Sunteți pe pagina 1din 7

Extreme maritale

Din cauza ta !

Cei doi stăteau în faţa consilierului ca două armate pregătite de


luptă. Privirile lor erau rampe de lansare de rachete cu rază scurtă de
răutate, dar cu mare putere de distrugere. Mâinile lor care n-au mai
cunoscut de mult mângâierea partenerului erau strânse în forma
pumnului, arătând iminenţa încleştării. Buzele lor, cândva surse de cuvinte
vindecătoare, aruncau acum flăcări pustiitoare de suflet, desfiinţând orice
urmă de dragoste. Feţele lor congestionate trădau mânia intolerantă, care
clocotea ca o lavă , gata de a erupe în mod epocal. Inima le bătea în ritm
inuman şi denunţător, iar răsuflarea lor întretăiată prognoza uragane de
atitudini exclusiviste. Armele şi scuturile lor zăngăneau pentru a
înspăimânta duşmanul care se găsea la un pas de nefericire şi distrugere.

- Ei bine, dragii mei , pentru ce motive sunteţi aici şi ce planuri de


bine vreţi să ridicaţi în viaţa voastră? riscă cel care i-a primit în
biroul lui, pe fondul celei mai ostile şi neprielnice intrări a celor
doi.

- Suntem aici din cauza lui! deschise frontul cea care se simţea
cea mai rănită şi inundată de nedreptate. Din cauza acestui
monstru care m-a terorizat o viaţă întreagă şi care mi-a
vandalizat inima mea cu cele mai nefericite trăiri egoiste şi cu
cele mai toxice expresii verbale . El e motivul care ne-a făcut să
căutăm la dumneavoastră adevărul despre cine are dreptate şi
cine o calcă în picioare.

- Domnule consilier, îşi începu calm şi didactic pledoaria cel atacat,


suntem aici din cauza ei, care nu are nici cele mai elementare
lecţii de comunicare şi respect. Pur şi simplu nu poţi spune ceva
pentru că ea spune o mie de alte lucruri care nu au legătură cu
subiectul în cauză şi care aruncă în aer orice intenţie nevinovată
pe care o afişezi. Ea face o furtună din nimic şi calcă în picioare
orice adevăr care i se spune. Vă veţi convinge imediat. Este
imposibil să trăieşti cu o asemenea fiinţă.

- Vedeţi , domnule consilier? Arta lui de atac este apărarea.


Justificarea. El este cel bun, cel corect, cel sfânt şi imaculat. Iar eu
sunt muma pădurii, teroarea şi spaima casei. Eu ridic din senin
cearta şi numai eu sunt cauza dezastrului care ne-a rupt orice
legătură de familie. Cred că realizaţi falsitatea şi viclenia din
cuvintele lui prefăcute şi veninoase. Nici nu mă îndoiesc că îl veţi
vedea aşa cum este în realitate. Ce părere aveţi? Nu vă întreb
dacă mai avem vreo şansă de împăcare, căci nu mai e cazul la
noi, dar aş vrea să-l puneţi a zid şi să audă şi el cât de mârşav şi
putred este în argumentele lui fără valoare.

- Ei bine doamnă şi domnule, nu cred că se mai poate face ceva.


Nici o şansă. Ce puteţi realiza este să încercaţi să vă faceţi cât se
poate de mult rău unul altuia, pentru că sunt convins că n-aţi
epuizat toate resursele de distrugere.Oricum aţi plecat pe drumul
ăsta fără întoarcere. Călcaţi-vă în picioare unul pe altul în aşa fel
încât să nu mai rămână nimic din voi.

- Adică vreţi să spuneţi că ne doriţi răul cel mai mare aruncându-ne


unul asupra altuia cu cele mai nenorocite atitudini şi fapte?

- Eu nu vă doresc răul, doamnă. Eu vreau binele dumneavoastră. Şi


pentru că soţul dumneavoastră vă este cel mai mare duşman , ei
bine , distrugeţi-l! Nu asta vreţi ? Vreau să vă învăţ să faceţi lucrul
acesta cu cea mai mare eficienţă.

