Sunteți pe pagina 1din 304

Ellen White

Sfaturi pentru
o slujire creștină
eficientă
Ediţia a 2-a

Traducere: Valentin Rusu


Instruction for Effective Christian Service (1925)
Ellen White

Traducerea pasajelor din lucrãri care nu au fost tipãrite


în limba românã: Valentin Rusu
Redactare: Valentin Rusu
Corecturã: Adela Bãncãu-Burcea
Tehnoredactare: Irina Toncu
Coperta: Dragoº Drumaº

© 2009, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti, pentru ediþia


în limba românã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României


WHITE, ELLEN GOULD
Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã / Ellen
White; trad.: Valentin Rusu. – Ed. a 2-a. – Bucureºti: Casa
de Editurã Viaþã ºi Sãnãtate, 2009
ISBN 978-973-101-298-8
I. Rusu, Valentin (trad.)
286.5
Cuprins

Prefaþã .................................................................................................... 5
Capitolul 1
Chemarea lui Dumnezeu la slujire ......................................... 7
Capitolul 2
Un apel cãtre tineri ................................................................ 32
Capitolul 3
Situaþii din poporul lui Dumnezeu ....................................... 38
Capitolul 4
Starea lumii cu care se confruntã lucrãtorul creºtin ............. 55
Capitolul 5
Biserica – un centru de instruire ........................................... 64
Capitolul 6
Lucrarea misionarã îndeplinitã de studenþi
în timpul pregãtirii ................................................................. 71
Capitolul 7
Cooperarea dintre pastori ºi laici .......................................... 74
Capitolul 8
Organizarea lucrãtorilor creºtini ........................................... 80
Capitolul 9
Chemarea la redeºteptare ...................................................... 85
Capitolul 10
Metodele de lucru ............................................................... 124
Capitolul 11
Lucrarea misionarã medicalã .............................................. 144
Capitolul 12
Evanghelizarea biblicã ........................................................ 153
Capitolul 13
Lucrarea prin intermediul publicaþiilor............................... 158
Capitolul 14
Libertatea religioasã ............................................................ 169
Capitolul 15
Colectele seceriºului ........................................................... 182
Capitolul 16
Miºcarea de extindere a bisericii ........................................ 194
Capitolul 17
Lucrarea de ajutorare creºtinã ............................................ 203
Capitolul 18
Adunãrile de tabãrã în sprijinul slujirii creºtine ................. 211
Capitolul 19
Lucrarea de acasã ºi din strãinãtate .................................... 216
Capitolul 20
Lucrarea pentru cei bogaþi ºi influenþi ................................ 220
Capitolul 21
Cãminul, un centru de pregãtire misionarã ........................ 224
Capitolul 22
Rugãciunea în cadrul adunãrilor misionare ....................... 230
Capitolul 23
Diferite domenii ale lucrãrii misionare ............................... 235
Capitolul 24
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes ............. 244
Capitolul 25
Duhul Sfânt ......................................................................... 274
Capitolul 26
Asigurarea succesului ......................................................... 281
Capitolul 27
Rãsplata slujirii .................................................................... 290
Prefaţă

Dorinþa de a pune în mâinile tuturor lucrãtorilor creºtini învãþã-


turile care au o legãturã specialã cu nevoia, importanþa, metodele
ºi rãsplata unei lucrãri misionare consacrate a condus la o parcurge-
re cuprinzãtoare a literaturii inspirate, al cãrei rezultat este colecþi-
onarea, într-o formã accesibilã, a citatelor ce alcãtuiesc aceastã carte
care ar putea fi numitã, pe bunã dreptate, o enciclopedie a slujirii
creºtine.
În nici un caz, nu existã pretenþia cã paginile urmãtoare pun la
dispoziþie o compilaþie completã din scrierile Spiritului Profeþiei cu
privire la subiectul vast al slujirii creºtine, ci doar cã ele oferã o
cale sigurã în cercetarea minelor bogate ºi cuprinzãtoare ale cu-
noaºterii, prin care lucrãtorul creºtin poate sã ajungã mai adânc la
filonul adevãrului legat de ºtiinþa salvãrii de suflete.
În selectarea din diferite surse de informare, s-a exercitat o grijã
conºtiincioasã în vederea pãstrãrii contextului corespunzãtor al
ideilor exprimate de autor. Sperãm cã selecþiile vor fi considerate o
lucrare preþioasã pentru pastorii ºi conducãtorii din toate domeniile
activitãþii bisericii ºi vor fi apreciate de toþi cei ale cãror inimi au
fost atinse de Duhul Marelui Misionar ºi care au o „înþelegere a
timpului ºi ºtiu ce ar trebui sã facã Israel”.
Pe aceastã cale, apreciem cu recunoºtinþã contribuþia secreta-
riatului Departamentului pentru Misiunea Familiei, din cadrul Con-
ferinþei Generale, ºi a altor lucrãtori creºtini, care au oferit un ajutor
valoros în ce priveºte citirea ºi însemnarea diferitelor cãrþi în vederea
realizãrii acestei compilaþii ºi ale cãror sugestii ºi aprobãri sincere
au însemnat mult în ce priveºte caracterul complet ºi cuprinzãtor al
lucrãrii.
Departamentul pentru Misiunea Familiei, Conferinþa Generalã
Capitolul 1

Chemarea lui Dumnezeu la slujire

Dependenþa de slujitorii omeneºti


Ca reprezentanþi ai Sãi printre oameni, Dumnezeu nu alege îngeri
care nu au cãzut niciodatã, ci fiinþe omeneºti, oameni având aceleaºi
patimi ca ºi cei pe care doresc sã-i salveze. Hristos a luat trup ome-
nesc pentru a putea veni în contact cu oamenii. Era nevoie de un
Mântuitor divin-omenesc pentru a aduce lumii mântuirea. ªi
bãrbaþilor, ºi femeilor le-a fost încredinþatã însãrcinarea sacrã de a
face cunoscut despre „bogãþiile nepãtrunse ale lui Hristos”. –
Faptele apostolilor, p. 134
Priviþi aceastã scenã miºcãtoare. Priviþi Maiestatea cerului
înconjuratã de cei doisprezece pe care i-a ales. Este gata sã-i punã
deoparte pentru lucrarea lor. Prin aceste unelte slabe, prin Cuvântul
ºi Spiritul Sãu, El plãnuia sã aºeze mântuirea la îndemâna tuturor.
Cu bucurie ºi fericire, Dumnezeu ºi îngerii priveau aceastã scenã.
Tatãl ºtia cã, de la aceºti oameni, lumina cerului va strãluci în lume,
cã acele cuvinte rostite de ei, în timp ce dãdeau mãrturie despre
Fiul Sãu, aveau sã rãsune din generaþie în generaþie, pânã la în-
cheierea timpului. – Idem, p. 19
„Trimite acum niºte oameni la Iope ºi cheamã-l pe Simon.” În
felul acesta, Dumnezeu a scos în evidenþã modul în care priveºte
El lucrarea Evangheliei ºi biserica Sa organizatã. Îngerul nu a fost
însãrcinat sã-i spunã lui Corneliu istoria crucii. Un om, supus, ca ºi
sutaºul, slãbiciunilor ºi ispitelor, trebuia sã fie acela care sã-i spunã
despre Mântuitorul Cel rãstignit ºi înviat. – Faptele apostolilor, p. 134
8 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Îngerul trimis la Filip ar fi putut face singur lucrarea pentru
etiopian, dar nu acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra. Planul
Sãu este acela ca oamenii sã lucreze pentru semenii lor. – Idem,
p. 109
„Comoara aceasta – a continuat apostolul – o purtãm în niºte
vase de lut, pentru ca aceastã putere nemaipomenitã sã fie de la
Dumnezeu ºi nu de la noi.” Dumnezeu ar fi putut vesti adevãrul
Sãu prin îngeri fãrã pãcat, dar nu acesta este planul Sãu. El a
ales fiinþe omeneºti, oameni supuºi slãbiciunilor, ca unelte pentru
înfãptuirea planurilor Sale. Comoara aceasta de mare preþ este
aºezatã în vase de lut. Binecuvântãrile Sale trebuie sã fie duse lumii
prin oameni. Prin ei, slava Lui urmeazã sã strãluceascã în
întunericul pãcatului. Într-o slujire plinã de iubire, ei trebuie
sã-i întâmpine pe cei pãcãtoºi ºi nevoiaºi [8] ºi sã-i conducã la
cruce. ªi, în toatã lucrarea lor, ei trebuie sã-I atribuie slava, cinstea
ºi lauda Aceluia care este mai presus de toþi ºi deasupra tuturor.
– Idem, p. 330
Hristos a venit pe pãmânt sã sufere ºi sã moarã, pentru ca, prin
exercitarea credinþei în El ºi prin însuºirea meritelor Lui, sã putem
ajunge împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu. Intenþia Mântuitorului era
ca, dupã ce El avea sã se înalþe la cer pentru a deveni Mijlocitorul
omului, urmaºii Lui sã ducã mai departe lucrarea pe care El o
începuse. N-ar trebui ca unealta omeneascã sã dovedeascã un
interes special în a duce lumina soliei Evangheliei celor care stau
în întuneric? Sunt unii care sunt gata sã meargã pânã la capãtul
pãmântului pentru a duce oamenilor lumina adevãrului, dar
Dumnezeu cere ca fiecare suflet care cunoaºte adevãrul sã caute
sã-i câºtige pe alþii, sã iubeascã adevãrul. Dacã nu suntem dispuºi
sã facem sacrificii pentru a salva sufletele care sunt gata sã piarã,
cum putem fi socotiþi vrednici de a intra în cetatea lui Dumnezeu?
– Idem, p. 103
În înþelepciunea Sa, Domnul îi aduce pe aceia care cautã
adevãrul ºi-i pune în legãturã cu semeni de-ai lor care cunosc
adevãrul. Este planul cerului ca aceia care au primit lumina sã o
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 9
împãrtãºeascã celor ce se aflã în întuneric. Omul, primindu-ºi
destoinicia din marele Izvor al înþelepciunii, este fãcut instrumentul,
unealta lucrãtoare, prin care Evanghelia îºi exercitã puterea ei
transformatoare asupra minþii ºi inimii. – Faptele apostolilor, p. 134
Dumnezeu putea sã aducã la îndeplinire lucrarea de salvare a
pãcãtoºilor ºi fãrã ajutorul nostru; dar, pentru ca sã ne formãm un
caracter ca al lui Hristos, noi trebuie sã fim pãrtaºi la lucrarea Lui.
Pentru a putea intra în bucuria Lui, bucuria de a vedea fiinþe
rãscumpãrate prin jertfa Sa, trebuie sã luãm parte la eforturile Lui
pentru rãscumpãrarea lor. – Hristos, Lumina lumii, p. 142
Ca reprezentanþi ai Lui între oameni, Hristos nu alege îngeri
care n-au cãzut niciodatã, ci fiinþe omeneºti, oameni cu aceleaºi
patimi ca aceia pe care cautã sã-i salveze. Hristos S-a îmbrãcat cu
natura omeneascã pentru a putea ajunge la oameni. Dumnezeirea
avea nevoie de natura omeneascã, deoarece trebuia sã se împleteascã
divinul cu umanul pentru a aduce lumii mântuirea. Dumnezeu avea
nevoie de natura omeneascã, pentru ca sã ofere un mijloc de co-
muniune între Dumnezeu ºi om. – Idem, p. 296 [9]
Cu o ardoare aproape nerãbdãtoare, îngerii ne aºteaptã sã
conlucrãm cu ei, deoarece omul trebuie sã fie mijlocul prin care sã
se comunice cu omul. ªi, atunci când ne predãm lui Hristos cu
devotament, din toatã inima, îngerii se bucurã cã pot sã vorbeascã
prin glasul nostru, pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu. – Idem,
p. 297
Noi trebuie sã fim împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu, deoarece
Dumnezeu nu-ªi va încheia lucrarea fãrã slujitorii omeneºti. – Re-
view and Herald, 1 martie 1887
O chemare adresatã fiecãrei persoane
Fiecãrui creºtin îi este desemnatã o lucrare distinctã. – Southern
Watchman, 2 august 1904
Dumnezeu îi cere fiecãruia sã fie un lucrãtor în via Sa. Trebuie
sã vã asumaþi lucrarea care v-a fost încredinþatã ºi sã o faceþi cu
credincioºie. – Bible Echo, 10 iunie 1901
10 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Dacã fiecare dintre voi ar fi un misionar activ, solia pentru timpul
prezent ar fi grabnic vestitã în toate þãrile, la fiecare popor, naþiune
ºi limbã. – Mãrturii, vol. 6, p. 438
Fiecare ucenic adevãrat este nãscut în Împãrãþia lui Dumnezeu
ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viaþã.
Primitorul devine un dãtãtor. Harul lui Hristos în suflet este ca un
izvor în pustie, curgând pentru a-i rãcori pe toþi ºi fãcându-i pe cei
care sunt gata sã piarã doritori sã bea din apa vieþii. – Hristos,
Lumina lumii, p.196
Dumnezeu aºteaptã serviciu personal de la fiecare dintre aceia
cãrora El le-a încredinþat o cunoaºtere a adevãrului pentru acest
timp. Nu toþi pot merge ca misionari în þãri strãine, dar toþi pot fi
misionari în patrie, în familiile lor ºi în vecinãtãþile lor. – Mãrturii,
vol. 9, p.30
Când le-a încredinþat ucenicilor misiunea Sa, Domnul Hristos
se afla doar la câþiva paºi de tronul ceresc. Incluzându-i în rândul
misionarilor pe toþi cei ce vor crede în Numele Sãu, El a spus:
„Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi Evanghelia la orice fãpturã”.
Puterea lui Dumnezeu urma sã fie cu ei. – Southern Watchman,
20 septembrie 1904 [10]
Salvarea de suflete ar trebui sã fie lucrarea de-o viaþã întreagã a
fiecãruia care-L mãrturiseºte pe Hristos. Noi suntem datori faþã de
lume pentru harul dat de Dumnezeu, pentru lumina care a strãlucit
asupra noastrã ºi pentru frumuseþea ºi puterea adevãrului. – Mãrturii,
vol. 4, p. 53
Existã pretutindeni o tendinþã ca lucrarea organizaþiilor sã
înlocuiascã efortul individual. Înþelepciunea omeneascã tinde spre
concentrare, centralizare, spre construirea unor mari biserici ºi
instituþii. Mulþimile lasã lucrarea de binefacere în grija instituþiilor
ºi a organizaþiilor, îºi scuzã prin acest lucru lipsa de legãturã cu
lumea, iar inimile lor se rãcesc. Devin preocupaþi de ei înºiºi ºi
ajung nepãsãtori. Iubirea de Dumnezeu ºi de oameni moare în suflet.
Hristos le încredinþeazã urmaºilor Sãi o lucrare individualã – o
lucrare care nu poate fi înfãptuitã prin procurã. Slujirea celor bolnavi
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 11
ºi a celor sãraci, vestirea Evangheliei celor pierduþi nu trebuie lãsate
în seama comitetelor sau organizaþiilor de binefacere. Rãspunderea
individualã, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este
cerinþa Evangheliei. – Divina vindecare, p. 147
Toþi aceia care au primit lumina dumnezeiascã trebuie sã
lumineze cãrarea acelora care nu cunosc Lumina vieþii. – Hristos,
Lumina lumii, p. 152
Fiecãrei persoane i-a fost rânduitã o lucrare ºi nimeni nu poate
sã fie înlocuitorul altuia. Fiecare are o misiune importantã, pe care
nu o poate neglija sau ignora, deoarece îndeplinirea ei implicã binele
unui suflet, iar neglijarea ei înseamnã nenorocirea unuia pentru care
a murit Domnul Hristos. – Review and Herald, 12 decembrie 1893
Noi toþi trebuie sã fim împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu. Nici o
persoanã leneºã nu este recunoscutã ca slujitor al Sãu. Fiecare
membru al bisericii trebuie sã înþeleagã faptul cã viaþa ºi prospe-
ritatea bisericii sunt afectate de conduita ºi faptele lui. – Idem,
15 februarie 1887
Fiecare suflet pe care l-a salvat Domnul Hristos este chemat sã
lucreze în Numele Sãu pentru salvarea celor pierduþi. Aceastã lucrare
fusese neglijatã în poporul Israel. Dar oare nu este ea neglijatã ºi
astãzi de aceia care pretind a fi urmaºii lui Hristos? – Parabolele
Domnului Hristos, p. 191
Existã câte ceva de lucru pentru fiecare. Fiecare suflet care aude
adevãrul trebuie sã stea la locul rânduit lui, [11] zicând: „Iatã-mã,
trimite-mã” (Isaia 6,8). – Mãrturii, vol. 6, p. 49
Este privilegiul fiecãrui creºtin, nu numai sã aºtepte, ci ºi sã
grãbeascã venirea Domnului Isus Hristos (2 Petru 3,12). –
Parabolele Domnului Hristos, p. 69
Cel care devine copil al lui Dumnezeu ar trebui ca de atunci
înainte sã se priveascã pe sine ca o verigã în lanþul coborât pentru
a mântui lumea, una cu Hristos în planul Sãu plin de îndurare,
înaintând cu El pentru a-i cãuta ºi salva pe cei pierduþi. – Divina
vindecare, p. 105
12 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Toþi pot gãsi ceva de fãcut. Nimeni nu trebuie sã simtã cã nu
existã nici un loc în care sã poatã lucra pentru Hristos. – Divina
vindecare, p. 104
Aceia care s-au unit cu Domnul prin legãmânt de slujire sunt
datori sã se asocieze cu El în marea ºi grandioasa lucrare de salvare
a sufletelor. – Mãrturii, vol. 7, p. 19
Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzãtor este planul, încât
fiecare inimã sfinþitã va fi recrutatã ºi pusã la lucru ca un instru-
ment al puterii divine. – Idem, vol. 9, p. 47
Oamenii sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, folosiþi de El
pentru împlinirea planurilor Sale de har ºi de milã. Fiecare are o
parte de îndeplinit; fiecãruia îi este acordatã o mãsurã de luminã,
adaptatã la nevoile timpului sãu ºi îndestulãtoare spre a-l face în
stare sã împlineascã lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o facã. –
Tragedia veacurilor, p. 343
Dumnezeu a aºteptat multã vreme ca spiritul de slujire sã punã
stãpânire pe întreaga bisericã, astfel încât fiecare om sã lucreze
pentru El potrivit destoiniciei sale. – Faptele apostolilor, p. 111
Când i-a trimis pe cei doisprezece ºi, mai târziu, pe cei ºaptezeci
sã vesteascã Împãrãþia lui Dumnezeu, El i-a învãþat datoria pe care
o aveau – sã le împãrtãºeascã ºi altora ce le fãcuse El cunoscut. În
toatã lucrarea Sa, El îi instruia pentru o lucrare individualã, ºi aceasta
urma sã se întindã pe mãsurã ce numãrul membrilor creºtea,
ajungând pânã la cele mai îndepãrtate colþuri ale pãmântului. –
Idem, p. 32
Nu numai asupra predicatorilor consacraþi stã rãspunderea de a
merge ºi a împlini aceastã însãrcinare. Oricine [12] L-a primit pe
Hristos este chemat sã lucreze pentru mântuirea semenilor sãi.
Însãrcinarea de a da glas acestei invitaþii cuprinde întreaga bisericã.
– Idem, p. 110
Adevãratul caracter al bisericii este mãsurat nu dupã înaltele
declaraþii pe care le face, nu dupã numele înscrise în registrele ei,
ci dupã lucrarea pe care o îndeplineºte în realitate pentru Domnul,
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 13
dupã numãrul lucrãtorilor ei perseverenþi ºi credincioºi. Preocuparea
personalã ºi vigilentã ºi efortul individual vor realiza mai mult pentru
cauza lui Hristos, decât se poate realiza prin predici sau mãrturisiri
de credinþã. – Review and Herald, 6 septembrie 1881
Oriunde se înfiinþeazã o comunitate, toþi membrii ar trebui sã se
angajeze activ în lucrarea misionarã. Ei ar trebui sã viziteze fiecare
familie din vecinãtate ºi sã le cunoascã situaþia lor spiritualã. –
Mãrturii, vol. 6, p. 296
Nu toþi membrii bisericii sunt chemaþi sã lucreze în þãri strãine,
dar toþi au o parte de îndeplinit în marea lucrare de rãspândire a
luminii în lume. Evanghelia lui Hristos este vie ºi lucrãtoare. Ea
este puternicã ºi pãtrunzãtoare. În Ziua lui Dumnezeu, nimeni nu
va fi scuzat pentru cã s-a ocupat doar de propriile interese egoiste.
Pentru fiecare minte ºi pentru fiecare mânã existã o lucrare de fãcut.
Existã o varietate de activitãþi, adaptate pentru minþi ºi aptitudini
diferite. – Historical Sketches, p. 290, 291
El [Dumnezeu] v-a încredinþat adevãrul sfânt. Locuind în inima
fiecãrui membru al bisericii, Domnul Hristos este „un izvor de apã,
care va þâºni în viaþa veºnicã”. – Idem, p. 291
În calitate de creºtini, noi nu facem nici a douãzecea parte din
lucrarea pe care am putea sã o facem în ce priveºte câºtigarea
sufletelor pentru Domnul Hristos. Întreaga lume trebuie sã fie
avertizatã ºi fiecare creºtin va fi un îndrumãtor ºi un exemplu pentru
ceilalþi în ce priveºte credincioºia, purtarea crucii, acþiunea promptã
ºi energicã, loialitatea neºovãitoare faþã de cauza adevãrului ºi
sacrificiile ºi munca pentru înaintarea lucrãrii lui Dumnezeu. –
Review and Herald, 23 august 1881
În mãsura în care se extind ocaziile sale, fiecare om care a primit
lumina adevãrului este sub aceeaºi rãspundere ca ºi profetul lui
Israel cãruia i s-a adresat cuvântul: „Fiul omului, [13] te-am pus
strãjer peste casa lui Israel. Tu trebuie sã asculþi Cuvântul care iese
din gura Mea ºi sã-i înºtiinþezi din partea Mea. Când zic celui Rãu:
‘Rãule, vei muri negreºit!’ ºi tu nu-i spui, ca sã-l întorci de la calea
lui cea rea, rãul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele îl voi
14 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cere din mâna ta. Dar dacã vei înºtiinþa pe cel rãu, ca sã se întoarcã
de la calea lui, ºi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar
tu îþi vei mântui sufletul” (Ezechiel 33,7-9). – Mãrturii, vol.9, p. 19, 20
Fiecãrui om care devine pãrtaº al harului, Domnul îi încredinþeazã
o lucrare pentru alþii. Trebuie sã stãm fiecare în locul nostru, cu
sarcina ce ne revine, zicând: „Iatã-mã, trimite-mã” (Isaia 6,8).
Rãspunderea stã asupra tuturor – asupra slujitorului Cuvântului,
infirmierei misionare, medicului creºtin, creºtinului de rând, fie el
comerciant sau fermier, jurist sau mecanic. Este lucrarea noastrã
aceea de a le descoperi oamenilor Evanghelia mântuirii lor. Orice
întreprindem ar trebui sã serveascã drept mijloc pentru atingerea
acestui scop. – Divina vindecare, p. 148
Când ºi-a chemat robii, stãpânul casei i-a dat fiecãruia lucrarea
lui. Întreaga familie a lui Dumnezeu este inclusã în responsabilitatea
de a folosi bunurile pe care le-a primit de la Domnul. Fiecare
persoanã, de la cea mai umilã ºi neînsemnatã pânã la cea mai
importantã ºi mai distinsã, este un agent moral înzestrat cu abilitãþi
pentru care este rãspunzãtoare faþã de Dumnezeu. – Bible Echo,
10 iunie 1901
Unirea eforturilor creºtine
Fraþi ºi surori în credinþã, se iveºte în inima voastrã întrebarea:
„Sunt eu pãzitorul fratelui meu?” Dacã pretindeþi cã sunteþi copiii
lui Dumnezeu, atunci sunteþi pãzitorii fraþilor voºtri. Domnul
considerã biserica rãspunzãtoare pentru sufletele celor pentru care
trebuie sã fie un mijloc al mântuirii. – Historical Sketches, p. 291
Mântuitorul ªi-a dat preþioasa Sa viaþã pentru a întemeia o bisericã
în stare sã le slujeascã celor suferinzi, celor întristaþi ºi celor ispitiþi.
Unii credincioºi pot fi sãraci, needucaþi ºi necunoscãtori; cu toate
acestea, ei pot face o lucrare, în cãmin, în comunitate ºi chiar în
alte þãri, ale cãrei rezultate se vor mãsura cu etalonul veºniciei. –
Divina vindecare, p. 106
Slabã ºi cu defecte, dupã cum ar pãrea, biserica este singurul
obiect asupra cãruia Dumnezeu κi îndreaptã atenþia, într-un chip
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 15
deosebit. Ea este locul descoperirii harului Sãu, [14] în care gãseºte
plãcere sã dea pe faþã puterea Sa de a transforma inimi. – Faptele
apostolilor, p. 12
Cineva trebuie sã îndeplineascã însãrcinarea datã de Hristos,
cineva trebuie sã aducã la îndeplinire lucrarea pe care El a început-o
pe pãmânt; iar bisericii i s-a dat privilegiul acesta. Pentru scopul
acesta a fost ea organizatã. Atunci, pentru ce nu au acceptat membrii
bisericii rãspunderea aceasta? – Mãrturii, vol. 6, p. 295
Dumnezeu cheamã biserica sã ia asupra ei lucrarea ce i-a fost
încredinþatã, þinând sus stindardul adevãratei reforme în câmpul
lor, lãsându-i pe lucrãtorii formaþi ºi cu experienþã sã înainteze în
câm-puri noi. – Idem, vol. 6, p. 292
Credincioºii tesaloniceni erau adevãraþi misionari… Inimi erau
câºtigate prin adevãrurile prezentate ºi suflete se adãugau la numãrul
credincioºilor. – Faptele apostolilor, p. 256
Cu ocazia binecuvântãrii celor doisprezece, s-a fãcut primul pas
pentru organizarea bisericii, care, dupã înãlþarea lui Hristos, avea sã
ducã mai departe lucrarea Sa pe pãmânt. – Idem, p. 18
Biserica lui Dumnezeu este locul trãirii unei vieþi sfinte, pline
de diferite daruri ºi înzestratã cu Spiritul Sfânt. Membrii ei trebuie
sã-ºi gãseascã fericirea în fericirea acelora pe care îi ajutã ºi îi
binecuvânteazã. Minunatã este lucrarea pe care Domnul doreºte sã
o aducã la îndeplinire prin biserica Sa, pentru ca Numele Sãu sã fie
proslãvit. – Idem, p. 12, 13
Lucrarea noastrã este prezentatã clar în Cuvântul lui Dumnezeu.
Creºtinii trebuie sã fie uniþi între ei, bisericile trebuie sã fie unite,
mijloacele omeneºti sã coopereze cu cele divine, fiecare slujitor sã
fie subordonat Duhului Sfânt ºi toþi sã fie uniþi în lucrarea de a-i
duce lumii veºtile bune ale harului lui Dumnezeu. – General Con-
ference Bulltetin, 28 februarie 1893, p. 421
Comunitãþile noastre trebuie sã conlucreze în lucrarea de culti-
vare spiritualã, în speranþa unei apropiate recolte… Terenul este
bãtãtorit, dar pãmântul înþelenit trebuie sã fie arat, seminþele neprihã-
16 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
nirii trebuie sã fie semãnate. Nu vã opriþi, învãþãtori iubiþi ai lui
Dumnezeu, ca ºi cum v-aþi îndoi sã aduceþi la îndeplinire [15] o lu-
crare care va creºte pe mãsurã ce o sãvârºiþi. – Mãrturii, vol. 6, p. 420
Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea
oamenilor. Ea a fost organizatã pentru slujire, iar misiunea ei este
aceea de a duce lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dum-
nezeu a fost acela ca, prin biserica Sa, sã descopere lumii plinãtatea
ºi desãvârºirea Lui. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunatã, au datoria sã vesteascã lauda Sa.
– Faptele apostolilor, p. 9
Nici o bisericã sã nu creadã cã este prea micã pentru a exercita
o influenþã ºi pentru a îndeplini un serviciu în marea lucrare din
timpul acesta.
Mergeþi la lucru, fraþilor! Nu numai adunãrile de tabãrã mari
sau convenþiile ºi consiliile vor avea favoarea specialã a lui
Dumnezeu, ci efortul cel mai umil, care aratã iubirea neegoistã, va
fi încununat cu binecuvântãrile Sale ºi îºi va primi rãsplata. Faceþi
ce puteþi, iar Dumnezeu va mãri capacitatea voastrã. – Review and
Herald, 13 martie 1888
Martorii
Noi suntem martorii lui Hristos ºi nu trebuie sã îngãduim ca
interese ºi planuri lumeºti sã ne absoarbã timpul ºi atenþia. –
Mãrturii, p. 53, 54
„Voi sunteþi martorii Mei, zice Domnul, voi ºi Robul Meu pe
care L-am ales, ca sã ºtiþi, ca sã Mã credeþi ºi sã înþelegeþi cã Eu
sunt; înainte de Mine n-a fost fãcut nici un Dumnezeu, ºi dupã
Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul, ºi afarã de Mine nu este nici un
Mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am proorocit, nu sunt strãin
între voi; voi Îmi sunteþi martori, zice Domnul, cã Eu sunt
Dumnezeu.” „Eu, Domnul, Te-am chemat ca sã dai mântuire ºi Te
voi lua de mânã, Te voi pãzi ºi Te voi pune ca legãmânt al poporului,
ca sã fii Lumina neamurilor, sã deschizi ochii orbilor, sã scoþi din
temniþã pe cei legaþi”. – Faptele apostolilor, p. 10
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 17
Tot aºa trebuie sã se întâmple ºi în zilele noastre. Popoarele
lumii se închinã unor dumnezei falºi. Ele trebuie întoarse de la
închinarea lor falsã, nu prin condamnarea idolatriei lor, ci prin
prezentarea unei închinãri mai bune. Ele trebuie ajutate sã cunoascã
bunãtatea lui Dumnezeu. „…Voi Îmi sunteþi martori, zice Domnul,
cã Eu sunt Dumnezeu” (Isaia 43,12). – Parabolele Domnului
Hristos, p. 299
Toþi cei care vor sã intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie ca, în
cursul vieþii lor pãmânteºti, sã-L prezinte pe Hristos în comportarea
lor. Tocmai aceasta [16] îi face soli ai lui Hristos, martorii Lui. Ei
trebuie sã aducã o mãrturie clarã, hotãrâtã, tuturor practicilor rele,
îndreptând atenþia pãcãtoºilor la Mielul lui Dumnezeu, care
îndepãrteazã pãcatele lumii. – Mãrturii, vol. 9, p. 23
Trebuia ca ucenicii sã meargã ca martori ai lui Hristos, spre a
vesti lumii ceea ce au vãzut ºi au auzit de la El. Slujba lor era cea
mai importantã slujbã ce le-a fost încredinþatã vreodatã fiinþelor
omeneºti, dupã aceea a lui Hristos. Ei aveau sã fie lucrãtori îm-
preunã cu Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. – Faptele
apostolilor, p. 19
Învãþãtorul divin zice: Numai Duhul Meu este competent sã
înveþe ºi sã convingã de pãcat. Cele exterioare fac numai o impresie
trecãtoare asupra minþii. Eu voi aºeza adevãrul în conºtiinþã, iar
oamenii trebuie sã fie martorii Mei, susþinând în toatã lumea cerinþele
Mele asupra timpului, banilor ºi intelectului omului. – Mãrturii,
vol. 7, p. 159
Mãrturia noastrã despre credincioºia Sa e mijlocul pe care Cerul
l-a ales pentru a-L descoperi lumii pe Hristos. Noi trebuie sã
recunoaºtem harul Sãu, aºa cum este fãcut cunoscut prin sfinþii din
vechime; dar ceea ce are într-adevãr efect este mãrturia propriei
experienþe. Suntem martori pentru Dumnezeu atunci când desco-
perim în noi lucrarea unei puteri dumnezeieºti. Fiecare om are o
viaþã deosebitã de a tuturor celorlalþi ºi o experienþã cu totul deosebitã
de a lor. Dumnezeu doreºte ca laudele noastre sã se înalþe cãtre El,
purtând amprenta individualitãþii noastre. Toate aceste recunoaºteri
18 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
preþioase pentru lauda slavei harului Sãu, când sunt susþinute de o
viaþã curatã, creºtineascã, au o putere de neînvins, care lucreazã
pentru salvarea oamenilor. – Hristos, Lumina lumii, p. 347
Dumnezeu nu poate prezenta voinþa Sa ºi minunile harului Sãu
în lumea necredincioasã, dacã nu are martori rãspândiþi peste tot
pãmântul. Este planul Lui ca aceia care sunt pãrtaºi la aceastã mare
mântuire prin Isus Hristos sã fie misionarii Sãi, oameni ai luminii
peste tot în lume, ca sã fie ca semne pentru popor, epistole vii,
cunoscute ºi citite de toþi oamenii, credinþa ºi faptele lor mãrturisind
despre apropiata venire a Mântuitorului ºi arãtând cã ei n-au primit
în zadar harul lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sã fie avertizaþi sã se
pregãteascã pentru judecata care vine. – Mãrturii, vol. 2, p. 631,632
[17]
Meditând la viaþa Lui curatã ºi sfântã, ei au simþit cã nici o
strãdanie nu va fi prea grea, nici un sacrificiu, prea mare, ca sã
poatã da mãrturie în viaþa lor despre caracterul plin de iubire al lui
Hristos. O, gândeau ei, dacã le-ar fi fost cu putinþã sã mai trãiascã
din nou cei trei ani petrecuþi cu Învãþãtorul, cu cât zel s-ar fi strãduit
sã-I dovedeascã cât de mult Îl iubeau ºi cât de sinceri erau în
mâhnirea lor cã L-au întristat cândva, printr-un cuvânt sau printr-o
faptã de necredinþã! Dar se mângâiau la gândul cã fuseserã iertaþi.
ªi s-au hotãrât ca, pe cât le era cu putinþã, sã-ºi ispãºeascã necredinþa
printr-o curajoasã mãrturie despre El înaintea lumii. – Faptele
apostolilor, p. 36
Cei doi demonizaþi vindecaþi au fost cei dintâi misionari pe care
i-a trimis Hristos sã predice Evanghelia în regiunea Decapole.
Oamenii aceºtia avuseserã prilejul sã asculte învãþãturile lui Hristos
numai câteva clipe. Nu avuseserã niciodatã ocazia sã asculte o
predicã a Lui. Ei nu puteau sã-i înveþe pe oameni ca ucenicii care
fuseserã zilnic cu Hristos. Dar purtau în propria persoanã dovada
cã Isus era Mesia. Ei puteau spune ceea ce ºtiau, ce vãzuserã, ce
auziserã ºi ce simþiserã din puterea lui Hristos. Lucrul acesta îl poate
face oricine a fost atins în inima lui de harul lui Dumnezeu. Ioan,
ucenicul iubit, scria: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 19
vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi ce am pipãit cu mâinile noastre,
cu privire la Cuvântul vieþii...” Ca martori ai lui Hristos, trebuie sã
spunem ce ºtim, ce am vãzut, ce am auzit ºi am simþit. Dacã L-am
urmat pe Isus pas cu pas, vom avea ceva foarte precis de spus cu
privire la felul în care El ne-a condus. Putem spune cum am pus la
probã fãgãduinþa Lui ºi am vãzut cã este adevãratã. Putem mãrturisi
ceea ce ºtim despre harul lui Hristos. Aceasta e mãrturisirea pe
care o cere Domnul ºi din lipsa cãreia lumea piere. – Hristos, Lu-
mina lumii, p. 340 [18]
Purtãtori de luminã ºi binecuvântare
Noi trebuie sã fim oameni consacraþi, prin care viaþa cereascã
sã se reverse asupra altora. Duhul Sfânt trebuie sã însufleþeascã ºi
sã umple întreaga bisericã, curãþind ºi legând laolaltã inimi. –
Mãrturii, vol. 9, p. 20
Fiecare urmaº al lui Hristos are o lucrare de fãcut ca misionar
pentru Hristos în familie, în localitatea sau în oraºul în care locuieºte.
Toþi cei care sunt consacraþi faþã de Dumnezeu sunt canale de luminã.
Dumnezeu îi face unelte ale neprihãnirii pentru a comunica altora
lumina adevãrului – Idem, vol. 2, p. 632
Rezultatul lucrãrii lui Isus, în timp ce stãtea obosit ºi însetat la
fântânã, a fost o binecuvântare larg rãspânditã. Acel unic suflet pe
care a cãutat sã-l ajute a devenit mijlocul de a ajunge la altele ºi de
a le aduce la Mântuitorul. Aceasta a fost întotdeauna calea prin
care lucrarea lui Dumnezeu a progresat pe pãmânt. Lãsaþi ca lu-
mina voastrã sã strãluceascã, ºi astfel se vor aprinde ºi alte lumini.
– Slujitorii Evangheliei, p.195
Mulþi nutresc ideea cã ei Îi datoreazã numai lui Hristos lumina
ºi experienþa pe care le au, independent de urmaºii Sãi recunoscuþi
de pe pãmânt. Isus este Prietenul pãcãtoºilor ºi inima Lui este miºcatã
de durerile lor. El are toatã puterea atât în cer, cât ºi pe pãmânt;
însã El îi îndrumã pe pãcãtoºi la bisericã, pe care El a fãcut-o
purtãtoare de luminã pentru lume. – Faptele apostolilor, p. 122
20 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Primei biserici i se încredinþase o lucrare de continuã creºtere –
aceea de a întemeia centre de luminã ºi de binecuvântare oriunde
erau suflete sincere ce doreau sã se predea slujirii lui Hristos. –
Faptele apostolilor, p. 90
Aºa cum razele soarelui strãbat pânã în cele mai îndepãrtate
colþuri ale lumii, tot astfel Dumnezeu plãnuieºte ca lumina Evan-
gheliei sã ajungã la fiecare locuitor al pãmântului. – Cugetãri de
pe Muntele Fericirilor, p. 43 [19]
Fiecare suflet are privilegiul de a fi un canal viu, prin care Dum-
nezeu sã-i poatã transmite lumii comorile harului Sãu, bogãþiile de
nepãtruns ale Domnului Hristos. Nimic nu doreºte Domnul Hristos
mai mult decât sã aibã slujitori care sã reprezinte spiritul ºi caracterul
Sãu în lume. De nimic nu are nevoie lumea mai mult decât de
manifestarea iubirii Mântuitorului prin oameni. Tot cerul aºteaptã
sã existe unelte omeneºti prin care uleiul sfânt sã poatã fi revãrsat
spre a fi o bucurie ºi o binecuvântare pentru inima oamenilor. –
Parabolele Domnului Hristos, p.419
Slava bisericii lui Dumnezeu este evlavia membrilor ei, deoarece
în ea se ascunde puterea lui Hristos. Influenþa copiilor sinceri ai lui
Dumnezeu poate fi estimatã ca fiind de micã valoare, dar ea va fi
simþitã de-a lungul timpului ºi va fi descoperitã corect în ziua
rãsplãtirii. Lumina unui creºtin adevãrat, care strãluceºte pânã
departe, printr-o evlavie statornicã ºi o credinþã neºovãitoare, îi va
dovedi lumii puterea unui Mântuitor viu. În urmaºii Sãi, Domnul
Hristos Se va descoperi ca un „izvor de apã, care þâºneºte în viaþa
veºnicã”. Deºi abia dacã sunt cunoscuþi de lume, ei sunt recunoscuþi
de Dumnezeu ca fiind poporul Sãu deosebit, vasele Sale alese
pentru mântuire, mijloacele Sale prin care lumina trebuie sã vinã în
lume. – Review and Herald, 24 martie 1891
Membri ai bisericii, lãsaþi lumina voastrã sã strãluceascã. Lãsaþi
glasul vostru sã fie auzit în rugãciune umilã, în mãrturie, împotriva
necumpãtãrii, a nebuniei ºi a distracþiilor acestei lumi ºi în procla-
marea adevãrului pentru timpul de faþã. Vocea voastrã, influenþa
voastrã, timpul vostru – toate aceste daruri sunt de la Dumnezeu ºi
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 21
trebuie sã fie folosite la câºtigarea de suflete la Hristos. – Mãrturii,
vol. 9, p. 38
Mi-a fost arãtat cã ucenicii lui Hristos sunt reprezentanþii Sãi pe
pãmânt, ºi Dumnezeu intenþioneazã ca ei sã fie lumini în întunericul
moral al acestei lumi, rãspândiþi peste tot în þarã, în oraºe, sate ºi
metropole, „o priveliºte pentru lume, îngeri ºi oameni”. – Idem,
vol. 2, p. 631
Urmaºii lui Hristos trebuie sã fie lumina lumii, dar Dumnezeu
nu-i îndeamnã sã facã un efort de a strãluci. El nu aprobã nici o
strãduinþã a mulþumirii de sine de a etala o bunãtate infatuatã. El
doreºte ca sufletele lor sã fie umplute cu principiile cerului; atunci,
venind [20] în contact cu lumea, ei vor da pe faþã lumina care este
în ei. Fidelitatea lor statornicã în fiecare faptã a vieþii va fi un mijloc
de iluminare. – Divina vindecare, p. 36
Când, în mijlocul oarbei lui rãtãciri ºi prejudecãþi, Saul a primit
o descoperire a lui Hristos, pe care Îl prigonea, el a fost adus în di-
rectã legãturã cu biserica, care este lumina lumii. În cazul acesta,
Anania Îl reprezenta pe Hristos ºi, de asemenea, îi reprezenta pe
slujitorii lui Hristos de pe pãmânt, care sunt aleºi sã lucreze pentru
El. În locul lui Hristos, Anania a atins ochii lui Saul, pentru ca el sã
primeascã vederea. În locul lui Hristos, el ºi-a aºezat mâinile asupra
lui ºi, rugându-se în numele lui Hristos, Saul a primit Duhul Sfânt.
Toate acestea sunt fãcute în numele ºi prin autoritatea lui Hristos.
Hristos este izvorul, iar biserica este mijlocul de comunicare. –
Faptele apostolilor, p. 122
Învãþãtura falsã predominã pretutindeni. Marele vrãjmaº al
sufletelor îºi adunã armatele. El pune în miºcare toate strategiile
posibile cu scopul de a aduce confuzie în mintea oamenilor prin
teorii amãgitoare, nimicind în felul acesta sufletele. Cei cãrora
Dumnezeu le-a încredinþat comorile adevãrului Sãu trebuie sã lase
ca lumina sã strãluceascã în mijlocul întunericului moral. – His-
torical Sketches, p. 290
Dumnezeu îi cere poporului Sãu sã lumineze ca lumini în lume.
Nu li se cere numai pastorilor sã facã acest lucru, ci fiecãrui ucenic
22 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
al lui Hristos. Conversaþia lor trebuie sã fie cereascã. ªi, în timp ce
se bucurã de pãrtãºie cu Dumnezeu, ei vor dori sã aibã legãturi cu
semenii lor, cu scopul de a exprima, prin cuvintele ºi faptele lor,
iubirea lui Dumnezeu, care le însufleþeºte inimile. În felul acesta,
ei vor fi lumini în lume, ºi lumina transmisã prin ei nu se va stinge
sau nu va fi îndepãrtatã. – Mãrturii, vol. 2, p. 122,123
Urmaºii lui Hristos trebuie sã fie unelte ale dreptãþii, lucrãtori,
pietre vii, transmiþãtori de luminã, ca sã poatã încuraja prezenþa
îngerilor cereºti. Lor li se cere sã fie niºte mijloace, prin care sã se
reverse spiritul adevãrului ºi al dreptãþii. – Idem, vol. 2, p.126,127
[21]
Domnul a fãcut biserica Sa deþinãtoarea puterii divine. Universul
aºteaptã ca membrii bisericii sã devinã niºte canale prin care torentul
de viaþã sã se reverse în lume, aºa încât mulþi oameni sã poatã fi
convertiþi ºi sã devinã, la rândul lor, niºte mijloace prin care harul
lui Hristos sã se reverse în zonele pustii ale viei Domnului. – Bible
Echo, 12 august 1901
Toþi cei care sunt legaþi de Dumnezeu le vor dãrui lumina ºi
altora. Dacã existã cineva care nu are nici o luminã de oferit, aceasta
este din cauza faptului cã nu are nici o legãturã cu Izvorul luminii.
– Historical Sketches, p. 291
Dumnezeu a rânduit ca aceia care sunt copiii Sãi sã le dea luminã
ºi altora ºi, dacã dau greº în a face acest lucru, iar oamenii sunt
lãsaþi în întuneric din cauza faptului cã ei nu au reuºit sã facã lucrarea
pe care ar fi putut sã o facã, dacã ar fi fost întãriþi de Duhul Sfânt,
copiii Sãi vor fi rãspunzãtori înaintea lui Dumnezeu. Am fost chemaþi
sã ieºim din întuneric la lumina Sa minunatã, ca sã putem vesti
mãrirea lui Hristos. – Review and Herald, 12 decembrie 1893
Toþi cei consacraþi lui Dumnezeu vor fi canale de luminã.
Dumnezeu face din ei mijloacele Sale, prin care sã dea ºi altora din
bogãþiile harului Sãu… Influenþa noastrã asupra altora nu depinde
atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii
pot sã combatã ºi sã desconsidere logica noastrã, se pot împotrivi
ºi apelurilor noastre, dar o viaþã plinã de iubire dezinteresatã este
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 23
un argument cãruia nu i se pot împotrivi. O viaþã în care faptele se
potrivesc cu vorbele, caracterizatã prin umilinþa lui Hristos, este o
putere în lumea aceasta. – Hristos, Lumina lumii, p. 141,142
Cei care ar fi trebuit sã fie lumina lumii au rãspândit doar niºte
raze firave ºi neputincioase. Ce este lumina? Ea este evlavia,
bunãtatea, adevãrul, mila, iubirea; este descoperirea adevãrului în
caracter ºi în viaþã. Evanghelia este dependentã de evlavia personalã
a celor ce cred în ea pe temeiul puterii ei vii ºi lucrãtoare, iar
Dumnezeu a prevãzut ca, prin moartea iubitului Sãu Fiu, fiecãrui
suflet sã i se poatã asigura toatã puterea pentru orice lucrare bunã.
Fiecare suflet trebuie sã fie o luminã strãlucitoare, care sã transmitã
mai departe laudele Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lu-
mina Sa minunatã. „Noi suntem împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu.”
Da, lucrãtori, acest lucru înseamnã a îndeplini o slujire sârguincioasã
în via Domnului. Existã [22] oameni care trebuie sã fie mântuiþi –
în bisericile noastre, în ºcolile noastre de Sabat, printre vecinii noºtri.
– Review and Herald, 24 martie 1891
Lucrarea pentru alþii este mijlocul prin care [credincioºii] îºi vor
pãstra sufletul viu. Dacã vor dori sã devinã colaboratori cu Domnul
Isus, vom vedea cã, în bisericile noastre, lumina va strãluci mai
tare ºi tot mai tare, rãspândindu-ºi razele pânã departe, pentru a
strãpunge întunericul care se aflã dincolo de graniþele lor. – His-
torical Sketches, p.291
„Voi sunteþi lumina lumii.” Iudeii limitau binecuvântãrile
mântuirii la naþiunea lor; dar Hristos le-a arãtat cã mântuirea este
ca lumina soarelui. Ea aparþine întregii lumi. – Hristos, Lumina
lumii, p. 306
Inimile care rãspund influenþei Duhului Sfânt sunt canalele prin
care se revarsã binecuvântãrile lui Dumnezeu. Dacã aceia care Îl
slujesc pe Dumnezeu ar fi luaþi de pe pãmânt ºi dacã Duhul Lui ar
fi retras de la oameni, lumea aceasta ar fi lãsatã pradã pustiirii ºi
nimicirii, care sunt rodul stãpânirii lui Satana. Deºi cei nelegiuiþi
nu recunosc, ei datoreazã chiar ºi binecuvântãrile vremelnice
24 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
prezenþei poporului lui Dumnezeu în lume, pe care ei îl dispreþuiesc
ºi îl apasã. Dar, dacã sunt creºtini doar cu numele, ei sunt ca sarea
care ºi-a pierdut gustul. Ei n-au nici o influenþã spre bine în lume.
Pentru cã Îl reprezintã greºit pe Dumnezeu, ei sunt mai rãi decât
necredincioºii. – Hristos, Lumina lumii, p. 306
Misiunea divinã
Lucrarea pe care au fãcut-o ucenicii trebuie s-o facem ºi noi.
Fiecare creºtin trebuie sã fie un misionar. Trebuie sã le slujim cu
simpatie ºi compasiune celor ce au nevoie de ajutor, cãutând cu o
seriozitate lipsitã de egoism sã uºurãm necazurile omenirii sufe-
rinde. – Divina vindecare, p.104
Înainte de înãlþarea Sa la cer, Domnul Hristos le-a dat ucenicilor
Sãi o însãrcinare, spunându-le cã ei aveau sã fie executorii testa-
mentari prin care El lãsa lumii comorile vieþii veºnice. – Faptele
apostolilor, p. 27
De însãrcinarea datã primilor ucenici s-au împãrtãºit credincioºii
din toate veacurile. Oricui a primit Evanghelia i s-a încredinþat ºi
adevãrul sacru spre a-l rãspândi în lume. Cei ce formeazã poporul
credincios al lui Dumnezeu [23] au fost totdeauna misionari plini
de râvnã, consacrându-ºi forþele pentru onoarea Numelui Sãu ºi
folosindu-ºi înþelepþeºte talentele în slujba Lui. – Idem, p. 109
Însãrcinarea Evangheliei este marea cartã misionarã a Împãrãþiei
lui Hristos. Ucenicii urmau sã lucreze cu sârguinþã pentru suflete,
adresându-le invitaþia harului. Nu trebuiau sã aºtepte ca oamenii sã
vinã la ei, ci ei trebuiau sã meargã la oameni cu solia lor. – Idem,
p. 28
Solii lui Dumnezeu sunt însãrcinaþi sã ia asupra lor chiar lucrarea
pe care a fãcut-o Hristos pe când era pe acest pãmânt. Ei trebuie sã
se consacre oricãrui fel de lucrare pe care El a îndeplinit-o. Cu zel
ºi sinceritate, ei trebuie sã le vorbeascã oamenilor despre bogãþiile
insondabile ºi despre comoara nepieritoare a cerului. – Mãrturii,
vol. 9, p. 130
Misiunea încredinþatã ucenicilor ne este încredinþatã ºi nouã. ªi
astãzi, ca ºi atunci, Mântuitorul crucificat ºi înviat trebuie sã fie
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 25
înãlþat înaintea tuturor celor care sunt fãrã Dumnezeu ºi fãrã
speranþã în lume. Dumnezeu are nevoie de pãstori, de învãþãtori ºi
de evangheliºti. Slujitorii Sãi trebuie sã proclame solia mântuirii,
mergând de la uºã la uºã. Vestea iertãrii prin Hristos trebuie sã fie
dusã la fiecare neam, la fiecare seminþie, la fiecare limbã ºi la fiecare
popor. Solia aceasta nu trebuie sã fie vestitã în cuvinte timide ºi
lipsite de viaþã, ci într-o manierã clarã, hotãrâtã ºi rãscolitoare. Sute
de oameni aºteaptã sã fie avertizaþi sã-ºi salveze viaþa. Lumea are
nevoie sã vadã în creºtini o dovadã a puterii religiei lor. Soliile
milei nu sunt necesare doar în câteva locuri, ci în întreaga lume. –
Slujitorii Evangheliei, p. 29
Când S-a înãlþat la ceruri, Domnul Isus le-a încredinþat lucrarea
Sa pe pãmânt tuturor celor care primiserã lumina Evangheliei. Ei
trebuiau sã ducã lucrarea mai departe, pânã la realizarea ei deplinã.
Domnul nu a pregãtit nici un alt mijloc pentru propovãduirea
adevãrului Sãu. „Mergeþi în toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia
la orice fãpturã”. „ªi, iatã cã Eu sunt cu voi întotdeauna, pânã la
sfârºitul veacurilor”. Aceastã însãrcinare solemnã ajunge pânã la
noi, cei din veacul prezent. Dumnezeu îi lasã bisericii Sale
responsabilitatea de a o accepta sau de a o respinge. – Historical
Sketches, p. 288 [24]
Asupra noastrã a fost pusã o sarcinã sfântã. Ne-a fost datã
însãrcinarea: „Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile,
botezându-i în Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh. ªi
învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi
în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului” (Matei 28,19.20). Voi
sunteþi consacraþi lucrãrii de a face cunoscutã Evanghelia mântuirii.
Desãvârºirea cerului urmeazã sã fie puterea voastrã. – Mãrturii,
vol. 9, p. 20,12
Chemaþi de la ocupaþiile obiºnuite ale vieþii
Oamenii simpli trebuie sã-ºi ocupe locul lor ca slujitori ai lui
Dumnezeu. Împãrtãºind necazurile semenilor lor, aºa cum a
împãrtãºit Mântuitorul necazurile omenirii, prin credinþã, ei Îl vor
vedea pe Domnul lucrând alãturi de ei. – Slujitorii Evangheliei, p. 38
26 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
În toate câmpurile, în apropiere ºi în depãrtare, oamenii vor fi
chemaþi de la plug ºi de la ocupaþiile lor comerciale mai obiºnuite,
care, în mare mãsurã, ocupã mintea, ºi vor fi educaþi de cãtre oameni
cu experienþã. Când vor învãþa sã lucreze eficient, vor proclama
adevãrul cu putere. Prin cele mai minunate lucrãri ale Providenþei,
munþi de dificultãþi vor fi înlãturaþi ºi aruncaþi în mare. Solia care
înseamnã atât de mult pentru locuitorii de pe pãmânt va fi auzitã ºi
înþeleasã. Oamenii vor ºti ce este adevãrul. Înainte ºi tot înainte,
lucrarea va înainta, pânã când întregul pãmânt va fi avertizat; ºi
atunci va veni sfârºitul. – Mãrturii, vol. 9, p. 96
Dumnezeu poate ºi îi va folosi pe cei care nu au beneficiat de o
educaþie cuprinzãtoare în ºcolile omeneºti. O îndoialã cu privire la
puterea Sa de a face aceasta este o necredinþã evidentã ºi limiteazã
lucrarea atotputerniciei lui Dumnezeu, pentru care nimic nu este
imposibil. Fiþi atenþi la aceastã precauþie necuvenitã ºi lipsitã de
încredere! Ea lasã nefolosite multe puteri nevãzute ale bisericii ºi
închide calea Duhului Sfânt, aºa încât sã nu-i poatã folosi pe oameni.
Ea îi lasã în inactivitate pe cei care sunt doritori ºi nerãbdãtori sã
lucreze pentru Domnul Hristos ºi descurajeazã implicarea în lucrare
a multora care, dacã li s-ar acorda o ºansã corectã, ar fi niºte
colaboratori eficienþi ai lui Dumnezeu. – Slujitorii Evangheliei,
p. 488,489 [25]
Este privilegiul fiecãrui suflet de a progresa. Aceia care sunt în
legãturã cu Hristos vor creºte în har ºi în cunoaºterea Fiului lui
Dumnezeu, pânã la statura deplinã de bãrbaþi ºi de femei. Dacã toþi
aceia care pretind a crede adevãrul ar fi întrebuinþat în modul cel
mai eficient capacitãþile ºi ocaziile lor pentru a învãþa ºi lucra, ei ar
fi devenit puternici în Hristos. Oricare le-ar fi fost ocupaþia – fie cã
ar fi fost fermieri, mecanici, învãþãtori sau pastori –, dacã s-ar fi
consacrat pe deplin lui Dumnezeu, ei ar fi devenit lucrãtori cu succes
pentru Învãþãtorul ceresc. – Mãrturii, vol. 6, p. 423
Cei care se aflã în bisericã ºi au suficient talent pentru a se angaja
în oricare dintre ocupaþiile vieþii, cum ar fi: învãþãmântul, construc-
þiile, manufactura, creºterea animalelor, trebuie sã fie pregãtiþi sã
lucreze pentru consolidarea bisericii, slujind în comitete, sau ca
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 27
instructori la ªcoala de Sabat, angajându-se în lucrarea misionarã,
sau ocupând diferite poziþii în cadrul bisericii. – Review and Herald,
15 februarie 1887
Pentru a duce mai departe lucrarea Sa, Hristos nu i-a ales pe
învãþaþii ºi elocvenþii membri ai Sinedriului iudaic ºi nici puterea
romanã. Trecând pe lângã învãþãtorii iudei, care aveau o mare dozã
de îndreptãþire de sine, Maestrul a ales oameni umili ºi neînvãþaþi,
ca sã vesteascã adevãrurile care aveau sã miºte lumea. Pe aceºti
oameni ªi-a propus El sã-i instruiascã ºi sã-i educe spre a fi
conducãtorii bisericii Sale. La rândul lor, ei aveau sã-i înveþe pe
alþii ºi sã-i trimitã cu solia Evangheliei. Pentru a avea succes în
lucrarea lor, urma sã le fie datã puterea Duhului Sfânt. Nu prin
putere sau înþelepciune omeneascã avea sã fie vestitã Evanghelia,
ci prin puterea lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor, p. 17
Printre cei cãrora Mântuitorul le-a dat însãrcinarea: „Duceþi-vã
ºi faceþi ucenici din toate neamurile” (Matei 28,19), mulþi erau în
poziþii sociale umile – bãrbaþi ºi femei care au învãþat sã-L iubeascã
pe Domnul lor ºi care erau hotãrâþi sã urmeze exemplul Sãu de
slujire neegoistã. Acestor oameni simpli, cât ºi ucenicilor care
fuseserã cu Mântuitorul în timpul lucrãrii Sale pãmânteºti, le fusese
încredinþat un lucru preþios. Ei trebuia sã ducã lumii vestea cea
bunã a mântuirii prin Hristos. – Idem, p. 105,106 [26]
Viaþa care cucereºte
Nu numai prin predicarea adevãrului, nu numai prin distribuirea
de literaturã trebuie sã fim martori pentru Dumnezeu. Sã ne aducem
aminte cã o viaþã creºtinã este argumentul cel mai puternic ce poate
fi adus în favoarea creºtinismului ºi cã un caracter creºtin de micã
valoare face mai mult rãu în lume decât caracterul omului din lume.
– Mãrturii, vol. 9, p. 21
Nici toate cãrþile scrise nu pot rãspunde scopului unei vieþi sfinte.
Oamenii nu vor crede ce predicã pastorul, ci vor crede ce trãieºte
biserica. Prea adesea, influenþa predicii þinute de la amvon este
combãtutã de predica þinutã în viaþa celor care pretind a fi adepþi ai
adevãrului. – Ibidem
28 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Viaþa Domnului Hristos a fost o influenþã nemãrginitã, mereu
crescândã, care Îl lega de Dumnezeu ºi de întreaga familie
omeneascã. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu a înzestrat omul cu o
influenþã care face sã-i fie imposibil sã trãiascã pentru sine. Fiecare
dintre noi este în legãturã cu semenii lui, ca o parte a unui mare
întreg care Îi aparþine lui Dumnezeu, ºi cu toþii avem obligaþii
reciproce. Nici un om nu poate trãi independent de semenii lui,
deoarece bunãstarea fiecãruia îi afecteazã pe ceilalþi. Planul lui
Dumnezeu este ca fiecare sã se simtã important pentru bunãstarea
altora ºi sã caute sã contribuie la fericirea lor. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 339
Religia Bibliei nu trebuie sã fie mãrginitã între coperþile unei
cãrþi, nici între zidurile unei biserici. Ea nu trebuie sã fie scoasã la
ivealã cu anumite ocazii pentru folosul nostru ºi apoi sã fie pusã cu
grijã înapoi. Ea trebuie sã sfinþeascã viaþa de toate zilele ºi sã se
dea pe faþã în toate tranzacþiile de afaceri ºi în toate legãturile noastre
sociale. – Faptele apostolilor, p. 306,307
Scopul lui Dumnezeu este acela de a Se proslãvi în poporul
Sãu în faþa lumii. El aºteaptã ca aceia care poartã Numele lui Hristos
sã-L reprezinte în gândire, în cuvânt ºi în faptã. Gândurile lor trebuie
sã fie curate ºi cuvintele lor, nobile ºi înãlþãtoare, atrãgându-i pe
cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie
sã fie întreþesutã cu tot ceea ce ei fac ºi spun. Fiecare tranzacþie de
afaceri a lor trebuie sã fie înmiresmatã de prezenþa lui Dumnezeu.
– Mãrturii, vol. 9, p. 21 [27]
Omul de afaceri sã-ºi îndeplineascã activitatea într-o manierã
care Îi va aduce slavã Domnului sãu, datoritã credincioºiei lui. Sã-ºi
trãiascã religia în tot ce face ºi sã le descopere oamenilor Spiritul
lui Hristos. Mecanicul sã fie un reprezentant sârguincios ºi cre-
dincios al Aceluia care a trudit în ocupaþiile umile ale vieþii, în
cetãþile din Iudeea. Fiecare persoanã care poartã Numele lui Hristos
sã lucreze în aºa fel încât, vãzând faptele ei bune, oamenii sã fie
îndemnaþi sã-L laude pe Creatorul ºi Rãscumpãrãtorul ei. – Bible
Echo, 10 iunie 1901
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 29
Femeile ca misionare
Femeile, ca ºi bãrbaþii, pot sã se angajeze într-o lucrare de a
pune adevãrul acolo unde poate sã lucreze ºi sã se dea pe faþã. Ele
îºi pot ocupa locul în lucrare în timp de crizã, ºi Domnul va lucra
prin ele. Dacã sunt pãtrunse de un simþ al datoriei ºi lucreazã sub
influenþa Spiritului lui Dumnezeu, ele vor avea exact stãpânirea de
sine care se cere pentru acest timp. Mântuitorul va reflecta lumina
feþei Sale asupra acestor femei jertfitoare de sine, ºi aceasta le va
da o putere care o va întrece pe aceea a bãrbaþilor. Ele pot face în
familii o lucrare pe care bãrbaþii nu o pot face, o lucrare care
influenþeazã viaþa lãuntricã. Ele se pot apropia de inima acelora pe
care bãrbaþii nu-i pot influenþa. Lucrarea lor este trebuincioasã.
Femei pline de tact ºi umilinþã pot face o lucrare bunã prin explicarea
adevãrului la oameni, în casele lor. Cuvântul lui Dumnezeu, explicat
în felul acesta, îºi va face lucrare de transformare ºi, prin influenþa
lui, familii întregi vor fi convertite. – Mãrturii, vol. 9, p. 128,129
Toþi aceia care lucreazã pentru Dumnezeu ar trebui sã aibã
însuºirile combinate ale Martei ºi ale Mariei, bunãvoinþa de a servi
ºi iubirea sincerã pentru adevãr. Eul ºi egoismul trebuie date la o
parte. Dumnezeu cheamã femei lucrãtoare, sârguincioase, prudente,
cu inima caldã, duioasã ºi credincioasã faþã de principii. El cheamã
femei care stãruie, care vor depãrta gândul de la eu ºi de la o viaþã
personalã comodã ºi îl vor îndrepta spre Hristos, rostind cuvintele
adevãrului, rugându-se cu persoanele la care pot avea acces, lucrând
pentru convertirea sufletelor. – Idem, vol. 6, p. 118 [28]
Surorile pot lucra eficient în obþinerea de abonamente pentru
publicaþiile noastre periodice, aducând în acest fel lumina în atenþia
multor minþi. – Review and Herald, 10 iunie 1880
Sunt femei nobile care au avut curajul moral de a hotãrî în
favoarea adevãrului pe temeiul dovezilor. Ele au acceptat adevãrul
în mod conºtient. Aceste femei au tact, înþelegere ºi abilitate ºi vor
fi niºte lucrãtoare pline de succes pentru Domnul lor. Femeile creºti-
ne sunt chemate în lucrare. – Idem, 19 decembrie 1878
30 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Surorile noastre pot sluji ca niºte lucrãtoare prevãzãtoare în
domeniul scrierilor ºi pot sã scoatã la luminã adevãratele simþãminte
ale prietenilor care au primit broºurile ºi tratatele noastre… Este
nevoie de femei cu principii ferme ºi cu un caracter hotãrât, care
cred cã trãim cu adevãrat în zilele din urmã ºi cã avem ultima solie
de avertizare, care trebuie sã-i fie vestitã lumii… Acestea sunt
femeile pe care Dumnezeu le poate folosi în lucrarea misionarã ºi
de publicaþii… Ele pot face o lucrare preþioasã pentru Dumnezeu
în multe feluri, rãspândind broºurile ºi împãrþind cu înþelepciune
Semnele Timpului – Review and Herald, 19 decembrie 1878
Nu recomand ca o femeie sã caute sã devinã un membru al
comitetului de conducere sau un funcþionar administrativ, dar ea
poate sã facã foarte mult ca misionarã, prezentând adevãrul prin
corespondenþã, distribuind tratate ºi solicitând înscrieri pentru
abonamente la publicaþiile care conþin adevãrul solemn pentru acest
timp. – Ibidem
Dacã acolo unde acum este doar una, ar fi fost douãzeci de
femei care ar fi fãcut din aceastã misiune sfântã activitatea lor
îndrãgitã, am fi vãzut mult mai mulþi oameni convertiþi la adevãr. –
Idem, 2 ianuarie 1879
Acum este nevoie de femei care pot sã lucreze, care nu sunt
pline de spiritul propriei importanþe, ci sunt blânde ºi smerite cu
inima, femei care vor lucra cu blândeþea lui Hristos oriunde pot
gãsi o lucrare de fãcut pentru salvarea de suflete. – Ibidem
Sute dintre surorile noastre ar fi putut sã fie în lucrare astãzi,
dacã ar fi dorit. Ele ar trebui sã se îmbrace pe ele ºi pe copiii lor cu
haine curate ºi rezistente, fãrã [29] podoabe, ºi sã dedice pentru
lucrarea misionarã timpul pe care l-au irosit în scopul unei parade
inutile. El pot sã le scrie prietenilor aflaþi la distanþã. Surorile noastre
se pot aduna pentru a se consulta cu privire la modalitatea de lucru
cea mai eficientã. Banii pot sã fie economisiþi spre a-I fi aduºi lui
Dumnezeu în dar, ca sã fie investiþi în scrieri ºi tratate, care sã le fie
trimise prietenilor lor. Cele care nu fac nimic ar trebui sã înceapã
sã lucreze. Fiecare sorã care pretinde cã este o copilã a lui Dumnezeu
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 31
trebuie sã simtã cu adevãrat responsabilitatea de a-i ajuta pe cei din
apropierea ei. – Review and Herald, 12 decembrie 1878
Surorile noastre au fost prea doritoare sã se scuze de îndeplinirea
responsabilitãþilor care cer gândire ºi o exercitare atentã a minþii,
totuºi tocmai aceasta este disciplina de care au nevoie pentru a-ºi
desãvârºi experienþa creºtinã. Ele pot sã fie lucrãtoare în câmpul
misionar, manifestând un interes personal în ce priveºte distribuirea
scrierilor ºi a tratatelor, care reprezintã corect credinþa noastrã. –
Ibidem
Surorilor, nu obosiþi în ce priveºte lucrarea misionarã vigilentã.
Aceasta este o lucrare în care toate vã puteþi angaja cu succes, dacã
veþi fi în legãturã cu Dumnezeu. Înainte de a scrie scrisori în care
puneþi întrebãri, înãlþaþi-vã întotdeauna inima în rugãciune spre
Dumnezeu, ca sã puteþi avea succes în a aduna câteva mlãdiþe
sãlbatice, care pot fi altoite în adevãrata viþã ºi pot aduce roade
pentru slava lui Dumnezeu. Toþi cei care vor lucra cu inima umilã
în acest domeniu se vor educa fãrã încetare în calitate de lucrãtori
în via Domnului. – Idem, 10 iunie 1880
Capitolul 2

