  bisericile  pot  ajuta  este  să  ofere  relații  de 
ucenicie. El crede că dacă o biserică funcționează aşa cum ar trebui, oferind relații sincere, 
încurajatoare, celor care se luptă cu homosexualitatea sau cu orice alt păcat, s‑ar putea să 
fie  mai  puțină  nevoie  de  grupuri  formale.  Oamenii au  nevoie şi  de  mai multe informații 
despre  homosexualitate,  care  să‑i  ajute  să‑i  înțeleagă  pe  cei  care  se  luptă  cu  această 
problemă, spune Grammer. 

Recoltă nedorită 
Mona Riley, soția pastorului senior de la Open Door, spune că există potențialul pentru 
o  mare  recoltă  spirituală  în  comunitatea  homosexuală,  dar  „este  o  recoltă  nedorită.  Nu 
vrem  să  o  culegem.  Creştinii  nu  sunt  siguri  că  vor  să‑şi  petreacă  eternitatea  cu  aceşti 
oameni.” Trezirea trebuie să aibă loc mai întâi în biserică, spune ea, „înainte de a avea loc 
în comunitatea gay”. 
Riley  vede  „o  împietrire  a  inimii  în  biserica  americană”  față  de  oamenii  care  au  fost 
implicați  în  comportamentul  homosexual.  „Trebuie  să  învățăm  compasiunea”,  spune  ea. 
„Judecăm acest păcat particular ca fiind mai rău decât oricare altul, dar nu văd aceasta în 
Scripturi.” 
Liderii misiunilor pentru foştii gay din țară recunosc barierele ascunse care împiedică 
bisericile să‑i îmbrățişeze pe cei care se luptă cu homosexualitatea. Cea mai importantă se 
referă  la  SIDA,  spune  Chuck  Therrien,  directorul  al  ReCreation  Ministries  [Misiunea 
ReCreația]  din  Manchester,  New  Hampshire.  Membrii  bisericii  se  tem  să  nu  contacteze

22 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
boala  prin  contact  întâmplător,  precum  atingerea  unui  individ  infectat  sau  folosirea  în 
comun a toaletei. În ciuda asigurărilor din partea experților în sănătate, temerile persistă. 
Therrien spune că membrii bisericii se tem şi că foştii homosexuali le vor molesta copii 
sau vor ademeni tinerii în stilul de viață homosexual. „Dar de ce ar implica pe cineva într‑ 
un  stil  de  viață  pe  care  îl  disprețuiesc  şi  pe  care  încearcă  să  îl  învingă  cu  disperare?” 
reflectă  el.  Therrien  arată  de  asemenea  că  cei  mai  mulți  adulți  homosexuali  sunt  atraşi 
sexual  de alți adulți,  nu de  copii. Şi  deşi  un asemenea abuz  este  improbabil, bisericile ar 
trebui  să  fie  deja  pregătite  pentru  a  preveni  orice  fel  de  abuz  sexual  al  copilului, 
homosexual  sau  heterosexual.  Astfel  de  precauții  ar  trebui  să  micşoreze  temerile 
membrilor bisericii şi să‑i facă liberi de a sluji oricui intră pe uşa bisericii. 
Liderii bisericilor care şi‑au asumat riscul de a se aventura în acest gen de misiune si‑au 
văzut  bisericile  influențate  în  mod  pozitiv.  „Oamenii  noştri  sunt  mândri  că  suntem  o 
biserică devotată Bibliei, dar care trăieşte Biblia în moduri progresiste”, spune Ken Korver. 
„Nu compromitem adevărul, dar congregația este încântată că experimentăm harul.” 
Există de asemenea mult suport la  Church of the Open Door, pentru programul Love In 
Action.  „Oamenii  noştri  sunt  încântați  să  se  afle  în  linia  întâi  în  ceea  ce  priveşte  această 
problemă”, spune pastorul senior Michael Riley. 
Personalul acestor biserici şi cei specializați în ajutarea homosexualilor insistă că nu fac 
nimic  diferit  sau  neobişnuit  față  de  ucenicia  obişnuită,  oferită  de  orice  biserică 
evanghelică. „Tot ce trebuie să ştii este cum  să iubeşti şi să rosteşti adevărul”, spune Joe 
Dallas, „şi ai toate instrumentele necesare pentru a‑i ajuta pe aceşti oameni.” 
John Paulk, fostul imitator al femeilor, este de acord. După ce a devenit creştin, John s‑a 
mutat în California ca să facă parte din LIA. A frecventat Church of the Open Door şi a găsit 
sprijin necondiționat, îndeosebi din partea bărbaților din biserică. „Bărbații heterosexuali 
s‑au purtat ca nişte adevărați prieteni cu mine, s‑au rugat pentru mine şi m‑au invitat în 
casele lor  pentru  părtăşie.  M‑au tratat  cu respect  şi  cu afecțiune  sinceră. Este  într‑adevăr 
atât de simplu. M‑au iubit pe deplin.” 

Copyright © 1994 Bob Davies. Tradus şi folosit cu permisiunea lui Bob Davies. 

LEGĂTURA DINTRE RĂSPÂNDIRE ŞI MORALITATE 

Ar  trebuie  să  fie  influențate  convingerile  noastre  morale  de  frecvența  cu  care  apare 
homosexualitatea? 
De la publicarea intens mediatizatelor studii ale lui Kinsey din anii ’40 şi ’50, estimarea 
răspândirii  homosexualității a jucat  un rol  central în dezbaterile despre  homosexualitate. 
Mulți  au  afirmat  că  „10%  din  populația  adultă  este  homosexuală”,  inclusiv  literatura 
ştiințifică, literatura de specialitate şi chiar documentele bisericii. 
Descoperirile  cu  privire  la  răspândirea  homosexualității  sunt  aduse  în  mod  tipic  în 
dezbaterea morală, pentru unul din următoarele două scopuri: 
1. Pentru a promova direct o poziție pro‑gay;

23 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
2. Pentru a crea o caricatură sau o prezentare greşită a poziției creştine tradiționale şi 
pentru a folosi apoi ştiința pentru a respinge caricatura, întărind prin aceasta poziția pro‑ 
gay. 
Statistica  de  10%  a  devenit  populară  la  sfârşitul  anilor  ’70,  când  mişcarea  pro‑gay  a 
căutat  să  legalizeze  homosexualitatea  şi  să  obțină  drepturi  egale  cu  ale  altor  minorități. 
Dar în anii ’90, statistica de 10% a început să fie pusă la îndoială pe cale largă şi în mod 
public. Alte studii, care au fost bine primite pentru metodele şi acuratețea lor, au raportat 
procentaje  mult  mai  mici, în  mod tipic de 1‑4%.  Aceasta  i‑a  făcut  pe oameni  să  evalueze 
metodele şi acuratețea lui Kinsey. Ei au găsit că: 
*  Nu  a  folosit  un  eşantion  de oameni  care  să  reprezinte  corect  întreaga  populație. Au 
fost: 
* Prea mulți absolvenți de colegiu 
* Prea mulți protestanți, prea puțini catolici 
*  Prea  mulți  condamnați  pentru  delicte  sexuale  –  26%  dintre  cei  din  eşantion  au  fost 
condamnați pentru delicte sexuale 
* Prea mulți condamnați – 25% dintre cei din eşantion se aflau în închisoare 
* Prea mulți voluntari din comunitatea homosexuală 
*  Definițiile  lui  pentru  homosexualitate  şi  heterosexualitate  erau  incorecte  –  orice 
heterosexual care simțise o singură dată chiar şi cea mai vagă atracție pentru o persoană 
de acelaşi sex era clasificat ca homosexual. 
Alte  instituții,  care  au  o  reputație  solidă,  au  făcut  studii  majore,  naționale.  Iată  ce  au 
raportat: 
*  Un  studiu pe  5514  studenți  canadieni  la  colegiu  şi  universitate,  cu  vârsta  sub  25  de 
ani,  a  găsit  că  1%  erau  homosexuali  şi  1%  erau  bisexuali.  Studiu  de  King  şi  alții(1988). 
Canada,  Youth  and  AIDS  Study  [Canada,  Studiul  Tinerii  şi  SIDA].  Kingston,  ON:  Queenʹs 
University. 
* Un studiu pe 8337 de bărbați britanici a găsit că 6,1% dintre ei avuseseră „o experiență 
homosexuală” şi că 3,6% au avut „unul sau mai mulți parteneri homosexuali”. Studiu de 
Johnson,  A.M.  şi alții  (1992). Sexual  lifestyles  and  HIV  risk  [Stilurile de viață  sexuală  şi  riscul 
HIV]. Nature, 360(3), 3 dec.1992, 410‑412. 
* Un studiu francez pe 20055 de persoane a găsit că 4,1% dintre bărbați şi 2,6% dintre 
femei au  avut  cel  puțin  o dată  un  contact  sexual cu  o  persoană de acelaşi  sex,  în  timpul 
vieții.  Studiu  de  ANRS:  Agence  Nationale  de  Recherches  sur  le  Sida  investigators  [ANRS: 
Agenția Națională a Cercetărilor despre investigatorii SIDA] (1992). AIDS and sexual behavior in 
France [SIDA şi comportamentul sexual în Franța]. Nature, 360(3), 3 dec. 1992, 407‑409. 
* Un sondaj danez aleatoriu a găsit că 2,7% dintre cei 1 373 de bărbați care au răspuns la 
chestionarul  lor  au  avut  o  experiență  homosexuală  (un  contact  homosexual).  Studiu  de 
Melbye, M. & Biggar, R.J. (1992). Interactions between persons at risk for AIDS and the general 
population in Denmark [Înteracțiunile dintre persoanele cu risc la SIDA şi populația generală din 
Danemarca].  American  Journal  of  Epidemiology  [Jurnalul  American  de  Epidemiologie],  135(6), 
593‑602. 
*  USA  National  Health  Interview  Survey  [Sondaj  Interviu  pe  Tema  Sănătății  Naționale  a 
SUA]  ia  interviuri  familiilor  din  populația  civilă  neinstituționalizată.  Rezultatele  a  trei 
dintre aceste sondaje, făcute în 1990‑1991 şi bazate pe mai mult de 9000 de răspunsuri de 
fiecare dată, a găsit că 2‑3% dintre oameni au răspuns cu „da” la un set de întrebări care
24 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
includeau: „Eşti  un  bărbat  care a  făcut  sex  cu  un  alt  bărbat  cândva după 1977,  chiar  şi o 
singură dată.” Studiu de Dawson, D. & Hardy, A.M. (1990‑1992). National Centre for Health 
Statistics,  Centres  for  Disease  Control,  Advance  Data  [Centrul  Național  pentru  Statisticile 
Sănătății, Centrele pentru Controlul Bolii, Date preliminare], 204, 1990‑1992. 
* La un sondaj aleatoriu pe 6 300 de norvegieni, 3,5% dintre bărbați şi 3% dintre femei 
au  raportat  că  avuseseră  o  experiență  homosexuală,  cândva  în  viață.  Studiu  de  Sundet, 
J.M.  şi  alții.  Prevalence  of  risk‑prone  sexual  behaviour  in  the  general  population  of  Norway 
[Răspândirea  comportamentului  de  risc  în  populația  generală  a  Norvegiei].  În  Global  Impact  of 
AIDS [Impactul Global al SIDA], editat de Alan F. Fleming şi alții (New York: Alan R. Liss, 
1988), 53‑60. 
Tabelul următor prezintă rezultatele unor studii suplimentare: 

Studiu  Sex  Sex  Sex  Sex  Sex 


exclusiv  inclusiv  inclusiv  inclusiv cu  inclusiv 
cu cu cu acelaşi sex,  cu acelaşi 
acelaşi  acelaşi  acelaşi  din  sex, de la 
sex  sex în  sex  adolescență  pubertate 
ultimele 
12 luni 
Billy şi  1,1% în  2,3% în 
alții  ultimii  ultimii 
(1993)  10 ani  10 ani 
Numai 
bărbați 
Fay şi  1,6‑  6,7% de la  20,3% 
alții  2,0%  vârsta de 
(1989)  19 ani 
Numai  (3,3% 
bărbați  ocazional 
sau destul 
de des) 
Lauman  2,7%  4,1% în  4,9% de la  9,1% 
şi alții  ultimii  vârsta de 
(1994)  5 ani  18 ani 
Bărbați 

Lauman  1,3%  2,2%  4,1% de  4,3% 


şi alții  în  la vârsta de 
(1994)  ultimii  18 ani 
Femei  5 ani 
Rogers  Studiul  Toți de la 
&  1: 1,9%  18 ani 
Turner  Studiul  Studiul 1: 
(1991)  2: 1,2%  4,8% 
Numai  Studiul  Studiul 2:
25 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
bărbați  3: 2,4%  4,9% 
Studiul  Studiul 3: 
4: 2,0%  nu există 
date 
Studiul 4: 
6,7% 

Sell şi  În În
alții  ultimii  ultimii 
(1995)  5 ani  5 ani 
Bărbați  SUA –  SUA – 
0,82%  5,42% 
UK –  UK – 
1,15%  3,51% 
Fr –  Fr – 
0,72%  9,94% 

Sell şi  În În
alții  ultimii  ultimii 
(1995)  5 ani  5 ani 
Femei  SUA –  SUA – 
0,27%  2.96% 
UK –  UK – 
0.54%  1,54% 
Fr –  Fr – 
0.14%  3,02% 

Spira şi  1,1%  4,1% 


alții 
(1993) 
Numai 
bărbați 

Spira şi  0,8% în  1,4% în 


alții  ultimii  ultimii 
(1990)  5 ani  5 ani 
Numai 
bărbați 

Wellings  1,1%  6,1%


şi alții 
(1994) 
Bărbați 
(Marea 
Britanie) 
26 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 

Wellings  0,4%  3,4% 


şi alții 
(1994) 
Femei 
(Marea 
Britanie) 

Din  aceste  studii  putem  concluziona  cu  precizie  că  răspândirea  homosexualității  la 
bărbații  din  America  de  Nord  nu este  de 10%.  Există  dovezi  clare  care  sugerează  că  mai 
puțin  de  3%  şi  poate  mai  puțin  de  2%  dintre  bărbați  sunt  activi  din  punct  de  vedere 
homosexual  într‑un  an  dat.  Rata  bărbaților  care  duc  o  viață  homosexuală,  susținut  şi 
exclusiv, este cu siguranță mai mică de 3%. 
Homosexualitatea feminină nu a fost studiată la fel de mult şi continuă să fie estimată 
la aproximativ jumătate sau mai puțin din rata masculină. 
Deci când cele două sunt combinate, homosexualitatea se justifică pentru mai puțin de 
3% din populația nord‑americană. 