Cei doi au făcut ochii mari şi s-au uitat unul la altul interzişi.

- Cum adică, domnule consilier, interveni năucit domnul cel


respectabil şi aparent calm, vreţi să înţeleg că dumneavoastră îmi
vreţi distrugerea mea?

- Nici gând domnule soţ. În timp ce soţia dumneavoastră îşi


reglează tirul asupra dumneavoastră ca să vă desfiinţeze,
dumneavoastră veţi folosi cele mai moderne arme de atac, cu
care o veţi nimici rapid şi definitiv. Nu asta urmăriţi?

Şi acum ascultaţi sfatul meu de felul cum să-l răpuneţi pe celălalt


fără drept de replică. Vă voi învăţa pe fiecare separat cum să-l
scoată pe partener din dispozitiv pentru totdeauna. O să vă placă.
Voi începe cu doamna dumneavoastră , domnule. Vreţi să ne
lăsaţi puţin. Vă chem eu cum termin!

Crimă maritală organizată

Din momentul în care celălalt din cuplu realizează că partenerul


lui îi stă în cale, îl frînează în atingerea scopurilor lui, îl discreditează
şi îl subminează prin critica adusă obiectivelor lui pe care le
consideră legitime şi de îndeplinit cât mai urgent, atunci se întâmplă
startul ostilităţilor. Se identifică agresorul şi vina lui : „din cauza ta
nu pot ajunge la timp pentru că nu mi-ai călcat cămaşa! Din cauza ta
mă doare stomacul pentru că găteşti atât de condimentat! Din cauza
ta nu mai sunt prieten cu vecinul de la şase pentru că ai bârfit-o pe
nevasta lui! Din cauza ta sunt nervos pentru nu ştii să spui o vorbă
bună când vin de la serviciu! Din cauza ta n-am chef să mai vin
acasă pentru că atunci când vin sunt ţinta acuzelor tale otrăvite! Din
cauza ta...!” şi ar mai continua el dacă n-ar fi întrerupt de ea. „ Asta
s-o crezi tu! Ba este din cauza ta, care ştii să comunici ca peştele şi
să vii acasă ca melcul. Nu ştii decât să fii servit fără să faci ceva în
casă! Nu ştii să spui decât că „va fi bine şi că o să se rezolve” ceea
ce aşteaptă de ani. Nu ai decât pretenţii fără să fii responsabil în
casa asta! Din cauza ta avem copii răzvrătiţi pentru că tu nu-ţi iei
timp să stai de vorbă cu ei şi să-i controlezi în ce fac şi în ce
gândesc! Când vii eşti de fapt plecat, iar când pleci nici nu se
observă că ai fost. Pentru că eşti total absent de la tot ce este
important în casa asta! Eu sunt bucătarul, eu sunt societatea de albit
şi curăţat haine”Nufărul”, eu sunt educatorul şi profesorul copiilor
mei, eu sunt administratorul casei şi agenţia de aprovizionare! Eu
sunt secretara care dau informaţii şi întreţin clienţii tăi care te caută
şi tot eu sunt furnizorul de servicii pentru cei care nu le-ai dat ceea
ce le-ai promis amicilor tăi. Sunt de toate, doar nevasta ta nu sunt!
Nu ai alt ţel decât să mă dustrugi ca să nu-ţi mai spună nimeni nimic
şi să tronezi în nimicul vieţii tale! Când o să înţelegi că treaba asta
care se cheamă căsnicie nu merge nici măcar scârţâind şi că de fapt
totul se întâmplă... din cauza ta?!”