Un apel către tineri

Rânduiala divinã
Domnul a rânduit ca tineretul sã-I fie de ajutor. – Mãrturii,
vol. 7, p. 64.
Cu o asemenea armatã de lucrãtori, care ar putea fi formatã din
tinerii noºtri, pregãtiþi cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusã
întregii lumi solia despre un Mântuitor rãstignit, înviat ºi care va
reveni în curând! – Educaþie, p. 271
Noi avem astãzi o armatã de tineri care pot face mult, dacã sunt
încurajaþi ºi îndrumaþi corespunzãtor. Vrem ca aceia care sunt copiii
noºtri sã creadã adevãrul. Vrem ca ei sã fie binecuvântaþi de
Dumnezeu. Vrem ca ei sã îndeplineascã o parte în planurile bine
organizate de a-i ajuta pe alþi tineri. Toþi tinerii trebuie sã fie educaþi
în aºa fel încât sã poatã reprezenta corect adevãrul, dând mãrturie
pentru speranþa care este în ei ºi onorându-L pe Dumnezeu în orice
ramurã de activitate în care sunt calificaþi sã lucreze. – General
Conference Bulletin, vol. 5, nr. 2, p. 24 (29,30 ianuarie 1893)
Tinerii în lucrarea bisericii
În bisericile noastre este nevoie de talentul tineresc, bine
organizat ºi bine educat. Într-un fel sau altul, tinerii îºi vor folosi
energiile lor supraabundente. Dacã nu sunt orientate într-o direcþie
bunã, aceste energii vor fi folosite de tineri în aºa fel încât le vor
afecta propria spiritualitate ºi se vor dovedi un prejudiciu pentru
aceia cu care se asociazã. – Slujitorii Evangheliei, p. 211
Un apel cãtre tineri 33
Dupã ce tinerii îºi dãruiesc inima lui Dumnezeu, responsabilitatea
noastrã pentru ei nu înceteazã. Ei trebuie sã fie implicaþi în lucrarea
Domnului ºi ajutaþi sã înþeleagã cã El aºteaptã de la ei sã contribuie
la progresul cauzei Sale. Nu este suficient sã le arãtãm tinerilor cât
de mult este nevoie sã fie fãcut, ºi apoi doar sã-i îndemnãm sã
participe. Ci ei trebuie sã fie învãþaþi cum sã lucreze pentru Domnul.
Sã fie instruiþi, disciplinaþi ºi antrenaþi în cunoaºterea celor mai bune
metode de câºtigare a sufletelor pentru Hristos. Învãþaþi-i sã încerce
sã-i ajute pe tovarãºii lor tineri. Explicaþi-le sistematic diferitele
ramuri ale lucrãrii misionare, [31] la care ei ar putea sã ia parte ºi
acordaþi-le instrucþiuni ºi ajutor. În felul acesta, ei vor învãþa cum
sã lucreze pentru Dumnezeu. – Slujitorii Evangheliei, p. 210
Din fragedã copilãrie
Amabilitatea ºi bunãvoinþa pastorului sã fie vizibile în modul în
care îi trateazã pe copii. El totdeauna trebuie sã-ºi aducã aminte cã
ei sunt bãrbaþi ºi femei în miniaturã, membri mai tineri ai familiei
Domnului. Aceºtia pot fi foarte apropiaþi ºi scumpi Domnului, iar
dacã sunt educaþi ºi instruiþi cum trebuie, vor face lucrare pentru El
chiar în tinereþea lor. – Mãrturii, p. 397,398
Tinerii sã nu fie trecuþi cu vederea; ei sã participe la lucru ºi sã
aibã rãspunderi. Ei sã înþeleagã cã au o parte de îndeplinit în
ajutorarea ºi fericirea altora. Chiar ºi copiii ar trebui sã fie învãþaþi
sã facã mici fapte de iubire ºi milã pentru cei mai puþin fericiþi ca
ei. – Idem, vol. 6, p. 435
Pãrinþii ar trebui sã-i înveþe pe copii care este valoarea timpului
ºi cum sã-l foloseascã într-o manierã corectã. Învãþaþi-i pe copii cã
meritã sã depunã toate eforturile pentru a îndeplini o lucrare care Îi
aduce onoare lui Dumnezeu ºi binecuvântare pentru omenire. Ei
pot fi niºte misionari pentru Dumnezeu, chiar din fragedã copilãrie.
– Parabolele Domnului Hristos, p. 345
Viitorul care îi aºteaptã pe tineri
Mulþi dintre tinerii de astãzi, crescând asemenea lui Daniel în
cãminul sãu din Iudeea, studiind Cuvântul lui Dumnezeu ºi lucrãrile
34 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Sale ºi deprinzându-se lecþiile slujirii pline de credincioºie, se vor mai
ridica încã în adunãrile legislative, în sãlile de judecatã sau în curþile
regale ca martori ai Împãratului împãraþilor. – Educaþie, p. 262
Alegerea lui Timotei pentru slujire
Pavel a vãzut cã Timotei era credincios, statornic ºi sincer ºi l-a
ales ca tovar㺠de lucru ºi de cãlãtorie. Acelea [mama ºi bunica]
care l-au învãþat pe Timotei în copilãria lui erau acum rãsplãtite
prin aceea cã îl vedeau pe fiul lor într-o strânsã pãrtãºie cu marele
apostol. Atunci când Dumnezeu l-a ales sã fie învãþãtor, Timotei
era un simplu tânãr, însã principiile lui fuseserã atât de bine
întemeiate prin educaþia primitã [32] din fragedã copilãrie, încât
era pregãtit sã-ºi ocupe locul de ajutor al lui Pavel. ªi, deºi tânãr, el
ºi-a purtat rãspunderile ca un creºtin smerit. – Faptele apostolilor,
p. 204,205
Rezerve pentru completarea rândurilor
În poporul nostru, cei care poartã poverile trec la odihnã. Mulþi
dintre cei mai de seamã în aducerea la îndeplinire a reformelor
instituite de noi, ca popor, au trecut deja dincolo de pragul vârstei
a treia ºi puterea lor fizicã ºi intelectualã este în scãdere. Cu
îngrijorarea cea mai profundã, se poate pune întrebarea: Cine va
ocupa locul lor? Cui trebuie sã-i fie încredinþate responsabilitãþile
vitale ale bisericii, când actualii purtãtori ai stindardului vor cãdea
la datorie? Nu putem decât sã privim cu nerãbdare la tinerii de azi,
ca la unii care trebuie sã ia asupra lor aceste poveri ºi cãrora trebuie
sã le fie încredinþate aceste rãspunderi. Ei trebuie sã preia lucrarea
de acolo de unde o lasã ceilalþi, iar calea pe care o vor urma va
decide dacã moralitatea, religia ºi adevãrata evlavie vor învinge
sau dacã imoralitatea ºi necredinþa vor corupe ºi vor anula tot ce
este de valoare. – Slujitorii Evangheliei, p. 68
Pionieri în ce priveºte munca ºi sacrificiul
Trebuie sã manifestãm încredere în tinerii noºtri. Ei trebuie sã
fie pionieri în orice întreprindere care implicã muncã ºi sacrificiu,
Un apel cãtre tineri 35
în vreme ce servii mai în vârstã ai lui Hristos vor fi pãstraþi ca
sfãtuitori, care sã-i încurajeze ºi sã-i binecuvânteze pe aceia care
se strãduiesc din rãsputeri pentru Dumnezeu. – Sfaturi pentru
pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 516, 517
Este nevoie de tineri. Dumnezeu îi cheamã în câmpuri misionare.
Fiind, în comparaþie cu alþii, liberi de griji ºi de alte rãspunderi, ei
sunt mai disponibili pentru a se angaja în lucrare decât cei care
trebuie sã asigure îndrumarea ºi întreþinerea unei familii. Pe lângã
aceasta, tinerii se pot adapta mai uºor schimbãrii de climã ºi societate
ºi pot rezista mai bine la greutãþi. Prin tact ºi perseverenþã, pot intra
în legãturã cu oamenii acolo unde se aflã ei. – Ibidem
Mulþi tineri care au primit o educaþie cuvenitã acasã trebuie sã
fie pregãtiþi pentru slujire ºi sã fie încurajaþi ca sã înalþe stindardul
adevãrului în locuri noi, printr-o lucrare bine plãnuitã [33] ºi
credincioasã. Prin asocierea cu pastorii ºi cu lucrãtorii noºtri care
au experienþã în lucrarea în oraºe, ei vor obþine pregãtirea cea mai
bunã. Lucrând sub cãlãuzirea divinã ºi fiind susþinuþi de rugãciunile
colegilor lor, lucrãtori mai cu experienþã, ei pot face o lucrare bunã
ºi binevenitã. Când îºi unesc eforturile cu acelea ale lucrãtorilor
mai bãtrâni, folosind energiile lor tinereºti spre cea mai bunã
întrebuinþare a lor, ei vor avea însoþirea îngerilor cereºti; ºi, ca
împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu, privilegiul lor este acela de a
cânta, de a se ruga ºi a crede, de a lucra cu curaj ºi fãrã stânjenire.
Încrederea ºi asigurarea pe care le-o vor aduce prezenþa trimiºilor
cereºti, lor ºi conlucrãtorilor lor, vor conduce la rugãciune, laudã
ºi la simplitatea credinþei adevãrate. – Mãrturii, vol. 9, p. 119
Domenii de activitate
Sunt multe domenii în care tinerii pot fi de folos prin efortul lor.
Se pot organiza ºi pregãti atent asociaþii de cadre medicale, de
vizitatori evangheliºti, de lecturi biblice, de vestitori ºi de misionari
medicali. În vacanþe, mulþi elevi au ocazia sã iasã în câmp ºi sã
lucreze ca evangheliºti. – Sfaturi pentru pãrinþi, profesori ºi elevi,
p. 546
36 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Ar trebui sã-i educãm pe tineri ca, la rândul lor, sã-i ajute pe alþi
tineri, cãci atunci când vor cãuta sã facã lucrul acesta, vor câºtiga o
experienþã care îi va califica sã devinã lucrãtori consacraþi într-o
sferã mai cuprinzãtoare. – Mãrturii, vol. 6, p. 115
Tineri ºi tinere sã fie educaþi spre a deveni lucrãtori în vecinãtãþile
lor, cum ºi în alte locuri. Toþi sã-ºi punã inima ºi mintea spre a
deveni pricepuþi cu privire la lucrarea pentru timpul de faþã,
calificându-se pentru a face lucrul acela pentru care sunt cel mai
bine pregãtiþi. – Idem, vol. 9, p. 118,119
Secretul succesului
Tinerilor, stãruiþi în a-L cunoaºte pe Domnul ºi veþi ºti cã „El Se
iveºte ca zorile dimineþii” (Osea 6,3). Cãutaþi fãrã încetare sã vã
dezvoltaþi. Strãduiþi-vã sârguincios sã ajungeþi asemenea
Rãscumpãrãtorului. Trãiþi prin credinþa în Hristos. Faceþi lucrarea
pe care a fãcut-o El. Trãiþi pentru salvarea sufletelor pentru care El
[34] ªi-a dat viaþa. Strãduiþi-vã pe orice cale sã ajutaþi acelora cu
care veniþi în legãturã… Vorbiþi cu Fratele vostru mai mare, care
vã va întregi educaþia – învãþãturã peste învãþãturã, puþin câte puþin.
O strânsã legãturã cu Acela care S-a dat pe Sine ca jertfã pentru a
mântui o lume muribundã va face din voi lucrãtori buni. – Idem,
vol. 6, p. 416
Organizarea pentru slujire
Tineri ºi tinere, nu puteþi voi sã formaþi grupe ºi, ca niºte soldaþi
ai lui Hristos, sã vã înrolaþi în lucrare, punând tot talentul, tactul ºi
îndemânarea voastrã în slujba Domnului, ca sã puteþi salva suflete
de la ruinã? În fiecare bisericã sã fie organizate grupe care sã
îndeplineascã aceastã lucrare… Doresc tinerii ºi tinerele, care Îl
iubesc cu adevãrat pe Domnul Isus, sã se organizeze spre a lucra
nu numai pentru cei care mãrturisesc a fi pãzitori ai Sabatului, ci ºi
pentru cei care nu sunt de credinþa noastrã? – Signs of the Times,
29 mai 1893
Un apel cãtre tineri 37
Tinerii, tinerele ºi copiii sã înceapã lucarea în Numele lui Isus.
Sã se asocieze în vederea îndeplinirii unui plan. Nu puteþi voi sã
formaþi o grupã de lucrãtori, sã vã stabiliþi ocazii în care sã vã rugaþi
împreunã pentru a-I cere Domnului sã vã dea harul Sãu ºi sã
acþionaþi în unitate? – Youth’s Instructor, 9 august 1894
Capitolul 3