Legătura dintre răspândire şi moralitate 
Dacă homosexualitatea este rară sau obişnuită este un fapt care nu ar trebui să joace un 
rol major în felul în care creştinismul priveşte moralitatea creştină. În nicio altă activitate, 
preponderența  (cât  de  des  se  întâmplă  ceva)  nu  este  legată  de  moralitate.  Creştinii 
consideră  comportamente  precum  lăcomia,  mândria,  pofta,  ca  fiind  imorale,  chiar  dacă 
apar  mai  frecvent  ca  homosexualitatea.  Mult  mai  mulți  oameni  s‑au  luptat  de‑a  lungul 
istoriei cu aceste vicii, decât cu homosexualitatea. Că se întâmplă frecvent, nu diminuează 
faptul  că  biserica  le  identifică  drept  greşite  sau imorale.  Alte comportamente  sunt  destul 
de  rare.  Canibalismul  şi  necrofilia  (atracția  sexuală  față  de  trupuri  moarte)  sunt  rare  şi 
considerate greşite  sau imorale.  Deci  preponderența  unui  comportament  nu are  legătură 
directă cu faptul că este păcat sau că provoacă îngrijorare din punct de vedere moral. 
Pentru  a aplica această  înțelegere  homosexualității –  preponderența  nu  dă răspuns  la 
întrebarea  dificilă,  complicată  din  punct  de  vedere  moral,  cu  privire la  homosexualitate. 
Mai  mult,  nu  există  motive  pentru  a  privi  homosexualitatea  ca  neutră  sau  ca  un  bine 
moral, din cauza reprezentării sale greşite, care este mai obişnuită decât este ea. 
Din  nefericire,  estimările  exagerate  despre  cât  de  des  apare  homosexualitatea  sunt 
folosite explicit ca bază pentru schimbări semnificative în învățăturile bisericii. Corectarea 
estimărilor  exagerate  poate  că  nu  afectează  dezbaterea  morală,  dar  este  important  să 
înțelegem  cum  ştiința este  folosită  greşit  şi  să  clarificăm  înțelegerea  noastră  cu  privire  la 
cât de obişnuită este homosexualitatea. 

Connecting  Prevalence  to  Morality.  Copyright  ©  2010  Exodus  Global  Alliance.  Tradus  şi 
folosit cu permisiunea Exodus Global Alliance, PO Box 1412, Troy, Michigan 48099, USA; P.O. 
Box 21039, Ajax, Ontario, L1S‑7H2, Canada, www.exodusglobalalliance.org.

27 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 

O BISERICĂ ADUCE SPERANȚĂ 
PATRICK PAYTON 

Eram nou la seminar, păstorind o biserică care depăşise repede posibilitățile noastre, şi 
începeam să mă gândesc să‑mi iau două slujbe. La Stonegate Fellowship [Părtăşia Poarta de 
Piatră] făceam cunoscut un mesaj al adevărului, că Isus Hristos schimbă vieți, şi se părea că 
mesajul  era  auzit.  Împărtăşeam  în  mod  deschis  că  Stonegate  era  un  loc  unde  oamenii 
puteau  să aducă bagajul trecutului lor;  că îi vom iubi  şi vom  păşi  cu  ei  în  călătoria  unei 
vieți noi, oferită printr‑o relație personală cu Isus Hristos. Toți avem o poveste, iar ceea ce 
contează este să Îl cunoaştem personal şi să Îl iubim pe Isus, şi să ne iubim unul pe altul. Şi 
astfel, în afară de multele lupte care vin odată cu începerea unei noi biserici, eram încântați 
şi  aşteptam  ca  Dumnezeu  să  facă  ceva  în  oraşul  şi  în  biserica  noastră.  Apoi,  Mike  şi 
Stephanie  Goeke  m‑au vizitat  la birou  şi o zi  nouă a  început, nu  numai  pentru  Stonegate 
Fellowship, ci şi pentru mine. 
Mulți oameni din oraşul şi din biserica noastră cunoşteau o parte din povestea lui Mike 
şi Stephanie Goeke. Cei mai mulți ştiau despre despărțirea lor, despre divorțul inevitabil şi 
despre restaurarea miraculoasă. Dar ceea ce mulți nu ştiau era povestea pe care cuplul nu 
a  împărtăşit‑o  nimănui  –  în  special  nimănui  din  biserică.  Familia  Goeke  stătea  în  biroul 
meu şi, cu vocile pline de teamă, au început să mă creadă pe cuvânt. Auziseră ce credeam 
noi ca biserică şi ce am spus noi; acum aveau să pună la încercare şi să vadă dacă vorbeam 
serios. 
Mike mi‑a împărtăşit cu calm bine‑cunoscuta poveste despre cum îşi părăsise soția. Dar 
în  acea zi  povestea a  mers  mai adânc. În  câteva  minute,  Mike a  început  să‑mi descrie în 
amănunt cum lupta lui de aproape o viață cu homosexualitatea era acea parte a poveştii 
despre care nu ştia nimeni nimic. Mi‑a împărtăşit cum i‑a spus prima oară cineva „gay”. 
Mi‑a descris amănunțit luptele pe care le dusese în timpul liceului şi colegiului – lupte pe 
care în cele din urmă le‑a îngropat şi le‑a adus în căsnicia lui. 
Poate cel mai descurajator, mi‑a descris amănunțit singurătatea şi teama lui, mai ales în 
biserica locală. Mi‑a descris cum tocmai în locul în care ar fi trebuit să găsească ajutor, a 
găsit mai ales ură, indiferență, teamă şi prostie. Mike şi Stephanie mi‑au împărtăşit chiar 
teama lor de a‑mi spune, pentru că erau aproape siguri că avea să se termine cu zilele lor 
de  slujire  la  Stonegate  Fellowship.  Dar  s‑a  întâmplat  tocmai  contrariul.  După  câteva 
săptămâni de atac şi luptă foarte intensă, uneori personală, despre importanța împărtăşirii 
acestei  poveşti  adevărate  în  Trupul  lui  Hristos,  acest  cuplu  scump  şi‑a  făcut  cunoscută 
povestea în fața întregii familii a bisericii. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodată. 
Sala era plină cu membri Stonegate şi cu prietenii lui Mike şi Stephanie din comunitate. 
Biserica noastră era plină cu oameni care credeau că vor auzi o poveste „normală”, despre 
cum  Isus  a  salvat  o  căsnicie.  Nu  numai  că  Stonegate  Fellowship  a  fost  schimbată,  ci  şi  un 
pastor a fost schimbat. 
Am  fost  uimit  de  ceea  ce  s‑a  întâmplat  în  acea  duminică  dimineața.  După  slujbă, 
oamenii nu vroiau să plece. Atât de mulți au stat şi au vorbit cu Mike şi Stephanie despre 
membri de familie care se luptau cu homosexualitatea şi întrebând ce puteau face! Bărbați 
despre  care  ştiam  că  aveau  să  fie  foarte  supărați  cu  privire  la  ce  urma  să  împărtăşească 
familia Goeke, erau în lacrimi, cerând iertare de la Mike şi Stephanie. Şi speranța pe care

28 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
am văzut‑o pe atât de multe chipuri era uimitoare. Am văzut în ochii oamenilor ceva ca o 
nouă  speranță,  care  spunea:  „Dacă  Isus  a  putut  face  asta  în  viața  lui  Mike  şi  a  lui 
Stephanie,  atunci  cu  siguranță  poate  schimba  viața  mea.”  Lucrurile  se  schimbau  şi  în 
inima mea. 
Mai întâi, am ştiut de la început: caracterizarea pe care o făcusem homosexualității era 
greşită.  Ideile  mele  despre  homosexualitate  se  formaseră  din  retorica  dură  a  vorbitorilor 
evanghelici şi din imaginile mass‑mediei obişnuite. Nu m‑am gândit nici măcar o dată la 
profesionişti  intelectuali  ca  Mike  Goeke,  care  sufereau  din  cauza  acestei  probleme  de 
decenii,  şi  care  se  înecau  într‑o  mare  de  anonimat,  chiar  sub  nasul  bisericii.  Bărbați  şi 
femei, trăind două vieți, disperați după ajutor, dar negăsind pe nimeni, oriunde priveau. 
La urma urmei, homosexualitatea era „cel mai rău” păcat şi sigur, de un gen diferit decât 
păcate  „normale”,  precum  consumarea  a  prea  multe  pahare  de  băutură,  înşelarea  la 
impozite, poftirea femeilor, depăşirea limitei de viteză sau nedarea zeciuielii! Ajunsesem 
la  acest  mod  de  gândire  care  pune  deoparte  homosexualitatea,  mai  degrabă  ca  lepra 
secolului  XXI,  decât  ca  pe  un  alt  păcat  distructiv,  folosit  de  Satan  pentru  a  le  fura  viața 
împlinită şi plină de sens celor care L‑ar urma pe Isus. Din acel moment, cel puțin pentru 
acest  pastor,  homosexualitatea  nu  avea  să  mai  fie  cel  mai  grav  păcat  al  celor  mai  mari 
păcătoşi,  ci  mai  degrabă  un  alt  păcat,  care  distruge  viața  oamenilor  obişnuiți,  din  toate 
clasele sociale. 
Am învățat de asemenea cum cuvintele mele îi ucideau pe cei care aveau cel mai mult 
nevoie de atingerea vindecătoare a Mântuitorului. În altă duminică, nu la mult timp după 
mărturisirea  familiei  Goeke,  vorbeam  elocvent  despre  un  cuplu  deosebit  de  popular  pe 
vremea  aceea,  care  erau  în  mod  deschis  mândre  că  sunt  lesbiene.  M‑am  referit  cu 
îndrăzneală la ele ca fiind perverse şi am continuat aşa fără să pierd o clipă. Peste câteva 
zile Mike m‑a oprit lângă biroul meu ca să îmi spună că atunci când foloseam cuvinte ca 
pervers şi homo, îi îndepărtam şi mai tare pe cei care doreau cu atâta disperare ajutor din 
partea  bisericii  locale.  Pe  cât  de  mult  vroiam  să  mă  apăr,  nu  am  putut  să  o  fac.  Prin 
cuvintele  mele,  îi  desconsideram  tocmai  pe  cei  pentru  care  a  murit  Isus.  Cu  cât  mă 
gândeam mai mult la aceasta, cu atât mai mult înțelegeam că Isus nu a adresat niciodată, 
nimănui, cuvinte de ocară, cu excepția elitei religioase din vremea Lui. Cu siguranță nu a 
numit‑o  niciodată  târfă  pe  femeia  despre  care  citim  în  Luca  7!  A  lăsat‑o  doar  să  Îi  spele 
picioarele şi l‑a învățat o lecție umilitoare pe Simon fariseul. Pe cât de mult detestam să o 
fac,  am  stat  în  fața  amvonului  chiar  în  duminica  următoare  şi  mi‑am  cerut  iertare  de  la 
congregația  noastră,  pentru  că i‑am  etichetat  pe  păcătoşi,  mai  degrabă  decât  să  etichetez 
numai păcatul. Am promis solemn să nu mai fac niciodată această greşeală. 
Am  învățat  de asemenea  lucruri noi  despre confesiune  şi comuniune. Isus  schimbă  o 
viață  într‑o  clipă, dar  este  nevoie  de  o  viață de  umblare  în  viața  nouă,  crucificată,  într‑o 
comunitate  de  urmaşi  ai  lui  Hristos,  pentru  a  experimenta  viața  transformată  pe  care  a 
venit  Isus  să  o  ofere.  Dar  atât  de  mulți  dintre  noi,  şi  eu  printre  ei,  ne‑am  obişnuit  să  ne 
purtăm aşa cum ar trebui să se poarte oamenii transformați, în timp ce adânc în interiorul 
nostru,  murim  încet,  pentru  că  ne  este  prea  teamă  să  vorbim  despre  luptele  noastre.  Ne 
este teamă că vom fi văzuți ca nişte învinşi spiritual. După ce Mike şi Stephanie au făcut 
cunoscută  toată  povestea,  a  fost  lansată  provocarea  în  viața  mea  şi  în  viața  bisericii 
noastre. Acea provocare reprezenta pur şi simplu faptul că Stonegate nu va fi un loc pentru 
prefăcuți. Ne vom sprijini tare unul pe celălalt, în luptele noastre cele mai profunde, astfel
29 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
încât, ca o comunitate de urmaşi ai lui Hristos, să putem împărtăşi unul cu celălalt viața lui 
Hristos. 
Dar până în ziua de astăzi, cea mai mare răsplată a lui Stonegate Fellowship şi a mea a 
fost privilegiul de a prezenta un model de restaurare şi transformare, când l‑am angajat pe 
Mike  Goeke  în  cadrul  personalului  nostru  ca  pastor  executiv,  la  doar  câteva  luni  după 
marea noastră duminică. Mike a devenit unul dintre cei mai scumpi prieteni şi parteneri ai 
mei, în viață şi misiune, şi nimic din toate acestea nu s‑ar fi putut întâmpla, dacă nu am fi 
hotărât  că Stonegate va fi  comunitatea lui Isus  Hristos  care a  fost  chemată  să  fie –  un  loc 
unde bagajul poate fi aruncat şi o viață nouă poate să înceapă – pentru toată lumea. 
Bill  Hybels  a  spus  odată: „Biserica  este  speranța  lumii.”  Cred  aceasta  mai  mult  decât 
oricând şi am un prieten şi un frate în Hristos pentru a o dovedi. 

Patrick  Payton,  A  Church  Brings  Hope.  Copyright  ©  2005  Exodus  International.  Tradus  şi 
folosit  cu  permisiunea  Exodus  International,  P.O.  Box  540119,  Orlando,  FL  32854,  USA, 
www.exodusinternational.org. 