Ce urmează după aceste declaraţii de excludere şi incriminare


reciprocă? Ca o stafie a morţii, se instalează divorţul în fapt, afectiv,
divorţul sufletesc în care cei doi, chiar dacă îşi continuă unele
activităţi ale căsniciei, nu mai sunt relevante pentru celălalt. Ea face
mâncare mai departe, dar nu cu dragoste ; el mai cumpără câte
ceva pentru casă, dar fără nici o tragere de inimă; ea mai spală celui
care nu-l mai consideră soţ în fapt fără nici o bucurie; el mai plăteşte
impozitele casei în care mai stă cea cu care s-a căsătorit cândva, dar
simte că nu-l mai atrage nimic în acea casă. Orice tăcere planificată
este o răzbunare; orice invitaţie rece la masă este de fapt o
neinvitaţie. Orice informaţie :”vezi că te caută cineva la telefon” este
dată în silă, iar cei care întreabă de celălalt va fi întâmpinat cu :” nu
mi-a spus unde se duce!” Devalorizarea relaţiei, excluderea celuilalt
din peisajul lui sufletesc personal, replici tăioase sau indiferente,
lipsa unui răspuns la salutul dat ca o relicvă de respect, paturi
separate, planuri separate neîmpărtăşite sunt arme de distrugere în
casă pentru celălalt. Şi iubitul de odinioară devine agresor şi duşman
deosebit de periculos . Şi iubita de pe vremuri devine cloanţă şi
terorist verbal . Pe când ei plănuiesc cu mare artă de a-l scoate din
sistemul marital pe celălalt, acest lucru deja este făcut. Lozinca
nerostită sau rostită a fiecăruia este : „afară din inima mea !”

Cum s-a ajuns aici ?

Pe nesimţite, ignorând uneori nevoile celuilalt, relaxându-ne în


privinţa atenţiei date partenerului ,( că oricum trebuie să mă iubească, fie
ce-o fi), amânând, tărăgănând, uitând, stând fără rost, căutând mai mult
interesul personal, aşa se ajunge la primul reproş , cu atac direct : „ din
cauza ta!...” Apoi se crează un cerc vicios în care o acuză pornită cere
apărare din partea cealaltă şi se răspunde cu altă acuză. Reproşurile care
nu au fost rostite cândva în auzul celuilalt , dar care circulau în monolog ,
sunt scoase la vedere şi puse în arma verbală pe foc automat. Simţi că îţi
scade valoarea dacă nu dai nici un răspuns şi, după ce ai atacat odată, îţi
vine foarte uşor să treci la luptă de rutină. Când şi când ai simţământul că
trebuie să te opreşti şi să iniţiezi o reconciliere, gândindu-te chiar la
expresia magică :”iartă-mă!”, dar când te apropii cu gânduri de schimbare
spre celălalt, văzându-l insensibil, reactiv şi respingător, îţi reconsideri
poziţia şi te hotărăşti pentru înarmare şi ostilitate. Mândria ta neînvinsă îţi
desfăşoară cu pasiune planurile de război şi te încurajează frenetic că eşti
sigur învingător dacă porneşti chiar tu atacul. Nu-ţi place să fii mustrat,
cicălit, sfătuit şi corectat, motiv care te face să crezi că ai dreptate în tot
ce faci, iar celălalt este doar ciocanul care bate pe nicovala goală, fără
adevăratul obiect de lucru. Aştepţi ca vinovatul , totdeauna celălalt , să
ceară iertare şi să se umilească, pentru ca tu să faci gestul gratitudinii şi
să-i oferi graţiere, amintind în treacăt că dacă , cumva l-ai jignit din
neatenţie pe partener, să-ţi acorde iertare, dar nu eşti convins că ai fi
greşit cumva. Gestul acesta face parte din tactica unei îndreptăţiri
ascunse, care are darul de a-l coborî şi mai mult pe cel vinovat,
răsplătindu-l aparent pentru curajul de a se umili. Aceasta în ideea că dacă
s-ar ajunge aici!

Ce le-a spus consilierul?