Situaţii din poporul lui Dumnezeu

Lipsa spiritului misionar


Între adventiºtii pãzitori ai Sabatului, a existat în micã mãsurã
spiritul misionar. Dacã pastorii ºi membrii bisericii ar fi îndeajuns
de conºtienþi de acest lucru, nu ar mai sta aºa de indiferenþi, în timp
ce Dumnezeu i-a onorat, fãcându-i depozitarii Legii Sale, întipãrind-o
în mintea lor ºi scriind-o în inima lor. – Mãrturii, vol. 3, p. 202
Adevãratul spirit misionar a pãrãsit comunitãþile care fac o
mãrturisire de credinþã atât de înaltã. Inima lor nu mai arde de iubire
pentru suflete ºi de dorinþa de a le conduce în staulul lui Hristos.
Avem nevoie de lucrãtori zeloºi. Nu existã nimeni care sã rãspundã
strigãtului care se înalþã din fiecare parte: „Treci ºi ajutã-ne?” –
Idem, vol. 4, p. 156
Mi s-a arãtat cã noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre
nu sunt în armonie cu credinþa noastrã. Credinþa noastrã mãrturiseºte
cã trãim sub influenþa vestirii celei mai solemne solii, care a fost
datã vreodatã muritorilor. Totuºi, cu toate cã acest fapt este evi-
dent, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de
sine nu se comparã cu caracterul lucrãrii. Trebuie sã înviem din
morþi ºi Hristos ne va da viaþã. – Idem, vol. 2, p. 114.
Inima mea este plinã de durere când mã gândesc cât de puþin îºi
simt bisericile noastre responsabilitãþile faþã de Dumnezeu. Nu este
vorba numai de misionarii care sunt niºte soldaþi, ci de fiecare bãrbat
ºi femeie care sunt înrolaþi în armata lui Hristos. Oare, doresc ei sã
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 39
accepte viaþa de soldat, dupã exemplul pe care li l-a dat Domnul
Hristos în viaþa Sa de renunþare la sine ºi sacrificiu? Ce renunþare
de sine au manifestat bisericile voastre, ca întreg? Poate cã au oferit
donaþii în bani, dar s-au cruþat pe ele însele. – General Conference
Bulletin, 1893, p. 131
Mulþi dintre pretinºii urmaºi ai lui Hristos nu simt responsabi-
litatea pentru suflete mai mult decât o simte lumea. Pofta ochilor,
mândria vieþii, plãcerea de a face paradã, iubirea de comoditate îi
despart pe creºtini de Dumnezeu, iar [36] spiritul misionar adevãrat
existã doar la câþiva. Ce se poate face pentru a le deschide ochii
acestor pãcãtoºi din Sion ºi pentru a-i face pe ipocriþi sã tremure? –
Idem, p. 132
Existã o categorie de creºtini reprezentatã de Meroz. Spiritul
misionar nu a pus niciodatã stãpânire pe sufletul lor. Solicitãrile
centrelor misionare din strãinãtate nu i-au îndemnat la acþiune. Cum
vor da socotealã înainte lui Dumnezeu aceia care nu fac nimic pentru
lucrarea Sa – nimic pentru a câºtiga suflete la Hristos? Cu privire la
aceºti oameni, se va rosti acuzaþia „rob viclean ºi leneº” –
Historical Sketches, p. 290
Ca o ilustrare a nereuºitei voastre în a vã ridica la înãlþimea
cerinþelor lucrãrii lui Dumnezeu, aºa cum aveaþi privilegiul, mi s-a
fãcut referire la aceste cuvinte: „Blestemaþi pe Meroza, a zis îngerul
Domnului. Blestemaþi, blestemaþi pe locuitorii lui; cãci n-au venit
în ajutorul Domnului. În ajutorul Domnului printre oamenii viteji”
(Judecãtori 5,23). – Mãrturii, vol. 2, p. 247
Categoria celor mulþumiþi de ei înºiºi
Mi-a fost prezentatã o clasã care era conºtientã de faptul cã
membrii ei aveau îndemnuri generoase, simþãminte devoþionale ºi
o plãcere de a face binele; totuºi ei nu fãceau nimic. Ei aveau un
simþãmânt de mulþumire de sine, mãgulindu-se cã, dacã ar avea o
ocazie sau ar fi într-o situaþie mai favorabilã, ar putea ºi ar fi gata sã
facã o lucrare mare ºi bunã; dar ei aºteaptã ocazia. Dispreþuiesc
judecata strâmbã a sãrmanului zgârcit, care dã cu greu mica bucãþicã
40 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
celor nevoiaºi. Ei vãd cã el trãieºte pentru sine, cã nu existã în el
pornirea sã facã bine altora, sã-i binecuvânteze cu talentele, influenþa
ºi mijloacele care i-au fost încredinþate spre folosire, ºi nu sã abuzeze
de ele, nici sã le lase sã rugineascã sau sã le îngroape în pãmânt.
Cei care se predau în faþa zgârceniei ºi a egoismului lor au de dat
socotealã pentru faptele lor zgârcite ºi sunt rãspunzãtori pentru
talentele pe care le folosesc în mod abuziv. Dar ºi mai rãspunzãtori
sunt cei care, deºi au impulsuri generoase ºi sunt ageri ca sã
discearnã lucrurile spirituale, rãmân inactivi, aºteptând o ocazie
care presupun cã n-a venit, punând în contrast dispoziþia lor de a fi
gata sã facã binele cu lipsa de bunãvoinþã [37] a celui zgârcit, ºi
care chibzuiesc cã situaþia lor este mai favorabilã decât aceea a
vecinilor lor, mici la suflet. Unii ca aceºtia se înºalã. A avea calitãþi
care nu sunt folosite nu face decât sã le mãreascã responsabilitatea;
ºi, dacã ei pãstreazã nefolosite talentele date de Domnul, sau le
acumuleazã, situaþia lor nu este mai bunã decât aceea a vecinilor,
pentru care sufletele lor simt un astfel de dispreþ. Lor li se va spune:
„Voi aþi cunoscut voia Domnului, ºi totuºi n-aþi fãcut-o”. – Mãrturii,
vol. 2, p. 250,251
Amorþealã satanicã, aducãtoare de moarte
Poporul lui Dumnezeu trebuie sã primeascã aceastã avertizare
ºi sã deosebeascã semnele timpului. Semnele venirii lui Isus sunt
prea evidente pentru a fi puse la îndoialã ºi, în vederea acestor
lucruri, toþi aceia care susþin cã sunt de partea adevãrului trebuie sã
fie implicaþi în mod activ în predicare. Dumnezeu îi cheamã pe
toþi, atât pe predicatori, cât ºi poporul, sã se trezeascã. Tot cerul
este în miºcare. Scenele istoriei Pãmântului se vor încheia în curând.
Trãim primejdiile timpului sfârºitului acestui pãmânt. În faþa noastrã
sunt necazuri ºi mai mari ºi, cu toate acestea, noi nu ne-am trezit.
Aceastã lipsã de activitate ºi de seriozitate în lucrarea lui Dumnezeu
este înspãimântãtoare. Aceastã amorþealã de moarte este de la
Satana. – Idem, vol. 1, p. 260,261
Necredinþa învãluie bisericile noastre asemenea unui giulgiu al
morþii, pentru cã ele nu folosesc talentele pe care li le-a dat
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 41
Dumnezeu, oferindu-le luminã acelora care nu cunosc adevãrul
preþios. Domnul cheamã sufletele iertate, pe acelea care se bucurã
de luminã, sã le descopere ºi altora adevãrului. – General Confer-
ence Bulletin, 1893, p. 133
Satana cautã acum sã þinã poporul lui Dumnezeu în stare de
inactivitate, sã-l reþinã sã-ºi facã partea în rãspândirea adevãrului,
pentru ca, la sfârºit, când vor fi cântãriþi, sã fie gãsiþi necorespun-
zãtori. – Mãrturii, vol. 1, p. 260
Oamenii sunt în pericol. Mulþimile pier. Dar, cât de puþini
aºa-ziºi urmaºi ai Domnului Hristos simt o povarã pentru aceste
suflete! Destinul unei lumi atârnã în cumpãnã, dar acest fapt îi
mobilizeazã cu mare greutate pe cei care pretind a crede adevãrul
cel mai vast, care le-a fost dat vreodatã muritorilor. Se manifestã o
lipsã a acelei iubiri care L-a determinat pe Domnul Hristos sã-ªi
lase cãminul ceresc ºi sã ia asupra Sa natura omului, pentru ca
omenescul sã poatã veni în contact [38] cu omenescul, atragându-
i pe oameni la Dumnezeu. În poporul lui Dumnezeu existã o stare
de paralizie, de letargie, care îi împiedicã sã-ºi înþeleagã datoria
prezentã. – Parabolele Domnului Hristos, p. 303
Satana se foloseºte de nepãsarea ºi de starea de adormire a
aºa-ziºilor creºtini pentru a-ºi întãri eforturile ºi pentru a câºtiga
suflete de partea lui. Mulþi dintre cei care cred cã, deºi nu fac nici o
lucrare concretã pentru Domnul Hristos, totuºi sunt de partea Sa, îl
împuternicesc pe vrãjmaº sã ocupe teren ºi sã câºtige avantaje.
Prin faptul cã au dat greº în a fi niºte lucrãtori sârguincioºi pentru
Domnul, neîndeplinindu-ºi datoriile ºi nerostind soliile care trebuiau
vestite, ei i-au permis lui Satana sã obþinã stãpânirea asupra unor
suflete care ar fi putut fi câºtigate pentru Domnul Hristos. – Idem,
p. 280
Când studiez Scripturile, sunt alarmatã pentru starea Israelului
lui Dumnezeu din aceste timpuri din urmã. Ei sunt îndemnaþi sã
fugã de idolatrie. Mã tem cã sunt adormiþi ºi se conformeazã atât
de mult lumii, încât le va fi greu sã discearnã cine Îi slujeºte lui
Dumnezeu ºi cine nu Îi slujeºte. Distanþa dintre Domnul Hristos ºi
42 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
poporul Sãu se mãreºte, dar se micºoreazã între acesta ºi lume.
Semnele de distincþie între pretinsul popor al lui Dumnezeu ºi lume
aproape cã au dispãrut. Ca ºi Israelul din vechime, ei urmeazã
urâciunile popoarelor din jurul lor. – Mãrturii, vol. 1, p. 277
Slãbirea discernãmântului spiritual
Nu numai în lume vedem rezultatele neglijenþei de a lucra pe
cãile lui Hristos din partea comunitãþii. Prin neglijenþa aceasta, în
comunitate s-a introdus o stare de lucruri ce a eclipsat înaltele ºi
sfintele interese ale lucrãrii lui Dumnezeu. Un spirit de criticã ºi de
amãrãciune s-a furiºat în bisericã, ºi discernãmântul spiritual al
multora a slãbit. Din cauza aceasta, lucrarea lui Hristos a suferit o
pierdere foarte mare. – Idem, vol. 6, p. 297
Sunt plinã de tristeþe când mã gândesc la starea noastrã, ca popor.
Domnul n-a închis cerul pentru noi, dar viaþa noastrã de continuã
apostazie ne-a despãrþit de El. Mândria, lãcomia ºi iubirea de lume
[39] au fost vii în inimã, fãrã teama de a fi lepãdaþi sau condamnaþi.
Pãcate grele ºi îndrãzneþe s-au cuibãrit printre noi. Cu toate acestea,
pãrerea generalã este aceea cã biserica înfloreºte ºi cã pacea ºi
prosperitatea spiritualã se aflã în mijlocul ei. Biserica ºi-a întors
spatele ºi nu L-a mai urmat pe Domnul Hristos, Conducãtorul ei, ºi
se retrage în mod sigur spre Egipt. Cu toate acestea, puþini sunt
alarmaþi sau surprinºi de lipsa lor de putere spiritualã. Îndoiala ºi
chiar necredinþa în Mãrturiile Duhului lui Dumnezeu se ridicã în
comunitãþile noastre de pretutindeni. Satana doreºte ca lucrurile sã
fie astfel. – Idem, vol. 5, p. 217
Starea de slãbiciune spiritualã
Asupra poporului lui Dumnezeu a strãlucit luminã acumulatã;
dar mulþi au neglijat sã urmeze lumina, ºi din aceastã cauzã sunt
într-o stare de mare slãbiciune spiritualã. Poporul lui Dumnezeu
nu piere acum din lipsã de cunoºtinþã. Ei nu vor fi condamnaþi
pentru cã n-au cunoscut calea, adevãrul ºi viaþa. Adevãrul pe care
au ajuns sã-l înþeleagã ºi lumina care a strãlucit asupra sufletului
lor, dar care a fost neglijatã sau refuzatã, îi vor condamna. Aceia
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 43
care niciodatã n-au avut luminã spre a o respinge nu se vor afla
sub condamnare. Ce s-ar fi putut face mai mult pentru via lui
Dumnezeu decât a fost fãcut? Luminã, luminã preþioasã strãluceºte
asupra poporului lui Dumnezeu; dar ea nu-i va mântui, decât dacã
consimt sã fie mântuiþi prin ea, s-o trãiascã pe deplin ºi s-o transmisã
altora din întuneric. – Mãrturii, vol. 2, p. 123
Nevoia de alifie cereascã pentru ochi
Comunitãþile au nevoie sã aibã ochii unºi cu alifia cereascã, ca
sã poatã vedea multele ocazii din jurul lor pentru a-I sluji lui
Dumnezeu. De repetate ori, Domnul a chemat poporul Sãu sã
meargã la drumuri ºi la garduri ºi sã-i convingã pe oameni sã intre,
pentru a-I fi casa plinã; dar chiar ºi în umbra propriilor noastre
porþi sunt familii faþã de care noi nu am arãtat destul interes pentru
a-i face sã înþeleagã faptul cã pe noi ne preocupã persoana lor.
Lucrarea aceasta, care este cea mai aproape de noi, e ceea ce Domnul
cere de la bisericã sã întreprindã. Noi nu trebuie sã stãm ºi sã zicem:
„Cine este aproapele meu?” Noi trebuie sã ne reamintim cã
aproapele nostru [40] este acela care are cel mai mult nevoie de
simpatia ºi ajutorul nostru; aproapele nostru este fiecare suflet care
este rãnit ºi zdrobit de adversar. Aproapele nostru este oricine este
proprietatea lui Dumnezeu. În Hristos, deosebirile fãcute de cãtre
iudei, cu privire la cine era aproapele lor, sunt date la o parte. Nu
existã despãrþiri teritoriale, nu existã distincþii artificiale, nici caste,
nici aristocraþie. – Idem, vol. 6, p. 294
Fanatismul ºi formalismul rece
Satana lucreazã acum cu toate puterile lui subtile ºi amãgitoare
pentru a-i îndepãrta pe oameni de la lucrarea soliei îngerului al
treilea, care trebuie sã fie vestitã cu o mare putere. Când va vedea
cã Domnul κi binecuvânteazã poporul ºi îl pregãteºte pentru a
discerne amãgirile lui, vrãjmaºul va lucra cu puterea lui iscusitã, ca
sã aducã fanatismul pe de o parte ºi formalismul rece pe de altã
parte, aºa încât sã poatã câºtiga multe suflete. Acum este timpul sã
veghem fãrã încetare. Fiþi atenþi, ca sã sesizaþi primul pas pe care
44 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Satana l-ar putea face în mijlocul nostru. – Review and Herald,
24 ianuarie 1893
În bisericile noastre existã oameni reci ca un aisberg. Sunt o
mulþime de formaliºti care pot crea o aparenþã impunãtoare,
dar care nu pot strãluci ca niºte lumini în lume. – Idem, 24 martie
1891
Mãrginiþi de egoism
Mi s-a arãtat cã motivul pentru care cei din poporul lui Dumnezeu
nu sunt mai spirituali ºi n-au o credinþã mai mare este din cauza
egoismului de care sunt mãrginiþi… Nu mulþimea adunãrilor voastre
este lucrul pe care îl acceptã Dumnezeu. Nu rugãciunile numeroase,
ci pe cei ce fac dreptate, care fac lucrul bun la timp potrivit. –
Mãrturii, vol. 2, p. 36
Zgârcenia
Dar unii refuzau sã fie convertiþi. Ei nu era dispuºi sã umble pe
calea lui Dumnezeu, ºi când se fãceau apeluri pentru daruri de
bunãvoie pentru ca lucrarea lui Dumnezeu sã poatã fi dusã mai
departe, unii se agãþau în chip egoist de averile lor pãmânteºti.
Aceºti oameni zgârciþi au ajuns sã fie separaþi de ceata celor
credincioºi. – Idem, vol. 9, p.126 [41]
Nici unul din douãzeci nu este pregãtit
Aceasta este o declaraþie solemnã, pe care o fac pentru bisericã,
ºi anume cã nici unul din douãzeci de membri, ale cãror nume sunt
scrise în registrul bisericii, nu este pregãtit pentru a-ºi încheia istoria
lui pe pãmânt ºi va fi tot aºa de lipsit de Dumnezeu ºi de speranþã
în lume, ca pãcãtosul de rând. Ei pretind cã Îi slujesc lui Dumnezeu,
dar sunt mai dornici sã-i slujeascã lui mamona. Aceastã lucrare
fãcutã cu o jumãtate de inimã este mai degrabã o negare continuã
a lui Hristos, decât o mãrturisire pentru El. Sunt aºa de mulþi care
au adus în bisericã propriul spirit josnic ºi nesupus. Simþul lor spiri-
tual este pervertit de propriile decãderi morale degradatoare. Ei
reprezintã lumea în spiritul, în inima ºi voinþa lor, se adâncesc în
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 45
practicile lor senzuale, iar aºa-zisa lor viaþã creºtinã este plinã de
amãgire sub nenumãrate aspecte. Ei trãiesc ca niºte pãcãtoºi, în
timp ce pretind cã sunt creºtini! Cei care se considerã creºtini ºi Îl
mãrturisesc pe Hristos ar trebui sã iasã din mijlocul lor, sã nu se
atingã de nici un lucru necurat ºi sã fie separaþi…
Îmi las pana de scris jos ºi îmi înalþ sufletul în rugãciune, ca
Domnul sã sufle asupra poporului Sãu cãzut, care este asemenea
unor oase uscate, ºi sã-l aducã la viaþã. Sfârºitul este aproape ºi
vine peste noi, strecurându-se aºa de neobservat, aºa de
imperceptibil, de tãcut, asemenea paºilor neauziþi ai hoþului din
noapte, pentru a-i surprinde pe cei care dorm nepregãtiþi ºi fãrã
pazã. Fie ca Domnul sã îngãduie ca Duhul Sãu Sfânt sã fie adus în
inima noastrã, care acum este cuprinsã de comoditate, ca sã nu mai
dormim, aºa cum fac ceilalþi, ci sã veghem ºi sã fim trezi. – Gen-
eral Conference Bulletin, 1893, p.132,133.
Nevoia de reformã ºi de înviorare
Creºtinii trebuie sã se pregãteascã pentru lucrurile care, în curând,
vor invada lumea ca o surprizã copleºitoare, ºi aceastã pregãtire sã
o facã prin studierea cu seriozitate a Cuvântului lui Dumnezeu ºi
prin strãduinþa de a-ºi conforma viaþa cu preceptele lui. Problemele
capitale ale veºniciei ne cer ceva în afarã de o religie imaginarã, o
religie a cuvintelor ºi a formelor, unde adevãrul este þinut în curtea
de afarã. Dumnezeu cheamã la redeºteptare ºi la reformã. – Profeþi
ºi regi, p. 626
O înviorare a adevãratei evlavii în mijlocul nostru este cea mai
mare ºi mai urgentã nevoie. Cãutarea ei ar trebui sã fie prima noastrã
lucrare. – Review and Herald, 22 martie 1887 [42]
A venit timpul sã aibã loc o deplinã reformã. Când va începe
reforma aceasta, spiritul rugãciunii îl va influenþa pe fiecare
credincios ºi va izgoni din bisericã spiritul neînþelegerii ºi al certei.
– Mãrturii, vol. 8, p. 251
Trebuie sã aibã loc o reformã ºi o reînviorare, sub cãlãuzirea
Duhului Sfânt. Reînviorarea ºi reforma sunt douã lucruri diferite.
46 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Reînviorarea semnificã o înnoire a vieþii spirituale, o readucere la
viaþã a puterilor minþii ºi ale inimii, o înviere din moartea spiritualã.
Reforma semnificã o reorganizare, o schimbare a ideilor ºi a
teoriilor, a obiceiurilor ºi a practicilor. Reforma nu va aduce roadele
bune ale neprihãnirii, dacã nu este asociatã cu reînviorarea
spiritualã. Reînviorarea ºi reforma trebuie sã-ºi aducã la îndeplinire
lucrarea lor ºi sã fie combinate în aceastã lucrare. – Review and
Herald, 25 februarie 1902
Oare nu cheamã Scripturile la o lucrare mai curatã ºi mai sfântã
decât am vãzut pânã acum?... Dumnezeu îi cheamã pe aceia care
sunt dispuºi sã fie conduºi de Duhul Sfânt sã înceapã o lucrare de
reformã cuprinzãtoare. Vãd în faþa noastrã o crizã, iar Domnul le
cere lucrãtorilor Sãi sã intre în rânduri. Fiecare suflet ar trebui sã se
afle acum într-o stare de consacrare realã ºi mai profundã decât în
anii care au trecut… Am fost adânc impresionatã de scenele care
mi-au fost arãtate într-o viziune de noapte. Se pãrea cã are loc o
mare miºcare – o lucrare de înviorare – care înainta în multe locuri.
Poporul nostru se mobiliza, rãspunzând la chemarea lui Dumnezeu.
– General Conference Bulletin, 29 mai 1913, p. 34
Într-o viziune de noapte, mi-au trecut pe dinainte reprezentãri
ale unei mari miºcãri de reformã în mijlocul poporului lui Dumnezeu.
Mulþi Îl lãudau pe Dumnezeu. Bolnavii erau vindecaþi ºi alte minuni
erau sãvârºite… Sute ºi mii erau vãzuþi vizitând familii ºi explicân-
du-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea
Duhului Sfânt ºi un spirit de adevãratã convertire se dãdea pe faþã.
În toate pãrþile, uºile erau larg deschise pentru proclamarea
adevãrului. Lumea pãrea sã fie luminatã de influenþa cereascã. Mari
binecuvântãri erau primite de sincerul ºi smeritul popor al lui
Dumnezeu. – Mãrturii, vol. 9, p. 126 [43]
Se face simþitã marea nevoie a unei reforme printre cei din
poporul lui Dumnezeu. Starea actualã a bisericii naºte întrebarea:
Este aceasta o reprezentare corectã a Celui ce ªi-a dat viaþa pentru
noi? – Idem, vol. 3, p. 474
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 47
Când reproºul de indolenþã ºi lenevie va fi ºters de deasupra
bisericii, Spiritul Domnului Se va manifesta în chip milostiv. Puterea
dumnezeiascã se va da pe faþã. Biserica va vedea lucrarea
providenþialã a Domnului oºtirilor. Lumina adevãrului va strãluci
în raze clare ºi puternice ºi, ca pe vremea apostolilor, multe suflete
se vor întoarce de la rãtãcire la adevãr. Pãmântul va fi luminat de
slava Domnului. – Idem, vol. 9, p. 46
Întârzierea este fatalã
Mi-a fost arãtat cã poporul lui Dumnezeu aºteaptã sã aibã loc
unele schimbãri, sã fie luat în stãpânire de o putere irezistibilã. Însã
vor fi dezamãgiþi, pentru cã sunt pe o cale greºitã. Ei trebuie sã
acþioneze, sã se implice ei înºiºi în lucrare ºi sã strige cu stãruinþã
cãtre Dumnezeu pentru a dobândi o cunoaºtere realã a propriei
stãri. Scenele care trec prin faþa noastrã sunt de o amploare
suficientã pentru a ne determina sã ne trezim ºi sã vestim adevãrul
inimilor acelora care vor asculta. Seceriºul pãmântului este aproape
copt. – Mãrturii, vol.1, p. 261
Pe de altã parte, sunt unii dintre cei care, în loc sã dezvolte cu
înþelepciune ocaziile prezente, aºteaptã în lenevie vreun timp spe-
cial de înviorare spiritualã, în care capacitatea lor de a-i lumina pe
alþii sã creascã mult mai mult. Ei neglijeazã astfel datoriile ºi
privilegiile prezente ºi îngãduie ca lumina lor sã ardã slab, în timp
ce privesc înainte spre un timp când, fãrã nici un efort din partea
lor, ei vor ajunge sã primeascã o binecuvântare deosebitã, prin
care vor fi transformaþi ºi fãcuþi destoinici pentru slujire. – Faptele
apostolilor, p. 54
Nu producãtori, ci consumatori
Cei care se declarã urmaºi ai Domnului Hristos sunt judecaþi
înaintea universului, dar lipsa lor de zel ºi eforturile lor slabe în
slujba lui Dumnezeu îi aratã ca fiind necredincioºi. Dacã ar fi fãcut
tot ce ar fi putut mai bine, [44] nu ar fi fost condamnaþi, dar ei nu
au putut face mai mult, pentru cã inima lor nu a fost dedicatã lucrãrii.
Atât lumea, cât ºi ei ºtiu cã ºi-au pierdut într-o mare mãsurã spiritul
48 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
de renunþare la sine ºi dispoziþia de a purta crucea. În cãrþile cerului,
în dreptul numelor multora, se va gãsi scris cã nu au fost niºte
producãtori, ci niºte consumatori. Mulþi dintre cei care poartã
Numele lui Hristos umbresc slava Sa, ascund frumuseþea Sa ºi
nu-I acordã cinstea care I se cuvine. Mulþi oameni îºi au numele
scrise în registrele bisericii, dar nu se aflã sub conducerea Domnului
Hristos. Ei nu respectã îndrumarea Sa ºi nici nu îndeplinesc lucrarea
Sa. Prin urmare, ei se aflã sub conducerea vrãjmaºului. Asemenea
creºtini nu fac nici un bine real, ºi, ca urmare, aduc un prejudiciu
incalculabil. Pentru cã influenþa lor nu este o mireasmã de viaþã
spre viaþã, ea este o miasmã de moarte spre moarte. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 303,304
Pãzirea poruncilor, o mantie pentru pãcat
Acelaºi pericol existã ºi astãzi în mijlocul poporului, al celor
care mãrturisesc cã sunt depozitarii Legii lui Dumnezeu. Ei sunt
prea înclinaþi sã se flateze cã, în mãsura în care pãzesc poruncile,
vor fi apãraþi de puterea judecãþii divine. Ei refuzã sã fie mustraþi
pentru cele rele ºi îi învinuiesc pe slujitorii lui Dumnezeu cã sunt
prea zeloºi sã îndepãrteze pãcatul din tabãrã. Dumnezeu, care urãºte
pãcatul, îi cheamã pe cei care mãrturisesc a pãzi Legea Sa sã se
despartã de orice nelegiuire. Neglijenþa de a se pocãi ºi aceea de a
asculta de Cuvântul Lui vor avea urmãri asupra poporului lui
Dumnezeu de astãzi cum a avut acelaºi pãcat asupra vechiului Is-
rael. Existã o limitã peste care El nu va mai amâna judecãþile Sale.
– Mãrturii, vol. 4, p. 166,167
Morþi în greºeli ºi în pãcate
Astãzi, mulþi dintre aceia care alcãtuiesc adunãrile noastre sunt
morþi în greºeli ºi pãcate. Ei vin ºi pleacã asemenea uºii care se
miºcã în balamale. Timp de ani de zile, ei au ascultat satisfãcuþi
adevãrurile cele mai solemne ºi cele mai miºcãtoare, dar nu le-au
pus în practicã. Din pricina aceasta, ei sunt din ce în ce tot mai
puþin sensibili faþã de faptul cã adevãrul este aºa de preþios… Deºi
se declarã a fi credincioºi, ei tãgãduiesc puterea evlaviei. Dacã vor
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 49
continua în starea aceasta, Dumnezeu îi va lepãda. Ei [45] se fac
singuri necorespunzãtori pentru a fi membri ai familiei Lui. –
Mãrturii, vol. 4, p. 426,427
Doar susþinãtori ai moralei
Mulþi dintre cei care se autointituleazã creºtini sunt doar niºte
susþinãtori ai moralei. Ei au refuzat acel unic dar care i-ar fi putut
face în stare sã-L onoreze pe Domnul Hristos, reprezentându-L în
lume. Pentru ei, lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare ciudatã. Ei
nu sunt niºte împlinitori ai Cuvântului. Principiile cereºti, care îi
deosebesc pe aceia care sunt una cu Hristos de aceia care sunt una
cu lumea, au devenit aproape neobservabile. Aºa-ziºii urmaºi ai
lui Hristos au încetat sã fie un popor deosebit ºi separat. Linia de
demarcaþie dintre ei ºi lume este invizibilã. Ei se subordoneazã
lumii, practicilor, obiceiurilor ºi egoismului ei. Biserica a început
sã urmeze exemplul lumii în ce priveºte încãlcarea Legii, deºi ar fi
trebuit ca lumea sã vinã în bisericã ºi sã respecte Legea. Biserica se
transformã zi de zi, devenind tot mai mult asemenea lumii. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 315,316
Un raport pãtat
Mulþi au doar o formã de evlavie, numele lor se aflã în registrul
comunitãþii, dar în cer au un raport pãtat. Îngerul raportor a
înregistrat cu credincioºie faptele lor. Fiecare faptã egoistã, fiecare
cuvânt urât, fiecare datorie neîmplinitã ºi fiecare pãcat ascuns,
împreunã cu orice prefãcãtorie abilã, toate sunt înregistrate în cartea
de aducere-aminte, þinutã de îngerul raportor. – Mãrturii, vol. 4,
p. 422
Purtãtorii de poveri sunt istoviþi
Pentru cã unii nu vor sã ridice poverile pe care le-ar putea ridica,
sau sã facã lucrarea pe care ar putea sã o facã, lucrarea este prea
grea pentru cei câþiva care s-au angajat în ea. Ei vãd cã este atât de
mult de fãcut, încât suprasolicitã puterea lor ºi sunt repede istoviþi.
– Idem, vol. 2, p. 645
50 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Incapabili sã prezinte un motiv inteligent pentru credinþã
Mulþi dintre cei care mãrturisesc a crede adevãrul pentru aceste
zile de pe urmã vor fi gãsiþi uºori. Ei au neglijat subiectele mai
importante. Conversaþia lor este superficialã, nu adâncã, serioasã
ºi profundã. Ei nu ºtiu pentru ce cred adevãrul [46] – numai pentru
cã alþii au crezut în el – ºi îl iau de la sine înþeles ca fiind adevãr. Ei
nu pot prezenta nici un motiv inteligent pentru credinþa lor… Alþii
nu sunt iluminaþi sau edificaþi prin experienþa lor sau prin cunoºtinþa
care era privilegiul ºi datoria lor sã o obþinã. Puterea ºi stabilitatea
sunt cu cei sincer cunoscãtori. – Mãrturii, vol. 2, p. 634
Rapida desfãºurare a împlinirii profeþiei
Dumnezeu are pe pãmânt un popor care, cu credinþã ºi o nãdejde
sfântã, urmãreºte rapida desfãºurare a împlinirii profeþiei ºi cautã
sã-ºi curãþeascã sufletul prin ascultare de adevãr, ca sã nu fie gãsiþi
fãrã hainã de nuntã când Se va arãta Hristos. – Idem, vol. 4,
p. 307
Un vis impresionant
Într-un vis care mi-a fost dat pe data de 29 septembrie 1886,
mergeam împreunã cu un grup mare de oameni care cãutau afine.
În grup erau mulþi tineri ºi tinere gata sã ajute la culegerea fructelor.
Se pãrea cã ne aflam într-un oraº, deoarece era un teren necultivat
foarte mic, dar, în jurul oraºului, se aflau câmpii, dumbrãvi frumoase
ºi grãdini cultivate. În faþa noastrã, mergea un car mare, plin cu
provizii pentru grupul nostru.
În curând, carul s-a oprit ºi grupul s-a rãspândit în toate direcþiile,
în cãutarea fructelor. Pretutindeni în jurul carului erau tufe înalte ºi
joase, în care se aflau afine frumoase ºi mari, dar grupul cãuta prea
departe ca sã le vadã. Eu am început sã culeg fructele din apropiere,
fiind foarte atentã ca nu cumva sã culeg afinele verzi, care erau aºa
de amestecate cu fructele coapte, încât puteam sã culeg doar câte
una sau douã afine de pe un ciorchine.
Unele dintre afinele frumoase ºi mari cãzuserã pe pãmânt ºi
erau pe jumãtate consumate de viermi ºi de insecte. „Oh”, m-am
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 51
gândit eu, „dacã am fi venit în acest loc mai înainte, toate aceste
fructe preþioase ar fi putut fi salvate! Dar acum este prea târziu. Cu
toate acestea, eu voi culege aceste afine de pe jos ºi voi vedea dacã
mai este ceva bun în ele. Chiar dacã afina este distrusã în întregime,
cel puþin pot sã le arãt fraþilor ce ar fi putut gãsi, dacã nu ar fi ajuns
prea târziu. [47]
Tocmai atunci, douã sau trei persoane din grup au venit în
apropiere, plimbându-se în locul în care mã aflam. Ele discutau ºi
pãreau foarte preocupate de conversaþia lor. Vãzându-mã, au spus:
„Am cãutat pretutindeni ºi nu am putut gãsi nici un fruct”. Au privit
cu uimire la cantitatea pe care o aveam eu. Le-am spus: „Mai este
mult de cules din aceste tufe”. Ele au început sã culeagã, dar s-au
oprit îndatã, spunând: „Nu este corect sã culegem noi aici; tu ai
gãsit locul acesta ºi fructele îþi aparþin”. Dar eu am rãspuns: „Nu
conteazã. Adunaþi oriunde puteþi gãsi ceva. Acesta este terenul lui
Dumnezeu ºi acestea sunt afinele Sale, aºa cã este privilegiul vostru
sã le culegeþi”.
Dar, curând, se pare cã am rãmas din nou singurã. Am auzit
toate lucrurile despre care vorbeau ºi râdeau lângã car. I-am strigat
pe cei care erau acolo ºi i-am întrebat: „Ce faceþi?” Ei au rãspuns:
„Nu am putut sã gãsim nici o afinã, am obosit ºi ne este foame, am
crezut cã putem veni la car pentru a mânca. Dupã ce ne vom odihni
puþin, vom merge din nou”.
„Dar”, am spus eu, „nu aþi adus nimic pânã acum. Voi mâncaþi
proviziile, fãrã sã ne fi adus nimic. Eu nu pot sã mãnânc acum,
pentru cã sunt prea multe fructe de cules. Voi nu le-aþi gãsit,
deoarece nu aþi cãutat suficient de atent. Afinele nu se aflã la
suprafaþa tufelor, trebuie sã le cãutaþi. Este adevãrat cã nu le puteþi
culege în cantitãþi mari, dar, dacã veþi cãuta cu atenþie printre afinele
verzi, veþi gãsi fructe foarte frumoase.”
Vadra mea micã s-a umplut curând de afine ºi le-am dus la car.
Am spus: „Acestea sunt cele mai frumoase fructe pe care le-am
cules vreodatã ºi le-am strâns în apropiere, în timp ce voi aþi obosit,
cãutându-le departe ºi fãrã succes”.
52 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Apoi au venit toþi sã vadã fructele. Ei au spus: „Acestea sunt
niºte tufe înalte, puternice ºi mature. N-am crezut cã putem gãsi
ceva în tufele înalte, aºa cã am cãutat doar tufele mici, dar am gãsit
numai câteva.”
Apoi am spus: „Vreþi sã depozitaþi aceste afine ºi, dupã aceea,
sã mergeþi cu mine, sã cãutãm mai multe fructe în aceste tufe înalte?”
Dar ei nu se pregãtiserã deloc sã depoziteze fructele. Erau vase ºi
saci din abundenþã, dar fuseserã folosite pentru mâncare. Eu am
obosit aºteptând ºi, în cele din urmã, am întrebat: „Nu aþi venit sã
culegeþi fructe? Atunci de ce nu sunteþi pregãtiþi sã aveþi grijã de
ele?” [48]
Cineva a rãspuns: „Sorã White, noi nu ne-am aºteptat cu adevãrat
sã gãsim nici un fruct într-un loc în care se aflã aºa de multe case ºi
agitaþie, dar, pentru cã pari aºa de nerãbdãtoare sã culegi fructe,
am hotãrât sã venim cu tine. Noi am crezut cã vom aduce suficient
ca sã mâncãm ºi, dacã nu vom aduna nici un fruct, ne vom bucura
de recreaþie”.
Eu am rãspuns: „Nu pot sã înþeleg acest fel de muncã. Voi merge
din nou sã culeg. Ziua deja a trecut, în curând se va înnopta ºi nu
mai putem culege nici un fruct”. Unii au mers cu mine, dar alþii au
rãmas la car, ca sã mãnânce.
O micã grupã a cules într-un loc ºi oamenii erau preocupaþi,
discutând despre ceva care pãrea sã-i intereseze mult. Eu m-am
apropiat ºi am vãzut cã atenþia lor era atrasã de un copilaº aflat în
braþele unei femei. Am spus: „Mai aveþi doar puþin timp ºi ar fi mai
bine sã lucraþi cât mai puteþi”.
Atenþia celor mai mulþi era atrasã de un tânãr ºi o tânãrã care
alergau spre car. Când au ajuns la car, erau aºa de obosiþi, încât au
fost nevoiþi sã stea jos ºi sã se odihneascã. ªi alþii se aºezaserã pe
iarbã, ca sã se odihneascã.
În felul acesta, ziua a trecut ºi s-a realizat foarte puþin. În cele
din urmã, eu am spus: „Fraþilor, voi numiþi aceasta o expediþie
reuºitã. Dacã acesta este modul în care lucraþi, nu mã mir de lipsa
voastrã de succes. Succesul sau nereuºita voastrã depinde de modul
Situaþii din poporul lui Dumnezeu 53
în care lucraþi. Aici sunt afine, pentru cã eu le-am gãsit. Unii dintre
voi au cãutat zadarnic în tufele mici, alþii au gãsit câteva afine, dar
tufele înalte au fost trecute cu vederea pentru cã pur ºi simplu nu
v-aþi aºteptat sã gãsiþi fructe în ele. Vedeþi cã fructele pe care le-am
cules eu sunt mari ºi coapte. În scurt timp se vor coace ºi alte fructe
ºi putem merge din nou la cules. Acesta este modul în care am fost
învãþatã sã culeg fructe. Dacã aþi fi cãutat lângã car, aþi fi putut gãsi
afine la fel de bine ca mine.
Cei care abia încep sã înveþe sã îndeplineascã o astfel de muncã
vor repeta lecþia pe care le-aþi dat-o astãzi. Domnul a aºezat aceste
tufe cu fructe chiar în mijlocul acestor locuri aglomerate ºi Se
aºteaptã ca voi sã le gãsiþi. Dar voi aþi fost mult prea [49] preocupaþi
sã mâncaþi ºi sã vã amuzaþi. Nu aþi venit aici cu o hotãrâre serioasã
de a gãsi fructe.
Altã datã va trebui sã lucraþi cu mai mult zel ºi mai multã
seriozitate ºi cu un scop cu totul diferit, altfel munca voastrã nu va
avea niciodatã succes. Dacã lucraþi corect, îi veþi învãþa pe lucrãtorii
mai tineri cã unele lucruri, cum ar fi hrana ºi recreaþia, sunt de o
importanþã minorã. A fost nevoie de un efort mare sã aducem carul
cu provizii în acest loc, dar voi v-aþi gândit mai mult la provizii
decât la fructele pe care ar fi trebuit sã le duceþi acasã, ca rezultat al
muncii voastre. Dacã aþi fi fost atenþi sã culegeþi mai întâi afinele
din apropierea voastrã ºi dupã aceea sã le cãutaþi pe cele care sunt
mai departe, pentru ca apoi sã vã puteþi întoarce sã lucraþi din nou
în apropiere, aþi fi avut succes”. – Slujitorii Evangheliei, p.136-139
Încercarea prin care va trebui sã treacã fiecare
Puþini oameni mari vor fi angajaþi în lucrarea finalã ºi solemnã.
Ei sunt mulþumiþi de ei înºiºi, independenþi de Dumnezeu ºi El
nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioºi care, în timpul
zguduirii, în timpul de probã, vor fi scoºi la ivealã. Acum sunt
ascunse suflete preþioase, care nu ºi-au plecat genunchii înaintea
lui Baal. Ei n-au avut lumina care a strãlucit asupra ta atât de
puternic. Dar, sub un exterior neatrãgãtor ºi necioplit, poate fi
54 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
descoperitã cea mai curatã strãlucire a unui caracter creºtin. În
timpul zilei, privim spre ceruri, dar nu vedem stelele. Ele sunt acolo,
pe firmament, dar ochiul nu le poate distinge. Dar noaptea putem
vedea strãlucirea lor adevãratã.
Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru
fiecare suflet... În acest timp, aurul va fi separat de zgura din bisericã.
Adevãrata sfinþenie va fi în mod clar deosebitã de aparenþele
înºelãtoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strãlu-
cirea lor, se vor pierde în întuneric. Pleava, asemenea unui nor, va
fi spulberatã de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate
de grâu. Toþi aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar
nu sunt îmbrãcaþi cu neprihãnirea Domnului Hristos, vor apãrea în
ruºinea propriei goliciuni. – Mãrturii, vol. 5, p. 80,81
Capitolul 4

