Sunteți pe pagina 1din 2

Dezvoltarea caracterului

Singura comoară ce poate fi luată din această lume. - Un caracter format în


conformitate cu modelul divin este singura comoară pe care o putem lua cu noi
din lumea aceasta în următoarea. Cei care sunt sub învăţătura lui Hristos în
această lume, vor lua cu ei în curţile cereşti orice cunoştinţă divină. În cer va
trebui să ne perfecţionăm în mod continuu. Cât de importantă este atunci
dezvoltarea caracterului în această viaţă. (COL. p. 332)

Tăria de caracter constă în două lucruri: puterea voinţei şi puterea stăpânirii de


sine. Mulţi tineri înţeleg greşit tăria de caracter ca fiind pasiunea puternică şi
nestăpânită; dar adevărul este că cel stăpânit de patimi este un om slab.
Adevărata măreţie şi nobleţe a omului este măsurată prin puterile lui de a-şi
supune simţămintele şi nu prin puterea ce o au simţămintele

{CG 162}

asupra lui. Cel mai tare om este acela care, deşi sensibil la abuz, îşi va reţine
patima şi-şi va ierta duşmanii. (Id. p. 222)

Dezvoltarea caracterului este lucrarea unei vieţi. - Formarea caracterului este


lucrarea unei vieţi întregi şi este pentru veşnicie. Ce schimbare ar avea loc dacă
toţi ar putea să-şi dea seama de aceasta şi dacă s-ar trezi la gândul că noi ne
hotărâm în mod individual propriul destin pentru viaţa veşnică sau pentru ruină
veşnică! Cât de diferit ar fi petrecut acest timp de probă şi cât de diferite ar fi
caracterele ce populează lumea noastră! (YI. 19 februarie, 1903)

Dezvoltare şi creştere. - Încolţirea seminţei reprezintă începutul vieţii spirituale,


iar dezvoltarea plantei este un simbol al dezvoltării caracterului. Nu poate exista
viaţă fără creştere. Planta trebuie sau să crească sau să moară. După cum
creşterea ei este tăcută şi imperceptibilă dar continuă, tot la fel este şi creşterea
caracterului. La fiecare etapă a dezvoltării, viaţa noastră poate fi perfectă; şi
totuşi va exista înaintare continuă dacă este îndeplinit planul lui Dumnezeu
pentru noi. (Ed. p. 105, 106)

Prima noastră datorie faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri constă în


dezvoltarea de sine. Fiecare facultate cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie
cultivată până la cel mai înalt grad de perfecţiune pentru a putea fi în stare să
facem cea mai mare parte din binele de care suntem capabili. Ca să ne curăţim şi
rafinăm caracterele, avem nevoie de harul dat de Hristos, ce ne va face în stare
să vedem şi să ne corectăm deficienţele şi să ne îmbunătăţim calităţile
caracterului. (PHJ. aprilie, 1890)

Dezvoltarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată


fiinţelor omeneşti şi studierea ei cu sârguinţă n-a fost, niciodată mai înainte, aşa
de importantă ca acum. Nici o generaţie dinaintea noastră n-a fost chemată să
întâmpine probleme aşa de importante; niciodată până acum, tinerii şi tinerele n-
au fost confruntaţi cu pericole aşa de mari cum sunt confruntaţi astăzi. (Ed. p.
225)

Căminul, locul cel mai bun pentru dezvoltarea caracterului. - Nici şcoala bisericii,
nici colegiul nu oferă ocaziile din cămin de a aşeza clădirea caracterului unui copil
pe temelia cea adevărată. (CT. p. 162)

Credinţa şi neprihănirea lui Corneliu însă, nu puteau fi desăvârşite fără o


cunoaştere a lui Hristos; de aceea Dumnezeu i-a trimis acea lumină şi cunoaştere
pentru dezvoltarea în continuare a caracterului lui neprihănit. Mulţi refuză să
primească lumina pe care le-o trimite providenţa lui Dumnezeu şi, ca o scuză
pentru că fac astfel, citează cuvintele spuse de Petru lui Corneliu şi prietenilor lui:
"Ci că în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El."
Ei susţin că nu contează ceea ce crede omul atâta timp cât faptele lui sunt bune.
Este greşit; credinţa trebuie unită cu faptele. Oamenii trebuie să înainteze odată
cu lumina care le este dată. Dacă Dumnezeu îi aduce în legătură cu slujitorii Lui
care au primit un adevăr

{SJ 289}

nou, confirmat de Cuvântul lui Dumnezeu, ei ar trebui să primească acest adevăr


cu bucurie. Adevărul merge înainte. Adevărul merge în sus. Pe de altă parte,
aceia care pretind că doar credinţa lor îi va mântui se încred într-o funie de nisip,
deoarece credinţa este întărită şi făcută desăvârşită numai prin fapte.

Noi trebuie să vedem şi să înţelegem îndemnul dat de marele apostol: "Ca nişte
prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el
să creşteţi spre mântuire", în asemănarea în caracter cu Domnul Hristos.
Dezvoltarea caracterului, creşterea în cunoaştere şi înţelepciune vor fi rezultatul
sigur al hrănirii din Cuvânt.

Îngeri lui Dumnezeu veghează dezvoltarea caracterului. Îngerii lui Dumnezeu


cântăresc valoarea morală. Dacă îţi îndrepţi atenţia spre ceea ce nu este nevoie,
faci rău persoanelor respective şi vei primi mai degrabă condamnare decât
răsplătire.

Mi-a fost arătat că Domnul reînviorează mărturia vie, pătrunzătoare, care duce la
dezvoltarea caracterului şi la curăţirea bisericii. Însă, deşi ni se porunceşte să ne
despărţim de lume, nu este necesar să devenim grosolani şi neciopliţi şi să ne
înjosim, folosind expresii banale, rostind cuvinte grosolane, nepoliticoase.
Adevărul are menirea de a-l înălţa pe cel care-l primeşte, de a-i rafina gustul şi a-i
sfinţi judecata.