- Răzbună-te stimată doamnă! Loveşte-l până dispare! Loveşte-l cu


mare putere! Distruge-l cu o lovitură finală de mare artă! Merită!
Sunt lângă dumneavoastră ca să obţineţi victoria! Apoi veţi gusta
pacea aceea pe care n-o mai aveţi de mult! se dezlănţui
consilierul marital.
- Domnule mă cutremuraţi! Nu mă aşteptam de la dumneavoastră
la o asemenea duritate! S-o luăm mai încet, poate că , cine ştie ,
se mai schimbă lucrurile, o coti ea.

- Nici gând stimată doamnă! N-aşi spus dumneavoastră că nu se


discută repararea căsniciei? Cunoaşteţi cel mai bine situaţia. Eu
zic să acţionăm acum , altfel vă distruge într-o săptămână.

- Şi cum să fac? întrebă ea derutată.

- Siplu, doamnă. De ce să creadă că pierde o cotoroanţă, o


dezaxată afectiv. De ce să creadă că nu pierde nimic. De ce să
creadă că nu sunteţi decât un bici care îi arde spinarea
personalităţii lui ori de de câte ori vine acasă.Dumneavoastră
aveţi o nobleţe rară. Arde-l tare cu o terapie inversă!

- Nu înţeleg nimic domnule! Cred că trebuie să plec. Staţi mai rău


decât noi . Sunteţi inuman! răsuflă ea .

- E adevărat, dar veţi scăpa. Uitaţi cum faceţi! E o strategie care nu


dă greş. Şi nu uitaţi, că este răzbunare , nu joacă. Încercaţi de
astăzi să fiţi înger pentru el. Zâmbiţi-i. Faceţi-i complimente.
Faceţi-i mâncarea preferată. Spuneţi-i că vă rugaţi pentru el ca să
reuşească. Nu-l certaţi pentru nici o întârziere. Trimiteţi-i mesaje
de dragoste pe celular.

- Domnule, dar nu pot! Şi apoi nu sună a răzbunare! observă ea.

- Ba da, o să puteţi. Gândiţi-vă, ce terminat o să fie , când peste


trei luni îi veţi spune că divorţaţi. Timp de trei luni, nici o ceartă,
nici o cicăleală, doar amabilităţi şi gingăşie, doar cuvinte calde şi
mâncare gustoasă cu flori pe masă. Atunci când îi veţi da bomba
cu divorţul va realiza ce femeie minunată pierde. Va veni târâş în
faţa dumneavoastră, doamnă , şi vă va ruga să-l iertaţi, să-l
acceptaţi punându-i condiţii, orice fel de condiţii.Dar
dumneavoastră ştiţi ce-aveţi de făcut. Aş da orice să fiu de faţă.
Va regreta enorm, iar dumneavoastră veţi rămâne o regină în
mintea lui, iar el un argat, pentru că n-a ştiut să vă
preţuiască.Doar un singur lucru vă cer. Ca să puteţi să jucaţi rolul
acesta tare va trebui să nu greşiţi niciodată în trei luni. Motiv
pentru care trebuie să vă rugaţi zilnic şi să citiţi Biblia. Atât. Ştiţi,
pentru putere şi consecvenţă. Ce ziceţi!

- Simt că aveţi dreptate! E grozav! Ce bine gândit! Nu-mi trecea


prin minte aşa ceva! Cred că am putere să fac exact cum mi-aţi
spus. De-abia aştept! Nu-mi pare rău că am venit la
dumneavoastră! spuse ea numai zâmbet.

- Acum stimată doamnă, cheamă-l pe şoţul dumitale, dar ştiţi cum ,


aşa cu zâmbet şi căldură, căci vreau să-i spun şi lui doar două
vorbe. Nu mai mult!

Doamna cea pusă pe distrugere, cu câteva minunte mai înainte,


ieşi fericită şi, fermecătoare în zâmbet şi vorbă îi spuse domnului
ei , care stătea ca pe spini în hol:

- Iubitule, domnul consilier te aşteaptă. Poartă-te aşa cum te ştiu


eu , ca un nobil şi cu frumuseţea ta de caracter. Contez pe tine,
dragul meu! spuse ea netezindu-i haina şi centrându-i cravata.