Starea lumii cu care se confruntă


lucrătorul creștin
Drama lumii
Lumea este ca un teatru; actorii, locuitorii ei, se pregãtesc sã
joace partea ce le revine în ultima mare dramã. Masele largi ale
omenirii nu pot fi unite decât atunci când se aliazã pentru realizarea
scopurilor lor egoiste. Dumnezeu priveºte. Planurile Sale cu privire
la supuºii Sãi rãzvrãtiþi vor fi împlinite. Lumea n-a fost datã în mâinile
oamenilor, deºi Dumnezeu îngãduie elementelor turbulente ºi
dezordonate sã stãpâneascã pentru un timp. O putere de jos lucreazã
la realizarea ultimelor scene din dramã – Satana venind ca Hristos
ºi lucrând cu toatã înºelãciunea ºi nelegiuirea în aceia care se leagã
în societãþi secrete. Aceia care cedeazã pasiunii de complotare aduc
la îndeplinire planurile vrãjmaºului. Cauza va fi urmatã de efect. –
Mãrturii, vol. 8, p. 27,28
Ultimul act al dramei
Niciodatã solia aceasta nu s-a aplicat cu o mai mare putere ca
astãzi. Tot mai mult, lumea dispreþuieºte cerinþele lui Dumnezeu.
Oamenii au devenit îndrãzneþi în pãcatele lor. Nelegiuirea
locuitorilor lumii aproape cã a umplut mãsura nedreptãþii lor.
Pãmântul acesta a ajuns aproape de punctul când Dumnezeu va
îngãdui pierzãtorului sã-ºi îndeplineascã lucrarea asupra lui.
Înlocuirea Legii lui Dumnezeu cu legile omeneºti, înãlþarea du-
minicii în locul Sabatului biblic prin simpla autoritate omeneascã,
este ultimul act din dramã. Atunci când substituirea aceasta devine
56 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
universalã, Dumnezeu Se va descoperi. El Se va ridica în maiestatea
Sa pentru a zgudui teribil pãmântul acesta. El Se va ridica din locul
Sãu pentru a-i pedepsi pe locuitorii lumii pentru nedreptatea lor,
iar pãmântul va da pe faþã sângele lui ºi nu va mai acoperi pe uciºii
sãi. – Mãrturii, vol. 7, p. 141 [51]
Criza veacurilor
Ne gãsim în pragul crizei veacurilor. Într-o rapidã succesiune,
judecãþile lui Dumnezeu vor urma una dupã alta: foc ºi inundaþii,
cutremure ºi rãzboaie cu vãrsãri de sânge. Nu trebuie sã fim
surprinºi în vremea aceasta de evenimente atât de mari ºi
hotãrâtoare; cãci îngerul milei nu mai poate rãmâne multã vreme
sã-i ocroteascã pe cei nepocãiþi. – Profeþi ºi regi, p. 278
Criza se strecoarã treptat asupra noastrã. Soarele strãluceºte pe
cer, fãcând înconjurul lui obiºnuit, iar cerurile încã mai spun slava
lui Dumnezeu. Oamenii încã mãnâncã ºi beau, seamãnã ºi
construiesc, se însoarã ºi se mãritã. Comercianþii vând ºi cumpãrã.
Oamenii se înghiontesc unul pe altul, luptând pentru locul cel mai
înalt. Iubitorii de plãceri încã se aglomereazã în teatre, la cursele
de cai ºi la jocurile de noroc. Agitaþia cea mai mare predominã, ºi
totuºi ceasul de probã se încheie repede, iar fiecare caz este pe
punctul de a fi hotãrât pentru veºnicie. Satana vede cã timpul lui
este scurt. El ºi-a pus la lucru toþi slujitorii, pentru ca oamenii sã
poatã fi amãgiþi, dezorientaþi, ocupaþi ºi prinºi în capcanã, pânã
când timpul de probã se va încheia, iar uºa harului se va închide
pentru totdeauna. – Southern Watchman, 3 octombrie 1905
Neascultarea aproape a ajuns la limitã. Confuzia predominã în
lume ºi, în curând, o mare groazã se va abate asupra fiinþelor
omeneºti. Sfârºitul este foarte aproape. Noi, cei care cunoaºtem
adevãrul, ar trebui sã ne pregãtim pentru ceea ce urmeazã sã se
abatã asupra lumii ca o surprizã copleºitoare. – Mãrturii, vol. 8,
p. 28
În acest timp, când nelegiuirea predominã, putem ºti cã ultima
mare crizã este la uºã. Când dispreþuirea Legii lui Dumnezeu va fi
Starea lumii cu care se confruntã lucrãtorul creºtin 57
aproape generalã, când poporul lui Dumnezeu va fi oprimat ºi lovit
de ceilalþi oameni, Dumnezeu va interveni. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 178
Stãm la pragul unor mari ºi solemne evenimente. Profeþiile se
împlinesc. În cãrþile din ceruri se scrie o istorie stranie ºi plinã de
evenimente. Totul în lumea noastrã este în frãmântare. Sunt rãzboaie
ºi veºti de rãzboaie. Neamurile s-au mâniat ºi a venit vremea ca
morþii sã fie judecaþi. Evenimentele sunt în schimbare, [52] ca sã
aducã Ziua lui Dumnezeu, care se grãbeºte foarte mult. Nu mai
rãmâne, ca sã zicem aºa, decât o clipã. Dar, cu toate cã acum un
neam se ridicã deja împotriva altui neam ºi o împãrãþie împotriva
altei împãrãþii, încã nu are loc confruntarea generalã. Cele patru
vânturi încã mai sunt þinute, pânã ce servii lui Dumnezeu vor fi
sigilaþi pe frunþi. Apoi, puterile pãmântului îºi vor pune în miºcare
forþele pentru marea bãtãlie de pe urmã. – Mãrturii, vol. 6, p. 14
Spiritul atotstãpânitor al lui Dumnezeu se retrage
Spiritul atotstãpânitor al lui Dumnezeu este chiar acum în curs
de a se retrage de pe pãmânt. Uragane, furtuni ºi vijelii, incendii ºi
inundaþii, dezastre pe mare ºi pe uscat vin unele dupã altele într-o
succesiune rapidã. ªtiinþa cautã sã explice toate acestea. Semnele
care se îngrãmãdesc în jurul nostru ºi care vorbesc despre apropierea
Fiului lui Dumnezeu sunt atribuite oricãror cauze, în afara celor
adevãrate. Oamenii nu pot întrezãri îngerii veghetori, care þin în
frâu cele patru vânturi, ca ele sã nu batã pânã ce nu sunt sigilaþi
slujitorii lui Dumnezeu; dar, când Dumnezeu va porunci îngerilor
Sãi sã dea drumul vânturilor, va fi o aºa priveliºte, scene de
neînþelegeri ºi lupte pe care condeiul nu le poate descrie. – Idem,
vol. 6, p. 408
Zilele în care trãim sunt solemne ºi importante. Spiritul lui
Dumnezeu este retras treptat, dar sigur, de pe pãmânt. Plãgi ºi judecãþi
cad deja peste dispreþuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de
pe uscat ºi de pe ape, starea agitatã a societãþii, alarmele de rãzboi
sunt de rãu augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere de
58 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cea mai mare însemnãtate. Instrumentele rãului îºi unesc forþele ºi
se consolideazã. Ele se fortificã pentru ultima ºi marea crizã. În
curând, urmeazã sã aibã loc mari schimbãri în lumea noastrã, iar
miºcãrile finale vor fi repezi. – Mãrturii, vol. 9, p. 11
Timpul când va fi în lume o suferinþã pe care nici un balsam
omenesc nu o va putea vindeca este aproape. Duhul lui Dumnezeu
Se retrage. Dezastre pe mare ºi pe uscat urmeazã unul dupã altul
într-o succesiune rapidã. Cât de des auzim de cutremure, de furtuni
ºi de distrugeri prin foc ºi prin apã, cu pierderi mari de vieþi ºi de
averi! În aparenþã, aceste calamitãþi sunt izbucniri capricioase ale
forþelor naturii dezorganizate ºi nestãpânite, cu totul în afara
controlului omenesc, [53] dar, în toate acestea, se poate vedea
planul lui Dumnezeu. Ele sunt unele dintre mijloacele prin care El
cautã sã trezeascã omenirea ca sã-ºi dea seama de primejdie. –
Profeþi ºi regi, p. 277
Lumea, un spital de boli contagioase
Oamenii, în oarba lor mândrie, se laudã cu progresul minunat ºi
cultura lor, dar veghetorii cereºti vãd pãmântul plin de corupþie ºi
de violenþã. Din cauza pãcatului, atmosfera lumii noastre a ajuns ca
atmosfera unui spital de boli contagioase. – Mãrturii, vol. 6, p. 10,11
O epidemie a infracþiunilor
Trãim în mijlocul unei „epidemii infracþionale”, care îi uluieºte
pe oamenii înþelepþi, temãtori de Dumnezeu, oriunde s-ar afla.
Stricãciunea generalã este prea mare pentru ca pana omeneascã sã
o poatã descrie. Fiecare zi aduce ºtiri noi cu privire la dispute
politice, mitã ºi înºelãciune. Fiecare zi îºi desfãºoarã bilanþul sfâºietor
al violenþei ºi nelegiuirii, al indiferenþei faþã de suferinþa umanã, al
distrugerii brutale ºi pline de cruzime a vieþii omeneºti. Fiecare zi
este o nouã mãrturie despre creºterea nebuniei, înmulþirea crimelor
ºi sinuciderilor. Cine se poate îndoi cã agenþii satanici se aflã la
lucru printre oameni, extinzându-ºi activitatea de distrugere ºi de
corupere a minþii, de întinare ºi distrugere a corpului? – Divina
vindecare, p. 142,143
Starea lumii cu care se confruntã lucrãtorul creºtin 59
Spiritul anarhiei pãtrunde în toate popoarele ºi izbucniri care,
din timp în timp, constituie groaza lumii nu sunt decât indicii ale
faptului cã dedesubt arde focul pasiunilor ºi al nelegiuirilor care, o
datã scãpat de sub control, va umple pãmântul cu vaiet ºi mizerie.
Tabloul pe care inspiraþia ni l-a înfãþiºat cu privire la lumea dinainte
de potop reprezintã prea fidel starea de lucruri cãtre care societatea
modernã aleargã foarte repede. Chiar acum, în veacul acesta ºi în
þãrile pretins creºtine, se sãvârºesc zilnic crime tot aºa de negre ºi
de înfiorãtoare ca acelea din pricina cãrora au fost nimiciþi pãcãtoºii
lumii de atunci. Mai înainte de potop, Dumnezeu l-a trimis pe Noe
sã avertizeze lumea, ca oamenii sã fie aduºi la pocãinþã ºi sã scape
astfel de ameninþarea distrugerii. Pe mãsurã ce timpul revenirii lui
Hristos se apropie, Domnul îi trimite pe slujitorii Sãi [54] spre a
avertiza lumea cum sã se pregãteascã pentru evenimentul cel mare.
Oamenii au fost într-o fãþiºã neascultarea faþã de Legea lui
Dumnezeu, iar acum, în mila Sa, El îi cheamã la ascultare de pre-
ceptele ei sfinte. Tuturor acelora care vor îndepãrta pãcatele din
viaþa lor prin pocãinþã faþã de Dumnezeu ºi credinþa în Hristos, li se
va oferi iertare. – Patriarhi ºi profeþi, p. 102
Starea de lucruri din lume aratã cã înaintea noastrã sunt vremuri
tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil
în viitorul apropiat. Jafuri îndrãzneþe sunt ceva frecvent. Grevele
sunt un fapt obiºnuit. Hoþii ºi omoruri sunt comise pretutindeni.
Oameni posedaþi de demoni iau viaþa bãrbaþilor, a femeilor ºi copiilor
micuþi. Oamenii au ajuns sã fie scoºi din minþi de viciu ºi predominã
tot felul de rele. – Mãrturii, vol. 9, p. 11
Arhiamãgitorul este la lucru
În vremea de acum, când sfârºitul tuturor lucrurilor pãmânteºti
se apropie cu paºi iuþi, Satana depune eforturi disperate sã prindã
lumea în capcanã. El nãscoceºte multe planuri pentru a ocupa
minþile ºi a abate atenþia de la adevãrurile absolut trebuincioase
mântuirii. În fiecare loc, uneltele lui se grupeazã cu sârguinþã alãturi
de aceia care sunt potrivnici Legii lui Dumnezeu. Arhiamãgitorul
este la lucru spre a introduce elemente de confuzie ºi rãscoalã, ºi
60 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
oamenii sunt plini de un zel care nu este în armonie cu cunoºtinþa
ce o au. – Faptele apostolilor, p. 219
Satana e un cercetãtor sârguincios al Bibliei. El ºtie cã timpul lui
este scurt ºi cautã ca, la orice pas, sã combatã lucrarea Domnului
pe acest pãmânt. – Mãrturii, vol. 9, p. 16
Satana cautã acum sã þinã poporul lui Dumnezeu în stare de
inactivitate, sã-l reþinã sã-ºi facã partea în rãspândirea adevãrului,
pentru ca, la sfârºit, când vor fi cântãriþi, sã fie gãsiþi necorespun-
zãtori. – Idem, vol. 1, p.160
Lumea agitatã de duhul rãzboiului
Lumea este agitatã de duhul rãzboiului. Profeþia din Daniel 11
aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc
scenele de necaz despre care se vorbeºte în profeþie. – Idem, vol.
9, p. 14 [55]
Mi-au fost arãtaþi locuitorii pãmântului aflaþi în cea mai mare
confuzie. Rãzboi, vãrsare de sânge, lipsuri, nevoi, foamete ºi
molime erau pretutindeni în þarã… Atenþia mi-a fost îndreptatã apoi
spre o altã scenã. Se pãrea cã va mai fi doar puþin timp de pace.
Încã o datã mi-au fost prezentaþi locuitorii pãmântului; ºi, din nou,
totul se afla în cea mai mare confuzie. Luptã, rãzboi, vãrsare de
sânge, foamete ºi molime, bântuiau pretutindeni. ªi alte naþiuni au
fost implicate în acest rãzboi ºi în aceastã încurcãturã. Rãzboiul a
dus la foamete. Lipsurile ºi vãrsarea de sânge au generat molime.
ªi apoi, oamenii îºi dãdeau sufletul de groazã „în aºteptarea
lucrurilor care aveau sã se întâmple pe pãmânt”. – Idem, vol.1,
p. 268
Întunericul spiritual
Acesta este un timp de întuneric spiritual în bisericile din lume.
Necunoaºterea lucrurilor dumnezeieºti L-a ascuns pe Dumnezeu
ºi adevãrul. Forþele rãului sporesc în putere. Satana îi flateazã pe
conlucrãtorii sãi cum cã el va face o lucrare care va captiva lumea.
În timp ce inactivitatea parþialã s-a abãtut asupra bisericii, Satana ºi
Starea lumii cu care se confruntã lucrãtorul creºtin 61
oºtile lui sunt intens active. Aºa-numitele biserici creºtine nu
convertesc lumea, deoarece ele însele sunt stricate prin egoism ºi
mândrie ºi, înainte de a-i conduce pe alþii la un standard mai curat
ºi mai înalt, ele au nevoie sã simtã puterea convingãtoare a lui
Dumnezeu în interiorul lor. – Mãrturii, vol. 9, p. 65
În zilele noastre, ca ºi în vechime, adevãrurile Cuvântului lui
Dumnezeu sunt ignorate în favoarea teoriilor ºi raþionamentelor
omeneºti. Mulþi pretinºi slujitori ai Evangheliei nu acceptã întreaga
Biblie ca fiind Cuvântul inspirat. Un aºa-zis înþelept respinge o
parte, altul pune la îndoialã o altã parte. Ei considerã cã judecata
lor este superioarã Cuvântului, asumându-ºi autoritatea de a selecta
pasajele pe care doresc sã le accepte ºi sã le prezinte. Autenticitatea
divinã a Biblie este desfiinþatã. În felul acesta, seminþele necredinþei
sunt semãnate pânã departe, pentru cã oamenii sunt derutaþi ºi nu
mai ºtiu ce sã creadã. Existã multe concepþii religioase pe care mintea
nu ar avea nici un drept sã le susþinã. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 39
Nelegiuirea atinge o culme nemaiatinsã vreodatã mai înainte, ºi
totuºi mulþi slujitori ai Evangheliei strigã: „Pace [56] ºi siguranþã”.
Dar solii cei credincioºi ai lui Dumnezeu trebuie sã meargã înainte
cu lucrarea lor. Îmbrãcaþi cu întreaga armurã a cerului, ei trebuie sã
înainteze fãrã teamã ºi biruitori, neîncetând niciodatã lupta lor, pânã
când solia adevãrului pentru timpul acesta n-a ajuns pânã la ultimul
suflet la care se putea ajunge. – Faptele apostolilor, p. 220
Este motiv de îngrijorare în starea lumii religioase de astãzi.
Harul lui Dumnezeu este tratat cu uºurãtate. Mulþimea înlãturã Legea
lui Iehova, „învãþând ca învãþãturi niºte porunci omeneºti” (Matei
15,9). Necredinþa predominã în multe dintre bisericile de astãzi, nu
necredinþa în sensul ei cel mai larg, o negare deschisã a Bibliei, ci
o necredinþã ce este îmbrãcatã în haina creºtinismului, în timp ce
submineazã credinþa în Biblie, ca o descoperire de la Dumnezeu.
Consacrarea profundã a fost înlocuitã cu un formalism sec. Ca
rezultat, apostazia ºi senzualitatea predominã. Hristos declarã: „Cum
s-a întâmplat în zilele lui Lot… tot aºa se va întâmpla ºi în ziua
62 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
când Se va arãta Fiul omului” (Luca 17,28.30). Raportul zilnic al
evenimentelor care au loc dã mãrturie despre împlinirea cuvintelor
Sale. Lumea pãcatului se îndreaptã cu paºi repezi spre nimicire. În
curând, judecãþile lui Dumnezeu urmeazã a fi revãrsate, iar pãcatul
ºi pãcãtoºii, sã fie nimiciþi. – Patriarhi ºi profeþi, p. 166
Separarea grâului de neghinã
Timpul judecãþilor nimicitoare ale lui Dumnezeu este timpul
harului pentru cei care nu au avut prilejul sã afle ce este adevãrul.
Domnul va privi cu duioºie asupra lor. Inima Lui plinã de îndurare
e miºcatã, mâna Lui este încã întinsã pentru a mântui, în timp ce
uºa e închisã pentru cei care nu vor sã intre. – Mãrturii, vol. 9,
p. 97
În curând, bãtãlia va fi datã cu furie între cei care Îi servesc lui
Dumnezeu ºi cei care nu Îi servesc. În curând, tot ce poate fi zguduit
va fi zguduit, pentru ca lucrurile care nu pot fi zguduite sã stea. –
Idem, vol. 9, p. 15,16
În timpul de necaz ºi suferinþã a popoarelor, vor fi mulþi care nu
se vor supune influenþelor întinate ale lumii ºi slujirii lui Satana,
care se vor umili înaintea lui Dumnezeu ºi se vor îndrepta spre El
[57] cu toatã inima lor ºi vor gãsi acceptare ºi iertare. – Idem, vol.1,
p. 269
Sunt mulþi care, citind Scripturile, nu pot înþelege adevãrata lor
însemnãtate. Pretutindeni în lume, bãrbaþi ºi femei privesc cu
încordare spre cer. Rugãciuni, lacrimi ºi cereri se ridicã din sufletele
doritoare de luminã, har ºi Duhul Sfânt. Mulþi se gãsesc pe pragul
împãrãþiei, aºteptând doar sã fie luaþi înãuntru. – Faptele apostolilor,
p.109
Învãþãturi din experienþa lui Ilie
Din experienþa lui Ilie în acele zile de descurajare ºi aparentã
înfrângere, se pot învãþa multe lecþii – lecþii deosebit de valoroase
pentru slujitorii lui Dumnezeu din acest veac, caracterizat printr-o
depãrtare generalã de dreptate. Apostazia care predominã astãzi se
Starea lumii cu care se confruntã lucrãtorul creºtin 63
aseamãnã cu aceea care în zilele proorocului cuprinsese întregul
Israel. Prin înãlþarea celor omeneºti mai presus de cele dumnezeieºti,
prin preamãrirea conducãtorilor omeneºti, prin închinarea la
Mamona ºi prin aºezarea învãþãturilor ºtiinþei mai presus de
adevãrurile revelaþiei, mulþimi de oameni din zilele noastre urmeazã
lui Baal. Îndoiala ºi necredinþa îºi rãspândesc influenþele dãunãtoare
asupra minþii ºi inimii, ºi mulþi înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu
cu teoriile oamenilor. Se susþine public cã am ajuns vremea când
raþiunea omeneascã trebuie ridicatã mai presus de învãþãturile
Cuvântului. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihãnirii,
este declaratã a nu mai fi în vigoare. Vrãjmaºul oricãrui adevãr
lucreazã cu putere amãgitoare ca sã-i determine pe bãrbaþi ºi pe
femei sã aºeze datinile omeneºti acolo unde ar trebui sã fie
Dumnezeu ºi sã uite cele rânduite pentru fericirea ºi mântuirea
omenirii. Totuºi apostazia aceasta, ajunsã atât de rãspânditã, nu
este generalã. Nu toþi din lume sunt nelegiuiþi ºi corupþi; nu toþi au
trecut de partea vrãjmaºului. Dumnezeu are multe mii care nu
ºi-au plecat genunchiul în faþa lui Baal, mulþi care doresc din toatã
inima sã aibã o înþelegere deplinã cu privire la Hristos ºi la Lege,
mulþi care nãdãjduiesc împotriva oricãrei nãdejdi cã Isus va veni
curând pentru a pune capãt domniei pãcatului ºi a morþii. ªi sunt
mulþi care se închinã lui Baal din neºtiinþã, dar cu care Duhul lui
Dumnezeu Se luptã încã. – Profeþi ºi regi, p. 170,171
Capitolul 5

Biserica – un centru de instruire

Nevoia actualã
Ceea ce este necesar acum pentru zidirea comunitãþilor noastre
este lucrarea atentã a lucrãtorilor înþelepþi pentru a descoperi ºi
dezvolta talentele din bisericã, talente care pot fi educate spre a fi
folosite de Domnul. Ar trebui sã existe un plan bine organizat
pentru folosirea de lucrãtori care sã meargã în toate comunitãþile
noastre, mari ºi mici, pentru a-i instrui pe membri cum sã lucreze
pentru zidirea bisericii, dar ºi pentru cei necredincioºi. Este nevoie
de pregãtire, de învãþãturã. Cei care lucreazã, vizitând comunitãþile,
ar trebui sã dea fraþilor ºi surorilor instrucþiuni cu privire la metodele
practice de a face lucrare misionarã. – Mãrturii, vol. 9, p. 117
Dumnezeu aºteaptã ca biserica Sa sã-i înveþe ºi sã-i pregãteascã
pe membrii ei pentru lucrarea de a lumina lumea. Trebuie sã se dea
o astfel de educaþie, încât sã aibã drept rezultat existenþa a sute de
oameni care sã punã la schimbãtor talanþi preþioºi. Prin folosirea
acestor talanþi, se vor ridica oameni care vor fi pregãtiþi sã ocupe
locuri de încredere ºi influenþã ºi sã menþinã principiile curate ºi
necorupte. În felul acesta, se va face o mare lucrare pentru Domnul.
– Idem, vol. 6, p. 431,432
N-ar trebui sã fie nici o întârziere în acest efort bine plãnuit de
a-i instrui pe membrii bisericii. – Idem, vol. 9, p. 119
Cel mai mare ajutor ce poate fi dat poporului nostru este acela
de a-l învãþa sã lucreze pentru Dumnezeu ºi sã depindã de El, ºi nu
de slujitorii Lui. – Idem, vol. 7, p. 19
Biserica – un centru de instruire 65
Este evident faptul cã toate predicile care au fost rostite nu au
dezvoltat o mare clasã de lucrãtori plini de lepãdare de sine.
Subiectul acesta trebuie sã fie socotit ca aducând cu sine cele mai
serioase rezultate. Viitorul nostru veºnic este pus în pericol.
Comunitãþile se veºtejesc ºi mor din cauzã cã nu au folosit talanþii
lor pentru rãspândirea luminii. Trebuie sã se dea o învãþãturã atentã,
[59] care sã fie ca niºte lecþii date de Domnul, pentru ca toþi sã
punã în practicã lumina lor. – Mãrturii, vol. 6, p. 431
Oamenilor li s-a predicat prea mult. Dar au fost ei învãþaþi
cum sã lucreze pentru aceia pentru care a murit Hristos? S-a trasat
un plan de lucru ºi a fost el pus în faþa lor în aºa fel încât fiecare
sã fi vãzut necesitatea de a lua parte la lucrare? – Ibidem,
p. 431
Prin învãþãturã ºi practicã, acele persoane trebuie sã poatã face
faþã oricãrui caz care s-ar ivi; ºi este nevoie de plãnuire înþeleaptã
pentru a pune pe fiecare om în propria sferã, ca sã poatã obþine o
experienþã care-l va pregãti sã poarte o rãspundere. – Idem, vol. 9,
p. 221
Planul de învãþãmânt misionar al bisericii
Mulþi ar dori sã lucreze, dacã ar fi învãþaþi cum sã înceapã. Ei
trebuie sã fie instruiþi ºi încurajaþi. Fiecare bisericã ar trebui sã fie o
ºcoalã de pregãtire a lucrãtorilor creºtini. Membrii ei ar trebui sã fie
învãþaþi cum sã prezinte lecturi biblice, cum sã conducã ºi sã predea
la ªcoala de Sabat, cum sã-i ajute cel mai bine pe cei sãraci ºi sã
îngrijeascã de cei bolnavi, cum sã lucreze pentru cei neconvertiþi.
Ar trebui sã existe ºcoli sanitare, ºcoli de gãtit ºi cursuri în diverse
domenii ale lucrãrii de ajutorare creºtinã. N-ar trebui doar sã se
predea, ci sã se lucreze efectiv sub supravegherea unor instructori
experimentaþi. Învãþãtorii sã deschidã calea, lucrând în mijlocul
poporului, iar ceilalþi, alãturându-li-se, vor învãþa din exemplul dat
de aceºtia. Exemplul este mai valoros decât multe precepte. – Divina
vindecare, p. 149
66 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Instruirea specialã
Trebuie sã se depunã eforturi mai mari pentru a-i educa pe
oameni în ce priveºte principiile reformei sanitare. Va trebui sã se
înfiinþeze ºcoli de gãtit ºi sã se dea învãþãturã din casã în casã cu
privire la arta de a pregãti o hranã sãnãtoasã. Bãtrâni ºi tineri ar
trebui sã înveþe cum sã gãteascã mai simplu. Oriunde e prezentat
adevãrul, oamenii trebuie sã fie învãþaþi cum sã pregãteascã hrana
într-un mod simplu, ºi totuºi apetisant. Ar trebui sã li se arate cã o
dietã hrãnitoare poate fi pregãtitã ºi fãrã folosirea cãrnii. – Mãrturii,
vol. 9, p. 161 [60]
În fiecare loc în care existã o bisericã, trebuie sã fie prezentate
învãþãturi cu privire la pregãtirea unor alimente simple ºi sãnãtoase,
pe care sã le poatã aplica toþi cei ce doresc sã trãiascã în conformitate
cu principiile sãnãtãþii. Membrii bisericii sã le împãrtãºeascã vecinilor
lor lumina pe care o primesc în legãturã cu acest subiect. – Slujitorii
Evangheliei, p. 362
Adaptarea educaþiei
Mulþi lucrãtori folositori ºi onoraþi ai lui Dumnezeu au fost
pregãtiþi prin îndeplinirea unor îndatoriri neînsemnate, în cele mai
umile poziþii ale vieþii! Moise era un viitor conducãtor al Egiptului,
dar Dumnezeu nu-l putea lua din curtea împãrãteascã pentru a
îndeplini lucrarea pe care o prevãzuse pentru el. Moise a fost trimis
sã fie eliberatorul poporului lui numai dupã ce fusese un pãstor
conºtiincios timp de patruzeci de ani. Ghedeon a fost luat de la aria
de treierat spre a fi un instrument în mâna lui Dumnezeu pentru
eliberarea oºtirilor lui Israel. Elisei a fost chemat sã lase plugul ºi sã
urmeze îndrumãrile lui Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a încredinþat
solia pe care urma sã o vesteascã, Amos era un gospodar, un
muncitor al pãmântului. Toþi cei care devin conlucrãtori cu Hristos
vor avea de îndeplinit o lucrare grea ºi neplãcutã, iar lecþiile pentru
educarea lor vor fi alese cu înþelepciune ºi adaptate la trãsãturile
lor specifice de caracter ºi la lucrarea pe care vor trebui sã o realizeze.
– Idem, p. 332, 333
Biserica – un centru de instruire 67
Responsabilitatea pentru educare
Când bãrbaþi promiþãtori ºi capabili erau convertiþi, ca în cazul
lui Timotei, Pavel ºi Barnaba, îºi dãdeau toatã silinþa ca sã le arate
nevoia de a lucra în via Domnului. ªi când apostolii plecau spre a
merge în alt loc, credinþa acestor oameni nu scãdea, ci, dimpotrivã,
creºtea. Ei fuseserã învãþaþi în mod credincios cu privire la calea
Domnului ºi li se arãtase cum sã lucreze neegoist, zelos ºi stãruitor
pentru salvarea semenilor lor. Aceastã atentã instruire a noilor
convertiþi era un important factor în remarcabilul succes care-l
însoþea pe Pavel ºi Barnaba în lucrarea lor de propovãduire a
Evangheliei în þãrile pãgâne. – Faptele apostolilor, p. 186,187 [61]
Când se formeazã comunitãþi, trebuie sã li se spunã cã, din
mijlocul lor, trebuie sã fie luaþi oameni care sã le vesteascã altora
adevãrul ºi sã ridice noi comunitãþi. Prin urmare, toþi trebuie sã
lucreze, sã cultive la maximum talanþii care le-au fost încredinþaþi
de Dumnezeu ºi sã-ºi educe mintea pentru a intra în slujba Stãpânului
lor. – Mãrturii, vol. 3, p. 205
Activitãþile misionare suferã permanent din lipsã de lucrãtori
devotaþi ºi pioºi, care sã ne reprezinte în mod corect credinþa. Sunt
mulþi care ar trebui sã devinã misionari, dar care nu intrã în lucrare,
pentru cã aceia care se ocupã de ei în bisericã sau în colegiile noastre
nu-ºi fac datoria de a lucra cu ei, de a le prezenta ceea ce aºteaptã
Dumnezeu de la ei ºi nu se roagã cu ºi pentru ei. – Sfaturi pentru
pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 500,501
Aceia care sunt responsabili cu supravegherea spiritualã a
bisericii ar trebui sã plãnuiascã mijloace ºi cãi prin care sã-i dea
fiecãrui membru al bisericii ocazia sã facã ceva în cadrul lucrãrii
lui Dumnezeu. Prea adesea, în trecut, aceasta nu s-a fãcut. Nu s-au
fãcut ºi nu au fost pe deplin puse în aplicare planuri clare, prin care
talentele tuturor sã poatã fi folosite în serviciu activ. Numai puþini
sunt cei care îºi dau seama cât de mult s-a pierdut din cauza aceasta.
– Mãrturii, vol. 9, p. 116
În fiecare comunitate, membrii ar trebui sã fie în aºa fel educaþi,
încât ei sã consacre timp pentru câºtigarea de suflete pentru Hristos.
68 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Cum se poate spune despre bisericã: „Voi sunteþi lumina lumii”,
dacã membrii ei nu rãspândesc cu adevãrat luminã? Aceia care
poartã rãspunderea turmei lui Hristos sã se trezeascã la datoria lor
ºi sã punã multe suflete la lucru. – Mãrturii, vol. 6, p. 436
Alegerea unor slujbaºi capabili sã-i înveþe pe alþii
Trebuie sã se exercite multã grijã în alegerea slujbaºilor pentru
comunitãþile noi. Aceºtia sã fie bãrbaþi ºi femei temeinic convertiþi.
Sã fie aleºi aceia care sunt cel mai bine calificaþi pentru a da învãþã-
turã, care pot servi atât în cuvânt, cât ºi în faptã. Este o nevoie pro-
fundã de a se lucra în toate ramurile. – Idem, p. 85 [62]
Prezbiterii ºi cei care se aflã în poziþii de conducere în bisericã
ar trebui sã acorde mai multã atenþie planurilor de coordonare a
lucrãrii. Ei ar trebui sã organizeze lucrurile în aºa fel încât fiecare
membru al bisericii sã aibã o parte de îndeplinit ºi nimeni sã nu
trãiascã o viaþã lipsitã de sens, ci toþi sã aibã posibilitatea de a face
tot ce pot, în conformitate cu diferitele lor abilitãþi… Este esenþial
ca membrilor bisericii sã le fie datã o asemenea educaþie, astfel
încât sã devinã lucrãtori neegoiºti, devotaþi ºi eficienþi pentru
Dumnezeu. Numai pe aceastã cale biserica poate fi împiedicatã sã
ajungã lipsitã de roade ºi moartã... Fiecare membru al bisericii
trebuie sã devinã un lucrãtor activ – o piatrã vie, care lumineazã în
templul lui Dumnezeu. – Review and Herald, 2 septembrie 1890
Membrii bisericii sã se instruiascã
Membrii bisericii trebuie sã lucreze. Ei trebuie sã se educe,
strãduindu-se sã ajungã la nivelul înalt pus înaintea lor. Domnul îi
va ajuta sã ajungã la acest nivel, dacã vor conlucra cu El. – Mãrturii,
vol. 9, p. 140
Nu trebuie sã lãsãm sã ne scape nici mãcar o ocazie de a ne
instrui din punct de vedere intelectual, în vederea îndeplinirii lucrãrii
lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, p. 334
Standardul divin
Domnul Hristos doreºte sã obþinem o educaþie intelectualã cât
Biserica – un centru de instruire 69
mai bunã, cu scopul de a le împãrtãºi altora cunoºtinþele noastre.
Nimeni nu poate ºti unde sau cum poate fi chemat sã lucreze sau sã
vorbeascã pentru Dumnezeu. Numai Tatãl nostru ceresc ºtie ce
poate face El din oameni. În faþa noastrã existã posibilitãþi pe care
credinþa noastrã slabã nu le discerne. Mintea noastrã ar trebui sã fie
educatã în aºa fel încât, dacã va fi necesar, sã putem prezenta
adevãrurile Cuvântului Sãu în prezenþa celor mai înalte autoritãþi
de pe pãmânt, în aºa fel încât Numele Sãu sã fie slãvit. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 333,334
Cine s-a pregãtit sã meargã ºi sã lucreze în via Sa? Dumnezeu
nu se mulþumeºte cu începãtori. El vrea ca noi sã facem tot ce
putem mai bine cu talentele pe care ni le-a dat ºi sã le folosim în cel
mai înalt grad. – Review and Herald, 2 aprilie 1889 [63]
Ilustraþie
Am visat cã o persoanã mi-a adus un val de pânzã albã ºi mi-a
spus sã croiesc haine pentru persoane de toate mãrimile ºi de toate
categoriile de oameni ºi pentru toate împrejurãrile de viaþã. Mi s-a
spus sã le croiesc ºi sã le atârn pe toate, sã fie gata pentru când vor
fi cerute. Am avut impresia cã mulþi dintre cei pentru care mi s-a
cerut sã croiesc îmbrãcãminte erau nevrednici. Am întrebat dacã
aceasta era ultima bucatã de material pe care trebuia s-o croiesc ºi
mi s-a spus cã nu era; cã, de îndatã ce-o terminam pe aceea, mai
erau ºi altele de care trebuia sã mã ocup.
Mã simþeam descurajatã de cantitatea de lucru din faþa mea ºi
am spus cã am fost angajatã sã croiesc haine pentru alþii timp de
peste douãzeci de ani, ºi lucrãrile mele n-au fost preþuite ºi nici n-am
vãzut cã lucrarea mea ar fi fãcut mult bine. Persoanei care mi-a
adus materialul, i-am vorbit mai ales despre o femeie pentru care
mi-a spus sã croiesc o hainã. Am arãtat cã ea nu avea sã preþuiascã
îmbrãcãmintea ºi cã avea sã fie o pierdere de timp ºi de material
spre a i-o dãrui. Ea era foarte sãracã, inferioarã ca inteligenþã ºi
dezordonatã în obiceiurile ei, aºa cã în curând o va murdãri.
Persoana a rãspuns: „Croieºte hainele. Aceasta-i sarcina ta. Pierderea
70 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
nu este a ta, ci a mea. Dumnezeu nu vede cum vede omul. El
plãnuieºte lucrarea care urmeazã sã fie fãcutã de El, ºi tu nu poþi ºti
care va prospera: aceasta sau aceea. Se va constata cã multe astfel
de suflete sãrace vor intra în Împãrãþie, în timp ce alþii, care sunt
favorizaþi cu toate binecuvântãrile vieþii, care dispun de intelect
bun ºi de mediu plãcut, care le acordã toate avantajele de dezvoltare,
vor fi lãsaþi pe dinafarã. – Mãrturii, vol. 2, p. 10,11
Ore întregi, soldaþii sunt antrenaþi sã-ºi desfacã raniþele ºi sã le
aºeze repede în poziþie, lângã o persoanã. Ei sunt învãþaþi cum
sã-ºi punã armele la un loc ºi cum sã le ia înapoi repede. Sunt
antrenaþi sã atace inamicul ºi sunt instruiþi sã execute tot felul de
manevre. Aºa se desfãºoarã antrenamentul militar, pregãtindu-i pe
soldaþi pentru orice situaþie de urgenþã. Oare aceia care luptã în
bãtãlia pentru Prinþul Emanuel ar trebui sã fie mai puþin stãruitori ºi
sârguincioºi în pregãtirea lor pentru rãzboiul spiritual? – Slujitorii
Evangheliei, p. 75
Capitolul 6