PERSPECTIVA UNUI PASTOR ASUPRA MISIUNII PENTRU FOŞTII GAY 


REVEREND MIKE RILEY 

Reverendul Mike Riley este implicat în misiunea pentru foştii gay din 1974. Slujeşte ca pastor 
senior la Church of the Open Door [Biserica Uşii Deschise] din San Rafael, California, din 1979. 
EXODUS:  Care  a  fost  reacția  dv.  când  [misiunea  pentru  foştii  gay]  Love  In  Action 
[Dragoste în Acțiune] a intrat în biserica de aici? 
MIKE  RILEY:  Când  [fostul  homosexual]  Frank  Worthen  s‑a  alăturat  adunării  noastre, 
lucram cu grupul de la colegiu şi la şcoala duminicală, deci nu am avut mult timp să mă 
gândesc la asta. Încă ceva, biserica noastră s‑a aflat de la început în linia întâi, în cele ce se 
întâmplau. Unii dintre noi veneam din „mişcarea lui Isus”, unii din liderii noştri ieşind de 
pe  scena  drogurilor  prin  convertiri  dramatice.  Alții  au  venit  din  medii  mai  tradiționale, 
astfel  încât  cei  din  conducere  erau  interesant  de diferiți.  Oamenii  care  veneau  în biserică 
de  pe  străzi,  cu  probleme  ciudate  şi  dificile,  nu  erau  ceva  neobişnuit.  Deci,  într‑un  fel, 
homosexualitatea  nu  era  mare  lucru,  pentru  că  ne  confruntam  cu  situații  cu  adevărat 
violente.  Nu  eram  o  biserică  drăguță  din  clasa  mijlocie,  unde  nimic  nu  avea  să  creeze 
probleme. Căutam acțiunea esențială, şi de obicei de asta am avut parte! 
EXODUS: Misiunea pentru foştii gay a creat probleme în biserică? 
MIKE  RILEY: Îmi amintesc că în câteva situații am fost chemat să ajut. Pastorii au trebuit 
să confrunte două femei care erau implicate sexual, şi au încercat să decidă dacă trebuiau 
să părăsească biserica. Una dintre ele era căsătorită şi eram îngrijorați ca nu cumva soțul ei 
să încerce să omoare pe cineva. Altădată, un bărbat din biserică care avea o problemă cu 
băieții, s‑a dus într‑o seară la o altă biserică şi a încercat să seducă pe unul din băieții lor. 
Bineînțeles că ne‑am confruntat cu probleme, dar au fost cazuri izolate. Am învățat pe cine 
să  primim  în  biserică  şi  de  cine  să  ne  ocupăm.  În  general,  biserica  a  fost  capabilă  să  se 
ocupe  foarte  bine de  problema  gay.  Nu a existat  ceva  similar unui  protest zgomotos  din 
partea oamenilor – ceva care să ne facă să fim cu adevărat îngrijorați. Acum, pentru noi,

30 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
misiunea este o a doua natură. Cei noi în biserică trebuie să se adapteze la ea. Asocierea 
noastră de doisprezece ani cu Love In Action a fost o experiență pozitivă, iar biserica a avut 
mult de câştigat din implicarea ei. 
EXODUS: Cum îi informați pe noii veniți despre Love In Action? 
MIKE  RILEY: Folosim abordarea directă: „Acesta este un alt lucru pe care îl facem.” Nu 
o tratăm  prea  diferit  de  oricare alta dintre  misiunile  în  care  suntem  implicați,  precum  să 
„avertizăm” că avem o misiune pentru foştii gay. O dată pe an, într‑un serviciu de seară, 
avem „Noaptea Love In Action”, unde biserica este invitată să audă mărturii şi să afle mai 
în  detaliu  la  ce  se  referă  misiunea.  Frank  Worthen  este  şi  el  unul  dintre  pastorii  noştri, 
aceasta fiind o mărturie continuă. Avem mulți foşti gay în biserică ce dețin poziții cheie, 
astfel încât există din plin comunicare indirectă cu privire la atitudinea noastră față de cei 
care au un trecut homosexual. 
EXODUS: Ce sfat i‑ați da unui pastor care se gândeşte să înceapă acest gen de misiune? 
MIKE  RILEY:  Mai  întâi,  nu  presupune  că  fiecare  biserică  trebuie  să  meargă  pe  acest 
drum şi să înceapă o misiune pentru foştii gay. Există domenii în care nu am fost chemați 
să  slujim.  Dar  trebuie  să  fii  deschis,  dacă  Dumnezeu  te  cheamă  în  această  direcție.  Fii 
deschis față de foştii gay care vin în biserica ta. Ar trebui să doreşti din inimă să cunoşti 
destul de bine cum să slujeşti nevoilor lor. Poate că la început vei face totul singur. Dacă ai 
pe inimă să incluzi adunarea ta, atunci ar trebui să începi să le faci cunoscută viziunea ta 
celor  apropiați,  celor  în  care  ai  încredere.  Vezi  dacă  simt  o  confirmare  a  ei.  În  sfârşit,  ar 
trebui  ca  oamenii  să  fie  instruiți, pentru ca să aibă o  bază. Invită o  misiune  pentru  foştii 
gay  sau  alți  pastori  care  au  cât  de  cât  experiență,  să  vină  şi  să  împărtăşească  ce  ştiu,  ca 
biserica  să  îi  poată  întreba.  Aceasta  îndepărtează  teama  şi  misterul.  Trebuie  să  păşeşti 
încet,  în  ritmul  pe  care  poate  să‑l  urmeze  biserica  ta,  ca  să  nu  existe  amărăciunea  sau 
teama care îi vor face pe oameni să vrea să plece. 
EXODUS:  Cum tratați  persoana  care vine  la dv.  cu  viziunea  unei  misiuni  pentru  foştii 
gay? 
MIKE  RILEY: Tot timpul vin la mine oameni cu viziunea de a începe o misiune. Uneori 
sunt de acord; alteori, simt că nu este deloc de la Domnul. Pastorul este singurul care are o 
perspectivă  de  ansamblu  asupra  bisericii.  El  cunoaşte  grupulețele  din  biserică  –  cine  va 
reacționa  şi  ce  fel  de  reacții  va  avea.  Pastorul  trebuie  să  cântărească  cu  adevărat  toate 
acestea. Poate fi frustrant pentru persoana care are viziunea că pastorul vrea să aştepte şi 
să se roage în acea privință, să discute cu ceilalți din conducere şi să primească răspunsul 
lor. Este greu să i se spună „nu” acelei persoane, dar pastorul trebuie să fie gata să o facă. 
Există  homofobie  şi,  cu  epidemia  SIDA,  ea  este  amenințătoare  pentru  oameni.  Nu  iau 
lucrurile  cu  uşurință,  dar  nici  nu  cred  că  putem  să  ne  îngropăm  capul  în  nisip  şi  să 
ignorăm problema. Deci pastorul trebuie să fie gata să moară față de sine însuşi în aceste 
situații – să facă ce ştie că este drept înaintea Domnului, indiferent de critica dură care este 
posibil să urmeze. 
EXODUS: Trebuie ca pastorul să simtă aceeaşi povară pentru gay? 
MIKE  RILEY:  Poate  că  pastorul  nu  va  simți  niciodată aceeaşi  povară  precum persoana 
care are viziunea, dar este important să ştie în inima lui că este bine, că este de la Domnul. 
Chiar  dacă  nu  va  fi  niciodată  direct  implicat,  el  poate  ajuta  în  mod  corect  ideea  pe  care 
persoana o expune bisericii, cu privire la misiunea pentru foştii gay. Paşii de urmat ar fi

31 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
similari  ca  în  cazul  în  care  ideea  i‑ar  aparține.  Dumnezeu  va  trebui  să‑i  arate  procesul, 
pentru că fiecare biserică este diferită. 
EXODUS: Dar dacă pastorul spune un „nu” hotărât? Ar trebui ca persoana să meargă la 
altă biserică? 
MIKE  RILEY:  Este  o  întrebare  grea.  Este  important  să  se  vadă dacă  pastorul  răspunde 
negativ acestui gen de misiune sau dacă spune „nu” momentului sau persoanei. Eu unul 
aud idei despre care cred că sunt bune, dar ştiu că persoana care mă întreabă nu este omul 
potrivit pentru a le pune în aplicare. Dacă persoana are o chemare de la Dumnezeu ca să 
facă  acest  gen  de  lucrare,  iar  biserica  nu  o  sprijină,  atunci  trebuie  să  ia  în  considerare 
posibilitatea  de  a  merge  în  altă  parte,  unde  o  poate  face.  Părăsirea  unei  biserici  este  un 
lucru sensibil. În calitate de pastor, sunt nevoit să mă confrunt cu acest lucru, deci numai 
cu  teamă  şi  cutremur,  aş  recomanda  părăsirea  bisericii  altcuiva.  Dar  cred  într‑adevăr  că 
există  motive  temeinice  pentru  ca  astfel  de  lucruri  să  se  întâmple.  Dacă  eşti  chemat  pe 
terenul  de  misiune,  trebuie  să  o  faci.  Iar  misiunea  pentru  gay  este  un  gen  de  teren  de 
misiune. Persoana ar trebui să aibă pace în inimă în această privință şi să comunice bine cu 
pastorul. Pe cât se poate, ar trebui să caute să plece pe cale amiabilă. 
EXODUS: Cum ați descrie relația bisericii cu Love In Action? 
MIKE  RILEY:  Într‑un  anumit  sens,  Love  In  Action  este  o  misiune  soră.  Suntem  entități 
separate, dar am crescut oarecum împreună. Love In Action a fost implicată în doisprezece 
din  cei  paisprezece ani  ai  noştri.  Am  impresia  că  cele  mai  multe  dintre  misiunile  pentru 
foştii gay nu sunt legate direct de o biserică locală, dar cred că există o mare valoare în a fi 
legat de o biserică. Frank fiind unul din pastorii noştri, discutăm şi schimbăm idei în mod 
liber.  Respectăm  cu  adevărat  punctele  de  vedere  ale  celuilalt.  Acționăm  ca  un  fel  de 
adăpost spiritual pentru misiune şi suntem o resursă pentru ei, în ceea ce priveşte oamenii 
şi  rugăciunea.  Cei  de  la  Love  In  Action  devin  parte  integrală  a  bisericii  –  nu  sunt  într‑un 
colț, vorbind despre homosexualitate. Sunt aduşi într‑un spectru mai larg al vieții bisericii. 
Sunt implicați în predarea la şcoala duminicală, în interpretarea dramatică, în muzică şi în 
alte  lucruri.  Au  o  experiență  multilaterală,  care  cred  că  este  cel  mai  bun  lucru  care  li  se 
poate întâmpla. 
EXODUS: Cum ați rezuma experiența dv. cu Love In Action? 
MIKE  RILEY:  Cred  că  este  unul  dintre  lucrurile  bune  care  are  loc  în  biserica  noastră. 
Dintre toate misiunile, probabil că a adus cele mai multe roade pentru biserică. Prin Love 
In  Action  am  primit  oameni  cu  adevărat  buni,  în  ceea  ce  priveşte  conducerea  şi  partea 
muzicală a  misiunii  noastre. Dumnezeu a  binecuvântat  dorința  noastră  de a  păşi  într‑un 
domeniu foarte  controversat.  Pentru că am  fost dornici  să aderăm  la adevăr, El a  onorat 
acest  lucru  şi  a  adus  succes  şi  roade  bune  din  eforturile  noastre.  A  fost  un  plus  pentru 
caracterul  bisericii  ca  întreg.  Cred  că  Dumnezeu  va  binecuvânta  o  biserică  dornică  să  se 
implice în probleme dure şi să ia poziție pentru ce este corect. 

Informație adițională: 
De când a avut loc acest interviu, misiunea pentru foştii gay Love In Action, asociată cu 
Church  of  the  Open  Door,  şi‑a  schimbat  numele  în  New  Hope  Ministries  [Misiunea  Speranță 
Nouă]. Pastorii care se pregătesc să lanseze o misiune pentru foştii gay în biserica lor, îl pot 
contacta pe Mike Riley la Church of the Open Door, 2130 Fouth Street, San Rafael, CA 94901,

32 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
SUA;  telefon:  415‑459‑1980.  Mike  este  autorul  broşurii  A  Pastor’s  Perspective  on  Ex‑Gay 
Ministry [Perspectiva unui pastor asupra misiunii pentru foştii gay], disponibilă la Exodus. 

Rev. Mike Riley, A Pastorʹs Perspective on Ex‑Gay Ministry. Copyright © 2010 Exodus Global 
Alliance. Tradus şi folosit cu permisiunea Exodus Global Alliance, PO Box 1412, Troy, Michigan 
48099,  USA;  P.O.  Box  21039,  Ajax,  Ontario,  L1S‑7H2,  Canada,  www.exodusglobalalliance.org. 
Mike Riley locuieşte în SUA. 

RĂSPUNS  LA  TEOLOGIA  PRO‑GAY.  PARTEA  I:  ARGUMENTELE  JUSTIȚIEI 


SOCIALE 
JOE  DALLAS 

Denominațiuni  importante  care  ordinează  homosexuali,  preoți  şi  clerici  care  oficiază 
căsătorii  între  persoane  de  acelaşi  sex,  sanctuare  invadate  de  activişti  gay  gălăgioşi, 
dezbateri  despre  homosexualitate  care  scindează  congregațiile –  cine ar  fi bănuit  că vom 
ajunge vreodată într‑un asemenea punct în istoria bisericii? 
O dezbatere furtunoasă între creştini şi homosexuali nu ar fi surprinzătoare în ea însăşi. 
Dacă autorul şi comentatorul Dr. Dennis Praeger are dreptate când spune că etica iudeo‑ 
creştină  este  răspunzătoare  pentru  dezaprobarea  homosexualității  de  către  lumea 
occidentală, [1]  atunci conflictele dintre Biserică şi mişcarea drepturilor gay sunt nu numai 
de înțeles, sunt inevitabile. (În timp ce acceptarea homosexualității în culturile vechi este 
bine documentată, [2]  ultimii 2000 de ani de gândire occidentală, în general au respins‑o, [3]  şi 
influenței  atât  a  Vechiului,  cât  şi  a  Noului  Testament,  i  se  poate  acorda  credit  pentru 
aceasta [4] ). 
Ceea ce este surprinzător, totuşi, este curentul actual, în care aceste etici nu sunt numai 
puse în discuție, ci şi rescrise, cel mai notabil în forma teologiei pro‑gay. 
Teologia  pro‑gay  este  în  mare  măsură  precum  filozofia  mai  largă  a  drepturilor  gay, 
prin faptul că ea caută legitimitatea (nu numai toleranța) homosexualității. Vorbitorii gay 
nu au făcut un secret că acesta este obiectivul lor în cultura seculară; activistul Jeff Levi a 
arătat  clar  aceasta  la  National  Press  Club  [Clubul  de  Presă  Național],  în  timpul  Marşului 
Drepturilor Gay din 1987, de la Washington: 
Nu mai căutăm numai dreptul la intimitate şi protecție față de nedreptăți. Avem de asemenea 
dreptul  –  precum  heterosexualii  americani  au  deja  –  de  a  vedea  guvernul  şi  societatea  susținând 
felul  în  care  ne  trăim  viața.  Până  ce  relațiile  noastre  nu  vor  fi  recunoscute  de  lege,  de  legea 
impozitelor şi de programe ale guvernului, nu vom dobândi egalitatea în societatea americană. [5] 
Dar  teologia  pro‑gay  face  un  pas  mai  departe,  redefinind  homosexualitatea,  ca  fiind 
hotărâtă de Dumnezeu şi permisă din punct de vedere moral: 
Am  învățat  să  accept  şi  chiar  să  celebrez  orientarea  mea  sexuală,  ca  pe  un  alt  dar  bun  al  lui 
Dumnezeu. – autorul gay Mel White [6] 
Când  se  presupune  că  Dumnezeu  aprobă  ce  a  interzis  deja  în  mod  clar,  are  loc  un 
travesti  religios,  şi  aceasta  se  face  cu  îndrăzneală.  Confruntarea  este  necesară  fiindcă  ea 
(teologia gay) ne cere să‑i sprijinim pe creştinii mărturisitori în păcatul lor, când din punct 
de  vedere  biblic  ni  se  cere  să  facem  tocmai  contrariul.  Ca  ambasadori  ai  lui  Hristos  pe