El uluit, era să se împiedice în doi paşi care îi mai avea de făcut şi


înghiţea în sec la mirabilele cuvinte care nu le-a mai auzit de
mult. Simţea că nu mai poate respira. Dădu buzna în cabinetul
consilierului bolborosind mai mult decât întrebându-l coerent:

- Spuneţi-mi repede ce i-aţi făcut? E adevărat sau farsă? Vă bateţi


joc de mine sau e o minune? Spune-ţi domnule consilier. Vă
plătesc regeşte. Chiar va merge?

- Vezi-ţi de treabă omule! Ştii cum sunt femeile. Tu joacă-ţi cartea


ta. Pentru ce ţi-a făcut nu ierta. Nu te lăsa manipulat. Loveşte cu
sarcasm, cu ironie, cu neîncredere. Trăieşte-ţi viaţa ta solitară. Nu
mai aştepta nici o schimbare că totul s-a dus. Peste trei luni vino
şi spune-mi cum a fost. Sigur vei avea o satisfacţie mare. Altfel să
nu mă plăteşti!

Bietul om plecă pleoştit şi amărât că de fapt nimic nu este


adevărat din crîmpeiul acela de fericire din hol. Şi totuşi, ea l-a
însoţit până acasă într-o baie de lumină sufletească. „ E fals” îţi
zicea el ascultându-l pe consilier, dar totuşi nu credea ce spuneau
gândurile lui.Era prea frumos. Măcar ca scenă şi tot merita. Şi a
căzut în plasă!

Epilog cu noi „ acuze”

După trei luni cei doi stăteau în faţa consilierului. Fără priviri
nimicitoare. Fără vorbe cu rază scurtă şi lungă de nimicire. Fără
dispreţ. Fără ură şi fără mânie. În dezarmare totală. Cei doi,
senini şi înfloriţi de zâmbet, mână în mână au mărturisit:

- Nu a mers planul dumneavoastră, domnule consilier. Acum ne


iubim mai mult ca atunci când ne-am luat. El n-a rezistat să mai
fie rău cu mine şi a renunţat la dreptatea lui. Iar eu m-am obişnuit
atât de mult cu rolul de nevastă iubitoare că nu mai pot să mă
prefac. Chestia cu Biblia şi rugăciunea a mers, dar celelalte
previziuni, nu. Poate că ar trebui să vă schimbaţi profesia, spuse
ea cu înţeles.

- Aveţi dreptate! Vreau doar să mai greşesc de câteva ori ca în


cazul vostru şi apoi mă retrag. Vreau să îmbătrînesc în dragostea
voastră!

Omul care a plănuit mutilarea egoismului, a răzbunării şi a


răutăţii celor doi i-a urmărit din prag cum se depărtau în acea
sublimă alianţă. Deodată i-a auzit cum se certau . Şi bineînţeles
că a început ea :

-Din cauza ta avem acum ...pace şi înţelegere în casă! Din


cauza ta nu ne mai certăm! Din cauza ta s-au topit gheţurile
mândriei noastre.

-Ba din cauza ta şi a farmecului tău de suflet care mi-a înmuiat


orgoliu. Din cauza ta îmi vine să plec de la serviciu mai
devreme ca să te văd şi să te strâng în braţe şi să mă scald în
zâmbetul tău cald şi plin de dragoste.

Deodată cei doi s-au întors ca la comandă spre cel care îi


urmărea cu acea bucurie tainică şi îi spuse într-un glas, mai
mult strigat :

- Din cauza ta suntem acum împreună! Recunoaşte ! îl încolţi cei


doi.

- Nu, nici gând, se disculpă consilierul. N-am nici un amestec, vă


jur, se apără el. Şi ridicând privirea în sus spuse cu putere : „din
cauza Ta, Doamne! Recunoaşte!”

În tăcerea aceea de examen nu s-a auzit nici un răspuns, nici o


dezvinovăţire pentru că Cel acuzat era ...”vinovat”!