Lucrarea misionară îndeplinită


de studenţi în timpul pregătirii

Scopul educaþiei
Adevãrata educaþie este o pregãtire misionarã. Fiecare fiu ºi fiicã
a lui Dumnezeu este chemat sã fie misionar; suntem chemaþi în
slujba lui Dumnezeu ºi a semenilor noºtri; iar scopul educaþiei
noastre ar trebui sã fie pregãtirea pentru aceastã slujire. – Divina
vindecare, p. 395
Tocmai pentru a-i fortifica pe tineri împotriva ispitelor vrãjma-
ºului am înfiinþat ºcoli în care ei sã poatã fi pregãtiþi pentru a fi
folositori în aceastã viaþã ºi pentru slujirea lui Dumnezeu de-a lungul
veºniciei. – Sfaturi pentru pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 495
Cel care se strãduieºte sã obþinã cunoºtinþã ca sã poatã lucra
pentru cei neºtiutori ºi aflaþi pe calea pierzãrii îºi face partea în
împlinirea marelui plan al lui Dumnezeu cu oamenii. În slujirea
neegoistã pentru binecuvântarea altora, el atinge înaltul ideal al
educaþiei creºtine. – Idem, p. 545
Dumnezeu cheamã tineri puternici, devotaþi, cu spirit de
sacrificiu, care sã iasã în faþã ºi care, dupã un scurt timp de ºcoalã,
sã porneascã bine pregãtiþi spre a-i vesti lumii solia. – Idem, p. 549
72 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Învãþarea prin lucrarea practicã
Pentru desãvârºita lor educaþie, este necesar ca studenþilor sã li
se asigure timp pentru a face lucrare misionarã – timp în care sã
cunoascã nevoile spirituale ale familiilor din comunitatea de pe
lângã ºcoalã. Ei nu trebuie sã fie aºa de împovãraþi de studii, încât
sã nu aibã timp pentru a-ºi folosi cunoºtinþele dobândite, ci sã fie
încurajaþi sã depunã un efort misionar susþinut pentru cei aflaþi în
rãtãcire, fãcând cunoºtinþã cu ei ºi arãtându-le adevãrul. Lucrând
cu modestie, cãutând înþelepciunea la Hristos, rugându-se ºi
veghind, ei pot aduce altora cunoaºterea care a îmbogãþit vieþile
lor. – Sfaturi pentru pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 545,546 [65]
Oriunde este posibil, elevii trebuie ca, în timpul anului ºcolar,
sã se angajeze în lucrarea misiunii locale. Ei trebuie sã facã lucrare
misionarã în oraºele ºi satele din împrejurimi, putând sã alcãtuiascã
echipe care sã facã lucrarea de ajutorare creºtinã. Elevii trebuie sã
aibã o largã perspectivã a obligaþiilor lor prezente faþã de
Dumnezeu. Ei nu trebuie sã aºtepte un timp, dupã terminarea
studiilor, când sã înceapã sã lucreze intens pentru Dumnezeu, ci sã
vadã cum pot, din timpul ºcolii, sã se înjuge cu Hristos în slujire
neegoistã pentru alþii. – Idem, p. 547
Nu este destul sã umplem mintea tinerilor noºtri cu lecþii de o
mare importanþã. Ei trebuie învãþaþi ºi sã împãrtãºeascã învãþãtura
primitã. – Idem, p. 545
Din colegiile ºi ºcolile noastre de pregãtire trebuie trimiºi
misionari ºi în þãri îndepãrtate. În timpul cât sunt la ºcoalã, elevii
trebuie sã valorifice orice ocazie pentru a se pregãti în vederea
acestei lucrãri. Aici, ei trebuie testaþi pentru a se putea vedea
aptitudinea lor ºi dacã au o bunã susþinere din cer. – Idem, p. 549
Încurajarea spiritului misionar
Profesorii ºi elevii din ºcolile noastre au nevoie de o atingere
divinã. Dumnezeu poate face pentru ei mai mult decât pânã acum.
Dacã este încurajat un spirit misionar, chiar dacã aceasta ia ceva
din timpul afectat în mod normal studiului, va fi multã binecuvântare
Lucrarea misionarã îndeplinitã de tineri în cadrul pregãtirii 73
din cer ºi mai multã credinþã ºi zel spiritual, mai multã conºtiinþã a
ceea ce Dumnezeu doreºte sã facã. – Sfaturi pentru pãrinþi,
profesori ºi elevi, p. 546
Încheierea anului ºcolar
În vacanþe, mulþi elevi au ocazia sã lucreze ca evangheliºti.
Colportorul conºtiincios îºi gãseºte calea de a ajunge în multe
cãmine, lãsând acolo literaturã ce conþine adevãrul prezent. Elevii
trebuie sã înveþe cum sã vândã cãrþile noastre. Este nevoie de bãrbaþi
cu o adâncã experienþã creºtinã, bãrbaþi cu mintea echilibratã,
puternici, învãþaþi, care sã se angajeze în aceastã ramurã a lucrãrii.
Unii oameni au talentul, educaþia ºi experienþa [66] care-i fac în stare
sã-i pregãteascã pe tineri pentru lucrarea de convingere a altora. Ei
au o datorie specialã de îndeplinit în învãþarea altora. – Idem,
p. 546,547
Lucrarea prin cântãri
Elevii care au învãþat sã cânte, clar ºi melodios, plãcutele cântãri
ale Evangheliei pot face mult ca evangheliºti prin cântec. Ei vor
gãsi multe ocazii pentru a-ºi folosi talentul dat de Dumnezeu,
ducând muzicã ºi luminã în multe locuri singuratice, întunecate de
necazuri, cântând acelora care rar au privilegiul de a participa la
adunare.
Elevilor, ieºiþi la drumuri ºi la garduri, încercând sã ajungeþi ºi
la oamenii din clasele de sus, ºi la cei din clasele de jos. Intraþi atât
în casele celor bogaþi, cât ºi în casele celor sãraci ºi, îndatã ce se
iveºte ocazia, întrebaþi-i: „V-ar plãcea sã vã cântãm niºte cântãri
ale Evangheliei?” Apoi, dupã ce inimile vor fi înmuiate, se poate
ivi ocazia pentru a înãlþa câteva cuvinte de rugã, cerându-i
binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu vã vor refuza mulþi. O astfel de
slujire înseamnã curatã lucrare misionarã. – Idem, p. 547,548
Capitolul 7

Cooperarea dintre pastori și laici

Unitatea în slujire
Pastorii ºi membrii laici sã meargã în câmpul care este gata pentru
seceriº. Ei vor gãsi roade în fiecare loc unde vor proclama
adevãrurile uitate ale Bibliei. Îi vor gãsi pe aceia care vor accepta
adevãrul ºi care îºi vor consacra viaþa în vederea câºtigãrii de suflete
pentru Domnul Hristos. – Australian Signs of the Times, 3 august
1903
Nu e planul lui Dumnezeu ca pastorii sã fie lãsaþi sã îndeplineascã
singuri partea cea mai mare a lucrãrii de a semãna seminþele
adevãrului. Cei care nu sunt chemaþi la lucrarea de predicare trebuie
sã fie încurajaþi sã lucreze pentru Dumnezeu potrivit cu feluritele
lor însuºiri. Sute de bãrbaþi ºi de femei, care acum stau fãrã lucru,
ar putea face o lucrare bine primitã. Ducând adevãrul în familiile
prietenilor ºi ale vecinilor lor, ei ar putea sã facã o mare lucrare
pentru Domnul. – Mãrturii, vol. 7, p. 21
Dumnezeu le-a dat slujitorilor Sãi solia adevãrului ca sã o
proclame. Pe aceasta trebuie sã o primeascã ºi comunitãþile ºi sã o
vesteascã pe orice cale cu putinþã, prinzând primele raze de luminã
ºi rãspândindu-le mai departe. – Idem, vol. 6, p. 425
Membrii bisericii trebuie sã colaboreze cu pastorul, însoþindu-l
în felul acesta în eforturile lui ºi ajutându-l sã-ºi îndeplineascã
responsabilitãþile, iar dacã se va proceda astfel, pastorul nu va fi
suprasolicitat ºi nici nu va ajunge descurajat. Dacã cei din poporul
Cooperarea dintre pastori ºi laici 75
nostru nu vor acþiona inteligent, în conformitate cu principiile, ca
sã facã tot ce pot pentru înaintarea lucrãrii, nici o putere care ar
putea fi datã spre a influenþa o bisericã nu va fi durabilã. – Review
and Herald, 23 august 1881
O asociere convingãtoare
Lumea va fi convinsã nu prin ce se învaþã de la amvon, ci prin
ce trãiesc membrii bisericii. Predicatorul de la amvon enunþã teoria
Evangheliei; evlavia practicã a bisericii demonstreazã puterea ei. –
Mãrturii, vol. 7, p. 16 [68]
Lucrarea lui Dumnezeu pe acest pãmânt nu va fi încheiatã pânã
când bãrbaþii ºi femeile care fac parte din biserica noastrã nu se vor
implica în lucrare ºi pânã când eforturile lor nu se vor uni cu
eforturile pastorilor ºi ale conducãtorilor bisericii. – Slujitorii
Evangheliei, p. 352
Predicarea este o micã parte din lucrarea care trebuie fãcutã
pentru salvarea de suflete. Duhul lui Dumnezeu îi convinge pe
pãcãtoºi de adevãr ºi îi pune în braþele bisericii. Pastorii pot sã-ºi
facã partea, dar nu pot sã îndeplineascã niciodatã lucrarea pe care
trebuie s-o facã biserica. – Mãrturii, vol. 4, p. 69
Lucrarea de rãspândire a adevãrului lui Dumnezeu nu le revine
doar câtorva pastori hirotoniþi. Adevãrul trebuie sã fie rãspândit de
toþi cei ce pretind a fi ucenicii lui Hristos. El trebuie sã fie semãnat
de-a lungul tuturor apelor. – Review and Herald, 22 august 1899
Pastorii pot sã þinã cuvântãri plãcute ºi puternice ºi multã muncã
poate fi depusã spre a face comunitatea prosperã; dar, dacã membrii
nu-ºi fac partea ca slujitori ai lui Isus Hristos, comunitatea va fi
totdeauna în întuneric ºi fãrã putere. Oricât de dificilã ºi de
întunecoasã este lumea, influenþa unui exemplu cu adevãrat con-
stant va fi o putere spre bine. – Mãrturii, vol. 4, p. 285, 286
O greºealã fatalã
Este o greºealã fatalã sã-ºi închipuie cineva cã lucrarea de salvare
a sufletelor depinde numai de predicatori. Credinciosul umil ºi
76 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
consacrat, asupra cãruia Stãpânul viei a pus o sarcinã pentru suflete,
trebuie sã fie încurajat de aceia cãrora Domnul le-a încredinþat
rãspunderi mai mari. Cei care sunt conducãtori în biserica lui
Dumnezeu trebuie sã-ºi dea seama cã însãrcinarea Mântuitorului
este datã tuturor celor care cred în Numele Sãu. Dumnezeu va trimite
în via Sa pe mulþi care nu au fost consacraþi în lucrare prin punerea
mâinilor. – Faptele apostolilor, p. 110
Ideea cã pastorul trebuie sã ducã toate poverile ºi sã facã toatã
lucrarea este o mare greºealã. Istovit ºi zdrobit, s-ar putea ca el sã
meargã în mormânt, pe când, dacã poverile ar fi fost împãrþite, aºa
cum intenþiona Domnul, el ar fi putut trãi. Pentru ca povara sã poatã
fi împãrþitã, comunitãþile trebuie sã fie educate de aceia care pot
sã-i înveþe pe [69] lucrãtori sã-L urmeze pe Hristos ºi sã lucreze
aºa cum a lucrat El. – Mãrturii, vol. 6, p. 435
Pastorul nu trebuie sã considere cã este de datoria lui sã
îndeplineascã toate activitãþile legate de predicare, de rugãciune ºi
toate celelalte lucrãri. El ar trebui sã educe colaboratori în fiecare
bisericã. Adunãrile sã fie conduse de persoane diferite, care sã
prezinte lecturi biblice cu rândul. Procedând astfel, ele îºi vor folosi
talentele pe care li le-a dat Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, vor be-
neficia de pregãtirea necesarã spre a fi lucrãtori. – Slujitorii
Evangheliei, p. 197
Pastorii nu ar trebui sã facã lucrarea care îi revine bisericii,
împovãrându-se în acest fel ºi împiedicându-i pe alþii sã-ºi
îndeplineascã datoria. Ei ar trebui sã-i înveþe pe membrii cum sã
lucreze în bisericã ºi în societate. – Historical Sketches, p. 291
Prea adesea, dupã ce s-a fãcut un efort de a le prezenta celor
necredincioºi învãþãtura noastrã, membrii bisericii rãmân inactivi,
ca ºi când nu ar fi o parte interesantã, ºi lasã ca toatã povara sã
apese asupra pastorului. Din acest motiv, uneori, lucrarea celor
mai capabili pastori a fost de puþin folos. – Slujitorii Evangheliei,
p. 196
Cooperarea dintre pastori ºi laici 77
Datoria pastorului
Cel mai bun ajutor pe care pastorii îl pot da membrilor
comunitãþilor noastre nu este acela de a le predica, ci de a face
planuri de lucru pentru ei. Daþi-i fiecãruia ceva de fãcut pentru
alþii. Ajutaþi-i pe toþi sã vadã cã, în calitate de primitori ai harului
lui Hristos, ei au obligaþia de a lucra pentru El. Toþi sã fie învãþaþi
cum sã lucreze. Îndeosebi aceia care sunt de curând veniþi la credinþã
sã fie educaþi sã devinã împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu. –
Mãrturii, vol. 9, p. 82
Slujitori ai lui Dumnezeu, predicaþi adevãrurile care vor con-
duce la lucrarea personalã pentru cei care sunt fãrã Hristos.
Încurajaþi lucrarea personalã pe orice cale cu putinþã. – Idem, vol.
9, p. 124
Pastorii sã-i înveþe pe membrii bisericii cã, pentru a creºte din
punct de vedere spiritual, ei trebuie sã-ºi aducã la îndeplinire
responsabilitatea pe care le-a încredinþat-o Dumnezeu de a-i con-
duce pe oameni la adevãr. Cei care nu-ºi împlinesc responsabilitatea
ar trebui sã fie vizitaþi, iar cei ce îi viziteazã sã se roage împreunã
cu ei ºi sã lucreze pentru ei. Nu-i faceþi pe oameni sã depindã de
voi, în calitate de pastori, ci învãþaþi-i mai degrabã [70] cã ei trebuie
sã-ºi foloseascã talentele spre a le prezenta celor din jur adevãrul.
Lucrând în felul acesta, ei vor coopera cu îngerii cerului ºi vor
dobândi o experienþã care le va mãri credinþa ºi îi va lega cu putere
de Dumnezeu. – Slujitorii Evangheliei, p. 200
Când se lucreazã acolo unde deja existã câþiva credincioºi, la
început, pastorul nu ar trebui sã caute aºa de mult sã-i converteascã
pe cei necredincioºi, ci sã-i instruiascã pe membrii bisericii în
vederea unei bune colaborãri. Sã lucreze pentru ei în mod indi-
vidual, strãduindu-se sã le stârneascã interesul faþã de cãutarea unei
experienþe personale mai profunde ºi faþã de lucrarea pentru alþii.
Dupã ce sunt pregãtiþi sã-l susþinã, prin rugãciunile ºi prin activitatea
lor, eforturile pastorului vor fi însoþite de un succes mai mare. –
Idem, p. 196
78 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
În unele privinþe, pastorul ocupã o poziþie similarã cu poziþia
maistrului unei echipe de muncitori sau a cãpitanului unui echipaj
de vas. De la aceºtia se aºteaptã sã verifice dacã oamenii pe care îi
conduc îºi îndeplinesc corect ºi cu promptitudine lucrarea
desemnatã, iar ei trebuie sã se implice în executarea propriu-zisã a
lucrãrii numai în situaþii de urgenþã.
Odatã, proprietarul unei mari mori ºi-a gãsit maistrul fãcând niºte
reparaþii simple la o roatã, în timp ce ºase muncitori de pe acea
linie stãteau lângã el, privindu-l, fãrã sã facã nimic. Dupã ce a
examinat faptele, ca sã se asigure cã nu s-a fãcut nici o nedreptate,
proprietarul l-a chemat pe maistru, i-a înmânat salariul pe întreaga
lunã ºi l-a concediat. Surprins, maistrul a cerut o explicaþie. Aceasta
i-a fost datã în urmãtoarele cuvinte: „Eu te-am angajat sã pui ºase
oameni la lucru. Am gãsit ºase oameni stând degeaba, în timp ce tu
fãceai lucrarea unuia singur. Oricare dintre cei ºase ar fi putut face
tot aºa de bine lucrarea pe care ai fãcut-o tu. Eu nu-mi permit sã
plãtesc salarii la ºapte oameni, pentru ca tu sã-i înveþi pe ceilalþi
ºase cum sã stea degeaba.”
Acest incident ar putea fi aplicabil în unele cazuri, iar în altele
nu. Dar mulþi pastori dau greº prin faptul cã nu ºtiu cum, sau nu
încearcã, sã-i implice pe toþi membrii într-o lucrare activã în diferitele
departamente ale activitãþii bisericii. Dacã ar acorda mai multã
atenþie implicãrii ºi menþinerii turmei lor într-o lucrare activã, pastorii
ar realiza mai mult bine, ar avea mai mult timp pentru studiu ºi
pentru vizitele religioase ºi, de asemenea, ar evita multe cauze ale
neînþelegerilor. – Slujitorii Evangheliei, p. 197,198 [71]
Un exemplu bun
Apostolul [Pavel] simþea cã, într-o mare mãsurã, asupra lui cãdea
rãspunderea în ce priveºte buna stare spiritualã a celor întorºi la
credinþã prin lucrarea sa. Dorinþa lui faþã de ei era aceea ca ei sã
creascã în cunoºtinþa singurului Dumnezeu adevãrat ºi a lui Isus
Hristos, pe care Îl trimisese El. Deseori, în lucrarea sa, când se
întâlnea cu grupe mici de bãrbaþi ºi femei care Îl iubeau pe Isus, se
Chemarea lui Dumnezeu la slujire 79
pleca împreunã cu ei în rugãciune, cerându-I lui Dumnezeu sã-i
înveþe cum sã menþinã o legãturã vie cu El. Deseori, el se sfãtuia cu
ei cu privire la cele mai bune metode de a le vesti ºi altora lumina
adevãrului Evangheliei. ªi adesea, când era despãrþit de aceia pentru
care lucrase în felul acesta, el Îi cerea în mod stãruitor lui Dumnezeu
sã-i fereascã de rãu ºi sã-i ajute sã fie misionari plini de sârguinþã ºi
activi. – Faptele apostolilor, p. 262
Capitolul 8

Organizarea lucrătorilor creștini

Organizarea este esenþialã


Timpul e scurt ºi forþele noastre trebuie sã fie organizate pentru
a face o lucrare mai mare. – Mãrturii, vol. 9, p. 27
Formarea de grupe mici, ca bazã a efortului creºtin, mi-a fost
prezentatã de Cineva care nu poate greºi. – Idem, vol. 7, p. 21, 22
În fiecare bisericã sã fie grupe de lucrãtori, bine organizate, care
sã lucreze în vecinãtatea bisericii respective. – Review and Herald,
29 septembrie 1891
În fiecare oraº, ar trebui sã existe grupe organizate de lucrãtori
bine disciplinaþi. Nu doar unul sau doi, ci zeci de membri trebuie
sã fie puºi sã lucreze. – General Conference Bulletin, 1893, p. 37
În comunitãþile noastre sã se formeze grupe pentru slujire. Diferiþi
credincioºi sã se uneascã ºi sã lucreze ca pescari de oameni. Sã se
strãduiascã sã adune suflete din stricãciunea lumii ºi sã le aducã la
curãþia mântuitoare a iubirii lui Hristos. – Mãrturii, vol. 7, p. 21
Biserica lui Hristos de pe pãmânt a fost organizatã în scopuri
misionare, ºi Domnul doreºte sã vadã cã întreaga bisericã alcãtuieºte
planuri ºi gãseºte mijloace prin care oameni de sus ºi de jos, bogaþi
ºi sãraci sã poatã auzi solia adevãrului. – Idem, vol. 6, p. 29
Dacã sunt mulþi în comunitate, membrii sã fie organizaþi în grupe
mici spre a lucra nu numai pentru membrii bisericii, ci pentru
necredincioºi. Dacã într-un loc sunt numai doi sau trei care cunosc
Organizarea lucrãtorilor creºtini 81
adevãrul, ei sã se organizeze ca o grupã de lucrãtori. – Mãrturii,
vol. 7, p. 22
Dacã pentru acþiuni încununate de succes pe câmpul de luptã
este nevoie de disciplinã ºi ordine, aceste lucruri sunt cu atât mai
necesare în lupta în care suntem implicaþi noi, deoarece obiectivul
care se are în vedere este mult mai înalt ºi de o valoare mai mare
decât cel al armatelor duºmane care luptã pe câmpul de bãtãlie.
[73] În conflictul în care suntem angajaþi, sunt în joc interese
veºnice. – Idem, vol. 1, p. 649
Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii. Tot ce este în legãturã
cu cerul este într-o perfectã ordine; miºcarea oºtilor îngereºti este
caracterizatã de supunere ºi de o desãvârºitã disciplinã. Succesul
poate fi obþinut numai printr-o ordine ºi o lucrare armonioasã.
Dumnezeu cere ordine ºi sistem în lucrarea Sa de astãzi, tot aºa
cum a cerut ºi în zilele poporului Israel. Toþi aceia care lucreazã
pentru El trebuie sã lucreze în mod inteligent, nu în chip nepãsãtor
ºi la voia întâmplãrii. El vrea ca lucrarea Lui sã fie fãcutã cu credinþã
ºi exactitate, pentru ca sã-ªi poatã pune sigiliul aprobãrii Sale asupra
ei. – Profeþi ºi regi, p. 376
În comunitate trebuie sã se facã o lucrare bine organizatã, pentru
ca membrii ei sã înþeleagã cum sã le împãrtãºeascã ºi altora lumina
ºi astfel sã-ºi întãreascã propria credinþã ºi sã-ºi sporeascã
cunoºtinþele. Atunci când le împãrtãºesc ºi altora din ce au primit
de la Dumnezeu, ei vor fi întãriþi în credinþã. O comunitate activã e
o comunitate vie. Noi suntem zidiþi ca pietre vii, ºi fiecare piatrã
trebuie sã emitã luminã. Fiecare creºtin e asemãnat cu o piatrã
preþioasã, care prinde slava lui Dumnezeu ºi apoi o reflectã. –
Mãrturii, vol. 6, p. 435
Lecþii cu privire la organizarea desãvârºitã
El [Dumnezeu] are în plan ca noi sã învãþãm din ordinea
desãvârºitã instituitã în zilele lui Moise, în folosul copiilor lui Is-
rael, câteva lecþii cu privire la ordine ºi organizare. – Idem, vol. 1,
p. 653
82 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Primul pas în organizarea bisericii
Cu ocazia binecuvântãrii celor doisprezece, s-a fãcut primul pas
pentru organizarea bisericii, care, dupã înãlþarea lui Hristos, avea
sã ducã mai departe lucrarea Sa pe pãmânt. – Faptele apostolilor,
p. 18
Modelul de organizare a bisericii
Organizaþia bisericii din Ierusalim trebuia sã slujeascã drept
model pentru organizarea bisericilor în oricare alt loc unde solii
adevãrului aveau sã câºtige convertiþi ai Evangheliei… Mai târziu,
în istoria primei biserici, când, în diferitele pãrþi ale lumii, multe
grupe de credincioºi [74] au alcãtuit biserici, organizaþia bisericii
s-a mai desãvârºit, pentru ca ordinea ºi lucrarea armonioasã sã poatã
fi menþinute. Fiecare membru era sfãtuit sã-ºi îndeplineascã bine
partea. Fiecare trebuia sã foloseascã în chip înþelept talentele
încredinþate lui. – Idem, p. 91,92
Fiecare, potrivit pentru locul sãu
ªi fiecãruia dintre aceia care se adaugã acestei armate prin
pocãinþã, trebuie sã i se stabileascã postul datoriei lui. Fiecare trebuie
sã fie dispus sã fie sau sã facã ceva în lupta aceasta. – Mãrturii,
vol. 7, p. 30
Dumnezeu nu cere instituþii numeroase, clãdiri mari sau o mare
paradã, ci o acþiune armonioasã a unui popor aparte, un popor ales
de Dumnezeu ºi scump. Fiecare om urmeazã sã stea în locul ºi în
partea sa, gândind, vorbind ºi acþionând în armonie cu Duhul lui
Dumnezeu. Atunci, ºi numai atunci, lucrarea va fi un tot unitar ºi
simetric. – Idem, vol. 6, p. 293
Tãria unei armate este mãsuratã mai ales prin eficienþa oamenilor
din rânduri, a ostaºilor. Un general înþelept îºi educã ofiþerii sã
instruiascã fiecare soldat pentru serviciul activ. El cautã sã dezvolte
cea mai mare eficienþã din partea tuturor. Dacã ar fi sã depindã
numai de ofiþerii sãi, el nu s-ar putea aºtepta sã facã vreodatã o
campanie izbutitã. El se bizuie pe serviciul credincios ºi neobosit
Organizarea lucrãtorilor creºtini 83
din partea fiecãrui om din oºtirea lui. Rãspunderea se aflã mai ales
asupra ostaºilor din rânduri. – Mãrturii, vol. 9, p. 116
Domnul cheamã slujitori ai Evangheliei. Cine va rãspunde? Nu
toþi cei ce se înroleazã în armatã trebuie sã fie generali, cãpitani,
sergenþi sau chiar caporali. Nu toþi au aceleaºi griji ºi rãspunderi pe
care le au conducãtorii. Existã ºi alte feluri de munci grele care
trebuie fãcute. Unii trebuie sã sape tranºee ºi sã zideascã fortificaþii,
alþii sã stea ca santinele ºi alþii sã ducã solii. Deºi sunt doar câþiva
ofiþeri, este nevoie de mulþi soldaþi pentru a forma o companie ºi
pentru a constitui o armatã, ºi totuºi succesul ei depinde de
conºtiinciozitatea fiecãrui soldat. Laºitatea sau trãdarea unui singur
om poate aduce dezastrul asupra unei armate întregi. – Slujitorii
Evangheliei, p. 84,85 [75]
Secretul succesului
Secretul succesului în lucrarea lui Dumnezeu se va gãsi în
activitatea armonioasã a poporului nostru. Trebuie sã aibã loc acþiuni
concentrate. Fiecare membru al trupului lui Hristos sã-ºi
îndeplineascã partea în lucrarea lui Dumnezeu, în conformitate cu
capacitatea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Trebuie sã luptãm împreunã
împotriva piedicilor ºi a dificultãþilor, umãr la umãr ºi inimã lângã
inimã. – Review and Herald, 2 decembrie 1890
Dacã creºtinii ar lucra în bunã înþelegere, înaintând ca unul singur,
sub îndrumarea unei singure Puteri, pentru aducerea la îndeplinire
a unui singur scop, ei ar miºca lumea. – Mãrturii, vol. 9, p. 221
Îngerii lucreazã în armonie. Ordinea desãvârºitã caracterizeazã
toate acþiunile lor. Cu cât imitãm mai îndeaproape armonia ºi ordinea
oºtirii îngereºti, cu atât mai pline de succes vor fi eforturile noastre.
Dacã noi nu considerãm cã este necesarã acþiunea armonioasã ºi
suntem dezordonaþi, indisciplinaþi ºi dezorganizaþi în acþiunile
noastre, îngerii, care sunt perfect organizaþi ºi se miºcã în perfectã
ordine, nu pot lucra pentru noi cu succes. Ei pleacã de la noi
întristaþi, pentru cã nu sunt împuterniciþi sã binecuvânteze confuzia,
zãpãceala, dezordinea ºi lipsa de organizare. Toþi cei care doresc
84 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
sã coopereze cu solii cereºti trebuie sã lucreze în armonie cu ei.
Toþi cei care au ungerea de sus vor încuraja, cu toatã puterea lor,
ordinea, disciplina ºi unitatea în acþiune ºi atunci îngerii lui
Dumnezeu pot coopera cu ei. Însã niciodatã, niciodatã, aceºti
mesageri ai cerului nu-ºi vor pune aprobarea asupra dezordinii, a
indisciplinei ºi lipsei de organizare. – Mãrturii, vol. 1, p. 649,650
O avertizare oportunã
Munca sistematicã este necesarã, dar acolo unde unii dintre voi
gândesc, plãnuiesc ºi se pregãtesc pentru lucrare aºa de multã vreme,
Satana ocupã înaintea lor locul, folosindu-se de poveºti captivante,
iar atenþia oamenilor este absorbitã de amãgirile maestrului
înºelãciunii – Review and Herald, 13 martie 1888
Oh, cât de mult s-ar bucura Satana, dacã ar putea sã aibã succes
în eforturile lui de a se infiltra în mijlocul acestui popor ºi de a
dezorganiza [76] lucrarea, într-un timp când o organizare deplinã
este esenþialã ºi constituie puterea cea mai mare pentru a împiedica
redeºteptãrile false ºi pentru a respinge declaraþiile care nu sunt
susþinute de Cuvântul lui Dumnezeu! Noi vrem sã pãstrãm unitatea,
ca sã nu aibã loc nici o dãrâmare a sistemului de organizare ºi a
ordinii care au fost întemeiate printr-o muncã atentã ºi înþeleaptã.
Sã nu li se acorde nici o acreditare acelor elemente ale dezordinii,
care doresc sã preia controlul asupra lucrãrii din acest timp. –
Slujitorii Evangheliei, p. 487
Capitolul 9