33 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
pământ,  Îl  reprezentăm  fără  loialitate,  dacă  păcatul  continuu  al  unui  credincios 
mărturisitor, nu are niciun efect asupra relației noastre cu acel credincios... ceea ce este, în 
esență, lucrul pe care îl spune Pavel în Tesaloniceni: 
În  Numele  Domnul  nostru  Isus  Hristos,  vă  poruncim,  fraților,  să  vă  depărtați  de  orice  frate, 
care  trăieşte  în  neorânduială,  şi  nu după  învățăturile,  pe  care  le‑ați  primit  de la noi... Şi dacă  n‑ 
ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnați‑vi‑l, şi să n‑aveți niciun fel de legături 
cu  el,  ca  să‑i  fie  ruşine.  Să  nu‑l  socotiți  ca  pe  un  vrăjmaş,  ci  să‑l  mustrați  ca  pe  un  frate.  (2 
Tesaloniceni 3:6, 14‑15) 
De altminteri, când Pavel a auzit despre relația incestuoasă a unui membru al bisericii 
corintene cu mama lui vitregă, a poruncit ca bărbatul să fie excomunicat (1 Corinteni 5:1‑ 
5),  apoi  a  explicat  principiul  confruntării  şi,  dacă  este  necesar,  al  excluderii  din 
comunitatea credincioşilor: 
Nu  ştiți  că  puțin  aluat  dospeşte  toată  plămădeala?  Măturați  aluatul  cel  vechi,  ca  să  fiți  o 
plămădeală nouă, cum şi sunteți, fără aluat. (1 Corinteni 5:6‑7) 
Un trup curat se curăță de impurități; Trupul lui Hristos nu‑şi poate permite mai puțin. 
Eroarea, precum drojdia, are un efect toxic. 
Teologia pro‑gay este o iluzie puternică, un compromis seducător, făcut pentru creştinul care se 
luptă  cu  ispite  homosexuale  şi  ia  în  considerare  un  compromis.  Unii  dintre  cei  care  se  numesc 
creştini  gay  pot  fi  cu  adevărat  înşelați  pentru  a‑l  accepta;  alții  pot  să  se  răzvrătească  doar.  Ce  îi 
sileşte  să  creadă  o  minciună,  nu  putem  spune.  Ce  putem  spune  este  că  se  înşeală...  se  înşeală 
amarnic. 
Dar chiar când spunem aceasta, este nevoie de precauție pentru a o spune într‑un spirit potrivit. 
Când răspundem teologiei pro‑gay, o facem ca păcătoşi care  se apropie de alți păcătoşi, nimic mai 
mult. Reverendul Andrew Aquino de la Asociația Baptistă Columbus a exprimat aceasta perfect, în 
timpul unui interviu recent: 
Mesajul meu pentru homosexuali este: Vă iubim. Veniți şi luptați cu noi împotriva păcatului. 
Nu‑i cedați. [7] 

Teologia pro‑gay pe scurt 
Ce  cred  exact  „creştinii  gay”  şi  cum  au  ajuns  să  creadă  aşa  ceva?  La  prima  întrebare 
este  mai  uşor  de  răspuns  decât  la  a  doua.  Să  explici  ce  crede  un  grup  nu  este  greu.  Să 
explici cum a ajuns să creadă acel lucru este altceva. 
Nu putem citi mințile sau motivele. Sunt sigur că este unul dintre motivele pentru care 
Isus ne‑a avertizat împotriva judecării (Matei 7:1). Putem fi siguri că învățăturile sunt false; 
de  ce  le‑au  acceptat  oamenii,  este  ceva  ce  nu  putem  dovedi  într‑un  fel  sau altul.  Totuşi, 
Biblia  oferă  indicii,  iar  mărturiile  membrilor  mişcării  „creştine  gay”  sunt  şi  ele  de  folos, 
pentru  a  ne  ajuta  să  înțelegem  ce  crede  mişcarea  „creştină  gay”  şi  ce  factori  personali  şi 
spirituali le‑au influențat convingerile. 
Teologia  pro‑gay  este  piatra  de  căpătâi  a  mişcării  „creştine  gay”  (care  cuprinde  toate 
denominațiile,  precum  Universal  Fellowship  of  Metropolitan  Community  Churches  [Părtăşia 
Universală  a  Bisericilor  Comunității  Metropolitane]  şi  întrunirile  gay  cu  denominațiile 
tradiționale),  precum  crezul  lui  Atanasie  şi  cele  de  la  Niceea  sunt  baza  celor  mai  multe 
credințe evanghelice. [8]  Mişcarea este diversă; unii dintre purtătorii săi de cuvânt – preotul 
episcopal Robert Williams şi episcopul John Shelby Spong, de exemplu – promovează idei 
evident  eretice.  Dar  cele  mai  multe  grupuri  din  mişcarea  „creştină  gay”  subscriu  în
34 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
aparență  la  teologia  tradițională.  (Declarația  de  credință  a  Bisericilor  Comunității 
Metropolitane, de exemplu, se bazează pe apostoli şi pe crezurile de la Niceea.) [9] 
Deşi  teologia  pro‑gay  susține  o  bază  teologică  conservatoare,  ea  include  adăugiri  şi 
revizuiri  ale  eticii  de  bază,  tradiționale.  Mai  întâi,  homosexualitatea  este  văzută  ca  fiind 
hotărâtă  de  Dumnezeu.  Astfel,  ea  este  văzută  la  egalitate  cu  heterosexualitatea.  Autorul 
gay Mel White arată, destul de corect, că dacă „nu vezi acea premisă (că Dumnezeu a creat 
homosexualitatea), atunci căsătoria gay pare ridicolă, dacă nu o nebunie”. [10] 
Dar pentru ca homosexualitatea să fie văzută ca fiind creată de Dumnezeu, înțelegerea 
tradițională  a  ei  trebuie  să  fie  discreditată.  Aceasta  se  face  în  patru  moduri,  în  mişcarea 
„creştină  gay”.  Mai  întâi,  se  dă  vina  pe  prejudecata  împotriva  homosexualilor,  pentru 
înțelegerea  pe  care  o  au  cei  mai  mulți  creştini  cu  privire  la  referințele  biblice  despre  ea. 
Fondatorul Bisericilor Comunității Metropolitane, Reverendul Troy Perry, afirmă în scrierile 
sale: 
„Pentru a‑i condamna pe homosexuali, cele mai multe denominațiuni au citit greşit şi 
au  interpretat  greşit,  în  mod  intenționat,  Biblia  lor,  pentru  a‑şi  satisface  preferințele  lor 
personale.” [11] 
Astfel,  după  Perry  şi  alții,  nu  numai  că  cei  mai  mulți  creştini  se  înşeală  în  privința 
homosexualității, ci mulți, sau cei mai mulți, se înşeală intenționat, citind în mod deliberat 
în Biblie, prejudecata lor împotriva gay‑lor. 
White merge chiar mai departe, afirmând că liderii principali din comunitatea creştină 
– Jerry Falwell, James Kennedy şi Pat Robertson – iau atitudine publică împotriva mişcării 
pentru drepturile gay, de dragul adunării de fonduri şi pentru a creşte în sondaje. [12] 
Punerea la îndoială a motivelor liderilor conservatori şi a numeroaselor denominațiuni, 
face  mai  uşoară  privirea  cu  neîncredere  a  obiecțiilor  lor  bazate  pe  Biblie,  față  de 
homosexualitate.  Nu  este  de  mirare  că  această  tactică  este  atât  de  comună  în  mişcarea 
„creştină  gay”.  Alții  din  această  mişcare  susțin  că  versetele  care  condamnă 
homosexualitatea,  aşa  cum  le  înțelegem  noi,  au  fost  de  fapt  traduse  greşit.  Conform 
concepției  respective,  Biblia  ar  trebui  să  fie  considerată  literal,  în  limba  ei  originară; 
problema  este  că  cei  mai  mulți  creştini  nu  ştiu  greaca  şi  ebraica  biblică  destul  de  bine, 
pentru a realiza că traducerile noastre moderne despre homosexualitate sunt toate greşite. 
O  altă afirmație  pe  care  o  fac teoreticienii  pro‑gay  este  că versetele din Biblie  (Levitic 
18:22  şi  20:13;  Romani  1:26‑27; 1  Corinteni  6:9‑10;  1  Timotei  1:9‑10),  care  par  să  interzică 
homosexualitatea,  au  fost  de  fapt  scoase  din  context  în  ce  priveşte  înțelesul  lor  originar, 
sau  se  aplică  doar  culturii  care  exista  în  timpul  când  au  fost  scrise.  (Profesorul  Robin 
Scroogs  de  la  Seminarul  Teologic  Union,  de  exemplu,  afirmă:  „Părerile  biblice  despre 
homosexualitate nu sunt relevante pentru dezbaterea de astăzi.” [13] ) 
Aceste  argumente  nu  sunt  valabile  pentru  cei  mai  mulți  creştini  serioşi.  Versetele 
menționate mai sus sunt atât de clare şi de specifice, încât sfidează interpretarea de orice 
fel.  „Să  nu  te  culci  cu  un  bărbat  cum  se  culcă  cineva  cu  o  femeie”,  nu  cere  mai  multă 
interpretare decât „Să nu ucizi.” Este necinstit din punct de vedere intelectual să spui că 
cei  conservatori  „interpretează”  asemenea  versete,  din  prejudecată  împotriva 
homosexualilor.  Aceiaşi  conservatori  „cu  prejudecăți”  (Falwell,  Kennedy,  Robertson  şi 
alții),  iau  şi  versetele  împotriva  păcatelor  heterosexuale  destul  de  literal.  Dacă  interzic 
homosexualitatea  din  cauza  prejudecății,  de  ce,  ca  heterosexuali,  condamnă  şi  păcatele 
heterosexuale? Argumentul nu are sens.
35 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Nici  argumentul  „traducerii  greşite”  nu  are.  Putem  accepta  o  anumită  discrepanță  în 
domenii minore ale traducerii, dar în ceva atât de important ca etica sexuală, credem noi 
cu  adevărat  că  traducătorii  Bibliei  pe  care  ne  bazăm,  au  greşit  de  cinci  ori,  în  două 
testamente diferite? Şi numai versetele cu privire la homosexualitate? (Apologeții pro‑gay 
par  să  nu  aibă  nicio  problemă  cu  celelalte versete,  care  condamnă  păcate  ca  adulterul  şi 
abuzul copilului.) 
La fel de slab este şi argumentul „scoaterii din context”. Cert este că în Levitic, Romani, 
1 Corinteni şi 1 Timotei, homosexualitatea este menționată în contextul comportamentului 
sexual  şi  imoral!  Contextul  este  destul  de  clar  –  o  varietate  de  comportamente  sunt 
interzise;  homosexualitatea,  împreună  cu  adulterul,  relațiile  sexuale  în  afara  căsătoriei  şi 
idolatria – este unul dintre ele. 
Argumentul  „cultural”  nu  este  nici  el  mai  bun.  În  unele  cazuri,  un  verset  pare  să  fie 
legat  de  cultura  vremii  (poruncile  împotriva  purtării  părului  lung  de  către  bărbați,  sau 
împotriva femeilor care se adresează soților lor în timpul bisericii). Dar din nou – de cinci 
ori? Cinci versete diferite, din amândouă testamentele, adresate unor culturi foarte diferite 
(de la  cea  ebraică  la  cea romană),  evident  nu  sunt  legate de o anumită  cultură.  Culturile 
cărora li se adresează sunt prea diferite. 
Toate acestea îi fac pe conservatori să fie foarte sceptici cu privire la afirmația mişcării 
„creştine gay” că respectă autoritatea biblică. Este nevoie de gimnastică mintală pentru a 
accepta  aceste  argumente  neadecvate;  cei  care  nu  au  interes  să  le  accepte  este  puțin 
probabil să o facă. Dar cu cei care au un interes personal în teologia pro‑gay, lucrurile stau 
altfel.  Deformează  versetele  destul  de  mult  şi  poți  face  să  pară  că  spun  ce  vrei!  Autorul 
Paul Morris ridică această problemă când avertizează: 
Dar dacă aş fi un creştin homosexual, cred că următoarea întrebare m‑ar tulbura cel mai mult: 
Încerc  să  interpretez  Scriptura  în  lumina  înclinației  mele;  sau  ar  trebui  să  interpretez  înclinația 
mea în lumina Scripturii? [14] 
Un model nefericit de a face primul lucru poate fi văzut în mărturiile mişcării „creştine 
gay”.  Reverendul  Troy  Perry  scrie  că  mai  întâi  a  hotărât  că  homosexualitatea  este 
acceptabilă, iar apoi a căutat în Biblie pentru a fi pregătit să le răspundă conservatorilor. [15] 
Mel  White se  referă  în  cartea  sa  la  nişte  studii anterioare  despre  distrugerea  Sodomei, [16] 
dar  punctul  de  cotitură  pare  să  nu  fi  venit  dintr‑o  studiere  atentă,  în  rugăciune,  a 
Scripturii,  ci  printr‑un  psiholog,  care  l‑a  încurajat  să‑şi  accepte  homosexualitatea  şi  să 
găsească  un  iubit! [17]  Şi  autoarea  de  muzică  gospel  Marsha  Stevens  (compozitoarea 
îndrăgitului  cântec  „Pentru  acele  lacrimi  am  murit”,  şi  acum  în  mod  deschis  lesbiană) 
oferă o relatare pe larg a acceptării de către ea a homosexualității, fără a explica măcar o 
dată  cum a ajuns să  creadă  că  homosexualitatea  este acceptabilă  conform Scripturii.  (Cel 
mai aproape de aceasta este când spune cum s‑a rugat într‑o noapte pentru confirmarea că 
lesbianismul  era  în  ordine;  în  dimineața  următoare  cineva  i‑a  dat  o  broşă  pe  care  scria: 
„Lesbiană  născută  din  nou”.) [18]  Luând  în  considerare  mediul  şi  pregătirea  teologică  a 
credincioşilor mai sus menționați în teologia pro‑gay, acceptarea de către ei a acesteia este 
surprinzătoare. 
Sau  poate  că  nu  este.  Pavel  prezice  o  părăsire  a  adevărului  de  dragul  împlinirii 
personale:

36 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila 
urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învățători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de 
la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:3‑4) 
Sinele deasupra adevărului, omul deasupra lui Dumnezeu – poate fi un creştin înşelat 
astfel? Evident – Pavel se referea la biserica din Galatia ca fiind „fermecată” (Galateni 3:1), 
iar Isus a avertizat că un semn important al zilelor dinaintea venirii Sale va fi o creştere a 
înşelăciunii (Matei 24:11). Confruntarea teologiei pro‑gay înseamnă deci confruntarea uni 
element înşelător al vremii noastre – tendința de a supune adevărul obiectiv, experienței 
subiective. 
Este unul dintre motivele pentru care confruntarea nu este de ajuns pentru a schimba o 
inimă.  A  cunoaşte  destul  pentru  a  demonta  afirmațiile  mişcării  „creştine  gay”  nu  va  fi 
suficient,  pentru  a‑i  convinge  pe  homosexuali  să  se  căiască  de  păcatul  lor  şi  să‑l 
părăsească.  Inima,  fiind  împietrită  prin  înşelăciune  sau  răzvrătire,  sau  prin  amândouă, 
trebuie să fie înmuiată. Şi aceasta este numai lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea noastră este 
doar să rostim adevărul, încrezându‑ne în El că‑l va face viu pentru ascultătorii noştri. 
În  acest  scop,  această  serie  în  trei  părți  se  va  referi  la  teologia  pro‑gay,  împărțind 
argumentele în trei categorii: argumente ale justiției sociale, argumente religioase generale 
şi argumente după Scriptură. Vom prezenta pe scurt argumentele, urmate de un răspuns 
sau de o respingere a fiecăruia dintre ele. 

Argumentele justiției sociale 
Argumentele  justiției  sociale  sunt  eficiente  pentru  că  sună  atât  de  bine.  Ele  cer  să  se 
pună capăt homofobiei şi insensibilității; cine vrea să spună că este împotriva unor astfel 
de obiective? Dar la fel cum întrebarea: „Când ai încetat să‑ți bați soția, Domnule Jones?” 
presupune (fără vreo dovadă) că Domnul Jones îşi bătea soția, la fel, argumentele justiției 
sociale presupun (fără vreo dovadă) că gay‑i sunt victime şi că biserica conservatoare este 
în mare măsură răspunzătoare pentru victimizarea lor. 
Aceste argumente sunt cele mai eficiente în discuții seculare (talk‑show‑uri, interviuri, 
dezbateri în universități), unde este improbabil ca ascultătorii să le judece după standarde 
biblice.  În  loc  de  a  judeca  limpede  care  parte  are  dreptate din  punct  de  vedere  teologic, 
audiențele necreştine tind să ia partea oricui pare „cel mai drăguț”. De obicei, acesta este 
vorbitorul  gay,  care  cere  legi  împotriva  discriminării  sau  cluburi  de  suport  pentru 
adolescenții gay. Cel care este împotriva acestor lucruri – de obicei creştinul conservator – 
nu pare „drăguț”, indiferent cât de drăguț este el în realitate. 
Nu spunem prin aceasta că argumentele pro‑gay ale justiției sociale sunt de neînvins; 
dacă  li  se  răspunde  cum  se  cuvine  şi  politicos,  ideile  nebiblice  pot  fi  puse  sub  semnul 
întrebării  în  arena  seculară.  Pavel  a  dovedit‑o  cu  cetățenii  atenieni  la  Areopag  (Fapte 
17:22). Dar cel care aruncă provocarea trebuie să fie conştient că adesea, din cauza poziției 
sale,  va  fi  văzut  ca  tipul  cel  rău.  Şi  aceasta  este  şi  mai  mult  un  motiv  pentru  a  vorbi  în 
aceeaşi măsură, cu claritate şi politețe. 

Argumentul justiției sociale #1: „Homosexualitatea este înnăscută.” 
ARGUMENTUL #1‑A: Simon LeVay şi hipotalamusul 
În 1991, Dr. LeVay, specialist în neurologie la  Institutul Salk din La Jolla, California, a 
examinat  creierele  a  41  de  cadavre:  19  bărbați  presupuşi  a  fi  homosexuali,  16  bărbați
37 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
presupuşi  a  fi  heterosexuali  şi  6  femei  presupuse  a  fi  heterosexuale.  Studiul  său  s‑a 
concentrat pe un grup de neuroni din structura hipotalamusului, numit nuclee interstițiale 
ale hipotalamusului anterior sau INAH3. 
El a raportat că acea porțiune a creierului a fost mai mare la bărbații heterosexuali decât 
la cei homosexuali; la fel, a găsit că era mai mare la bărbații heterosexuali decât la femeile 
pe  care  le‑a  studiat.  Din  acest  motiv,  a  presupus  că  homosexualitatea  este  înnăscută; 
rezultatul variațiilor de mărime a INAH3 şi descoperirile sale au fost publicate în Science 
în  august  1991. [19]  Acesta  este  studiul  cel  mai  des  citat,  când  oamenii  insistă  că  s‑a 
„dovedit” că homosexualitatea este înnăscută. 
Răspuns: Acest argument este exagerat şi induce în eroare din şase motive: 
Mai întâi, LeVay nu a dovedit că homosexualitatea este înnăscută; rezultatele lui nu au 
fost  uniform  consecvente.  La  prima  vedere  se  pare  că  toți  subiecții  homosexuali  ai  lui 
LeVay  aveau  INAH3  mai  mic  decât  cei  heterosexuali;  de  fapt,  trei  dintre  subiecții 
homosexuali  avea  în  realitate  INAH3  mai  mare  decât  heterosexualii.  În  plus,  trei  dintre 
subiecții  heterosexuali aveau INAH3  mai  mic  decât  subiectul  homosexual  mediu.  Astfel, 
şase dintre cei 35 de subiecți bărbați ai lui LeVay (17% din totalitatea grupului de studiu) 
au contrazis propria lui teorie. [20] 
În al doilea rând, LeVay nu a măsurat neapărat corect INAH3. Aria pe care a măsurat‑o 
LeVay  este  mai  mică  decât  fulgii  de  zăpadă,  conform  oamenilor  de  ştiință  intervievați 
când  a  fost  lansat  studiul  său.  Colegii  lui  din  comunitatea  neuro‑ştiințifică  nu  sunt  de 
acord  dacă  INAH3  ar  trebui  să  fie  măsurat  prin  mărimea  sau  volumul  său,  sau  prin 
numărul de neuroni. [21] 
În al treilea rând, nu este clar dacă structura creierului afectează comportamentul sau 
comportamentul afectează structura creierului. Dr. Kenneth Klivington, tot de la Institutul 
Salk,  arată  că  neuronii  se  pot  schimba  ca  răspuns  la  experiență.  „Se  poate  presupune”, 
spune  el,  „că  schimbarea  creierului  apare  de‑a  lungul  vieții,  ca  o  consecință  a 
experienței.” [22]  Cu alte cuvinte, chiar dacă există o diferență semnificativă între structurile 
creierului  bărbaților  heterosexuali  şi  homosexuali,  este  neclar  dacă  structura  creierului  a 
cauzat homosexualitatea sau homosexualitatea a afectat structura creierului. 
De fapt, la un an după ce a fost făcut studiul lui LeVay, Dr. Lewis Baxter, de la UCLA, a 
obținut dovezi că terapia comportamentală poate produce schimbări în circuitul creierului, 
întărind  ideea  conform  căreia  comportamentul  poate  să  afecteze  şi  afectează  structura 
creierului. [23]  Prin urmare, chiar dacă există diferențe între INAH3 la bărbații homosexuali 
şi heterosexuali, este posibil ca dimensiunea micşorată la homosexuali să fie cauzată mai 
degrabă de comportament, decât să fie comportamentul cauzat de INAH3. 
În  al  patrulea  rând,  LeVay  nu  era  sigur  care  dintre  subiecții  săi  erau  homosexuali  şi 
care erau heterosexuali. Dr. LeVay admite că aceasta reprezintă „o deficiență distinctă” în 
studiul său. Având la dispoziție numai istoria medicală a subiecților (care în niciun caz nu 
garanta că oferă informații precise despre orientarea sexuală a pacientului), putea numai 
să  presupună că  dacă  înregistrările  unui  pacient  nu  indicau  că  era  gay,  trebuie  să  fi fost 
heterosexual. 
Dar 6 dintre cei 16 bărbați raportați ca heterosexuali au murit de SIDA, mărind şansele 
ca  istoria  lor  sexuală  să  fi  fost  incomplet  înregistrată. [24]  Dacă  nu  este  sigur  care  dintre 
subiecții  lui  LeVay  erau  heterosexuali  şi  care  erau  homosexuali,  cât  de  utile  pot  fi 
concluziile lui despre „diferențele” dintre ei?
38 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
În al cincilea rând, LeVay nu a abordat subiectul în mod obiectiv. Dr. LeVay, care este 
în mod deschis homosexual, a spus în Newsweek că după moartea iubitului său s‑a hotărât 
să  găsească  o  cauză  genetică  pentru  homosexualitate  sau  avea  să  renunțe  la  ştiință.  Mai 
mult,  el  a  admis  că  spera  să  educe  societatea  cu  privire  la  homosexualitate,  afectând 
atitudinile  legale  şi  religioase  față  de  ea. [25]  Niciunul  dintre  aceste  fapte  nu  diminuează 
credibilitatea sa ca specialist în neurologie. Dar cu greu se poate spune despre cercetarea 
sa că este imparțială. 
În  al  şaselea  rând,  comunitatea  ştiințifică  în  niciun  caz  nu  a  acceptat  în  mod  unanim 
studiul lui LeVay. Comentariile altor oameni de ştiință, ca răspuns la cercetarea lui LeVay, 
sunt demne de atenție. Dr. Richard Nakamura de la Institutul Național de Sănătate Mintală 
spune că va fi nevoie de un „efort mai mare pentru a fi convins că există o legătură între 
această structură şi homosexualitate”. [26]  Dr. Anne‑Fausto Sterling de la Universitatea Brown 
este mai puțin amabilă în răspunsul ei: 
Studenții mei din anul I de la biologie ştiu destule pentru a desființa acest studiu. [27] 
Dr. Rochelle Klinger, psihiatru la Colegiul Medical din Virginia, se îndoieşte că „vom afla 
vreodată  o  singură  cauză  a  homosexualității”. [28]  Iar  Scientific  American  rezumă  motivul 
pentru care mulți profesionişti se apropie de teoria INAH 3 cu precauție: 
Studiul lui LeVay nu a fost complet reprodus de niciun alt cercetător. [29] 
ARGUMENTUL #1‑B: Gemenii 
În  1991,  psihologul  Michael  Bailey  de  la  Universitatea  Northwestern  (un  susținător  al 
drepturilor gay) şi psihiatrul Richard Pillard de la Şcoala de Medicină a Universității Boston 
(care este în mod deschis homosexual), au comparat perechi de gemeni identici cu gemenii 
fraterni (ale căror legături genetice sunt mai puțin apropiate). În fiecare pereche, cel puțin 
unul dintre gemeni era homosexual. 
Ei au găsit că dintre gemenii identici, 52% erau amândoi homosexuali, spre deosebire 
de gemenii diferiți, dintre care numai 22% aveau aceeaşi orientare homosexuală. [30] 
Pillard  şi  Bailey  au  sugerat  că  o  incidență  mai  mare  a  homosexualității  comune  la 
gemenii identici înseamnă că homosexualitatea este de origine genetică. 
Răspuns: Argumentul induce în eroare şi este exagerat, din patru motive: 
Mai  întâi, descoperirile  lui  Pillard şi  Bailey indică  de  fapt  că  în afara genelor, altceva 
trebuie  să  explice  homosexualitatea.  Dacă  48%  dintre  gemenii  identici,  care  sunt  strâns 
legați genetic, nu au aceeaşi orientare sexuală, atunci genetica singură nu poate să explice 
homosexualitatea. Bailey a admis aceasta afirmând: „Trebuie să există ceva în mediu care 
face ca nu toți gemenii să aibă în comun homosexualitatea”. [31] 
În  al  doilea  rând,  toți  gemenii  pe  care  i‑au  studiat  Pillard  şi  Bailey  erau  crescuți  în 
aceeaşi  familie.  Dacă  perechile  de  gemeni  în  care  ambii  frați  erau  homosexuali  ar  fi  fost 
crescuți  în  cămine  diferite,  ar  putea  fi  mai  uşor  de  crezut  că  genele  au  jucat  un  rol  în 
dezvoltarea lor sexuală. Dar fiindcă au fost toți crescuți în acelaşi cămin, este imposibil de 
ştiut ce efect a avut mediul, şi ce efect, dacă a fost vreunul, au avut genele. 
Dr. Fausto‑Sterling a rezumat problema astfel. „Pentru ca un asemenea studiu să aibă 
vreo semnificație, ar trebui să ne uităm la gemenii crescuți separat.” [32] 
În al treilea rând, Dr. Pillard şi Dr. Bailey, ca şi Dr. LeVay, nu s‑au apropiat de subiect 
cu  obiectivitate.  Sentimentele  lor  personale  despre  homosexualitate,  ca  şi  ale  Dr.  LeVay, 
desigur că nu îi descalifică de la a face o bună cercetare a subiectului. Dar ele trebuie să fie 
cel puțin luate în considerare. Pillard a spus de fapt: „O componentă genetică în orientarea
39 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
sexuală spune: Nu e vina mea”, iar atât el, cât şi Bailey, au afirmat că sperau că munca lor 
„va dovedi ca false pretențiile homofobe”. [33] 
În al patrulea rând, un studiu ulterior pe gemeni a dus la rezultate diferite de cele ale 
lui  Pillard  şi  Bailey.  În  martie  1992,  British  Journal  of  Psychiatry  [Jurnalul  Britanic  de 
Psihiatrie]a  publicat  un  raport  despre  homosexualii  care  sunt  gemeni  (atât  fraterni  cât  şi 
identici) şi a găsit că numai 20% dintre gemenii homosexuali aveau un frate geamăn gay, 
făcându‑i  pe  cercetători  să  ajungă  la  concluzia  că  „factorii  genetici  sunt  o  explicație 
insuficientă  a  dezvoltării  orientării  sexuale”. [34]  Nu  numai  atunci  a  fost  reprodusă 
cercetarea lui Pillard şi Bailey; când a fost făcut un studiu similar, acesta a avut rezultate 
complet diferite. 
ARGUMENTUL #1‑C: Genele 
În 1993, Dr. Dean Harmer de la Institutul Național de Cancer a studiat 40 de perechi de 
frați  gay  neidentici  şi  a afirmat  că 33  dintre  perechi  moşteniseră  aceiaşi  markeri  genetici 
legați de cromozomul X, indicând astfel o cauză genetică pentru homosexualitate. [35] 
Răspunsul #1: Argumentul induce în eroare şi este exagerat, din două motive: 
Mai întâi, ca la studiul lui LeVay, rezultatele lui Harmer trebuie încă să fie reproduse. 
Din nou, trebuie să facem observația că o lipsă a reproducerii nu înseamnă că studiul este 
invalid; înseamnă doar că acele concluzii ale studiului nu au fost confirmate de o cercetare 
ulterioară. 
În al doilea rând, un studiu similar a contrazis de fapt concluziile lui Harmer. George 
Ebers de la Universitatea Western Ontario, a examinat 52 de perechi de frați gay şi nu a găsit 
„nicio dovadă a unei legături între homosexualitate şi markerii de pe cromozomul X sau 
altceva.” [36] 
De  asemenea,  Ebers,  cu  un  asociat,  a  studiat  400  de  familii  cu  unul  sau  mai  mulți 
bărbați homosexuali şi nu a găsit „nicio dovadă a transmiterii de la mamă la fiu a legăturii 
X, susținută de Harmer”. [37]  Din nou, ca şi studiul anterior al lui Pillard şi Bailey, un studiu 
ulterior celui al lui Harmer a condus la rezultate clar diferite. 
Răspunsul #2: Acest argument, ca şi cele bazate pe studiile lui LeVay, Pillard şi Bailey, 
este  ilogic  deoarece  presupune  că  înnăscut  înseamnă  normal  sau  moral  acceptabil. 
Această presupunere este greşită, din trei motive: 
Mai întâi, „înnăscut” şi „normal” nu înseamnă neapărat acelaşi lucru. Chiar dacă se va 
dovedi  într‑o  zi  că  homosexualitatea  este  înnăscută,  înnăscut  nu  înseamnă  neapărat 
normal. Un mare număr de defecte sau handicapuri, de exemplu, pot fi înnăscute, dar cu 
greu  le  putem  numi  normale  numai  din  acest  motiv.  De  ce  ar  trebui  să  numim 
homosexualitatea normală, doar pentru că ar fi înnăscută? 
În  al  doilea  rând,  tendințele  înnăscute  spre  anumite  comportamente  (precum 
homosexualitatea), nu fac acele comportamente morale. Studiile din ultimii cincisprezece 
ani indică faptul că o varietate de comportamente şi‑ar putea avea originea în genetică sau 
biologie.  În  1982,  fostul  Director  al  Consiliului  Național  pentru  Alcoolism,  a  raportat  un 
număr  de  evenimente  chimice  care  pot  produce  alcoolismul. [38]  În  1991,  City  of  Hope 
Medical  Center  [Centrul  Medical  Oraşul  Speranței], a  găsit o  anumită  genă  prezentă la  77% 
dintre pacienții săi alcoolici. [39]  Se crede acum că obezitatea şi comportamentul violent sunt 
influențate genetic [40]  şi chiar infidelitatea, conform cercetării raportate de Time, poate fi în 
genele noastre! [41]