Chemarea la redeșteptare

Îndemnuri
Fie ca solia Evangheliei sã rãsune prin comunitãþile noastre,
chemându-le la o acþiune generalã. Membrii bisericii sã aibã o
credinþã crescândã, cãpãtând râvnã de la nevãzuþii lor aliaþi cereºti,
de la cunoaºterea resurselor lor inepuizabile, de la mãreþia lucrãrii
în care sunt angajaþi ºi de la puterea Conducãtorului lor. Aceia care
se aºazã sub controlul lui Dumnezeu, pentru a fi îndrumaþi ºi
cãlãuziþi de El, vor înþelege desfãºurarea sigurã a evenimentelor
rânduite de El sã aibã loc. Inspiraþi de Duhul Lui, al Aceluia care
ªi-a dat viaþa pentru viaþa lumii, ei nu vor mai sta liniºtiþi în
neputinþã, arãtând cãtre ceea ce nu pot face. Îmbrãcând armura
cereascã, ei vor porni la luptã, gata sã lucreze ºi sã îndrãzneascã
pentru Dumnezeu, ºtiind cã atotputernicia Lui va acoperi lipsurile
lor. – Mãrturii, vol. 7, p. 14
Sã ne ridicãm! Lupta este în toi. Adevãrul ºi minciuna se apropie
de finalul conflictului. Sã mãrºãluim sub steagul însângerat al
Prinþului Emanuel, sã ducem lupta cea bunã a credinþei ºi sã
câºtigãm onorurile veºnice, pentru cã adevãrul va triumfa, iar noi
vom fi mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Timpul
preþios de probã se încheie. Sã îndeplinim o lucrare sigurã pentru
viaþa veºnicã, aºa încât sã-i putem aduce slavã Tatãlui nostru ceresc
ºi sã fim un mijloc de salvare a sufletelor pentru care a murit Domnul
Hristos. – Review and Herald, 13 martie 1888
86 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Ordinele de luptã
Odatã, Ducele de Wellington era prezent în mijlocul unei grupe
de creºtini care discutau despre posibilitatea de a avea succes în
lucrarea misionarã pentru pãgâni. Ei l-au rugat pe duce sã le spunã
dacã, dupã pãrerea lui, asemenea eforturi aveau ºansa de a se dovedi
un succes pe mãsura cheltuielilor. Bãtrânul soldat a rãspuns:
„Domnilor, care sunt ordinele dumneavoastrã de luptã? Succesul
nu este o problemã pe care trebuie sã o discutaþi dumneavoastrã.
Dacã eu am citit corect ordinele, ele sunã astfel: ’Duceþi-vã în toatã
[78] lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la orice fãpturã’. Domnilor,
respectaþi-vã ordinele de luptã”. – Slujitorii Evangheliei, p. 115
Nu este timp pentru a întârzia
„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape ºi vine
în graba mare!” (Þef. 1,14). Sã ne încãlþãm cu râvna Evangheliei,
gata de a porni în clipa în care suntem înºtiinþaþi. – Mãrturii, vol. 9,
p. 48
Membrii bisericii… trebuie sã fie totdeauna gata sã intre în acþiune
în ascultare de poruncile Domnului. Oriunde vedem un lucru care
aºteaptã sã fie fãcut, trebuie sã ne apucãm de el ºi sã-l facem, privind
fãrã încetare la Isus… Dacã fiecare membru al bisericii ar fi un
misionar viu, Evanghelia ar fi repede proclamatã în toate þãrile, la
toate popoarele, naþiunile ºi limbile. – Idem, vol. 9, p. 32
Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pãmânt. Avem în faþa
noastrã o mare lucrare – lucrarea de încheiere a vestirii ultimei solii
de avertizare pentru o lume pãcãtoasã. Existã oameni care vor fi
luaþi de la plug, de la vie, de la diferite alte ramuri de activitate ºi
vor fi trimiºi de Domnul sã prezinte lumii aceastã solie. – Idem,
vol. 7, p. 270
Sunaþi alarma de-a lungul ºi de-a latul pãmântului. Spuneþi-le
oamenilor cã ziua Domnului este aproape ºi se grãbeºte foarte mult.
Nimeni sã nu fie lãsat neavertizat. Puteam fi chiar noi în locul
sãrmanelor suflete care sunt în rãtãcire. Am fi putut sã ne gãsim
printre barbari. Potrivit cu adevãrul pe care l-am primit în plus faþã
Chemarea la redeºteptare 87
de alþii, suntem datori sã le aducem acest adevãr la cunoºtinþã. –
Mãrturii, vol. 6, p. 22
Fraþilor ºi surorilor, este prea târziu pentru a devota timpul ºi
tãria voastrã la servirea de sine. Nu lãsaþi ca ziua din urmã sã vã
gãseascã lipsiþi de comoara cereascã. Cãutaþi sã împingeþi înainte
triumful crucii, cãutaþi sã luminaþi suflete, lucraþi pentru mântuirea
semenilor voºtri ºi osteneala voastrã va rezista la încercarea
examinatoare a focului. – Idem, vol. 9, p. 56 [79]
Noi trebuie sã vestim solia aceasta repede, învãþãturã dupã
învãþãturã. Oamenii vor fi siliþi sã ia hotãrâri mari, ºi este datoria
noastrã sã ne îngrijim ca sã li se dea o ocazia de a înþelege adevãrul,
ca sã poatã lua poziþie în chip inteligent de partea cea bunã. Domnul
îl cheamã pe poporul Sãu sã lucreze zelos ºi înþelepþeºte – câtã
vreme mai dureazã timpul de probã. – Idem, vol. 9, p. 126,127
Nu avem timp de pierdut. Sfârºitul este aproape. Mersul de la
un loc la altul pentru a rãspândi adevãrul va fi în curând îngrãdit
prin primejdii dintr-o parte sau alta. Totul va fi pus înainte pentru a
închide drumul înaintea solilor lui Dumnezeu, aºa încât ei sã nu
mai poatã face ce este cu putinþã sã facã acum. Trebuie sã privim
în faþã lucrarea ce o avem de fãcut ºi sã înaintãm cât mai repede cu
putinþã într-o activitate plinã de zel. Din lumina datã mie de
Dumnezeu, ºtiu cã puterile întunericului lucreazã cu o intensã
energie în ascuns ºi Satana înainteazã pe nesimþite pentru a-i prinde
pe cei ce dorm acum, asemenea unui lup care-ºi înhaþã prada. Acum
avem avertizãri pe care le putem da, acum avem de fãcut o lucrare;
dar în curând va fi mult mai dificil decât ne putem închipui.
Dumnezeu sã ne ajute sã ne pãstrãm pe drumul luminii, sã lucrãm
cu privirea aþintitã la Isus, Conducãtorul nostru, ºi, cu rãbdare ºi
perseverenþã, sã mergem înainte pentru a câºtiga biruinþa. – Idem,
vol. 6, p. 22
Amânarea este primejdioasã. Sufletul pe care l-ai fi putut gãsi ºi
cãruia i-ai fi putut face cunoscute Scripturile nu va mai putea fi
întâlnit de tine. Satana a pregãtit o cursã pentru picioarele lui ºi s-ar
putea ca mâine el sã aducã la îndeplinire planurile vrãjmaºului lui
88 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Dumnezeu. De ce sã amâni o zi? De ce sã nu mergi imediat la
lucru? – Mãrturii, vol. 6, p. 433
Vigilenþã ºi credincioºie au fost cerute urmaºilor Domnului
Hristos în fiecare veac; dar acum, pentru cã stãm chiar în pragul
veºniciei, pãstrând adevãrurile, având o luminã aºa de mare, o
lucrare aºa de importantã, noi trebuie sã ne dublãm silinþele. Fiecare
trebuie sã facã tot ce poate, cu toate capacitãþile sale. Fratele meu,
îþi primejduieºti propria mântuire, dacã dai acum înapoi. Dumnezeu
te va chema sã dai socotealã, dacã acum dai greº în lucrarea pe
care El þi-a dat-o s-o faci. Cunoºti adevãrul? Atunci transmite-l ºi
altora. – Idem, vol. 5, p. 460,461 [80]
Întrebãri importante
Veºnicia se întinde înaintea noastrã. Perdeaua e gata sã se ridice.
La ce ne gândim noi când ne agãþãm de egoista noastrã plãcere de
viaþã tihnitã, în timp ce pretutindeni în jurul nostru pier suflete?
Au devenit inimile noastre cu totul împietrite?
Nu putem noi vedea ºi înþelege cã avem o lucrare de fãcut în
folosul altora?
Fraþilor ºi surorilor, sunteþi voi printre aceia care, deºi au ochi,
nu vãd ºi, deºi au urechi, nu aud?
Este oare în zadar cã Dumnezeu v-a dat o cunoaºtere a voinþei
Sale?
E în zadar cã El v-a trimis avertizare dupã avertizare cu privire
la apropierea sfârºitului?
Credeþi voi declaraþiile Cuvântului Sãu cu privire la ceea ce stã
sã vinã asupra lumii?
Credeþi voi cã judecãþile lui Dumnezeu atârnã asupra locuitorilor
pãmântului?
Atunci, cum puteþi sta comozi, fãrã grijã ºi indiferenþi? – Idem,
vol. 9, p. 26,27
Chemarea la redeºteptare
Lucrarea se încheie repede, iar nelegiuirea sporeºte în toate pãr-
þile. Avem doar un timp scurt în care sã lucrãm. Sã ne trezim din
Chemarea la redeºteptare 89
somnolenþa spiritualã ºi sã-I consacrãm Domnului tot ce avem ºi
tot ce suntem. Duhul Sãu va fi alãturi de adevãraþii misionari, asigu-
rându-le puterea pentru slujire. – Southern Watchman, 9 aprilie 1903
Treziþi-vã, fraþi ºi surori, treziþi-vã. Nu mai dormiþi. „De ce staþi
ºi nu faceþi nimic toatã ziua?” Isus vã cheamã, spunând: „Mergi ºi
lucreazã astãzi în via Mea”. Oricine a primit Duhul Sfânt va da pe
faþã acest fapt, deoarece toate puterile lui vor fi angajate în slujirea
cea mai activã. Toþi cei care L-au primit cu adevãrat pe Hristos,
prin credinþã, lucreazã. Ei simt rãspunderea pentru suflete. Acum,
Dumnezeu îi cheamã pe toþi cei care au o cunoaºtere a adevãrului,
pe toþi cei care sunt deþinãtorii adevãrului sfânt, sã se ridice ºi sã le
ofere ºi altora lumina cerului. – Review and Herald, 6 decembrie
1893
Treziþi-vã, fraþilor. Pentru binele sufletului vostru, treziþi-vã! Fãrã
harul lui Hristos nu puteþi face nimic. Lucraþi atâta vreme cât puteþi.
– Southern Watchman, 17 iulie 1906 [81]
Dacã ochii noºtri ar putea fi deschiºi pentru a-i vedea pe îngerii
rãi la lucru cu aceia care stau liniºtiþi ºi se considerã în siguranþã,
nu ne-am mai simþi în siguranþã. Îngerii rãi sunt pe urmele noastre
în fiecare clipã. – Mãrturii, vol. 1, p. 302
Dumnezeu îi cheamã pe toþi, atât predicatorii, cât ºi poporul, sã
se trezeascã. Tot cerul este în miºcare. Scenele istoriei pãmântului
se vor încheia în curând. Trãim primejdiile timpului sfârºitului
acestui pãmânt. În faþa noastrã sunt necazuri ºi mai mari ºi, cu
toate acestea, noi nu ne-am trezit. Aceastã lipsã de activitate ºi de
seriozitate în lucrarea lui Dumnezeu este înspãimântãtoare. Aceastã
toropealã de moarte este de la Satana. – Idem, p. 260, 261
Ce aº putea spune pentru a trezi rãmãºiþa poporului lui
Dumnezeu? Mi-a fost arãtat cã, în faþa noastrã, sunt scene
înspãimântãtoare; Satana ºi îngerii lui îºi adunã toate puterile
împotriva poporului lui Dumnezeu. El ºtie cã, dacã ei dorm puþin
mai mult, este sigur de ei, cãci nimicirea lor este sigurã. – Idem,
p. 263
90 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
În aceste ore de încheiere a harului pentru fiii oamenilor, când
soarta fiecãrui suflet trebuie sã se hotãrascã pentru totdeauna,
Domnul cerului ºi al pãmântului aºteaptã ca biserica Sa sã se
trezeascã la acþiune ca niciodatã mai înainte. Aceia care au fost
fãcuþi liberi în Hristos, printr-o cunoaºtere a adevãrului preþios, sunt
priviþi de Domnul Isus ca aleºi ai Sãi, favorizaþi mai presus de toþi
ceilalþi oameni de pe faþa pãmântului, ºi El conteazã pe ei, ca sã
înalþe laude Aceluia care i-a chemat din întuneric la lumina Sa
minunatã. Binecuvântãrile, care sunt revãrsate cu atâta dãrnicie,
trebuie transmise altora. Vestea cea bunã a mântuirii trebuie sã
ajungã la orice naþiune, neam, limbã ºi popor. – Profeþi ºi regi,
p. 716,717
Între noi, nici unul dintr-o sutã nu face altceva decât sã se
angajeze în lucruri obiºnuite, lumeºti. Noi nu suntem nici pe jumãtate
conºtienþi de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos. –
Mãrturii, vol. 8, p. 148
Dacã urmaºii Domnului Hristos ar fi fost conºtienþi de datoria
lor, ar fi fost mii acolo unde astãzi este numai un vestitor al
Evangheliei în þãrile lumii. Toþi cei care nu se pot angaja personal
în aceastã lucrare o pot susþine totuºi prin mijloace financiare, prin
simpatia ºi rugãciunile lor. ªi ar mai fi [82] încã mult mai multã
nevoie de eforturi serioase pentru sufletele din þãrile considerate
creºtine. – Calea cãtre Hristos, p. 81
Mii de oameni se bucurã de o mare luminã ºi de ocazii preþioase,
dar nu fac nimic cu influenþa sau cu banii lor pentru a-i lumina pe
alþii. Ei nu-ºi asumã nici mãcar responsabilitatea de a-ºi pãstra
propriul suflet în dragoste de Dumnezeu, ca sã nu devinã o povarã
pentru bisericã. Asemenea oameni ar fi o povarã ºi o piedicã în
ceruri. Pentru cauza lui Hristos, pentru cauza adevãrului, pentru
propriul bine, aceºti oameni ar trebui sã se trezeascã ºi sã
îndeplineascã o lucrare sârguincioasã pentru veºnicie. – Review
and Herald, 1 martie 1887
Ce s-ar întâmpla dacã jumãtate dintre ostaºii unei armate ar
lenevi sau ar dormi atunci când li se porunceºte sã fie de gardã, sã
Chemarea la redeºteptare 91
fie la datorie? Rezultatul ar fi înfrângerea, captivitatea sau moartea.
Dacã unii ar scãpa din mâinile vrãjmaºului, ei ar fi consideraþi
vrednici de rãsplatã? Nu! Ei vor fi imediat condamnaþi la moarte.
ªi dacã biserica lui Hristos este neglijentã sau necredincioasã,
aceasta va atrage dupã sine consecinþe mult mai importante. O
armatã de creºtini doarme – ce poate fi mai teribil decât lucrul
acesta? Ce succes ar putea sã aibã ea în lupta cu lumea, care este
sub controlul prinþului întunericului? Aceia care în ziua bãtãliei
stau în spate în mod indiferent, ca ºi când n-ar avea nici un interes
ºi n-ar simþi nici o rãspundere în legãturã cu ceea ce constituie
obiectul luptei, ar face mai bine sau sã-ºi schimbe felul de purtare,
sau sã pãrãseascã imediat rândurile. – Mãrturii, vol. 5, p. 394
Acþiunea este necesarã
Mi-a fost arãtat cã poporul lui Dumnezeu aºteaptã sã aibã loc
unele schimbãri, sã fie luat în stãpânire de o putere de neînfrânt.
Însã vor fi dezamãgiþi, pentru cã sunt pe o cale greºitã. Ei trebuie
sã acþioneze, sã se implice ei înºiºi în lucrare ºi sã strige cu stãruinþã
cãtre Dumnezeu pentru a dobândi o cunoaºtere realã a lucrãrii.
[83] Scenele care trec prin faþa noastrã sunt de o amploare suficientã
pentru a ne determina sã ne trezim ºi sã vestim adevãrul inimilor
acelora care vor asculta. Seceriºul pãmântului este aproape copt. –
Idem, vol. 1, p. 261
Totul în Univers îi cheamã pe aceia care cunosc adevãrul sã se
consacre fãrã rezervã proclamãrii lui, aºa cum le-a fost fãcut
cunoscut în solia îngerului al treilea. Ceea ce vedem ºi auzim ne
cheamã la datoria noastrã. Lucrarea agenþilor lui Satana îl cheamã
pe fiecare creºtin sã-ºi facã datoria. – Idem, vol. 9, p. 25,26
Solia venirii lui Hristos trebuie sã le fie vestitã tuturor popoarelor
pãmântului. Pentru a birui armatele vrãjmaºului este nevoie de un
efort vigilent ºi neobosit. Partea noastrã nu este sã stãm pe loc, sã
plângem ºi sã ne frângem mâinile, ci sã ne ridicãm ºi sã lucrãm
pentru prezent ºi pentru veºnicie. – Southern Watchman, 29 mai
1902
92 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
„Fã ceva, fã acum, cu toatã puterea ta;
Pânã ºi aripa unui înger va ajunge nefolositoare,
Dacã se va odihni mult timp;
ªi chiar Dumnezeu, de-ar fi inactiv,
N-ar mai fi o binecuvântare.” – Mãrturii, vol. 5, p. 308
Nimeni sã nu creadã cã are dreptul sã-ºi împreuneze mâinile ºi
sã nu facã nimic. Este absolut imposibil ca o persoanã sã fie
mântuitã în indolenþã ºi inactivitate. Gândiþi-vã ce a realizat Domnul
Hristos în timpul slujirii Sale pe pãmânt. Cât de stãruitoare, cât de
neobosite, au fost eforturile Sale! El nu a îngãduit nici unui lucru
sã-L îndepãrteze de la lucrarea care I-a fost încredinþatã. Oare
cãlcãm noi pe urmele Sale? – Colporteur Evangelist, p. 38
Slujitorii divini ºi cei omeneºti sunt asociaþi în lucrarea de salvare
a sufletelor. Dumnezeu ªi-a fãcut partea, iar acum este nevoie de
activitatea creºtinilor. Dumnezeu ne cheamã la aceastã lucrare. El
aºteaptã ca poporul Sãu sã îndeplineascã o parte în a le prezenta
tuturor popoarelor lumina adevãrului. Cine vrea sã intre în parte-
neriat cu Domnul Isus Hristos? – Review and Herald, 1 martie 1887
Dacã vrea sã fie o bisericã vie, ea trebuie sã fie o bisericã
lucrãtoare. Sã nu se mulþumeascã doar sã-ºi apere poziþia împotriva
puterilor pãcatului ºi ale erorii, sã nu se mulþumeascã doar sã
înainteze cu paºi lenþi, ci sã poarte [84] jugul lui Hristos ºi sã þinã
pasul cu Conducãtorul, câºtigând noi membri pe parcursul înaintãrii.
– Idem, 4 august 1891
Noi avem doar puþin timp pentru a duce lupta, apoi, Domnul
Hristos va veni, iar aceastã scenã a rãzvrãtirii se va încheia. Atunci,
ultimele noastre eforturi vor fi pentru a lucra împreunã cu Domnul
Hristos ºi pentru înaintarea Împãrãþiei Sale. Unii dintre cei care au
stat în prima linie a bãtãliei, împotrivindu-se cu zel rãului care venea,
au cãzut la datorie. Alþii au privit cu tristeþe la eroii cãzuþi, dar nu
au avut timp sã-ºi înceteze lucrarea. Ei trebuiau sã strângã rândurile,
sã ia steagul din mâna cuprinsã de moarte ºi, cu o putere înnoitã, sã
apere adevãrul ºi onoarea lui Hristos. Trebuie sã ne împotrivim
pãcatului ºi puterilor întunericului ca niciodatã mai înainte. Timpul
Chemarea la redeºteptare 93
cere din partea celor ce cred adevãrul prezent o activitate energicã
ºi hotãrâtã. Ei trebuie sã prezinte adevãrul atât prin învãþãturi, cât ºi
prin exemplu. – Review and Herald, 25 octombrie 1881
Domnul îi cheamã acum pe adventiºtii de ziua a ºaptea din orice
localitate sã I Se consacre ºi sã facã tot ce pot mai bine, potrivit cu
împrejurãrile, pentru a ajuta în lucrarea Lui. – Mãrturii, vol. 9, p.132
Inactivitatea nepãsãtoare ºi religia nu merg mânã în mânã, iar
cauza marii noastre lipse în viaþa de credinþã ºi în experienþa noastrã
spiritualã este inactivitatea în lucrarea lui Dumnezeu. Dacã nu sunt
folosiþi ºi dacã nu sunt puºi mereu în miºcare, muºchii trupului
nostru slãbesc. Tot aºa este ºi cu natura spiritualã. Dacã vreþi sã fiþi
puternici, trebuie sã vã exercitaþi capacitãþile. – Review and Her-
ald, 13 martie 1888
Trebuie sã fim niºte lucrãtori sârguincioºi. Un om leneº este o
fiinþã nenorocitã. Dar ce scuzã poate fi adusã pentru inactivitatea
în marea lucrare pentru îndeplinirea cãreia Domnul Hristos ªi-a
dat viaþa? Dacã nu sunt exercitate, însuºirile spirituale înceteazã sã
existe, iar planul lui Satana este ca ele sã moarã. Întregul cer este
angajat în mod activ în lucrarea de pregãtire a unui popor pentru a
doua venire a Domnului Hristos în lumea noastrã, iar „noi suntem
împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu”. Sfârºitul tuturor lucrurilor este
aproape. Acum este ocazia noastrã de a lucra. – Idem, 24 ianuarie
1893 [85]
Ne trebuie misionari din inimã. Eforturi spasmodice vor face
puþin bine. Trebuie sã câºtigãm atenþia. Trebuie sã fim profund
zeloºi. – Mãrturii, vol. 9, p. 45
Sunt printre noi persoane care, dacã ºi-ar lua timp sã judece, ar
privi poziþia lor de a nu face nimic drept neglijare pãcãtoasã a
talentelor date lor de Dumnezeu. – Idem, vol. 6, p. 425
Care este poziþia noastrã în lumea aceasta? Noi suntem în timpul
aºteptãrii. Dar perioada aceasta nu trebuie cheltuitã într-o închinare
abstractã. Aºteptând, veghind ºi lucrând în mod vigilent, toate
acestea trebuie sã fie continuate. Viaþa noastrã nu trebuie sã fie
numai agitaþie, alergare ºi întocmire de planuri în legãturã cu
94 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
lucrurile acestei lumi, cu preþul neglijãrii evlaviei personale ºi a
slujirii pe care Dumnezeu o cere. În timp ce nu trebuie sã fim leneºi
în lucrãrile sau afacerile noastre, trebuie sã fim fierbinþi în spiritul
nostru, slujindu-I Domnului. Lampa sufletului trebuie sã fie pregãtitã
ºi trebuie sã avem uleiul harului în vase împreunã cu lãmpile noastre.
Trebuie sã se dea pe faþã precauþie pentru a preveni declinul spiri-
tual, ca nu cumva ziua Domnului sã ne surprindã asemenea unui
hoþ. – Mãrturii, vol. 5, p. 276
Trãim într-o vreme când nu trebuie sã fie lenevie spiritualã.
Fiecare suflet trebuie sã fie plin de curentul vieþii cereºti. – Idem,
vol. 8, p. 488
Faceþi toate faptele bune pe care le puteþi face în aceastã viaþã. –
Idem, vol. 5, p. 488.
Domnul doreºte ca toþi aceia care mãrturisesc Numele Lui sã
devinã lucrãtori zeloºi pentru El. Este necesar ca fiecare membru
al bisericii, în mod individual, sã zideascã pe Stâncã, pe Isus Hristos.
O furtunã se ridicã la orizont, care va zdruncina ºi va pune la probã
pânã la extrem temelia spiritualã a fiecãruia. De aceea, evitaþi sã
construiþi pe nisip; cãutaþi stânca. Sãpaþi adânc; puneþi-vã o temelie
sigurã. Zidiþi, o, zidiþi pentru veºnicie! Zidiþi cu lacrimi, cu rugãciuni
din inimã. De aici înainte, fiecare dintre voi sã-ºi facã viaþa frumoasã
prin fapte bune. Oamenii de care este cea mai mare nevoie astãzi
sunt cei asemenea lui Caleb. – Idem, vol. 5, p. 129,130
Mãsura divinã
Caracterul nostru este mãsurat în permanenþã. Îngerii lui
Dumnezeu evalueazã valoarea voastrã moralã [86] ºi identificã
nevoile voastre, aducând cazul vostru înaintea lui Dumnezeu. –
Review and Herald, 2 aprilie 1889
Fiecare dintre noi va fi considerat rãspunzãtor, chiar ºi pentru
cã a fãcut cu o iotã mai puþin decât a avut capacitatea sã facã.
Domnul evalueazã cu exactitate fiecare posibilitate de slujire.
Capacitãþile nefolosite sunt luate în considerare tot atât de mult ca
acelea care sunt folosite ºi dezvoltate. Dumnezeu ne considerã
Chemarea la redeºteptare 95
responsabili pentru tot ce am fi putut deveni printr-o folosire corectã
a talentelor noastre. Noi vom fi judecaþi în conformitate cu lucrarea
pe care am fi putut sã o facem, dar nu am fãcut-o, deoarece nu
ne-am folosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Chiar dacã nu ne
vom pierde mântuirea, de-a lungul veºniciei ne vom da seama care
ar fi fost rezultatul talentelor noastre nefolosite. Orice cunoºtinþã
sau aptitudine pe care am fi putut sã o dobândim, dar nu am fã-
cut-o, va avea ca rezultat o pierdere veºnicã. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 363
Ce am fi putut sã fim
Dacã fiecare ostaº al lui Hristos ºi-ar fi fãcut datoria, dacã fiecare
strãjer de pe zidurile Sionului ar fi sunat din trâmbiþã un semnal
clar, lumea ar fi putut sã audã cu multã vreme înainte solia de
avertizare. Dar lucrarea noastrã este cu ani în urmã. În timp ce
oamenii dormeau, Satana a fãcut pe furiº un marº asupra noastrã. –
Mãrturii, vol. 9, p. 29
Sã ne asumãm lucrarea ce ne-a fost rânduitã ºi sã proclamãm
solia care trebuie sã trezeascã bãrbaþi ºi femei la un simþ al primejdiei
în care se aflã. Dacã fiecare adventist de ziua a ºaptea ar fi fãcut
lucrarea pusã în sarcina lui, numãrul credincioºilor ar fi acum mult
mai mare decât este. În toate oraºele Americii, ar fi persoane care
sã fi luat aminte la solia de a asculta de Legea lui Dumnezeu. –
Idem, vol. 9, p. 25
Dacã planul lui Dumnezeu ar fi fost realizat de poporul Sãu în
ce priveºte transmiterea cãtre lume a soliei de har înainte de data
aceasta, Hristos ar fi venit pe pãmânt, iar sfinþii ar fi primit salutul
de bun venit în cetatea lui Dumnezeu. – Idem, vol. 6, p. 450
Cãrþile cerului
Lumea are nevoie de misionari consacraþi care sã lucreze în
familii, ºi nimeni nu va fie înscris în cãrþile [87] cerului ca fiind un
creºtin, dacã nu are un spirit misionar. – Review and Herald, 23
august 1892
96 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Dacã membrii bisericii nu-ºi asumã în mod individual aceastã
lucrare, ei aratã prin aceasta cã nu au o legãturã vie cu Dumnezeu.
Numele lor sunt înregistrate ca fiind niºte slujitori leneºi. – Mãrturii,
vol. 5, p. 462,463
În fiecare miºcare religioasã sunt unii care, deºi nu pot nega cã
lucrarea este a lui Dumnezeu, totuºi se þin departe, refuzând sã
facã vreun efort pentru a ajuta. Ar fi bine pentru unii ca aceºtia
sã-ºi aducã aminte de raportul pãstrat sus, cartea aceea în care nu
sunt omisiuni, nici greºeli, ºi dupã care vom fi judecaþi. Acolo este
raportatã orice ocazie neglijatã de a-I face un serviciu lui
Dumnezeu; ºi tot acolo este þinutã spre veºnicã amintire orice faptã
de credinþã ºi de iubire. – Profeþi ºi regi, p. 639
În dimineaþa zilei de 23 octombrie 1879, cam pe la orele douã,
Duhul Domnului a coborât asupra mea ºi am vãzut scene din
judecata viitoare… De zece mii de ori zece mii erau adunaþi înaintea
unui mare tron, pe care ºedea o persoanã cu o înfãþiºare maiestuoasã.
În faþa Lui, se aflau mai multe cãrþi, ºi, pe fiecare copertã, era scris
cu litere de aur, care pãreau ca niºte flãcãri de foc arzãtoare:
„Registrul cerului”. Una dintre aceste cãrþi, care conþinea numele
celor care susþineau cã ei cred adevãrul, a fost apoi deschisã. De
îndatã am pierdut din vedere milioanele nenumãrate din jurul
tronului ºi atenþia mea a fost atrasã numai de cei care erau presupuºii
copii ai luminii ºi adevãrului…
A fost deschisã o altã carte, unde erau înregistrate pãcatele celor
care mãrturiseau adevãrul. Sub titlul general al egoismului, venea
oricare alt pãcat… O grupã era înregistratã ca fãcând umbrã
pãmântului. Când privirea pãtrunzãtoare a Judecãtorului s-a oprit
asupra acestora, pãcatele neglijenþei lor au fost clar descoperite.
Cu buze palide ºi tremurânde, ei au recunoscut cã au trãdat adevãrul
sfânt. Ei avuseserã avertizãri ºi privilegii, dar n-au þinut seama de
ele, nici nu le-au folosit. Acum puteau sã vadã cã au abuzat prea
mult de îndurarea lui Dumnezeu. Este adevãrat cã ei nu aveau de
fãcut astfel de mãrturisiri ca cei josnici ºi netrebnici, ca stricaþii,
dar, ca ºi smochinul, ei au fost blestemaþi pentru cã [88] n-au adus
Chemarea la redeºteptare 97
rod, pentru cã n-au folosit talanþii care le-au fost încredinþaþi. Aceastã
grupã a fãcut din eul lor punctul suprem, lucrând numai pentru
interese egoiste. Ei nu erau bogaþi faþã de Dumnezeu, nerãspunzând
pretenþiilor Lui asupra lor. Deºi mãrturiseau cã sunt slujitori ai lui
Hristos, ei n-au adus suflete la El. Dacã ar fi depins de eforturile
lor, lucrarea lui Dumnezeu ar fi lâncezit, pentru cã ei n-au reþinut
numai mijloacele împrumutate de Dumnezeu, ci s-au reþinut pe ei
înºiºi… Ei au lãsat ca alþii sã facã lucrarea din via Domnului ºi sã
poarte rãspunderile cele mai grele, în timp ce ei serveau în mod
egoist propriilor interese vremelnice.
Judecãtorul a spus: „Toþi vor fi îndreptãþiþi prin credinþa lor ºi
judecaþi dupã faptele lor”. Cât de evidentã a apãrut atunci neglijenþa
lor ºi cât de înþelept este planul lui Dumnezeu de a da fiecãruia o
lucrare de fãcut spre a promova cauza ºi a-i salva pe semenii lui!
Fiecare trebuia sã demonstreze credinþã în familia sa ºi în vecinãtate,
arãtându-se amabil faþã de sãraci, simpatizând cu cei în suferinþã,
angajându-se în lucrarea misionarã ºi ajutând cauza lui Dumnezeu
prin mijloacele sale. Dar, ca ºi Meroza, blestemul lui Dumnezeu
rãmâne asupra lor pentru ceea ce n-au fãcut. Ei au iubit acea lucrare
care avea sã aducã cel mai mare profit în aceastã viaþã ºi, în partea
opusã numelui lor din registru, destinatã faptelor bune, era un gol
întristãtor. – Mãrturii, vol. 4, p. 384-386
De la noi se cere mai mult decât de la pãrinþii noºtri
Asupra noastrã strãluceºte o luminã mai mare decât a strãlucit
asupra pãrinþilor noºtri. Noi nu putem fi acceptaþi sau onoraþi de
Dumnezeu prin aceeaºi slujire sau prin aceleaºi fapte pe care le-au
fãcut înaintaºii noºtri. Putem fi acceptaþi ºi binecuvântaþi de
Dumnezeu aºa cum au fost ei. Noi trebuie sã imitãm credincioºia ºi
zelul lor, sã îmbunãtãþim lumina pe care o avem, aºa cum ei au
îmbunãtãþit-o pe a lor, ºi sã lucrãm aºa cum ar fi lucrat ei dacã ar fi
trãit în zilele noastre. Noi trebuie sã umblãm în lumina care
strãluceºte asupra noastrã, cãci, dacã nu, aceastã luminã va deveni
întuneric. – Idem, vol. 1, p. 262
98 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Un apel cãtre o bisericã leneºã
E un mister cã nu sunt sute la lucru acolo unde acum nu e decât
unul. Universul ceresc este [89] uimit de apatia, rãceala ºi nepãsarea
celor care mãrturisesc a fi fii ºi fiice ale lui Dumnezeu. Într-adevãr,
e o putere vie. Mergeþi prin credinþã sã proclamaþi adevãrul aºa
cum l-aþi crezut. Lãsaþi ca aceia pentru care lucraþi sã vadã cã, pentru
voi, El este o realitate vie. – Mãrturii, vol. 9, p. 42
Noi nu vom putea fi mântuiþi niciodatã într-o stare de indolenþã
ºi inactivitate. Nu existã nici o persoanã cu adevãrat convertitã,
care sã trãiascã o viaþã nefolositoare ºi neputincioasã. Nu este posibil
sã fim duºi de val în ceruri. Nici un leneº nu va intra acolo… Aceia
care refuzã sã coopereze cu Dumnezeu pe pãmânt nu vor coopera
cu El nici în ceruri. Primirea lor în ceruri ar constitui un pericol. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 280
Întregul cer priveºte cu un interes susþinut asupra bisericii spre
a vedea ce fac membrii ei pentru a-i lumina pe cei care se aflã în
întuneric. – Review and Herald, 27 februarie 1894
Ar trebui sã meditezi solemn cã ai de-a face cu Dumnezeul cel
mare ºi sã-þi aduci mereu aminte cã El nu este un copil cu care sã
glumeºti. Tu nu te poþi angaja în serviciul Lui dupã voie ºi sã-l laºi
dupã plãcere. – Mãrturii, vol. 2, p. 297
Fiinþele cereºti au aºteptat sã conlucreze cu uneltele omeneºti,
dar noi n-am observat prezenþa lor. – Idem, vol. 6, p. 297
Îngerii cereºti au tot aºteptat de multã vreme dupã instrumente
omeneºti – membrii bisericii – ca sã conlucreze cu ei în marea
lucrare care trebuie sã fie fãcutã. Ei vã aºteaptã. Atât de vast este
câmpul, atât de cuprinzãtor este planul, încât fiecare inimã sfinþitã
va fi recrutatã ºi pusã la lucru ca un instrument al puterii divine. –
Idem, vol. 9, p. 46,47
Mulþi se apropie de ziua lui Dumnezeu fãrã sã facã nimic, evitând
responsabilitãþile ºi, ca rezultat, sunt niºte piperniciþi spiritual. În
ce priveºte lucrarea pentru Dumnezeu, paginile istoriei vieþii lor
prezintã o lipsã dureroasã. Ei sunt pomi în grãdina lui Dumnezeu,
dar niºte pomi care numai umbresc pãmântul cu ramurile lor
Chemarea la redeºteptare 99
neproductive, în locuri care ar fi putut sã fie ocupate de pomi roditori.
– Review and Herald, 22 mai 1888
Cei care fac doar puþin sau nu fac nimic pentru Hristos sunt în
pericol. Harul lui Dumnezeu nu va mai locui multã vreme în sufle-
tul celui care, deºi are privilegii ºi ocazii, rãmâne tãcut. – Idem,
22 august 1899 [90]
Acum nu este timp de dormit – nu este timp sã ne permitem
regrete inutile. Cei care îndrãznesc sã doarmã acum vor pierde
ocaziile preþioase de a face binele. Nouã ne-a fost acordat privilegiul
binecuvântat de a aduna snopii în marele seceriº, ºi fiecare suflet
salvat va fi încã o stea în coroana Domnului Isus, iubitul nostru
Rãscumpãrãtor. Cine este dornic sã dezbrace armura, când, dacã
ar continua lupta încã puþin, ar realiza noi biruinþe ºi ar aduna noi
trofee pentru veºnicie? – Idem, 25 octombrie 1881
Solii cereºti îºi îndeplinesc lucrarea, dar noi ce facem? Fraþi ºi
surori, Dumnezeu vã cheamã sã rãscumpãraþi timpul. Apropiaþi-vã
de Dumnezeu. Înflãcãraþi darul lui Dumnezeu care este în voi. Toþi
cei care au avut ocazia de a se familiariza cu dovezile credinþei
noastre sã-ºi foloseascã aceastã cunoaºtere cu un scop bine
determinat. – Historical Sketches, p. 288
Cum puteþi voi sã repetaþi rugãciunea Domnului: „Vie Împãrãþia
Ta, facã-se voia Ta precum în cer aºa ºi pe pãmânt”, în timp ce staþi
comod în casele voastre, fãrã a-i ajuta pe cei care le duc altora torþa
adevãrului? Cum puteþi voi sã vã ridicaþi mâinile înaintea lui
Dumnezeu ºi sã-I cereþi binecuvântarea asupra voastrã ºi a familiilor
voastre, în timp ce faceþi aºa de puþin pentru a-i ajuta pe alþii? –
Ibidem
Sunt printre noi persoane care, dacã ºi-ar lua timp sã judece, ar
privi poziþia lor de a nu face nimic drept neglijare pãcãtoasã a
talentelor date lor de Dumnezeu. Fraþilor ºi surorilor, Mântuitorul
nostru ºi toþi îngerii sfinþi sunt întristaþi din cauza împietririi inimilor
voastre. Hristos ªi-a dat viaþa pentru ca sã salveze suflete ºi, cu
toate acestea, voi, care aþi cunoscut iubirea lui Dumnezeu, faceþi
eforturi atât de slabe pentru a împãrtãºi binecuvântãrile harului Sãu
100 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cu aceia pentru care El a murit. O astfel de nepãsare ºi neglijare a
datoriei este o uimire pentru îngeri. La judecatã, trebuie sã vã întâlniþi
cu sufletele pe care le-aþi neglijat. În acea mare zi, voi înºivã vã
veþi învinui ºi osândi. Domnul sã vã conducã acum la pocãinþã. Sã
ierte El pe poporul Sãu, pentru cã a neglijat lucrul în via Sa, pe care
i-a dat-o ca s-o lucreze. – Mãrturii, vol. 6, p. 295,296
Ce putem spune membrului leneº al bisericii pentru a-l face
sã-ºi dea seama de nevoia de a-ºi dezgropa talantul ºi de a-l pune
[91] la schimbãtor? În Împãrãþia cerurilor nu va fi nici un leneº ºi
nici unul care întârzie. O, de ar prezenta Dumnezeu lucrul acesta
în toatã importanþa lui înaintea comunitãþilor adormite! O, de s-ar
trezi Sionul ºi s-ar îmbrãca cu veºmintele lui frumoase! O, de ar
începe sã lumineze! – Idem, vol. 6, p. 434
Pentru cei care nu cunosc adevãrul trebuie sã fie fãcutã o lucrare,
exact aceeaºi lucrare care a fost fãcutã pentru voi, când aþi fost în
întuneric. Este prea târziu sã dormiþi, prea târziu sã fiþi nepãsãtori ºi
sã nu faceþi nimic. Fiecãrui slujitor din casa Stãpânului i s-a
încredinþat o lucrare. Sã mergem înainte, ºi nu înapoi. Noi vrem o
nouã convertire în fiecare zi. Vrem ca iubirea lui Isus sã tresalte în
inima noastrã, ca sã putem fi un mijloc de salvare a multor suflete.
– Review and Herald, 10 iunie 1880.
Fiecãrui suflet care pretinde a fi un fiu sau o fiicã a lui Dumnezeu,
Domnul Isus îi cere nu numai sã se îndepãrteze de orice nelegiuire,
ci ºi sã fie bogat în fapte de milã, de renunþare la sine ºi umilinþã.
Domnul ne-a arãtat modul în care funcþioneazã o anumitã lege a
minþii ºi a acþiunii, iar aceasta ar trebui sã ne avertizeze cu privire
la lucrarea noastrã. El spune: „De la cel ce n-are, se va lua chiar ºi
ce are”. Cei care nu-ºi folosesc ocaziile ºi nu exercitã harul pe care
îl primesc de la Dumnezeu vor avea o înclinaþie din ce în ce mai
micã de a face acest lucru, iar în cele din urmã, vor cãdea într-o
stare de somnolenþã ºi vor pierde ce au avut la început. Ei nu-ºi
adunã nici o rezervã pentru vremea de nevoie din viitor, câºtigând
o experienþã vastã ºi obþinând o cunoaºtere tot mai mare a lucrurilor
divine, aºa încât sã fie capabili de a rezista când ispita ºi încercarea
Chemarea la redeºteptare 101
vor veni asupra lor. Când vor veni persecuþiile ºi ispita, aceºti oameni
îºi vor pierde curajul ºi credinþa, iar temelia lor va fi spulberatã,
pentru cã nu au înþeles nevoia de a pune o temelie sigurã. Ei nu
ºi-au întãrit sufletul pe Stânca veºnicã. – Review and Herald, 27
martie 1894
Cât de teribil va fi în marea zi de pe urmã, când vom descoperi
cã aceia cu care am fost asociaþi ºi familiarizaþi sunt despãrþiþi de
noi pentru totdeauna. Când vom vedea cã membrii familiilor noastre,
poate proprii copii, sunt nemântuiþi. Când vom afla cã aceia care
au vizitat cãminele noastre ºi au mâncat la masa noastrã sunt printre
cei pierduþi. Atunci, ne vom întreba: Oare [92] religia lui Hristos a
ajuns aºa de neplãcutã pentru ei din cauza nerãbdãrii mele, din
cauza atitudinii mele necreºtineºti, din cauza faptului cã eul nu a
fost sub control?
Lumea trebuie sã fie avertizatã cu privire la apropiata venire a
Domnului. Noi avem doar puþin timp în care sã lucrãm. Au trecut
în veºnicie ani care ar fi putut sã fie folosiþi pentru a cãuta mai întâi
Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Sa ºi pentru a rãspândi
lumina ºi asupra altora. Acum, Dumnezeu îi cheamã pe cei din
poporul Sãu, care au o mare luminã ºi sunt întemeiaþi în adevãr ºi
pentru care El a trudit aºa de mult, sã lucreze pentru ei înºiºi ºi
pentru alþii aºa cum nu au mai fãcut-o niciodatã mai înainte. Folosiþi
fiecare aptitudine; puneþi în miºcare fiecare capacitate, fiecare ta-
lent cu care aþi fost înzestraþi; folosiþi toatã lumina pe care v-a dat-
o Dumnezeu spre a le face bine altora. Nu încercaþi sã deveniþi niºte
predicatori, ci niºte slujitori pentru Dumnezeu. – Southern Watch-
man, 20 iunie 1905
Ilustraþii impresionante
Iubirea dumnezeiascã a fost miºcatã pânã în adâncul ei de
nepãtruns pentru binele oamenilor, ºi îngerii se mirã când îi vãd pe
cei care au primit o iubire aºa de mare cum au o recunoºtinþã
superficialã. Îngerii se mirã cât de puþin apreciazã oamenii iubirea
lui Dumnezeu. Cerul este indignat de neglijenþa doveditã faþã de
oameni. Am vrea ca noi sã ºtim cum o priveºte Hristos? Ce ar simþi
102 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
o mamã ºi un tatã, dacã ar ºti cã fiul lor, pierdut în zãpadã ºi frig, a
fost trecut cu vederea ºi lãsat sã piarã de aceia care ar fi putut sã-l
salveze? N-ar fi întristaþi îngrozitor ºi peste mãsurã de indignaþi?
Nu i-ar denunþa ei pe ucigaºii aceia cu o mânie aprinsã ca lacrimile
lor ºi fierbinte ca iubirea lor? Suferinþele oricãrui om sunt suferinþele
copilului lui Dumnezeu ºi aceia care nu întind o mânã de ajutor
semenilor lor gata sã piarã provoacã mânia Lui îndreptãþitã. –
Hristos, Lumina lumii, p. 825
Am citit despre un om care cãlãtorea într-o zi de iarnã prin zãpada
troienitã ºi a amorþit de frig, fapt care, aproape pe nesimþite, i-a luat
puterea de viaþã. ªi când a fost aproape sã moarã de frig, în gerul
nãpraznic, ºi aproape sã renunþe la lupta pentru viaþã, el a auzit
gemetele unui tovar㺠de drum care pierea de frig, dupã cum era
gata sã piarã ºi el. Omenia lui [93] a fost trezitã sã-l salveze. I-a
frecat membrele acoperite cu gheaþã ale nefericitului om ºi, dupã
un efort considerabil, l-a ridicat în picioare. Deoarece nu putea sã
stea în picioare, l-a purtat în braþele lui compãtimitoare tocmai prin
troienele pe care el nu crezuse cã le va putea trece singur. ªi, dupã
ce l-a dus pe tovarãºul lui de cãlãtorie la un loc sigur, ºi-a dat seama
cã, salvându-l pe semenul sãu, se salvase pe sine. Eforturile lui
serioase de a salva pe altul a înviorat sângele care-i îngheþa în vene
ºi a dat naºtere la o cãldurã sãnãtoasã la extremitãþile corpului.
Lecþiile acestea trebuie aduse înaintea celor tineri în credinþã în
mod continuu, nu numai prin învãþãturã, ci ºi prin exemplu, ca, în
experienþa lor creºtinã, sã poatã realiza rezultate asemãnãtoare. –
Mãrturii, vol. 4, p. 319,32
Nu trebuie sã vã închideþi în voi înºivã ºi sã fiþi mulþumiþi, pentru
cã aþi fost binecuvântaþi cu o cunoaºtere a adevãrului. Cine v-a
adus adevãrul? Cine v-a arãtat lumina Cuvântului lui Dumnezeu?
Dumnezeu nu v-a dat lumina Sa, ca sã fie pusã sub un obroc. Am
citit despre o expediþie fãcutã în cãutarea lui Sir John Franklin.
Oameni curajoºi au pãrãsit cãminul lor ºi au rãtãcit prin Mãrile
Nordului, suferind lipsuri, foame, frig ºi obosealã. ªi pentru ce au
suferit toate acestea?... Doar pentru onoarea de a descoperi trupurile
Chemarea la redeºteptare 103
moarte ale exploratorilor, sau, dacã era posibil, de a salva pe câþiva
din grup de la o moarte îngrozitoare, pe care aveau sã o sufere în
mod sigur, dacã ajutorul nu ar fi ajuns la ei la timp. Dacã ar fi putut
sã salveze mãcar un singur om de la moarte, ei ar fi considerat cã
toatã suferinþa le va fi rãsplãtitã. Tot ce au fãcut a fost cu sacrificiul
confortului ºi al fericirii lor.
Gândiþi-vã la acest lucru, apoi întrebaþi-vã cât suntem noi dispuºi
sã sacrificãm pentru salvarea sufletelor preþioase din jurul nostru.
Nu suntem obligaþi sã mergem departe de casã, într-o cãlãtorie lungã
ºi anevoioasã, pentru a salva viaþa unui om care piere. Chiar la uºa
noastrã ºi pretutindeni în jurul nostru, existã suflete care trebuie sã
fie salvate, suflete care pier – bãrbaþi ºi femei care mor fãrã speranþã,
fãrã Dumnezeu – ºi totuºi noi suntem dezinteresaþi, spunând, dacã
nu prin cuvinte, prin faptele noastre: „Sunt eu pãzitorul fratelui
meu?” Aceºti oameni care ºi-au pierdut viaþa în încercarea de a-i
salva pe alþii sunt elogiaþi de lume, [94] ca niºte eroi ºi niºte martiri.
Cum ar trebui sã ne simþim noi, care avem perspectiva vieþii veºnice,
dacã nu facem micile sacrificii pe care Dumnezeu ni le cere pentru
salvarea oamenilor? – Review and Herald, 14 august 1888
Într-un orãºel din New England, a fost sãpatã o fântânã. Când
lucrarea era aproape încheiatã, pãmântul s-a surpat, acoperind un
om care se afla încã pe fundul fântânii. Imediat au fost chemate
ajutoare, iar mecanicii, fermierii, comercianþii ºi juriºtii din apropiere
s-au grãbit sã-l salveze fãrã întârziere. Mâini binevoitoare au adus
îndatã frânghii, scãri, cazmale ºi lopeþi. Toþi strigau: „Salvaþi-l!,
Oh, salvaþi-l!”
Oamenii au lucrat cu disperare, pânã când fruntea li s-a acoperit
de sudoare ºi braþele au început sã le tremure din cauza efortului.
În adâncul fântânii a fost introdusã o þeavã lungã prin care l-au
strigat pe omul îngropat, cerându-i sã rãspundã, dacã mai este în
viaþã. Atunci s-a auzit rãspunsul: „Sunt în viaþã, dar grãbiþi-vã. Este
îngrozitor aici înãuntru”. Ei ºi-au înnoit eforturile cu un strigãt de
bucurie. În cele din urmã, omul a fost gãsit ºi salvat, iar bucuria
tuturor pãrea sã ajungã pânã la ceruri. Vestea: „Este salvat!” a
rãsunat pe toate strãzile oraºului.
104 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Oare a fost un zel, un interes ºi un entuziasm prea mare pentru
a salva doar un singur om? Cu siguranþã cã nu, dar ce este pierderea
vieþii trecãtoare, în comparaþie cu pierderea mântuirii? Dacã
pericolul pierderii unei vieþi stârneºte un simþãmânt aºa de puternic
în inimile omeneºti, nu ar trebui ca pierderea unui suflet sã stârneascã
un interes mult mai profund în inima celor care pretind cã înþeleg
pericolul în care se aflã cei ce sunt despãrþiþi de Hristos? Oare, în
lucrarea de salvare a sufletelor, slujitorii lui Dumnezeu nu vor
manifesta un zel tot aºa de mare cum a fost zelul manifestat pentru
salvarea vieþii acelui om îngropat într-o fântânã? – Slujitorii
Evangheliei, p. 31,32
Mãrturisirea ºi faptele
Fiecare adevãr important, primit în inimã, trebuie sã-ºi gãseascã
expresia în viaþã. Oamenii simt dorinþa de a le propovãdui altora
puterea iubirii lui Hristos, numai în mãsura în care au primit-o, ºi
însuºi actul de a o propovãdui intensificã ºi adânceºte valoarea ei
în propriul suflet. – Review and Herald, 19 februarie 1889
Credinþa noastrã sã fie bogatã în fapte bune, deoarece credinþa