40 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Desigur,  nu  vom  spune  că  obezitatea,  violența,  alcoolismul  şi  adulterul  sunt  legitime 
fiindcă  sunt  moştenite.  Aşa  este  şi  cu  homosexualitatea.  Fie  că  este  înnăscută  sau 
dobândită, tot este, ca orice contact sexual în afara căsătoriei, imorală. Iar comportamentul 
imoral nu poate fi legitimat printr‑un botez rapid în fondul comun al genelor. 
În  al  treilea  rând,  suntem  o  rasă  căzută,  născută  în  păcat.  Scriptura  ne  învață  că  am 
moştenit o natură coruptă, care ne afectează fizic şi spiritual (Psalmul 51:5; Romani 5:12). 
Am  fost  născuți  morți  spiritual  (Ioan  3:5‑6)  şi  imperfecți  din  punct  de  vedere  fizic  (1 
Corinteni 15:1‑54). Nu putem presupune, deci, că din cauză că ceva este înnăscut, este şi 
hotărât  de  Dumnezeu.  Există  în  ființele  noastre  aspecte  mintale,  psihologice,  fizice  şi 
sexuale, pe care Dumnezeu nu a intenționat niciodată să le avem. Pe scurt, „înnăscut” nu 
înseamnă „divin aprobat”. 
Răspunsul  #3:  Opinia  profesioniştilor  nu  este  în  niciun  caz  unanimă  cu  privire  la 
faptul homosexualitatea ar fi înnăscută. 
Argument.  Unii  cercetători,  conform  Chronicle  of  Higher  Education  [Cronica  Educației 
Superioare], spun de fapt că teoriile „născut gay” sunt „nefondate şi periculoase din punct 
de  vedere  politic”. [42]  Dr.  William  Byne,  de  la  Universitatea  Columbia,  numeşte  dovada 
„înnăscut” „neconcludentă” şi o compară cu „încercarea de a adăuga o sută de zerouri ca 
să  obții  un  1”. [43]  Dr.  Fausto‑Sterling  spune  că  studiile  şi  dezbaterea  care  le‑a  urmat,  nu 
sunt  nici  măcar  despre  biologie,  ci  despre  politică, [44]  iar  profesorul  John  D’Emilio  de  la 
Universitatea din Carolina de Nord, în timp ce este de acord să ia în considerare posibilitatea 
homosexualității înnăscute, spune că sunt „multe prea multe pe care nu le‑am explorat”. [45 

Argumentul justiției sociale #2: „Homosexualitatea nu poate fi schimbată.” 
„Orientarea sexuală pur şi simplu nu poate fi schimbată”, spune plin de încredere un 
psihiatru  gay, [46]  avertizând  că  „pot  exista  consecințe  emoționale  şi  sociale  severe,  în 
încercarea  de  a  schimba  homosexualitatea  cu  heterosexualitatea. [47]  Acest  argument  se 
bazează  în  mare  măsură pe  ştiințele  sociale,  aşa cum  trebuie;  Biblia  nu  susține aşa  ceva. 
Într‑adevăr,  Sfântul  Pavel  face  remarca  opusă,  declarând  clar  că  homosexualii  se  pot 
schimba, când afirmă: 
„Nu  ştiți  că  cei  nedrepți  nu  vor  moşteni  Împărăția  lui  Dumnezeu?  Nu  vă  înşelați  în 
privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici 
sodomiții...  nu  vor  moşteni  Împărăția  lui  Dumnezeu. Şi aşa  erați  unii  dintre  voi!  Dar  ați 
fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos, 
şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”(1 Corinteni 6:9‑11) 
Totuşi,  argumentul  „Am  încercat  să  mă  schimb,  dar  nu  am  putut”  este  destul  de 
popular printre homosexualii care şi‑au acceptat orientarea şi insistă ca alții să facă la fel. 
Răspunsul  #1:  Argumentul  „de  neschimbat”  induce  în  eroare.  În  timp  ce  multe 
autorități  de  sănătate  mintală  cred  că  homosexualitatea  este  de  neschimbat,  multe 
altele cred că poate fi schimbată. 
În 1970, Institutul Kinsey a raportat că 84% dintre homosexualii pe care i‑au studiat îşi 
schimbaseră  orientarea  sexuală  cel  puțin  o  dată;  32%  dintre  ei  au  raportat  o  a  doua 
schimbare,  iar  13%  au  raportat  cinci  schimbări  în  orientarea  lor  sexuală,  în  timpul  vieții 
lor! [48] 
Directorul  New  York  Center  for  Psychoanalytic  Training  [Centrul  Pentru  Pregătire 
Psihanalitică din New York], fără îndoială conştient că asemenea schimbări au loc, a observat
41 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
„dezinformarea  răspândită  de  anumite  cercuri  că  homosexualitatea  este  netratabilă”, 
spunând că face „un rău incalculabil la mii de oameni”. [49] 
Dr. Irvine Bieber a ajuns la concluzia (după tratarea a peste o sută de homosexuali) că 
„o schimbare spre heterosexualitate este o posibilitate pentru toți homosexualii care sunt 
puternic motivați să se schimbe”. [50] 
Cercetătorii sexuali Masters şi Johnson (care cu greu pot fi numiți păstrători ai părerilor 
tradiționale)  au  spus:  conceptul  „homosexualitatea  nu  poate  fi  schimbată”  este  „cu 
siguranță  o  problemă  rămasă  deschisă”. [51]  Dr.  Wood  şi  Dr.  Dietrich,  scriind  despre 
eficiența  tratamentului  pentru  homosexualitate,  au  confirmat  că  „toate  studiile  care  au 
încercat  transformări  de  la  homosexualitate  la  heterosexualitate  au  avut  un  succes 
semnificativ”. [52]  Şi  Noul  Raport  al  Institutului  Kinsey  explică  faptul  că  oamenii  nu  „îşi 
mențin  neapărat  aceeaşi  orientare  sexuală  de‑a  lungul  vieții”,  explicând  apoi  că 
„programele  care  îi  ajută  pe  homosexuali  să  se  schimbe  raportează  diferite  grade  de 
succes”. [53] 
Dar nimeni nu o spune mai bine decât Stanton Jones, Profesor de Psihologie la Colegiul 
Wheaton: 
Oricine spune că nu există speranță (pentru schimbare) este ori ignorant, ori mincinos. Fiecare 
studiu  secular  despre  schimbare  a  arătat  o  anumită  rată  a  succesului,  iar  cei  care  mărturisesc 
vindecări substanțiale făcute de Dumnezeu sunt nenumărați. [54] 
Răspunsul #2: Acest argument este ilogic, deoarece presupune că dacă o stare este de 
neschimbat, este prin urmare de dorit. 
De  dragul  argumentului,  să  presupunem  că  s‑ar  dovedi  că  homosexualitatea,  ca  şi 
condiție,  este  de  neschimbat  –  că  nicio  cantitate  de  rugăciuni,  consiliere  sau  eforturi  de 
orice  fel  nu  l‑ar  putea  face  pe  un  homosexual  să  devină  atras  de  sexul  opus.  Şi  ce?  Ar 
trebui aceasta să ne schimbe părerea despre comportamentul homosexual ca fiind păcătos? 
Puțin probabil. Nu este loc în niciun verset biblie pentru niciun fel de păcat, în Vechiul sau 
în Noul Testament, spunând: „Să nu faci acel lucru!” („Numai dacă, bineînțeles, ai încercat 
din greu să te schimbi, te‑ai rugat şi ai urmat consiliere şi ai descoperit că nu te poți opri să 
faci  acel  lucru.  Dacă  aşa  stau  lucrurile,  atunci  acel  lucru  nu  mai  este  păcat.  Este  un  dar 
înnăscut, de neschimbat şi te poți lăsa în voia lui!”) 
Țepuşul  în  carne  al  apostolului  Pavel,  orice  ar  fi  fost,  era  de  neschimbat;  în  ciuda 
rugăciunilor lui pentru eliberare, Dumnezeu a îngăduit ca el să rămână. Dar cu siguranță 
nu  era  de  dorit  (2  Corinteni  12:7‑9).  Despre  alte  condiții  –  alcoolismul,  de  exemplu,  sau 
diferite  dependențe  –  se  crede  în  mod  obişnuit  că  sunt  de  neschimbat,  şi  trebuie  să  fie 
confruntate zilnic. Aceasta cu greu le face de dorit, fireşti sau hotărâte de Dumnezeu. 

Argumentul  justiției  sociale #3: „10% din  populație este gay.  Ar  putea  să  greşească 