fãrã fapte este moartã. – Mãrturii, vol. 4, p. 145 [95]
Toþi cei care primesc în inimã solia Evangheliei vor simþi dorinþa
puternicã de a o vesti. Iubirea cereascã a Domnului Hristos trebuie
sã le fie prezentatã ºi altora. – Parabolele Domnului Hristos, p. 125
Noi trebuie sã-L lãudãm pe Dumnezeu printr-o slujire care sã
poatã fi observatã de toþi, fãcând tot ce ne stã în putere pentru a
contribui la slava Numelui Sãu. – Idem, p. 300
Credinþa noastrã în timpul de faþã nu trebuie sã se mãrgineascã
numai la a fi de acord, a consimþi sã crezi în teoria soliei îngerului
al treilea. Noi trebuie sã avem uleiul harului lui Hristos, care va
alimenta candela ºi va face ca lumina vieþii sã strãluceascã, arãtând
calea celor care sunt în întuneric. – Mãrturii, vol. 9, p. 155
Tãria voastrã spiritualã ºi binecuvântarea vor fi proporþionale
cu lucrarea iubirii ºi cu faptele bune pe care le faceþi. – Idem, vol. 3,
p. 526
Chemarea la redeºteptare 105
Mult mai mult s-ar putea face pentru Hristos, dacã toþi cei care
au lumina adevãrului ar practica adevãrul. – Mãrturii, vol. 9, p. 40
Mi s-a arãtat cã noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre
nu sunt în acord cu credinþa noastrã. Credinþa noastrã mãrturiseºte
cã trãim sub influenþa vestirii celei mai solemne solii, care a fost
datã vreodatã muritorilor. Totuºi, cu toate cã acest fapt este evi-
dent, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de
sine nu se comparã cu caracterul lucrãrii. Trebuie sã ne trezim din
morþi ºi Hristos ne va da viaþã. – Idem, vol. 2, p. 114
Mergeþi în credinþã sã proclamaþi adevãrul aºa cum l-aþi crezut.
Lãsaþi ca aceia pentru care lucraþi sã vadã cã, pentru voi, El este o
realitate vie. – Idem, vol. 9, p. 42
O viaþã creºtinã e argumentul cel mai puternic ce poate fi adus
în favoarea creºtinismului. – Idem, vol. 9, p. 21
Mulþi mãrturisesc Numele lui Hristos, dar inima lor nu este
angajatã în slujba Sa. Ei pretind pur ºi simplu cã sunt evlavioºi ºi,
tocmai prin acest fapt, se fac vrednici de o condamnare mai mare
ºi devin niºte slujitori ai lui Satana, mai înºelãtori ºi mai plini de succes
pentru ruina sufletelor. – Review and Herald, 27 martie 1888 [96]
Aceia care vegheazã în vederea venirii Domnului îºi curãþã
sufletele prin ascultare de adevãr. ªi cu vegherea atentã ei combinã
o activitate plinã de zel. Pentru cã ºtiu cã Domnul este la uºã, zelul
lor este înviorat ºi colaboreazã cu fiinþele cereºti în lucrarea pentru
salvarea sufletelor. Aceºtia sunt slujitorii credincioºi ºi înþelepþi,
care dau celor din casa Domnului „partea lor de hranã la timpul
cuvenit” (Luca 12,42). Ei vestesc adevãrul care este de folos în
vremea aceasta. Dupã cum Enoh, Noe, Avraam ºi Moise au vestit
adevãrul, fiecare pentru vremea lui, tot astfel ºi slujitorii lui Hristos
dau acum o avertizare deosebitã pentru generaþia lor. – Hristos,
Lumina lumii, p. 634
Starea noastrã înaintea lui Dumnezeu nu depinde de mãrimea
luminii pe care am primit-o, ci de felul în care ne folosim de ea. De
aceea, pânã ºi pãgânii, care aleg sã facã binele în mãsura în care îl
cunosc, sunt într-o stare mai favorabilã decât aceia care au avut o
106 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
luminã mai mare ºi care pretind cã slujesc lui Dumnezeu, dar care
de fapt dispreþuiesc lumina ºi, prin viaþa lor de toate zilele, contrazic
mãrturisirea lor. – Hristos, Lumina lumii, p. 239
Este privilegiul fiecãrui creºtin, nu numai sã aºtepte, ci ºi sã
grãbeascã venirea Domnului Isus Hristos. Dacã toþi cei care pretind
cã poartã Numele Sãu ar aduce roade spre slava Lui, cât de rapid ar
fi semãnatã sãmânþa Evangheliei în întreaga lume. Ultimul mare
seceriº ar avea loc repede, iar Hristos ar veni pentru a aduna grâul
preþios. – Parabolele Domnului Hristos, p. 69
Creºtinii trebuie sã se ridice ºi sã-ºi asume îndatoririle neglijate,
pentru cã propria mântuire depinde de efortul individual. – Review
and Herald, 23 august 1881
Adevãrata închinare constã în a lucra împreunã cu Hristos.
Rugãciunile, îndemnurile ºi vorbirea sunt niºte roade ieftine, adesea
legate între ele, dar faptele bune, grija faþã de cei nevoiaºi, faþã de
orfani ºi de vãduve constituie roadele adevãrate, care cresc natural
într-un pom bun. Idem, 16 august 1881
Fiecare membru al bisericii sã-ºi asume lucrarea care i-a fost
rânduitã de a rãspândi ºi, în acelaºi timp, de a primi lumina. [97]
Nimeni nu este scuzat pentru faptul cã este inactiv în via Domnului.
– Idem, 19 februarie 1889
Principiul împlinirii în faptã este rodul pe care Domnul Hristos
ne cere sã-l aducem – sã îndeplinim fapte de bunãtate, sã rostim
cuvinte amabile ºi sã manifestãm o atenþie duioasã faþã de sãraci,
nevoiaºi ºi suferinzi. – Idem, 16 august 1881
Femeia din Samaria care a vorbit cu Isus la fântâna lui Iacov
abia-L gãsise pe Mântuitorul, cã a ºi adus pe alþii la El. Ea s-a dovedit
o misionarã mai eficientã decât propriii Sãi ucenici. Aceºtia n-au
vãzut nimic în Samaria care sã fie un semn cã aici se deschidea un
câmp promiþãtor. Gândurile lor erau fixate asupra unei mari lucrãri,
care avea sã fie înfãptuitã în viitor. Ei n-au vãzut cã tocmai în jurul
lor era o recoltã de cules. Însã, prin femeia pe care ei au dispreþuit-o,
o cetate întreagã a fost adusã în ascultare de Isus. Ea a dus de
îndatã lumina concetãþenilor ei. Aceastã femeie reprezintã lucrarea
unei credinþe practice în Hristos. – Divina vindecare, p. 102
Chemarea la redeºteptare 107
Adventiºtii de ziua a ºaptea fac un progres, dublându-ºi numãrul,
înfiinþând centre misionare ºi fluturând steagul adevãrului în locurile
întunecate ale pãmântului, ºi totuºi lucrarea înainteazã cu mult mai
încet decât ar dori Dumnezeu. De ce? Pentru cã membrii bisericii
nu sunt interesaþi în mod individual sã depunã efortul stãruitor pe
care sunt capabili sã-l facã ºi, de aceea, fiecare ramurã a lucrãrii
este prejudiciatã de lipsa lucrãtorilor devotaþi, umili, temãtori de
Dumnezeu ºi cu evlavie fierbinte. Unde sunt soldaþii crucii lui
Hristos? Toþi cei temãtori de Dumnezeu, sinceri ºi devotaþi cu toatã
inima, care cautã cu fermitate slava lui Dumnezeu, sã se pregãteascã
pentru bãtãlia împotriva erorii. În acest ceas al conflictului spiri-
tual, existã prea mulþi care cad, prea mulþi cuprinºi de laºitate. Oh,
dacã, în loc sã fie slabi, ei ar putea sã fie fãcuþi puternici, ºi sã
devinã niºte viteji în luptã, punând pe fugã oºtirile vrãjmaºilor! –
Historical Sketches, p. 290
Este un principiu universal acela cã, ori de câte ori cineva refuzã
sã foloseascã puterile date lui de Dumnezeu, aceste puteri slãbesc
ºi dispar. Adevãrul care nu este trãit, care nu este împãrtãºit ºi altora
îºi pierde puterea lui dãtãtoare de viaþã ºi însuºirea lui vindecãtoare.
– Faptele apostolilor, p. 206 [98]
Cei care se strãduiesc sã menþinã vieþuirea creºtinã prin primirea
pasivã a binecuvântãrilor ce vin prin mijloacele harului, fãrã a face
nimic pentru Hristos, pur ºi simplu încearcã sã trãiascã mâncând,
fãrã sã munceascã. ªi în domeniul spiritual, ca în cel fizic, acest
fapt are întotdeauna ca rezultat degenerarea ºi decãderea. – Calea
cãtre Hristos, p. 85
Pericolele care însoþesc activitatea misionarã
Sã nu uitãm cã, pe mãsurã ce activitatea sporeºte ºi pe mãsurã
ce avem succes în îndeplinirea lucrãrii care trebuie sã fie fãcutã,
existã pericolul de a ne încrede în planurile ºi în metodele omeneºti.
Se va manifesta o tendinþã de a ne ruga mai puþin ºi de a avea mai
puþinã credinþã. Vom fi în pericolul de a ne pierde simþãmântul
dependenþei de Dumnezeu, singurul care poate face lucrarea noastrã
sã reuºeascã, dar, deºi aceasta este tendinþa, nimeni sã nu creadã
108 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cã slujitorul omenesc trebuie sã facã mai puþin. Nu, el nu trebuie sã
facã mai puþin, ci mai mult, primind darul ceresc, Duhul Sfânt. –
Review and Herald, 4 iulie 1893
Vor veni timpuri când biserica va fi miºcatã de puterea divinã,
iar rezultatul va fi o activitate stãruitoare, deoarece puterea vie a
Duhului Sfânt îi va inspira pe membri sã meargã ºi sã aducã suflete
la Hristos. Totuºi, când se va manifesta aceastã activitate, lucrãtorii
cei mai zeloºi vor fi în siguranþã, numai dacã vor depinde de
Dumnezeu, printr-o rugãciune continuã ºi stãruitoare. Ei vor trebui
sã înalþe rugãciuni fierbinþi ca, prin harul lui Hristos, sã poatã fi
salvaþi de a deveni mândri de lucrarea lor sau de a face din
activitatea lor un mijloc de mântuire. Ei trebuie sã priveascã la
Domnul Isus fãrã încetare, ca sã poatã înþelege cã puterea Sa este
cea care îndeplineºte lucrarea ºi, în felul acesta, sã fie în stare sã-I
atribuie lui Dumnezeu toatã slava. Vom fi chemaþi sã facem
eforturile cele mai hotãrâte pentru a extinde lucrarea lui Dumnezeu,
iar rugãciunea înãlþatã spre Tatãl nostru ceresc va fi absolut esenþialã.
Va fi necesar sã ne rugãm în cãmãruþã, în familie ºi în bisericã. –
Ibidem
Dupã aprecierea rabinilor, esenþa religiei consta în a fi totdeauna
într-o activitate intensã. Ei se legau [99] de unele fapte exterioare
pentru a-ºi arãta înalta lor evlavie. În felul acesta se despãrþeau de
Dumnezeu ºi se zideau în mulþumirea de sine. Primejdia aceasta
existã ºi astãzi. Pe mãsurã ce activitatea creºte ºi avem succes într-o
ramurã oarecare a lucrãrii pentru Dumnezeu, apare primejdia de a
ne încrede în planurile ºi metodele omeneºti. Existã tendinþa de a
ne ruga mai puþin ºi de a avea credinþã puþinã. Ca ºi ucenicii, suntem
în primejdia de a pierde din vedere dependenþa noastrã de
Dumnezeu ºi de a cãuta sã facem un mântuitor din activitatea
noastrã. Trebuie sã privim fãrã încetare la Isus ºi sã ne dãm seama
cã puterea Lui este aceea care sãvârºeºte lucrarea. Deºi trebuie sã
lucrãm cu râvnã pentru mântuirea celor pierduþi, trebuie sã ne luãm
timp ºi pentru meditaþie, pentru rugãciune ºi pentru studierea
Cuvântului lui Dumnezeu. Numai lucrul sãvârºit cu multã rugãciune
Chemarea la redeºteptare 109
ºi sfinþit prin meritele lui Hristos se va dovedi în cele din urmã a fi
folositor spre bine. – Hristos, Lumina lumii, p. 362
Încurajãri pentru cei care încep slujirea creºtinã
Lucrãtorii cei mai de succes sunt aceia care, plini de voie bunã,
sãvârºesc lucrarea de a-I sluji lui Dumnezeu în lucruri mici. Fiecare
fiinþã omeneascã trebuie sã lucreze cu firul vieþii sale, þesându-l în
pânzã pentru a ajuta sã se completeze modelul. – Mãrturii, vol. 6,
p.115
Noi trebuie sã facem din datoriile de toate zilele acte de devoþiune,
sporind continuu în capacitatea de a fi de folos, deoarece noi ne
vedem lucrarea în lumina veºniciei. – Idem, vol. 9, p. 150
Domnul are un loc pentru fiecare în marele Sãu plan. Talente
care nu sunt necesare nu sunt date. – Idem, vol. 9, p. 37
Fiecare îºi are locul în planul veºnic al cerului. Fiecare trebuie
sã lucreze în cooperare cu Domnul Hristos pentru mântuirea
oamenilor. Dupã cum este sigur cã în locaºurile cereºti a fost pregãtit
un loc pentru noi, tot atât de sigur este faptul cã pe pãmânt ne-a
fost desemnat un loc special, în care trebuie sã lucrãm pentru
Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, p. 326,327
Domnul are privirea îndreptatã asupra oricãrui membru din
poporul Sãu; El are planuri pentru fiecare dintre ei. – Mãrturii, vol.
6, p. 12 [100]
Toþi pot face ceva în aceastã lucrare. Nimeni nu va fi considerat
nevinovat înaintea lui Dumnezeu, dacã nu a lucrat cu zel ºi neegoist
pentru salvarea sufletelor. – Idem, vol. 5, p. 395
Datoria voastrã nu poate sã fie trecutã asupra altuia. Nimeni
altul, ci numai voi puteþi sã vã faceþi lucrarea. Dacã voi reþineþi
lumina, cineva trebuie sã fie lãsat în întuneric, prin neglijenþa
voastrã. – Idem, vol. 5, p. 464
Lucrãtorul umil, care rãspunde cu un spirit de supunere la
chemarea lui Dumnezeu, poate fi sigur cã va primi ajutorul divin.
Însuºi faptul de a accepta o responsabilitate aºa de mare ºi de sfântã
110 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
înnobileazã caracterul. El pune în miºcare cele mai înalte capacitãþi
intelectuale ºi spirituale, întãreºte ºi purificã mintea ºi inima. Este
minunat sã vezi cât de puternic poate deveni un om slab, prin
credinþa în puterea lui Dumnezeu, cât de hotãrâte devin eforturile
lui ºi cât de abundente sunt rezultatele bune pe care le produce.
Acela care începe cu puþina cunoaºtere pe care o are, într-o manierã
umilã, împãrtãºindu-le altora ceea ce ºtie ºi cãutând în acelaºi timp
sã cunoascã mai mult, va descoperi cã toate comorile cerului
aºteaptã sã fie puse la dispoziþia lui. Cu cât se va strãdui mai mult
sã rãspândeascã luminã, cu atât va primi mai multã luminã. Cu cât
încearcã sã le explice altora Cuvântul lui Dumnezeu, cu dragoste
faþã de oameni, cu atât va înþelege el însuºi mai clar acest Cuvânt.
Cu cât vom folosi mai mult cunoºtinþele pe care le deþinem ºi ne
vom exercita capacitãþile, cu atât vom avea mai multe cunoºtinþe ºi
o putere mai mare. – Parabolele Domnului Hristos, p. 354
Fiecare sã lucreze pentru Dumnezeu ºi pentru semeni. Fiecare
sã dovedeascã înþelepciune ºi sã nu fie niciodatã gãsit inactiv,
aºteptând sã fie pus la treabã de altcineva. Acel „cineva”, care l-ar
putea trimite la lucru, este supraaglomerat cu responsabilitãþi ºi se
pierde timp în aºteptarea indicaþiilor lui. Domnul îþi va da
înþelepciune pe loc. Încã este adresatã chemarea: „Fiule, du-te ºi
lucreazã în via Mea”. „Astãzi, dacã auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi
inimile” (Evrei 3,7.8). Domnul κi începe chemarea cu apelativul
„Fiule”. Cât de blând ºi afectuos ºi, în acelaºi timp, cât de urgent!
Aceastã invitaþie este ºi ea o poruncã. – Sfaturi pentru pãrinþi,
profesori ºi elevi, p. 419
Puterea de a rezista rãului este mai bine dobânditã printr-o
lucrare energicã – Faptele apostolilor, p. 105
Fiecare faptã, fiecare act de dreptate, milã ºi bunãvoinþã, [101]
face sã fie bucurie în ceruri. – Review and Herald, 16 august 1881
Duhul lui Hristos este un duh misionar. Prima dorinþã a unei
inimi renãscute este sã-i aducã ºi pe alþii la Mântuitorul. – Tragedia
veacurilor, p. 70
Chemarea la redeºteptare 111
Singura cale de a creºte în har este aceea de a îndeplini cu
conºtiinciozitate tocmai lucrarea pe care ne-a poruncit Domnul
Hristos sã o facem. – Review and Herald, 7 iunie 1887
Nu trebuie sã aºtepþi ocazii mari, speciale, sau talente
extraordinare, pentru ca numai dupã aceea sã lucrezi pentru
Dumnezeu. – Calea cãtre Hristos, p. 83
Omul care este o binecuvântare pentru societate ºi care are
succes în viaþã este cel care, indiferent dacã este educat sau nu, îºi
foloseºte toate puterile în slujba lui Dumnezeu ºi a semenilor lui. –
Southern Watchman, 2 aprilie 1903
Mulþi dintre cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu capacitatea
de a îndeplini o lucrare excelentã, realizeazã foarte puþin, pentru
cã încearcã puþin. – Parabolele Domnului Hristos, p. 331.
Dacã dai greº în nouãzeci ºi nouã de ori dintr-o sutã, dar reuºeºti
sã salvezi un singur suflet de la ruinã, ai fãcut o faptã nobilã pentru
cauza Domnului. – Mãrturii, vol. 4, p. 132
Legãturile dintre Dumnezeu ºi fiecare suflet sunt aºa de intime
ºi profunde, ca ºi când n-ar mai fi pe pãmânt nici un alt om de care
sã Se îngrijeascã ºi pentru care sã-L fi dat pe Fiul Sãu mult iubit. –
Calea cãtre Hristos, p. 100
Domnul vede ºi înþelege ºi vã va folosi, în ciuda slãbiciunii
voastre, dacã oferiþi talentul vostru ca un dar consacrat în slujba
Lui, deoarece, în slujire activã, dezinteresatã, cel slab ajunge tare
ºi se bucurã de preþioasa Lui apreciere. Bucuria Domnului este un
element de putere. Dacã sunteþi credincioºi, pacea care întrece orice
pricepere va fi rãsplata voastrã în viaþa aceasta, iar în viaþa viitoare
veþi intra în bucuria Domnului nostru. – Mãrturii, vol. 8, p. 34
Persoanele care au puþine talente, dacã sunt credincioase în a-ºi
pãstra inimile în iubire faþã de Dumnezeu, pot sã câºtige multe
suflete la Hristos. Harlan Page era un biet mecanic, cu o iscusinþã
obiºnuitã ºi o educaþie limitatã, dar el a fãcut din înaintarea cauzei
lui Dumnezeu preocuparea sa principalã ºi eforturile sale au fost
încununate cu un deosebit succes. El a lucrat pentru salvarea [102]
112 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
semenilor lui prin convorbiri personale ºi prin rugãciuni stãruitoare.
El a înfiinþat adunãri de rugãciune, a organizat ºcoli de duminicã ºi
a distribuit broºuri ºi alte materiale religioase. Pe patul de moarte,
cu umbra veºniciei pe faþa sa, a putut sã spunã: „ªtiu cã totul se
datoreazã harului lui Dumnezeu, ºi nu vreunui merit a ceea ce am
fãcut eu; dar consider cã am dovada faptului cã mai bine de o sutã
de suflete au fost convertite la Dumnezeu prin lucrarea mea
personalã”. – Mãrturii, vol. 5, p. 307,308
Lumea aceasta nu este cerul creºtinului, ci numai atelierul lui
Dumnezeu, unde urmeazã sã fim ajustaþi spre a ne uni cu îngerii
fãrã pãcat din cerul cel sfânt. – Idem, vol. 2, p. 187
Cel mai umil ºi mai sãrac dintre ucenicii Domnului Hristos poate
fi o binecuvântare pentru alþii. Poate cã nu-ºi dau seama cã fac
vreun bine deosebit, dar, prin influenþa lor tãcutã, ei pot pune în
miºcare valuri de binecuvântare care vor deveni tot mai adânci ºi
mai vaste, ale cãror rezultate binecuvântate poate cã nu le vor
cunoaºte pânã în ziua rãsplãtirii finale. Ei nu simt ºi nici nu sunt
conºtienþi de faptul cã îndeplinesc o lucrare însemnatã. Ei nu sunt
chemaþi sã se împovãreze singuri cu grija privitoare la reuºitã. Tot
ce au de fãcut este sã meargã înainte în liniºte, îndeplinind cu
credincioºie lucrarea pe care le-o încredinþeazã providenþa lui
Dumnezeu, ºi viaþa lor nu va fi trãitã zadarnic. Caracterul lor se va
dezvolta devenind tot mai mult asemenea lui Hristos; ei sunt lucrãtori
împreunã cu Dumnezeu în viaþa aceasta ºi se pregãtesc pentru o
lucrare mai înaltã ºi pentru bucuria neumbritã a vieþii veºnice. –
Calea cãtre Hristos, p. 83
Existã mulþi oameni care s-au consacrat Domnului Hristos, ºi
totuºi nu vãd nici o ocazie de a îndeplini o lucrare mare sau de a
face sacrificii mari în slujba Sa. Ei pot gãsi mângâiere, gândin-
du-se cã nu este necesarã acea renunþare la sine a martirilor, care Îi
este cea mai plãcutã lui Dumnezeu. Este posibil ca misionarul care
înfruntã zi de zi pericolul ºi moartea sã nu se afle în poziþia cea mai
înaltã în rapoartele cerului. Un om care este creºtin în viaþa sa
particularã, care renunþã la sine zi de zi, este sincer în scopurile
Chemarea la redeºteptare 113
sale ºi nutreºte gânduri curate, este credincios ºi evlavios, se
comportã cu blândeþe atunci când este provocat, este conºtiincios
în lucrurile mici ºi reprezintã caracterul Domnului Hristos în viaþa
de cãmin poate fi în ochii lui Dumnezeu chiar mai preþios [103]
decât un misionar renumit în întreaga lume sau decât un martir. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 403.
Nu cantitatea muncii sau rezultatele ei vizibile o fac sã fie
valoroasã în ochii lui Dumnezeu, ci spiritul în care este îndeplinitã.
– Idem, p. 397
Aprobarea Stãpânului nu este datã pentru mãrimea lucrãrii
îndeplinite, pentru cã au fost câºtigate multe lucruri, ci din cauza
credincioºiei chiar în puþine lucruri. Nu rezultatele mari pe care le
obþinem, ci motivele din care acþionãm au valoare înaintea lui
Dumnezeu. El preþuieºte bunãtatea ºi credincioºia mai mult decât
mãrimea lucrãrii îndeplinite. – Mãrturii, vol. 2, p. 510,511
Nu treceþi pe lângã lucrurile mici, în aºteptarea unei lucrãri mari.
Voi veþi putea face cu succes o lucrare mãruntã, dar aþi putea sã
daþi greº cu totul în încercarea de a face o lucrare mare ºi sã cãdeþi
în descurajare. Apucaþi-vã de lucru oriunde vedeþi cã este ceva de
fãcut. Fie cã sunteþi bogaþi sau sãraci, mari sau smeriþi, Dumnezeu
vã cheamã la serviciu activ pentru El. Tocmai fãcând cu toatã
puterea voastrã ce gãsesc mâinile voastre de fãcut, veþi dezvolta
talentul ºi aptitudinea voastrã pentru lucrare. ªi tocmai prin
neglijarea ocaziilor voastre zilnice, deveniþi neroditori ºi veºtejiþi.
De aceea sunt atât de mulþi pomi neroditori în grãdina Domnului. –
Idem, vol. 9, p. 129
Domnul doreºte sã folosim toate darurile pe care le avem ºi,
dacã vom face aceasta, vom primi daruri ºi mai mari. El nu ne
înzestreazã în mod supranatural cu aptitudini care ne lipsesc, ci, pe
mãsurã ce le folosim pe acelea pe care le avem, va conlucra cu noi
pentru a dezvolta ºi pentru a întãri fiecare capacitate a noastrã. Prin
fiecare sacrificiu fãcut cu seriozitate ºi cu toatã inima în slujba
Domnului, puterile noastre se vor mãri. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 353,354
114 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Inima Domnului Hristos este învioratã când îi vede pe cei care
sunt sãraci din toate punctele de vedere. Inima Sa este învioratã,
deoarece El îi priveºte altfel pe cei blânzi ºi împovãraþi; ea este
învioratã, deoarece El vede foamea aparent neastâmpãratã dupã
neprihãnire ºi incapacitatea multora de a începe sã lucreze pentru
El. El spune „bun venit” tocmai acestei stãri de lucruri, care i-ar
descuraja pe mulþi pastori. – Slujitorii Evangheliei, p. 37
Dacã îndatoririle ne reþin aici, nu este nevoie sã mergem în þãrile
pãgâne ca sã lucrãm pentru Hristos, nici chiar sã pãrãsim cercul
restrâns al familiei. Noi putem face acest lucru în cercul familiei,
[104] în bisericã, printre cei cu care suntem asociaþi ºi în mijlocul
cãrora ne desfãºurãm activitatea profesionalã. – Calea cãtre Hristos,
p. 86
Dacã facem din viaþa ºi din învãþãturile lui Hristos studiul nostru,
fiecare eveniment care va avea loc ne va furniza un text pentru o
cuvântare impresionantã. – Mãrturii, vol. 9, p. 63
Viaþa de pe pãmânt este începutul vieþii din cer; educaþia de pe
pãmânt reprezintã o iniþiere în principiile cerului; lucrarea vieþii de
aici este o pregãtire pentru lucrarea vieþii de acolo. Ceea ce suntem
acum în caracter ºi slujire sfântã este reflecþia sigurã a ceea ce vom
fi. – Educaþie, p. 307
Cei care resping privilegiul tovãrãºiei cu Hristos în lucrare resping
singura pregãtire care îi face vrednici sã aibã pãrtãºie cu El la slava
Sa. Ei resping pregãtirea care oferã putere ºi nobleþe de caracter în
aceastã viaþã. – Idem, p. 264
Nimeni sã nu presupunã cã poate trãi o viaþã egoistã, iar, apoi,
dupã ce a slujit intereselor proprii, sã intre în bucuria Domnului
sãu. Acest fel de oameni nu pot lua parte la bucuria unei iubiri
neegoiste. Ei nu ar fi potriviþi pentru a trãi în curþile cereºti. Ei nu ar
putea preþui atmosfera curatã a iubirii care cuprinde întreg cerul.
Pentru mintea lor, ºtiinþa cerurilor ar fi o enigmã. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 364,365
Hristos ne invitã sã lucrãm cu rãbdare ºi stãruinþã pentru miile
de oameni care mor în pãcatele lor, împrãºtiaþi prin toate þãrile, ca
Chemarea la redeºteptare 115
niºte epave pe un þãrm pustiu. Aceia care se împãrtãºesc de slava
lui Hristos, trebuie sã se împãrtãºeascã ºi de lucrarea Lui, ajutân-
du-i pe cei slabi, pe cei nenorociþi ºi pe cei descurajaþi. – Mãrturii,
vol. 9, p. 31
Oameni obiºnuiþi trebuie sã-ºi ia locul ca lucrãtori. Împãrtãºind
întristãrile semenilor lor, aºa cum Mântuitorul a împãrtãºit întristãrile
omenirii, ei Îl vor vedea prin credinþã cum lucreazã împreunã cu
ei. – Idem, vol. 7, p. 272
Hristos stã pentru a I se reproduce portretul în fiecare creºtin.
Dumnezeu a predestinat pe oricine „sã fie asemenea chipului Fiului
Sãu” (Romani 8,29). În fiecare trebuie sã se manifeste faþã de lume
iubirea cea îndelung rãbdãtoare a lui Hristos, sfinþenia, blândeþea,
îndurarea ºi adevãrul Lui. – Hristos, Lumina lumii, p. 827 [105]
Chemarea de a aºeza totul pe altarul slujirii este adresatã fiecãruia.
Nu ni se cere sã slujim cum a slujit Elisei, nici nu ni se porunceºte
tuturor sã vindem tot ce avem; ci Dumnezeu ne cere sã dãm slujirii
Sale primul loc în viaþa noastrã, sã nu lãsãm nici o zi sã treacã fãrã
sã facem ceva pentru înaintarea lucrãrii Sale pe pãmânt. El nu
aºteaptã de la toþi acelaºi fel de slujire. Unul poate fi chemat sã
slujeascã într-o þarã strãinã, altuia i se poate cere sã ofere bunurile
lui pentru a susþine lucrarea Evangheliei. Dumnezeu primeºte
darurile fiecãruia. Este nevoie de consacrarea vieþii ºi a tuturor
intereselor ei. Aceia care se consacrã astfel vor auzi ºi vor asculta
chemarea Cerului. – Profeþi ºi regi, p. 221
Înþeleptul în felul lumii, care mediteazã ºi plãnuieºte ºi care are
pururea în minte afacerile sale, ar trebui sã caute sã devinã înþelept
în probleme de interes veºnic. Dacã ar depune tot atâta energie
pentru a-ºi asigura comoara cereascã ºi viaþa aceea care se mãsoarã
cu viaþa lui Dumnezeu, aºa cum face pentru asigurarea câºtigurilor
lumeºti, câte nu s-ar putea realiza? – Mãrturii, vol. 6, p. 297
Dumnezeu va influenþa oameni umili sã vesteascã solia
adevãrului prezent. Mulþi dintre aceºtia vor fi vãzuþi alergând
încoace ºi încolo, constrânºi de Duhul lui Dumnezeu sã transmitã
116 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
lumina acelora care sunt în întuneric. Adevãrul este ca un foc în
oasele lor, umplându-i cu o dorinþã arzãtoare de a-i lumina pe aceia
care stau în întuneric. Mulþi, chiar ºi printre cei needucaþi, vor
proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Copii vor fi determinaþi de Duhul
lui Dumnezeu sã porneascã ºi sã vesteascã solia cereascã. Duhul
va fi turnat asupra acelora care se supun îndemnurilor Lui.
Lepãdând regulile obligatorii ale oamenilor ºi miºcãrile prudente,
ei se vor alãtura oºtirii lui Dumnezeu. – Mãrturii, vol. 7, p. 26,27
Tabloul vieþii creºtine
Inima care primeºte Cuvântul lui Dumnezeu nu este ca o apã
care se evaporã, ºi nici ca o fântânã crãpatã care îºi pierde comoara.
Ea este ca un torent de munte hrãnit de izvoare ce nu seacã, ale
cãrui ape reci ºi sclipitoare sar din stâncã în stâncã, înviorându-i pe
cei obosiþi, pe cei însetaþi, pe cei împovãraþi. Ea [106] este ca un
râu ce curge mereu ºi, pe mãsurã ce înainteazã, devine tot mai
adânc ºi mai larg, pânã când apele lui dãtãtoare de viaþã se
rãspândesc peste tot pãmântul. Torentul care curge pe calea lui
cântând, lasã în urmã darul lui de verdeaþã ºi de rodnicie. Iarba de
pe malurile lui este de un verde viu, copacii au un frunziº mai
bogat, florile sunt din belºug. Când pãmântul este uscat ºi pârjolit
de cãldura sufocantã a verii, un contur de verdeaþã aratã cursul
râului.
Aºa stau lucrurile ºi cu adevãratul copil al lui Dumnezeu. Religia
lui Hristos se dã pe faþã ca un principiu însufleþitor ºi pãtrunzãtor,
ca o putere spiritualã vie, lucrãtoare. Când inima se deschide
influenþei cereºti a adevãrului ºi a dragostei, aceste principii se vor
revãrsa ca niºte izvoare din pustie, fãcând sã aparã rodnicie acolo
unde acum este uscãciune ºi sãrãcie. – Profeþi ºi regi, p. 233,234
Deviza creºtinului
În viaþa creºtinã sunt trei devize, de care trebuie sã þinem seamã,
dacã vrem ca Satana sã nu ne atace pe furiº, ºi anume: „Vegheazã,
roagã-te ºi lucreazã”. – Mãrturii, vol. 2, p. 283
Chemarea la redeºteptare 117
Paralizia spiritualã
Puterea vine prin exerciþiu. Toþi aceia care folosesc capacitãþile
pe care Dumnezeu li le-a dat vor dezvolta capacitatea de a se
consacra în slujba Sa. Aceia care nu fac nimic pentru cauza lui
Dumnezeu vor da greº în a creºte în harul ºi în cunoºtinþa adevãrului.
Un om care va sta ºi va refuza sã-ºi foloseascã membrele în curând
va pierde puterea de a le mai folosi. Tot astfel, creºtinul care nu va
folosi puterile date lui de Dumnezeu nu numai cã nu va creºte în
Hristos, dar va pierde ºi puterea pe care o are deja; el va deveni un
paralitic spiritual. Cei care, din iubire pentru Dumnezeu ºi pentru
concetãþenii lor, se strãduiesc sã-i ajute pe alþii vor fi bine fixaþi,
întãriþi ºi întemeiaþi în adevãr. Adevãratul creºtin [107] lucreazã
pentru Dumnezeu nu din impuls, ci din principiu; nu pentru o zi
sau pentru o lunã, ci pentru toatã viaþa lui. – Mãrturii, vol. 5,
p. 393
Remediul sigur
Pentru cel descurajat, existã un remediu sigur – credinþã,
rugãciune, lucrare. Credinþa ºi activitatea vor aduce asigurare ºi
satisfacþii care vor creºte zi de zi. Eºti ispitit sã faci loc simþãmintelor
de presimþiri sumbre sau de descurajare profundã? În zilele cele
mai întunecoase, când aparenþele se aratã mai ameninþãtoare, nu te
teme. Ai credinþã în Dumnezeu. El cunoaºte nevoile tale. El are
toatã puterea. Dragostea ºi mila Lui nemãrginitã nu obosesc
niciodatã. Nu te teme cã El nu-ªi va îndeplini fãgãduinþa. El este
Adevãrul cel veºnic. Niciodatã nu-ªi va schimba legãmântul pe
care L-a fãcut cu aceia care-L iubesc. ªi El va revãrsa asupra
slujitorilor Sãi credincioºi mãsura priceperii pe care nevoia lor o
cere. – Profeþi ºi regi, p. 164, 165
Pentru lenevia spiritualã, nu existã decât un singur leac adevãrat,
ºi acesta este lucrul – lucrarea pentru sufletele care au nevoie de
ajutorul vostru. – Mãrturii, vol. 6, p. 236
Aceasta este reþeta pe care a prescris-o Hristos pentru sufletul
slab, îndoielnic ºi tremurând. Cei întristaþi, care umblã plângând
118 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
înaintea Domnului, sã se ridice ºi sã ajute pe cineva care are nevoie
de ajutor. – Mãrturii, vol. 6, p. 266
Creºtinii care cresc fãrã încetare în ce priveºte zelul, seriozitatea
ºi iubirea nu vor aluneca niciodatã. – Review and Herald, 7 iunie
1887
Cei care nu sunt angajaþi în aceastã lucrare neegoistã ºi care au
o experienþã bolnavã, ajung sã fie epuizaþi de luptã, de îndoialã,
murmurãri, pãcat ºi cãinþã, pânã când îºi pierd orice înþelegere cu
privire la ce anume constituie religia adevãratã. Ei simt cã nu se
pot întoarce în lume ºi, ca urmare, umblã prin periferiile Sionului,
nutrind gelozii mãrunte, invidii, dezamãgiri ºi remuºcãri. Ei sunt
niºte cãutãtori de greºeli ºi se hrãnesc cu greºelile ºi erorile fraþilor
lor. În viaþa religioasã, ei au doar o experienþã tristã, lipsitã de
speranþã ºi de credinþã. – Idem, 2 septembrie 1890 [108]
Scuze neîntemeiate
Când a plecat, Domnul Isus i-a lãsat fiecãrui om o lucrare
personalã, iar „a nu avea nimic de fãcut” constituie o scuzã
nejustificatã. „A nu avea nimic de fãcut” este cauza neînþelegerilor
dintre fraþi, deoarece Satana va umple mintea celor inactivi cu
planurile lui ºi îi va pune la lucru… „A nu avea nimic de fãcut”
aduce o mãrturie rea împotriva fraþilor ºi dezbinare în biserica lui
Hristos. Domnul Isus spune: „Cine nu strânge cu Mine risipeºte”.
– Idem, 13 martie 1888.
Fraþi ºi surori, mulþi dintre voi se scuzã când este vorba de lucru,
invocând neputinþa de a lucra pentru alþii. Dar v-a fãcut oare
Dumnezeu aºa de incapabili? N-a fost oare aceastã neputinþã
produsã de inactivitatea voastrã ºi continuatã de alegerea voastrã
liber consimþitã? Nu þi-a dat oare Dumnezeu mãcar un singur talant
pe care sã-l pui la schimbãtor, nu pentru propria voastrã comoditate
ºi satisfacþie, ci pentru El? Aþi înþeles care vã sunt obligaþiile, ca
slujitori angajaþi ai Lui, ca sã-I aduceþi un câºtig printr-o înþeleaptã
ºi iscusitã folosire a acestui capital ce v-a fost încredinþat? N-aþi
Chemarea la redeºteptare 119
neglijat oare ocaziile de a dezvolta puterile pânã la capãt? Este
prea adevãrat cã puþini au avut un real simþãmânt al responsabilitãþii
lor faþã de Dumnezeu. – Mãrturii, vol. 5, p. 457
Mulþi sunt de pãrere cã, dacã viaþa lor este ocupatã cu munca ºi
afacerile, ei nu pot face nimic pentru câºtigarea de suflete, nimic
pentru înaintarea cauzei Rãscumpãrãtorului lor. Ei zic cã nu pot
face lucrurile pe jumãtate, ºi de aceea îºi pãrãsesc îndatoririle ºi
exerciþiile religioase ºi se îngroapã în lume. Ei îºi fac mai întâi
afacerile lor, ºi Îl uitã pe Dumnezeu, iar El n-are plãcere de ei.
Dacã sunt angajaþi în afaceri în care nu pot sã înainteze în viaþa
spiritualã ºi în sfinþenie desãvârºitã, în temere de Dumnezeu, ei ar
trebui sã schimbe afacerea cu una în care sã-L poatã avea pe Isus
cu ei în fiecare ceas. – Idem, vol. 2, p. 233.
A þinti spre o coroanã plinã de stele
Nu trebuie sã obosim sau sã ne descurajãm. Ar fi o pierdere
teribilã sã schimbãm o slavã nepieritoare cu comoditatea, cu
confortul sau distracþia sau cu satisfacþiile poftelor fireºti. Pe cel
biruitor îl aºteaptã un dar pe care îl va primi din mâna lui Dumnezeu.
Nici unul dintre noi nu îl meritã, este un dar fãrã platã de la El. Ce
minunat [109] ºi ce glorios va fi acest dar, totuºi sã ne aducem
aminte cã „slava fiecãrei stele va fi diferitã”. Pentru cã suntem
îndemnaþi sã luptãm pentru a deveni biruitori, sã ne punem ca þintã,
prin puterea lui Isus, o coroanã plinã de stele. „Cei înþelepþi vor
strãluci ca strãlucirea cerului, ºi cei ce vor învãþa pe mulþi sã umble
în neprihãnire vor strãluci ca stelele în veac ºi în veci de veci”. –
Review and Herald, 25 octombrie 1881
O slujire pentru care s-a plãtit
La venirea Sa, Domnul va cerceta de aproape fiecare talent; El
va cere dobândã la capitalul pe care l-a încredinþat. Prin propria
umilire ºi agonie, prin viaþa Sa de trudã ºi prin moartea Sa de ocarã,
Hristos a plãtit pentru serviciul tuturor celor care au luat Numele
Sãu ºi se declarã cã sunt slujitorii Lui. – Mãrturii, vol. 9, p. 104.
120 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Toþi se gãsesc sub obligaþia cea mai profundã de a-ºi dezvolta
fiecare capacitatea pentru lucrarea de câºtigare de suflete pentru
El. „Voi nu sunteþi ai voºtri”, zice El. „Cãci aþi fost cumpãraþi cu un
preþ; de aceea proslãviþi pe Dumnezeu printr-o viaþã de slujire care
va câºtiga bãrbaþi ºi femei de la pãcat la neprihãnire.” Suntem
cumpãraþi cu preþul vieþii lui Hristos – cumpãraþi pentru ca sã-I
putem înapoia lui Dumnezeu ce este al Sãu, în slujire credincioasã.
– Mãrturii, vol. 9, p. 104
Dumnezeu mi-a dat o solie pentru poporul Sãu. El trebuie sã se
trezeascã, sã-ºi întindã corturile ºi sã-ºi lãrgeascã hotarele. Fraþii
mei ºi surorile mele, voi aþi fost cumpãraþi cu un preþ ºi tot ce aveþi
ºi tot ce sunteþi trebuie sã fie folosit spre slava lui Dumnezeu ºi
spre binele semenilor voºtri. Domnul Hristos a murit pe cruce pentru
a salva lumea de la pieirea în pãcat. El cere conlucrarea voastrã în
lucrarea aceasta. Voi trebuie sã fiþi mâna care-I dã ajutor. Cu o
strãduinþã ce nu cunoaºte obosealã, plinã de râvnã, voi trebuie sã
cãutaþi sã-i salvaþi pe cei pierduþi. Aduceþi-vã aminte cã pãcatele
voastre au fãcut necesarã crucea. – Idem, vol. 7, p. 9
Urmaºii Domnului Hristos au fost rãscumpãraþi pentru a-I sluji.
Domnul nostru ne învaþã cã adevãratul scop al vieþii este slujirea.
El Însuºi a fost un slujitor ºi tuturor urmaºilor Sãi le cere sã respecte
legea slujirii – a slujirii faþã de Dumnezeu ºi a slujirii semenilor lor.
În parabola aceasta, Domnul Hristos le-a prezentat oamenilor o
concepþie de viaþã mai înaltã decât au cunoscut ei vreodatã.
Printr-o viaþã trãitã în slujba altora, omul este adus în legãturã directã
cu Domnul Hristos. Legea slujirii devine elementul de legãturã cu
Dumnezeu ºi cu semenii noºtri. – Parabolele Domnului Hristos,
p. 326 [110]
Mergeþi înainte
Adesea, viaþa creºtinului este plinã de pericole, iar datoria i se
pare greu de îndeplinit. El îºi imagineazã o ruinã iminentã în faþã,
ºi sclavie ºi moarte înapoi. Totuºi vocea lui Dumnezeu îi spune cu
claritate: „Mergeþi înainte”. Sã ne supunem poruncii, chiar dacã
privirile noastre nu pot pãtrunde întunericul. Obstacolele care
Chemarea la redeºteptare 121
împiedicã progresul nu vor dispãrea niciodatã din faþa unei persoane
care stã pe loc, plinã de îndoialã. Cei care amânã ascultarea, pânã
când toate incertitudinile vor dispãrea ºi pânã când nu va mai fi
nici un risc de a da greº sau de a fi biruiþi, nu vor asculta niciodatã.
Credinþa priveºte dincolo de dificultãþi ºi se bazeazã pe ceea ce nu
se vede, chiar pe Cel ce este Atotputernic, prin urmare ea nu poate
fi înfrântã. Credinþa se prinde de mâna lui Hristos în fiecare situaþie
de crizã. – Slujitorii Evangheliei, p. 262
Ideile noastre sunt întru totul înguste. Dumnezeu cere un progres
continuu în lucrarea de rãspândire a luminii. Trebuie sã cãutãm cãi
ºi mijloace mai bune pentru a ajunge la inima oamenilor. Trebuie
sã-L auzim, cu urechile credinþe, pe Acela care este Cãpetenia oºtirii
Domnului, spunându-ne: „Mergeþi înainte”. Sã acþionãm, iar
Dumnezeu nu ne va pãrãsi. El κi va face partea Sa, dacã noi o vom
face pe a noastrã, prin credinþã. Fraþi ºi surori care cunoaºteþi
adevãrul de multã vreme, voi nu aþi îndeplinit lucrarea pe care
Dumnezeu vã cheamã sã o faceþi. Unde este dragostea voastrã faþã
de suflete? – Historical Sketches, p. 289,290
Bucuria Domnului Hristos a fost aceea de a-i salva pe oameni.
Aceasta sã fie lucrarea voastrã ºi bucuria voastrã. Aduceþi la
îndeplinire toate îndatoririle ºi faceþi toate sacrificiile pentru cauza
lui Hristos, iar El va fi ajutorul vostru neîncetat. Mergeþi înainte,
acolo unde vã cheamã vocea datoriei, ºi nu lãsaþi nici o dificultate
aparentã sã vã împiedice. Asumaþi-vã responsabilitãþile pe care vi
le-a încredinþat Dumnezeu ºi, dacã uneori veþi purta poveri grele,
nu întrebaþi: „De ce fratele meu stã degeaba, fãrã sã fie nici un jug
asupra lui?” Aduceþi la îndeplinire datoria care se aflã cel mai
aproape de voi ºi faceþi-o pe deplin ºi bine, fãrã sã aºteptaþi laude,
ci lucrând pentru Domnul, pentru cã voi sunteþi ai Sãi. – Southern
Watchman, 2 aprilie 1903
Calea poporului lui Dumnezeu trebuie sã fie în sus ºi înainte
spre biruinþã. Unul mai mare decât Iosua conduce oºtile lui Israel.
Cineva este în mijlocul nostru. Este chiar Cãpetenia mântuirii
noastre, care, spre încurajarea noastrã, a spus: „ªi, iatã cã Eu sunt
122 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului” (Matei 28,20).
[111] „Dar îndrãzniþi, eu am biruit lumea” (Ioan 16,33). El ne va
conduce la biruinþã sigurã. Ceea ce fãgãduieºte, Dumnezeu este în
stare sã aducã la îndeplinire în orice timp. Lucrarea pe care o dã
poporului Sãu sã o facã, El este în mãsurã sã o ºi împlineascã prin
ei. Dacã trãim o viaþã de perfectã ascultare, fãgãduinþele vor fi
împlinite faþã de noi. – Mãrturii, vol. 2, p. 122
De ce nu ne entuziasmãm cu Spiritul lui Hristos? Pentru ce suntem
noi atât de puþin miºcaþi de strigãtele jalnice ale unei lumi suferinde?
Apreciem noi înaltul nostru privilegiu de a adãuga o stea la coroana
lui Hristos – un suflet liberat din lanþurile cu care l-a legat Satana,
un suflet salvat pentru Împãrãþia lui Dumnezeu? Biserica trebuie
sã-ºi dea seama de obligaþia ei de a duce Evanghelia adevãrului
prezent la orice fãpturã. Vã îndemn sã citiþi capitolele trei ºi patru
din Zaharia. Dacã capitolele acestea sunt înþelese, dacã sunt pri-
mite, se va face o lucrare pentru aceia care flãmânzesc ºi înseteazã
dupã neprihãnire, o lucrare care pentru bisericã înseamnã: „Mergeþi
înainte ºi în sus”. – Idem, vol. 6, p. 296
Marea majoritate a locuitorilor acestui pãmânt a ales sã i se supunã
vrãjmaºului. Dar noi nu am fost amãgiþi. Fãrã a lua în considerare
triumful aparent al lui Satana, Domnul Hristos κi continuã lucrarea
în Sanctuarul ceresc ºi pe pãmânt. Cuvântul lui Dumnezeu descrie
nelegiuirea ºi decãderea moralã, care existã în zilele noastre, în
lume. Când vedem împlinirea profeþiei, credinþa noastrã în triumful
final al Împãrãþiei lui Hristos ar trebui sã fie întãritã ºi ar trebui sã
mergem mai departe cu un curaj înnoit în îndeplinirea lucrãrii care
ne-a fost rânduitã. – Slujitorii Evangheliei, p. 26,27
O scenã impresionantã
În viziunile de noapte mi-a trecut pe dinainte o scenã foarte
impresionantã. Am vãzut un imens glob de foc cãzând peste unele
clãdiri frumoase, pricinuind nimicirea lor instantanee. Am auzit pe
cineva spunând: „Noi ºtiam cã judecãþile lui Dumnezeu vin asupra
pãmântului, dar n-am ºtiut cã vor veni atât de curând”. Alþii, cu
glasuri jalnice, spuneau: „Aþi ºtiut! Atunci de ce nu ne-aþi spus?
Chemarea la redeºteptare 123
Noi n-am ºtiut”. De fiecare parte, auzeam rostite cuvinte asemãnã-
toare de reproº.
M-am trezit într-o mare mâhnire. Din nou am adormit ºi se pãrea
cã sunt într-o mare adunare. Cineva cu autoritate [112] vorbea
adunãrii, înaintea cãreia era întinsã o hartã a lumii. El spunea cã
harta descria via lui Dumnezeu, care trebuia sã fie cultivatã. Când
lumina din cer strãlucea asupra cuiva, acela trebuia sã reflecte lu-
mina ºi asupra altora. Lumini urmau sã fie aprinse în multe locuri
ºi, de la luminile acestea, alte lumini urmau sã fie aprinse.
Se repetau cuvintele: „Voi sunteþi sarea pãmântului. Dar dacã
sarea îºi pierde gustul, prin ce îºi va cãpãta iarãºi puterea de a sãra?
Atunci nu mai este bunã la nimic, decât sã fie lepãdatã afarã ºi
cãlcatã în picioare de oameni. Voi sunteþi lumina lumii. O cetate
aºezatã pe un munte nu poate sã rãmânã ascunsã. ªi oamenii
n-aprind lumina ca sã o punã sub obroc, ci o pun în sfeºnic ºi
lumineazã celor din casã. Tot aºa sã lumineze ºi lumina voastrã
înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã slãveascã
pe Tatãl vostru care este în ceruri” (Matei 5,13-16).
Am vãzut raze de luminã strãlucind din oraºe ºi sate ºi din locurile
de sus ºi cele de jos ale pãmântului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost
ascultat, ºi drept urmare, erau monumente pentru El în fiecare oraº
ºi sat. Adevãrul Lui era proclamat pretutindeni în lume. – Mãrturii,
vol. 9, p. 28,29
Capitolul 10