atât de mulți oameni?” 
Acest  argument  a  fost  atât  de  categoric  dezaprobat  în  sursele  seculare,  clinice  şi 
teologice  din  toată  lumea,  încât  poate  că  nici  nu  este  necesar  să  fie  menționat.  Dar  în 
eventualitatea în care cititorul s‑ar confrunta cu el în viitor, vom revedea pe scurt ceea ce 
se numeşte în mod obişnuit „Mitul 10%” şi modul în care trebuie i să se răspundă. 
În  1948,  cercetătorul  Alfred  Kinsey  a  publicat  Sexual  Behavior  in  the  Human  Male 
[Comportamentul  sexual  la  bărbat],  care a  cuprins  concluziile  sale după examinarea istoriei 
sexuale a 5300 de bărbați americani. Descoperirile, în special cele despre homosexualitate,
42 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
au şocat sensibilitatea americană: 37% dintre subiecți au recunoscut cel puțin o experiență 
homosexuală, începând din adolescență, [55]  iar 10% au afirmat că au fost homosexuali cel 
puțin trei ani. [56] 
S‑a dus vestea – 10% din populația masculină era homosexuală! Ştiind că există putere 
în  numere,  teoreticienii  şi  vorbitorii  pro‑gay  au  repetat  statistica  necontenit,  până  ce  a 
devenit  un  fapt  dat:  unul  din  zece  bărbați  este  gay;  prin  urmare,  homosexualitatea  este 
mult  mai  comună  decât  crezuse  cineva  înainte.  Conceptul  le‑a  fost  extrem  de  util 
activiştilor când, decenii mai târziu, urmau să întrebe cum putea să creadă cineva că 10% 
din populație este anormală, imorală sau greşeşte în mod clar. 
Răspunsul  #1:  Argumentul  este  exagerat,  Kinsey  nu  a  susținut  că  10%  din  populația 
masculină este homosexuală. 
Formularea  lui  Kinsey  era  clară:  10%  dintre  bărbații  care  au  luat  parte  la  studiu  au 
afirmat  că au fost  homosexuali  cel  puțin trei  ani.  Nu au fost  neapărat  homosexuali  toată 
viața lor, nici nu urmau să fie neapărat homosexuali în viitor. De fapt, studiile ulterioare 
ale Institutului Kinsey aveau să confirme că orientarea sexuală nu este neapărat fixă şi că se 
poate schimba în timpul vieții unei persoane. În 1990 Noul Raport despre Sex al Institutului 
Kinsey afirmă: 
„Unii oameni au o orientare homosexuală consecventă o lungă perioadă de timp, apoi 
se îndrăgostesc de o persoană de sex opus; alții, care au avut numai parteneri de sex opus, 
se îndrăgostesc mai târziu de cineva de acelaşi sex.” [57] 
Răspunsul #2: Argumentul „10%” induce în eroare, din două motive: 
Mai întâi, datele lui Kinsey nu au fost obținute de la o populație care să reprezinte cu 
acuratețe  bărbații  americani.  Dr.  Judith  Reisman,  în  cartea  ei  Kinsey,  Sex  and  Fraud:  The 
Indoctrination of a People [Kinsey, sex şi fraudă: Îndoctrinarea unui popor], a discreditat complet 
concluziile şi metodele lui Kinsey. Una dintre descoperirile ei cele mai importante a fost că 
25%  dintre  bărbații  care  au  luat  parte  la  sondaj  erau  condamnați,  mulți  dintre  ei  fiind 
delincvenți  sexuali. [58]  Fireşte,  o  incidență  mai  mare  a  homosexualității  avea  să  fie  găsită 
printre  condamnați,  în  special  printre  delincvenții  sexuali,  mulți  dintre  ei  fiind  în 
închisoare  pentru  comportament  homosexual.  (În  anii  ’40  era  perfect  posibil;  astăzi,  din 
fericire, oamenii nu sunt închişi pentru homosexualitate.) 
În  al  doilea  rând,  studiile  ulterioare  au  contrazis  pretenția  de  10%.  USA  Today  a 
raportat pe 15 aprilie 1993, un nou studiu pe 3 321 de bărbați americani, indicând că 2,3% 
dintre  ei  se  angajaseră  în  comportament  homosexual  în  ultimii  zece  ani;  numai  1,1%  au 
raportat că erau exclusiv homosexuali. 
A fost doar ultimul dintr‑o serie de studii care au dovedit că Kinsey se înşela. În 1989, 
un  sondaj  din  SUA.  a  estimat  că  nu  mai  mult  de  6%  dintre  adulți  au  avut  contacte  cu 
persoane  de  acelaşi  sex  şi  că  numai  1%  erau  exclusiv  homosexuali;  un  sondaj  similar  în 
Franța  a  găsit  că  4%  dintre  bărbați  şi  3%  dintre  femei  s‑au  angajat  vreodată  în  contacte 
homosexuale,  în  timp  ce  numai  1,4%  dintre  bărbați  şi  0,4%  dintre  femei  o  făcuseră  în 
ultimii cinci ani. Articolul concluziona, deloc surprinzător, că statistica de 10% propusă de 
Kinsey „se stingea sub greutatea noilor studii”. 
O remarcă plină de candoare a unei activiste lesbiene explică de ce s‑a aflat cifra de 10% 
atât de mult timp în atenția publicului:

43 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Treaba cu „unu din zece” – cred că oamenii au ştiut probabil dintotdeauna că a fost exagerată. 
Dar era un număr frumos spre care puteai arăta, puteai spune „unul din zece”, şi este un mod într‑ 
adevăr bun de a‑i face pe oameni să vadă că suntem aici. [59] 
Dacă ceea ce spune ea este adevărat, vorbitorii gay vroiau să repete ceva ce ştiau că este 
fals, de dragul promovării cauzei lor. Având aceasta în minte, ne întrebăm ce alte „fapte” 
despre  homosexualitate  („gay‑i  se  nasc  gay”,  „gay‑i  nu  se  pot  schimba”)  vor  fi  într‑o  zi 
dezaprobate,  ca  fiind  propagandă,  despre  care  oamenii  „au  ştiut  întotdeauna  că  era 
exagerată”, dar pe care au promovat‑o fiindcă scopul a scuzat mijloacele. 
Putem accepta unele părți ale acestor argumente pro‑gay. Putem accepta, de exemplu, 
posibilitatea  ca  într‑o  zi  să  se  descopere  că  genetica  joacă  un  rol  în  dezvoltarea 
homosexualității. Putem fi de acord că, în multe cazuri, condiția homosexuală – atracțiile 
mai degrabă față de acelaşi sex decât față de sexul opus – începe foarte devreme în viață. 
Şi  în  timp  ce  se  cunoaşte  în  mod  obişnuit  că  10%  din  populație  nu  este,  nici  nu  a  fost 
vreodată  gay,  vom  admite  că  există  probabil  în  populație  mai  mulți  homosexuali  decât 
ştim noi. Afirmația lor că nu au fost întrebați cu privire la orientarea sexuală este, în cele 
mai multe cazuri, adevărată; ar trebui să simțim o compasiune adevărată pentru cei care se 
luptă cu ceva, sau sunt maltratați pentru ceva ce nu au ales niciodată. Stanton Jones de la 
Colegiul Wheaton spune pe bună dreptate: 
Dacă nu poți avea empatie pentru un homosexual, din teamă sau din repulsie față de el, atunci 
eşti sub aşteptările Domnului nostru. [60] 
Dar  trebuie  să  ne  îndepărtăm  de  promotorii  teologiei  pro‑gay  în  ceea  ce  priveşte 
concluziile la care au ajuns. Nu putem rescrie Scriptura, aşa cum au făcut‑o ei, pentru a fi 
de  acord  cu  un  păcat,  numai  pentru  că  s‑a  arătat  că  este  înnăscut,  de  neschimbat  sau 
comun.  Cu  privire  la  acest  punct,  am  putea  foarte  bine  să  împrumutăm  un  citat  al 
dramaturgului liberal Lilian Hellman: 
Nu pot şi nu vreau să‑mi ignor conştiința ca să mă potrivesc tendințelor anului acesta. 

Note 
[1] 
Praeger,  în  Broward  Jewish  World]  16  octombrie  1990,  citat  în  Grant  and  Horne, 
Legislating Immorality [Legiferarea imoralității] (Chicago: Moody Press, 1993), p. 24‑25. 
[2] 
Vezi  Boswell,  John.  Christianity,  Social  Tolerance  and  Homosexuality  [Creştinismul, 
toleranța  socială  şi  homosexualitatea]  (Chicago: University of  Chicago  Press, 1980),  p. 61‑87, 
Grant  şi  Horne,  p.  21‑38,  şi  Churchill,  Wainwright,  Homosexual  Behavior  Among  Males 
[Comportamentul sexual la bărbați] (New York: Hawthorne Books, 1967), p. 121‑141. 
[3] 
Bayer,  Ronald.  Homosexuality  and  American  Psychiatry  [Homosexualitatea  şi  psihiatria 
americană] (New York: Basic Books, 1981), p. 15. 
[4] 
Praeger,  Dennis.  Why  Judaism  Rejected  Homosexuality  [De  ce  iudaismul  respinge 
homosexualitatea], Mission and Ministry: The Quarterly Magazine of Trinity Episcopal School for 
Ministry [Magazinul trimestrial al Şcolii Episcopale a Trinității pentru Misiune], ediția de vară, 
1995, Vol. 10, Nr. 3, p.13. 
[5] 
Din  discursul  lui  Jeff  Levi  la  National  Press  Club  [Clubul  Presei  Naționale],  în  timpul 
Raliului  din  1987  de  la  Washington,  citat  în  Shadow  in  the  Land  Dannemeyer  [Umbră  în 
Ținutul Dannemeyer], William (San Francisco: Ignatious Press, 1989), p. 86. 
[6] 
White, Mel. Stranger at the Gate [Străin la poartă] (New York: Simon şi Schuster, 1994), 
p. 311.
44 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
[7] 
Din  emisiunea  specială  de  televiziune  Gays  and  the  Church  [Gay‑i  şi  biserica],  ABC 
World News Tonight, 28 februarie 1996. 
[8] 
Vezi  Hanegraff,  Hank.  Christianity  în  Crises  [Creştinismul  în  criză]  (Eugene:  Harvest 
House, 1993), p. 317, pentru rolul ambelor crezuri în lucrurile esențiale ale creştinismului. 
[9] 
Perry,  Troy.  Donʹt  Be  Afraid  Anymore  [Nu‑ți  mai  fie  teamă]  (New  York:  St.  Martinʹs 
Press, 1990), p. 342. 
[10] 
Frame,  Randy.  Seeking  a  Right  to  the  Rite  [Căutând  un  drept  pentru  rit]  ,  Christianity 
Today [Creştinismul Astăzi], 4 martie 1996, Vol 40, No. 3, p. 66. 
[11] 
Perry, p. 39. 
[12] 
White, p. 295, 300, 309, 315. 
[13] 
Scroogs,  Robin.  The  New  Testament  and  Homosexuality  [Noul  Testament  şi 
homosexualitatea] (Philadelphia: Fortress Press, 1983), p. 127. 
[14] 
Morris, Paul. Shadow of Sodom [Umbra Sodomei] (Wheaton: Tyndale Press, 1978), p. 89. 
[15] 
Perry, p. 39. 
[16] 
White, p. 36‑39. 
[17] 
Ibid., p. 156. 
[18] 
Pennington,  Sylvia.  Ex‑Gays?  There  Are  None!  [Foşti  gay?  Nu  există!]  (Hawthorne: 
Lambda Christian Fellowship, 1989), p. 388. 
[19] 
LeVay,  Simon.  A  Difference  in  Hypothalamic  Structure  Between  Heterosexual  and 
Homosexual  Men  [O  diferență  în  structura  hipotalamică  între  bărbații  heterosexuali  şi 
homosexuali],, Science [Ştiință], 30 august 1991, p. 1034‑1037. 
[20] 
Ankerberg, John.  The  Myth  That  Homosexuality  Is Due  to  Biological  or  Genetic  Causes 
[Mitul homosexualității se datorează cauzelor biologice sau genetice] (Research Paper), PO Box 
8977, Chattanooga, TN 37411. 
[21] 
Is This Child Gay? [Este acest copil gay?], Newsweek, 9 septembrie 1991, p. 52. 
[22] 
Ibid. 
[23] 
Los  Angeles  Times,  16  septembrie  1992,  p.  1,  citat  în  buletinul  de  ştiri  NARTH, 
Decembrie 1992, p. 1. 
[24] 
Sexual  Disorientation:  Faulty  Research  in  the  Homosexual  Debate,  Family  [Dezorientarea 
sexuală: Cercetarea defectuoasă în dezbaterea homosexuală] (publicație a Family Research Council 
[Consiliul pentru Studierea Familiei]), 28 octombrie1992, p. 4. 
[25] 
Is This Child Gay? [Este acest copil gay?], p. 52. 
[26] 
Los Angeles Times, 30 august 1991, Secțiunea A, p. 1. 
[26] 
Time, 9 sept. 1991, Vol. 138, Nr. 10, p. 61. 
[27] 
Newsweek, 9 septembrie 1991, p. 52. 
[28] 
Chronicle of Higher Education [Cronica Educației Superioare], 5 februarie 1992, p. A7. 
[29] 
Gay Genes Revisited [Genele gay revizuite], Scientific American, Noiembrie 1995, p. 26. 
[30] 
Bailey  şi  Pillard.  A  Genetic  Study  of  Male  Sexual  Orientation  [Un  studiu  genetic  al 
orientării  sexuale  masculine],  Archives  of  General  Psychiatry  [Arhivele  psihiatriei  generale],  Nr. 
48, 1991, p. 1089‑1096. 
[31] 
Gelman, David. Born or Bred? [Născut sau făcut?], Newsweek, 24 februarie 1992, p. 46. 
[32] 
Ibid. 
[33] 
Ibid. 
[34] 
King  şi  McDonald.  Homosexuals  Who  Are Twins  [Homosexualii  care  sunt gemeni], The 
British Journal of Psychiatry [Jurnalul Britanic de Psihiatrie], Martie 1992, Vol. 160, p. 409.
45 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
[35] 
Hamer, Dean. A Linkage Between DNA Markers on the X Chromosome and Male Sexual 
Orientation,  Science  [O  legătură  între  markerii  ADN  de  pe  cromozomul  X  şi  orientarea  sexuală 
masculină], 261, 16 iulie 1993, p. 321‑327. 
[36] 
Gay Genes Revisited: Doubts Arise over Research on the Biology of Homosexuality [Genele 
gay revizuite: Se ridică îndoieli cu privire la cercetarea despre biologia homosexualității], Scientific 
American, Noiembrie 1995, p. 26. 
[37] 
Ibid. 
[38] 
Frank Siexas, fost Director al National Council on Alcoholism [Consiliul Național pentru 
Alcoolism], citat în The Boston Globe, 8 august 1983. 
[39] 
Dallas, Joe. Born Gay? [Născut gay?], Christianity Today [Creştinismul Astăzi], 22 iunie 
1992 p. 22. 
[40] 
Rethinking the Origins of Sin [Regândind originile păcatului], Los Angeles Times, 15 mai 
1993, Secțiunea A, p. 31. 
[41] 
Wright, Robert. Our Cheating Hearts [Inimile noastre înselătoare], Time, 15 august1994, 
Vol. 144, Nr. 7, p. 44‑52. 
[42] 
Chronicle of Higher Education [Cronica Educației Superioare], 5 februarie 1992, p. A7. 
[43] 
Ibid. 
[44] 
Ibid. 
[45] 
Ibid. 
[46] 
Richard Isay, PhD. Gays and the Church [Gay‑i şi biserica], ABC World News Tonight, 28 
februarie 1996. 
[47] 
Isay, Richard. Being Homosexual [A fi homosexual] (New York: Farrar, Straus, Giroux, 
1989), p. 112. 
[48] 
Wood şi Dietrich. The AIDS Epidemic [Epidemia SIDA] (Portland: Multnomah, 1990), 
p. 238. 
[49] 
Fine,  Ruben.  Psychoanalytic  Theory,  Male  and  Female  Homosexuality:  Psychological 
Approaches  [Teoria  psihanalitică,  Homosexualitatea  masculină  şi  feminină:  Abordări  psihologice] 
(New York: Hemisphere, 1987), p. 84‑86. 
[50] 
Bieber,  Irving.  Homosexuality:  A  Psychoanalytic  Study  [Homosexualitatea:  Un  studio 
psihanalitic] (NewYork: Basic Books, 1962), p. 318‑319. 
[51] 
Masters  şi  Johnson.  Homosexuality  in  Perspective  [Homosexualitatea  în  perspectivă] 
(Boston: Little Brown and Company, 1979), p. 402. 
[52] 
Wood  and  Dietrich.  The  AIDS  Epidemic  [Epidemia  SIDA]  (Portland:  Multnomah, 
1990), p. 238. 
[53] 
Reinisch,  June.  The  New  Kinsey  Report  [Noul  Raport  Kinsey]  (New  York:  St  Martinʹs 
Press, 1990), p. 138, 143. 
[54] 
Jones,  Stanton.  The  Loving Opposition  [Împotrivirea  plină de  iubire],  Christianity Today 
[Creştinismul Astăzi], 19 iulie 1993, Vol. 37, Nr. 8. 
[55] 
Kinsey, Pomeroy şi Martin. Sexual Behavior in the Human Male [Comportamentul sexual 
la bărbat] (Philadelphia: Saunders Press, 1948), p. 625. 
[56] 
Ibid., p. 638. 
[57] 
Reinisch, p. 138. 
[58] 
Reisman, Judith. Kinsey, Sex and Fraud [Kinsey, sex şi fraudă] (Layfayette: Huntington, 
1990), p. 9.

46 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
[59] 
Activistă  lesbiană  la  ACT‑UP,  intervievată  în  Gay  Rights‑Special  Rights  [Drepturile 
speciale pentru gay], video. 
[60] 
Jones. 

Joe  Dallas,  Responding  to  Pro‑Gay  Theology,  Part  I:  Social  Justice  Arguments.  Copyright  © 
2010  Exodus  Global  Alliance.  Tradus  şi  folosit  cu  permisiunea  Exodus  Global  Alliance,  PO  Box 
1412,  Troy,  Michigan  48099,  USA;  P.O.  Box  21039,  Ajax,  Ontario,  L1S‑7H2,  Canada, 
www.exodusglobalalliance.org.  Joe  Dallas,  fondator  al  Genesis  Counseling  [Consilierea  Genesis], 
este  autorul  a  trei  cărți  despre  homosexualitate:  Desires  in  Conflict  [Dorințe  în  conflict], 
Unforgiven  Sins  [Păcate  neiertate]  şi  A  Strong  Delusion:  Confronting  the  “Gay  Christian” 
Movement [O mare iluzie: Confruntarea mişcării creştine gay]. Fost activist pentru drepturile gay 
şi membru al staff‑ului Bisericii Comunității Metropolitane, a lucrat cu sute de bărbați şi femei care 
se  luptă  cu  homosexualitatea  şi  probleme  legate  de  ea.  Domnul  Dallas  este  disponibil  pentru 
conferințe  şi seminarii şi poate fi  contactat la Genesis  Counseling, 1174 N. Glassell, Orange, CA 
92865, Telefon 714‑502‑1463, www.joedallas.com. 

RĂSPUNSURI LA UN ARGUMENT PRO‑GAY OBIŞNUIT 

Te‑ai întrebat deseori ce spune Biblia despre homosexualitate? Citeşte acest articol ca să 
ştii cum să răspunzi argumentelor pro‑gay, din perspectivă biblică. 
Acest articol a fost publicat inițial în ianuarie 2009 de His Way Out Ministries [Misiunea 
Calea Lui de Ieşire]. (Argumentul pro‑gay este scris cu italice.) 
Romani 1:24‑27 
„Afirmațiile  apostolului  Pavel  sunt  ‘legate  de  cultura  din  care  făcea  parte’.  Ele  se  adresează 
iudeilor  din  primul  secol ;  nu  ni  se  aplică  nouă  astăzi.”  Cu  acest  raționament,  putem  să 
renunțăm la întreaga Biblie. Nicio parte din ea nu a fost scrisă pentru oamenii din secolul 
XXI.  Argumentul  presupune  că  standardele  lui  Dumnezeu  se  schimbă  de  la  epocă  la 
epocă.  Dar  iată  ce  au  spus  scriitorii  Bibliei:  „Cuvântul  Dumnezeului  nostru  rămâne  în 
veac”  (Isaia  40:8)  şi  „Temelia  Cuvântului  Tău  este  adevărul,  şi  toate  legile  Tale  sunt 
veşnice” (Psalmul 119:160). 
„Pavel  nu  înțelegea  complexitățile  homosexualității  aşa  cum  le  înțelegem  noi  astăzi.  El  nu  a 
condamnat niciodată relațiile homosexuale stabile, iubitoare, ci doar pofta şi promiscuitatea.” Pavel 
a  trăit  într‑o  societate  complexă,  în  multe  feluri  similară  cu  a  noastră.  „Nu  se  poate  ca 
autorii  Noului  Testament  să  fi  fost  ignoranți  cu  privire  la  ceva  atât  de  obişnuit  ca 
homosexualitatea  în  lumea  greco‑romană”,  spune  Dr.  J.  Harold  Greenlee,  fost  profesor 
pentru  studiul  Noului  Testament  la  Seminarul  Teologic  Asbury.  William  Barclay,  un  bine‑ 
cunoscut cercetător al Noului Testament, spune că deşi homosexualitatea era răspândită în 
societatea greacă, „era privită ca anormală şi nu a fost niciodată legală”. Pavel ar fi putut 
cu  uşurință  să  diferențieze  diferitele  forme  ale  homosexualității,  dacă  ar  fi  considerat 
potrivit, dar a condamnat orice comportament homosexual, fără excepție. 
În  sfârşit,  Biblia  nu  vorbeşte  niciodată  pozitiv  despre  homosexualitate  sau  despre 
oricare alte practici sexuale, în afara unei dedicări heterosexuale pe viață. Pe cât de dificil

47 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
de  respectat  este  acest  standard,  el  este  chemarea  lui  Hristos  pentru  toți  urmaşii  Lui, 
inclusiv pentru cei cu atracții şi dorințe față de acelaşi sex. 
Ai vizitat de curând site‑ul nostru? www.hiswayout.com 
Ce  vei  găsi?  It’s  About  Life  [Este  vorba  despre  viață]  (Misiune  care  oferă  hrană  celor 
afectați  de  HIV/SIDA),  evenimentele  viitoare,  arhiva  buletinelor  de  ştiri,  LIVE  la 
Universitatea  Bisericii  Baptiste,  Ghid  de  Informare  despre  SIDA,  Mărturii,  Ateliere  de 
lucru şi mult mai multe! 

Lectură recomandată 
Pursuing Sexual Wholeness [În căutarea plinătății sexuale] de Andy Comiskey 
Această  carte  este  scrisă  de  fondatorul  Desert  Stream  Ministries,  [Misiunea  Izvor  în 
Deşert],  care  a  inițiat  Living  Waters  Sexual  Redemption  [Eliberarea  Sexuală  Ape  Vii]  într‑un 
program  care  se  bazează  pe  Hristos.  Cartea  oferă  răspunsuri  biblice  şi  practice  pentru 
învingerea homosexualității. 
The Game Plan [Planul de luptă] de Joe Dallas 
Un manual practic pentru bărbații care vor să trateze cu seriozitate puritatea sexuală. 
Cartea lui Joe este un instrument care răspunde uneia dintre problemele care creează cele 
mai mari probleme astăzi, şi o face cu compasiune, claritate şi având o bază biblică solidă. 
Victory Over the Darkness [Biruință asupra întunericului] de Neil T. Anderson 
Dr.  Neil Anderson arată că avem  puterea  să învingem  întunericul, odată  ce  ştim  cine 
suntem în Hristos. 

Answers to  Common Pro‑Gay Argument. Copyright © 2005 Exodus International. Tradus şi 
folosit  cu  permisiunea  Exodus  International,  P.O.  Box  540119,  Orlando,  FL  32854,  USA, 
www.exodusinternational.org. 

VOCI DERANJANTE 

Este timpul ca biserica să‑şi înțeleagă rolul de a sluji ca Hristos, celor a căror viață este 
afectată de HIV/SIDA. 
Acest articol a fost publicat inițial în Exodus Impact, în ianuarie 2006. 
Dacă te vei alătura acestei lupte împotriva HIV/SIDA, acest lucru trebuie să înceapă în inimă – 
trebuie să‑ți pese. Într‑o zi vei fi judecat pentru cum i‑ai tratat pe alți oameni. Poate că nu eşti în 
stare să schimbi lumea, dar poți schimba lumea pentru cineva. – Rick Warren 
La  începutul  lui  decembrie  am  fost  la  Biserica  Saddleback,  la  conferința  despre 
SIDA/HIV,  numită  „Voci  deranjante”.  Kay  şi  Rick  Warren  au  chemat  biserica  să 
recupereze „misiunea” la care biserica a renunțat în favoarea multor alte organizații, şi au 
prezentat o viziune minunată pentru o misiune pură, pentru cei afectați de HIV/SIDA. Am 
fost  mişcat  când  m‑am  gândit  la  prietenii  mei  care  au  murit  de  SIDA  şi  la  numeroşii 
oameni pe care i‑am întâlnit prin Exodus, care îşi trăiesc viața sub umbra HIV/SIDA. 
Mai  mult  decât  orice,  conferința a  aprins  în  mine  focul  pentru  ca  biserica  să  fie  locul 
unde  are  loc  misiunea  adevărată,  şi  mi‑a  amintit  de  puterea  dragostei  necondiționate. 
Deseori biserica se angajează în activități – activități bune, necesare – care conțin elemente

48 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
ale misiunii, dar nu sunt misiune curată. Misiunea curată este misiune de dragul misiunii, 
nu misiune făcută pentru a‑i aduce pe oameni în biserică şi nu misiune pentru a‑i face pe 
oameni să adopte pentru o idee sau o viziune. Misiunea curată este pur şi simplu activitate 
misionară făcută din motivul curat al dragostei. 
Când  am  inaugurat  Exodus  Church  Network  [Rețeaua  Exodus  pentru  Biserică],  a  fost 
mişcător să vorbesc cu pastori care nu numai că vor să rămână tari în adevărul Scripturii şi 
să le slujească oamenilor care se confruntă cu atracții nedorite față de acelaşi sex, dar care 
vor de asemenea, cu disperare, să umple golul dintre biserică şi comunitatea homosexuală, 
şi  care vor ca această  comunitate  homosexuală  să  ştie  că biserica  îi iubeşte, indiferent de 
direcția  pe  care  o  ia  viața  lor.  Biserica  realizează  că  manipularea  nu  funcționează  –  dar 
dragostea adevărată,  necondiționată, funcționează  şi, aşa  cum  a făcut  în  vremea  lui Isus, 
aduce  oamenii  la  Isus.  Iubim  aşa  cum  ni  se  porunceşte  să  iubim,  iar  Duhul  Sfânt  face 
restul. 
Când trăiam o viață de homosexual, m‑am întrebat adesea dacă familia mea şi prietenii 
erau drăguți cu mine doar ca să mă determine să fac ce vroiau ei să fac. Deseori gesturile 
lor  de  dragoste  erau  însoțite  de  un  anume  fel  de  sfat  de  a  „face  lucrul  corect”,  şi  eram 
sceptic şi cu ochii în patru în preajma lor. Dar în două rânduri am primit scrisori pline de 
dragoste, care nu conțineau niciun fel de dojană. Una era de la „Bona” mea, iar cealaltă era 
de la un prieten bun. Scrisorile m‑au mişcat şi m‑am întrebat dacă era posibil ca Bonei şi 
lui Shane să le pese cu adevărat de mine, indiferent de ceea ce făceam. În cele din urmă, 
acele  scrisori m‑au ajutat  să văd  mărimea  dragostei  necondiționate  pe  care  Hristos  o are 
pentru  mine.  Şi  acea  dragoste  m‑a  adus  acasă  şi  înapoi  la  Domnul.  Kay  Warren  ne‑a 
amintit că Isus nu i‑a întrebat niciodată pe oamenii pe care i‑a vindecat de ce erau bolnavi 
–  doar  îi  iubea  şi îi  vindeca,  iar  ei  erau  transformați.  Lui  Isus  cu  siguranță  că  Îi  păsa  de 
păcat, dar nu a condiționat niciodată dragostea Lui pentru oameni, de răspunsul lor față 
de El.
Cred  că  trezirea  are  loc  în  biserica  evanghelică.  Tiparele  se  înlocuiesc  şi  se  schimbă. 
Biserica  devine  mai  curajoasă  şi  mai  puternică,  în  zidirea  comunității  şi  în  creşterea 
ucenicilor  în  biserică.  Ea  devine  de  asemenea  mai  înțeleaptă  şi  mai  îndurătoare,  în 
eforturile ei de a‑L face cunoscut pe Isus lumii. Lumea nu numai că aude despre Isus de la 
biserică  –  Îl  vede  pe  Isus  prin  biserică.  Învățăm  cum  să  facem  cunoscut  adevărul  şi  în 
acelaşi  timp,  dragostea.  Sunt  emoționat  pentru  că  Exodus  are  chiar  şi  un  mic  aport  în 
această  trezire.  Ce  puternică  oştire  va  fi  Trupul  lui  Hristos,  dacă  arma  noastră  va  fi 
dragostea dintr‑o inimă curată, cu motive curate, făcând misiune curată. 
USA  Today  [SUA  astăzi]  a  relatat  că  aproape  2000  de  pastori  s‑au  întâlnit  la  conferința 
Bisericii Saddleback, numită „Voci deranjante”. Autorul de succes şi pastorul Rick Warren şi soția 
lui, Kay, sunt emoționați de provoace biserica să slujească celor care se confruntă cu SIDA. 
„Biserica evanghelică şi‑a pus destul de mult degetele peste urechile noastre, mâinile peste ochii 
noştri şi ne‑a închis complet gura”, a spus Kay Warren. „Nu ne simțim confortabil vorbind despre 
sex în general şi cu siguranță nu ne simțim confortabil vorbind despre homosexualitate – şi nu poți 
vorbi despre HIV fără să vorbeşti despre aceste două lucruri.” 
„Biserica  are  autoritatea  morală  de  a  spune  :  ‘Hei,  nu  este  un  păcat  să  fii  bolnav’”,  a  spus 
Warren. „Evangheliile arată în mod repetat că Isus i‑a iubit, i‑a atins pe leproşi şi I‑a păsat de ei – 
bolnavii proscrişi din vremea Lui. ‘Leproşii de astăzi sunt cei care au HIV/SIDA.”

49 
www.contracurentului.com, admin@contracurentului.com. Tradus şi folosit cu permisiune. 
Copyright © 2005 Exodus International. Tradus şi folosit cu permisiunea Exodus International, 
P.O. Box 540119, Orlando, FL 32854, USA, www.exodusinternational.org. Surse: site‑ul Purpose 
Driven  Church  [Biserica  Condusă  de  Scopuri];  şi  articolul  din  Associated  Press,  „Bisericile 
evanghelice se concentrează asupra activismului SIDA”, publicat de USA Today pe 30.11.2005.

50