Metodele de lucru

Lucrarea din casã în casã


De egalã importanþã cu eforturile speciale publice, este lucrarea
din casã în casã. În oraºele mari, sunt anumite categorii de oameni
la care nu se poate ajunge prin adunãri publice. Aceºtia trebuie sã
fie cãutaþi cum cautã pãstorul oaia pierdutã. În favoarea lor ar trebui
sã fie fãcute eforturi sârguincioase, personale. Când se neglijeazã
lucrarea personalã, se pierd multe ocazii preþioase, care, dacã ar fi
bine folosite, ar face ca lucrarea sã înainteze în mod hotãrât. –
Mãrturii, vol. 9, p. 111
Sunt necesare fapte ºi cuvinte de simpatie. Domnul a preferat
ca solia Sa sã fie dusã prin fapte de iubire ºi de bunãtate. Lucrãtorii
aceºtia sã meargã din casã în casã, ajutând acolo unde este necesar,
iar când se oferã prilejul, sã vorbeascã despre istoria crucii. Hristos
trebuie sã fie textul lor. Nu e nevoie sã stãruiascã asupra subiectelor
doctrinare, ci sã vorbeascã despre lucrarea ºi jertfa Domnului Hristos.
Sã înalþe neprihãnirea Lui în viaþa lor, dând pe faþã curãþia Lui. –
Idem, vol. 7, p. 228
Dumnezeu nu cautã la faþa omului. El va folosi creºtini smeriþi
ºi devotaþi, chiar dacã nu au o educaþie atât de desãvârºitã ca alþii.
Unii ca aceºtia sã se angajeze în slujba Lui, fãcând lucrare din casã
în casã. ªezând la gura sobei, dacã sunt umili, curtenitori ºi evlavioºi,
ei pot face mult mai mult pentru a satisface nevoile reale ale
familiilor, decât ar putea face un predicator consacrat. – Idem,
vol. 7, p. 21
Metodele de lucru 125
Printre membrii comunitãþilor noastre, ar trebui sã se desfãºoare
mai multã lucrare din casã în casã, în prezentarea de lecturi biblice
ºi distribuirea de literaturã. – Mãrturii, vol. 9, p. 127
Cei care se angajeazã în lucrarea din casã în casã vor gãsi prilej
de a sluji în multe feluri. Ei ar trebui sã se roage pentru bolnavi ºi
sã facã tot ce pot pentru a-i scãpa de suferinþele lor. Sã lucreze
printre cei umili, sãraci ºi apãsaþi. Noi ar trebui sã ne rugãm cu cei
ºi pentru cei neajutoraþi, care n-au tãria ºi voinþa de a-ºi stãpâni
[114] poftele pe care patima le-a degradat. Trebuie sã se facã
eforturi serioase, stãruitoare, pentru mântuirea celor în a cãror inimã
s-a trezit un interes. La mulþi se poate ajunge numai prin fapte de
bunãtate dezinteresatã. Mai întâi, trebuie sã li se dea un ajutor în
nevoile lor trupeºti. Atunci când au dovezi ale unei iubiri neegoiste
din partea noastrã, va fi mai uºor pentru ei sã creadã în iubirea lui
Hristos. – Idem, vol. 6, p. 83,84
Lucrãtorii sã meargã din casã în casã, explicându-le oamenilor
Biblia, rãspândind publicaþii, vorbindu-le altora despre lumina care
le-a binecuvântat propriul suflet. – Idem, vol. 9, p. 123
Mântuitorul nostru a mers din casã în casã, vindecându-i pe cei
bolnavi, mângâindu-i pe cei ce plângeau, liniºtindu-i pe cei tulburaþi
ºi aducându-le pace acelora care erau nemângâiaþi. El a luat copilaºii
în braþele Sale, i-a binecuvântat ºi le-a adresat mamelor istovite
cuvinte de speranþã ºi mângâiere. Cu o duioºie ºi o delicateþe
neobositã, El a rãspuns la toate necazurile ºi suferinþele omeneºti.
El nu a trudit pentru Sine, ci pentru alþii. Domnul Isus a fost un
slujitor al tuturor. Mâncarea ºi bãutura Sa au fost sã le aducã speranþã
ºi putere tuturor celor pe care îi întâlnea. – Slujitorii Evangheliei,
p. 188
Prezentarea adevãrului, în iubire ºi simplitate, din casã în casã,
este în armonie cu instrucþiunile pe care Hristos le-a dat ucenicilor
Sãi, când i-a trimis în primul lor turneu misionar. Prin cântãri de
laudã, prin rugãciuni umile, sincere, mulþi vor fi influenþaþi.
Lucrãtorul divin va fi de faþã pentru a transmite convingere inimilor.
„Eu sunt cu voi în toate zilele” e fãgãduinþa Sa. Cu asigurarea
126 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
prezenþei statornice a unui astfel de ajutor, noi putem lucra cu
credinþã, nãdejde ºi curaj. – Mãrturii, vol. 9, p. 34
Este nevoie de lucrãtori din casã în casã. Dumnezeu face apel
pentru eforturi hotãrâte în locuri în care oamenii nu ºtiu nimic despre
adevãrul Bibliei. În casele oamenilor, este nevoie de cântare,
rugãciune ºi lecturi biblice. Acum, chiar acum, este timpul sã
rãspundem însãrcinãrii: „învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit”.
Aceia care fac aceastã lucrare trebuie sã aibã o cunoaºtere exactã
[115] a Scripturilor. „Stã scris” trebuie sã fie arma lor de apãrare. –
Sfaturi pentru pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 540
Fraþilor ºi surorilor, vizitaþi-i pe aceia care locuiesc în apropiere
de voi ºi, prin simpatie ºi amabilitate, cãutaþi sã le influenþaþi inimile.
Asiguraþi-vã cã lucraþi într-un chip care va înlãtura prejudecata, în
loc de a o crea. ªi aduceþi-vã aminte cã aceia care cunosc adevãrul
pentru acest timp, ºi totuºi îºi restrâng eforturile la propriile biserici,
refuzând de a lucra pentru vecinii lor neconvertiþi, vor fi traºi la
rãspundere pentru datorii neîmplinite. – Mãrturii, vol. 9, p. 34
În aceastã primã cãlãtorie, ucenicii urmau sã meargã numai acolo
unde Isus fusese mai înainte ºi câºtigase prieteni. Pregãtirea lor
pentru cãlãtorie avea sã fie cât se poate de simplã. Nimic nu trebuia
sã le abatã mintea de la marea lor lucrare sau sã trezeascã în vreun
fel opoziþia ºi sã închidã poarta pentru lucrarea lor viitoare. Nu
trebuia ca ei sã adopte îmbrãcãmintea învãþãtorilor religioºi, nici sã
foloseascã ceva în înfãþiºarea lor pentru a se deosebi de sãtenii
umili. Nu trebuia sã intre în sinagogi ºi sã-i invite pe oameni la
slujbe publice; stãruinþa lor trebuia sã fie depusã în lucrarea din
casã în casã. Ei nu trebuiau sã piardã timpul cu saluturi nefolositoare
sau sã meargã din casã în casã pentru plãcerea lor. Dar în fiecare
loc aveau sã primeascã ospitalitatea celor ce erau vrednici, aceia
care aveau sã-i primeascã din toatã inima, ca pe Hristos Însuºi. Ei
trebuiau sã intre în casã cu frumoasa salutare: „Pacea sã fie peste
aceastã casã”. Casa aceasta urma sã fie binecuvântatã prin
rugãciunile lor, prin cântãrile lor de laudã ºi prin desfãºurarea
Scripturilor în cercul familiei. – Hristos, Lumina lumii, p. 351,352
Metodele de lucru 127
Vizitaþi-i pe vecinii voºtri într-o manierã prietenoasã ºi cunoaº-
teþi-i îndeaproape… Cei care nu-ºi asumã aceastã lucrare ºi care se
comportã cu indiferenþa pe care unii au manifestat-o îºi vor pierde
curând dragostea dintâi ºi vor începe sã-i critice ºi sã-i condamne
pe fraþii lor. – Review and Herald, 13 mai 1902
Eforturile apostolului nu s-au mãrginit numai la vorbirea în pu-
blic; erau mulþi la care nu s-ar fi putut ajunge în felul acesta. El a
folosit mult timp pentru lucrarea din casã în casã, în felul acesta
ajutându-se de legãturile de înrudire ale cercului [116] familiei. El
i-a vizitat pe bolnavi ºi pe cei necãjiþi, i-a îmbãrbãtat pe cei îndureraþi
ºi i-a mângâiat pe cei obidiþi. ªi, în tot ceea ce a spus ºi a fãcut, el a
preamãrit numele lui Isus. Astfel, el a lucrat „în slãbiciune, în fricã
ºi cutremur”. El se cutremura la gândul ca nu cumva învãþãtura lui
sã descopere mai mult chipul omenescului decât al Dumnezeirii. –
Faptele apostolilor, p. 250
Mergeþi la toþi vecinii voºtri, unul dupã altul, ºi apropiaþi-vã de
ei, pânã când inima lor va fi încãlzitã de interesul vostru neegoist ºi
de iubirea voastrã. Arãtaþi-le simpatie, rugaþi-vã cu ei, aºteptaþi
ocazia de a le face bine ºi, dacã puteþi, adunaþi câþiva ºi deschideþi
Cuvântul lui Dumnezeu pentru mintea lor întunecatã. Continuaþi
sã vegheaþi, ca unii care vor trebui sã dea socotealã pentru sufletul
oamenilor, ºi folosiþi cât mai bine privilegiile pe care vi le dã
Dumnezeu de a lucra împreunã cu El în via Sa spiritualã. Nu neglijaþi
sã le vorbiþi vecinilor voºtri ºi sã vã purtaþi cu ei cu toatã bunãtatea
pe care puteþi sã o manifestaþi, „ca sã mântuiþi pe unii cu orice
chip”. Trebuie sã cãutãm spiritul care l-a determinat pe apostolul
Pavel sã meargã din casã în casã ºi sã-i implore pe oameni cu lacrimi,
învãþându-i „sã se întoarcã la Dumnezeu ºi sã creadã în Domnul
Isus Hristos”. – Review and Herald, 13 martie 1888
Domnul mi-a prezentat lucrarea care urmeazã sã fie fãcutã în
oraºele noastre. Credincioºii din aceste oraºe urmeazã sã lucreze
pentru Dumnezeu în vecinãtatea cãminelor lor. Ei trebuie sã lucreze
în liniºte ºi în smerenie, ducând cu ei atmosfera cerului, oriunde
merg. – Mãrturii, vol. 9, p. 128
128 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Lucrarea personalã
Lucrarea lui Hristos era în mare mãsurã alcãtuitã din întrevederi
personale. El preþuia mult auditoriul alcãtuit dintr-o singurã
persoanã. De la acel singur suflet, cunoºtinþa primitã era dusã la
mulþi alþii. – Mãrturii, vol. 6, p. 115
Domnul era obosit ºi flãmând, cu toate acestea, nu a neglijat
ocazia de a vorbi unei singure femei, deºi era strãinã, fãrã legãturi
cu Israel, ºi ducea o viaþã de pãcat fãþiº. – Hristos, Lumina lumii,
p. 194
Mântuitorul nu a aºteptat sã se adune lume multã. Adesea,
începea sã dea învãþãturã fiind de faþã numai câþiva, [117] dar,
unul câte unul, trecãtorii se opreau sã asculte, pânã când o mulþime
de oameni ascultau cu uimire ºi temere cuvintele lui Dumnezeu
vorbite de Învãþãtorul trimis de sus. Cel care lucreazã pentru Hristos
nu trebuie sã se lase dus de ideea cã n-ar putea vorbi cu aceeaºi
râvnã la câþiva ascultãtori, ca ºi la o mare adunare. S-ar putea
întâmpla sã fie un singur ascultãtor al soliei; dar cine poate spune
cât de mare va fi influenþa acestuia? Pare un lucru mic chiar ºi
pentru ucenici ca Mântuitorul sã-ªi petreacã vremea cu o femeie
din Samaria. Dar El a discutat mai serios ºi mai elocvent cu ea
decât cu împãraþii, sfetnicii sau marii preoþi. Învãþãturile pe care i
le-a spus acelei femei au fost repetate pânã în cele mai îndepãrtate
pãrþi ale pãmântului. – Ibidem
Legãtura personalã apropiatã
Este nevoie sã ne apropiem de oameni prin eforturi personale.
Dacã am petrece mai puþin timp predicând ºi mai mult timp în
lucrare personalã de slujire, s-ar vedea rezultate mai mari. – Divina
vindecare, p. 143
Domnul doreºte ca solia harului Sãu sã ajungã la fiecare suflet.
Într-o mare mãsurã, aceastã misiune trebuie îndeplinitã printr-o
lucrare personalã. Aceasta a fost metoda de lucru a Domnului
Hristos. – Parabolele Domnului Hristos, p. 229
Metodele de lucru 129
Lucrãtorii care au avut cel mai mare succes în câºtigarea de
suflete au fost bãrbaþii ºi femeile care nu s-au mândrit cu propria
abilitate, ci au cãutat, cu umilinþã ºi credinþã, sã-i ajute pe cei din
jurul lor. Domnul Isus a fãcut tocmai aceastã lucrare. El s-a apropiat
de cei cu care a dorit sã intre în legãturã. – Slujitorii Evangheliei,
p. 194
Trebuie sã ne apropiem de fiecare persoanã, într-un spirit de
simpatie ºi iubire creºtineascã, ºi sã ne strãduim sã-i trezim interesul
pentru marile adevãruri privitoare la viaþa veºnicã. Chiar dacã inima
oamenilor poate fi tot atât de tare precum este pãmântul bãtãtorit
de lângã drum ºi chiar dacã ni se pare cã a le vorbi despre Mân-
tuitorul ar însemna un efort inutil, totuºi, acolo unde raþionamentele
logice nu reuºesc sã impresioneze, iar argumentele nu au nici o
putere de a convinge, iubirea lui Hristos, dezvãluitã printr-o lucrare
de slujire personalã, este capabilã sã înmoaie inima de piatrã, aºa
încât seminþele adevãrului sã poatã prinde rãdãcini în ea. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 57
Prin lucrare personalã, cãutaþi sã-i influenþaþi pe cei din jurul
vostru. Faceþi cunoºtinþã cu ei. Predicarea nu va face lucrarea care
necesitã sã fie fãcutã. Îngeri de la Dumnezeu vã însoþesc în locuinþele
[118] celor pe care îi vizitaþi. Lucrarea aceasta nu se poate face
prin delegaþie datã altuia. Banii împrumutaþi sau daþi nu o pot sãvârºi.
Predicile nu o vor face. Prin vizitarea oamenilor, prin vorbirea,
rugãciunea ºi simpatizarea cu ei, veþi câºtiga inimi. Aceasta este
lucrarea misionarã de cel mai înalt grad pe care o puteþi face. Pentru
a o face, aveþi nevoie de credinþã hotãrâtã ºi stãruitoare, de rãbdare
neobositã ºi de o adâncã iubire pentru suflete. – Mãrturii, vol. 9,
p. 41
Prin chemarea lui Ioan, a lui Andrei ºi a lui Simon, a lui Filip ºi
a lui Natanael, a început întemeierea bisericii creºtine. Ioan a
îndrumat la Hristos pe doi dintre ucenicii Sãi. Apoi, unul dintre
aceºtia, Andrei, l-a gãsit pe fratele lui ºi l-a chemat la Mântuitorul.
Dupã aceea a fost chemat Filip, ºi acesta s-a dus sã-l caute pe
Natanael. Exemplele acestea trebuie sã ne arate ce importanþã au
130 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
eforturile personale de a face un apel la rudele noastre, la prietenii
ºi vecinii noºtri. Sunt oameni care toatã viaþa L-au cunoscut pe
Hristos, dar n-au fãcut niciodatã vreun efort personal sã aducã mãcar
un singur suflet la Mântuitorul. Ei lasã toatã lucrarea pe seama
slujitorului Evangheliei. Se poate ca acesta sã fie bine înzestrat, dar
nu poate face ceea ce Dumnezeu a lãsat în seama membrilor
bisericii.
Sunt mulþi oameni care au nevoie de lucrarea unor inimi
iubitoare de creºtini. Mulþi oameni ruinaþi ar fi putut totuºi sã fie
salvaþi, dacã vecinii lor, oameni obiºnuiþi, ar fi fãcut un efort per-
sonal pentru ei. Mulþi aºteaptã ca cineva sã li se adreseze direct.
Chiar în familie, între vecini, în oraºul în care trãim, este de lucru
pentru noi ca misionari ai lui Hristos. Dacã suntem creºtini, lucrul
acesta va fi plãcerea noastrã. Un om nu este cu adevãrat convertit
câtã vreme în inima lui nu s-a nãscut dorinþa de a face cunoscut ºi
altora ce prieten scump a gãsit el în Isus. Adevãrul care mântuieºte
ºi sfinþeºte nu poate fi ascuns în inimã. – Hristos, Lumina lumii,
p. 141
Unul dintre mijloacele cele mai de succes în a transmite lumina
este efortul particular ºi personal. În cercul familiei, la gura sobei
vecinului, la patul celui bolnav, în liniºte, puteþi citi Scripturile ºi
rosti un cuvânt despre Isus ºi adevãr. În felul acesta, puteþi semãna
seminþe preþioase, care vor rãsãri ºi vor aduce roadã. – Mãrturii,
vol. 6, p. 428,429 [119]
Pentru a conserva, sarea trebuie sã se amestece cu substanþa la
care este adãugatã, sã pãtrundã ºi sã o impregneze. Tot astfel, prin
asocierea cu alþii ºi prin relaþiile personale, oamenii vin în legãturã
cu puterea mântuitoare a Evangheliei. Ei nu sunt mântuiþi în masã,
ci ca indivizi. Influenþa personalã este o putere, de aceea trebuie sã
ne apropiem de cei pe care dorim sã-I binecuvântãm. – Cugetãri
de pe Muntele Fericirilor, p. 59
Isus vedea în orice persoanã un om cãruia trebuia sã-i fie
prezentatã chemarea la Împãrãþia Lui. El câºtiga inima oamenilor,
trãind între ei ca Unul care le dorea binele. El îi cãuta pe strãzi, prin
Metodele de lucru 131
case, pe corãbii, în sinagogã, pe þãrmurile lacului ºi la ospãþul de
nuntã. Stãtea de vorbã cu ei la ocupaþiile lor zilnice ºi Se interesa
de nevoile lor pãmânteºti. El aducea învãþãtura Lui în familii, fãcând
ca în casa lor sã simtã influenþa prezenþei Lui dumnezeieºti. Iubirea
puternicã pe care o arãta faþã de fiecare om ajuta la câºtigarea
inimilor. – Hristos, Lumina lumii, p. 151
Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea
de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca
unul care le dorea binele. El ªi-a arãtat simpatia faþã de ei, a îngrijit
de nevoile lor ºi le-a câºtigat încrederea. Apoi le-a spus: „Ur-
maþi-Mã!” – Divina vindecare, p. 143
Sã facem aceastã lucrare aºa cum a fãcut-o Domnul Hristos.
Oriunde Se afla, în sinagogã, pe drum, în corabia pe care ucenicii
au îndepãrtat-o puþin de þãrm, la ospãþul fariseului sau la masa
vameºului, El le vorbea oamenilor despre lucruri care aparþineau
unei vieþi mai înalte. El lega cuvintele adevãrului de lucrurile din
naturã sau de evenimentele vieþii de zi cu zi. Inima ascultãtorilor
era atrasã spre Domnul Hristos, deoarece El îi vindecase pe bolnavii
lor, îi mângâiase pe cei necãjiþi ºi luase copiii lor în braþele Sale,
binecuvântându-i. Când începea sã vorbeascã, atenþia lor era
îndreptatã spre El, ºi fiecare cuvânt era pentru ei ca o mireasmã de
viaþã spre viaþã.
Tot aºa ar trebui sã procedãm ºi noi. Oriunde suntem, trebuie sã
cãutãm ocazii de a le vorbi altora despre Mântuitorul. Dacã urmãm
exemplul Domnului Hristos în ce priveºte facerea de bine, inimile
se vor deschide faþã de noi, aºa cum s-au deschis faþã de El.
Adresându-ne cu un tact izvorât din iubirea divinã ºi fãrã a-i brusca,
[120] noi le putem vorbi oamenilor despre Acela care este „Cel
dintâi între zecile de mii” ºi „plin de farmec”. Aceasta este cea mai
înaltã lucrare în care putem folosi talentul vorbirii. El ne-a fost dat
cã sã-L putem prezenta pe Domnul Hristos ca fiind Mântuitorul
care iartã pãcatele. – Parabolele Domnului Hristos, p. 338,339
Prezenþa Lui aducea o atmosferã mai curatã în familie ºi viaþa
Lui era ca un aluat care lucra între elementele societãþii. Blând ºi
132 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
nepãtat, umbla printre oamenii nepãsãtori, neciopliþi ºi necu-
viincioºi, printre vameºi nedrepþi, printre risipitori nesocotiþi, sama-
riteni pãcãtoºi, soldaþi pãgâni ºi þãrani brutali, prin gloata aceea aºa
de amestecatã. El spunea ici ºi colo cuvinte de mângâiere când îi
vedea pe oameni obosiþi ºi cu toate acestea siliþi sã-ºi poarte poverile.
El împãrtãºea greutãþile lor ºi le repeta lecþiile pe care le învãþase
din naturã despre iubirea, mila ºi bunãtatea lui Dumnezeu.
El îi învãþa pe toþi sã se socoteascã înzestraþi cu talente preþioase,
care, dacã erau bine folosite, aveau sã le asigure comori veºnice.
El a curãþat viaþa de deºertãciuni ºi, prin exemplul Sãu, i-a învãþat
pe oameni cã fiecare clipã aduce dupã sine urmãri veºnice, cã
fiecare clipã trebuie preþuitã ca o comoarã ºi folositã pentru scopuri
sfinte. El n-a trecut pe lângã nici o fiinþã umanã ca ºi cum ar fi fost
fãrã valoare, ci a cãutat sã dea fiecãreia leacul mântuitor. Oriunde
Se gãsea, El ºtia sã dea o învãþãturã potrivitã cu locul ºi împre-
jurãrile. Cãuta sã inspire nãdejde celui mai decãzut ºi celui lipsit de
perspective, asigurându-i cã pot ajunge ºi ei copii neprihãniþi ºi
nevinovaþi ai lui Dumnezeu. Adesea, îi întâlnea pe aceia care se
aruncaserã în stãpânirea lui Satana ºi care nu aveau putere sã se
desfacã din mrejele lui. Unora ca acestora, descurajaþi, bolnavi,
ispitiþi ºi decãzuþi, Isus le spunea cuvinte de cea mai duioasã milã,
cuvinte de care ei aveau nevoie ºi pe care le puteau înþelege. Pe
alþii îi gãsea în luptã pe viaþã ºi pe moarte cu vrãjmaºul sufletelor.
Pe aceºtia îi încuraja sã stãruie, asigurându-i cã vor birui, pentru cã
îngerii lui Dumnezeu erau de partea lor ºi aveau sã le dea biruinþa.
– Hristos, Lumina lumii, p. 90-92 [121]
Asocierea înviorãrii spirituale cu lucrarea personalã
Când în biserici are loc o înviorare, aceasta se datoreazã faptului
cã unii membri cautã stãruitor binecuvântarea lui Dumnezeu. Ei
flãmânzesc ºi înseteazã dupã Dumnezeu, cer cu credinþã ºi primesc.
Ei merg sã lucreze cu seriozitate, simþindu-ºi marea dependenþã de
Domnul, oamenii sunt determinaþi sã caute o binecuvântare
asemãnãtoare, iar asupra inimii lor vine o perioadã de înviorare.
Lucrarea de extindere nu va fi neglijatã. La timpul potrivit, se vor
Metodele de lucru 133
alcãtui planuri mai vaste, dar efortul ºi interesul individual pentru
prietenii ºi vecinii voºtri vor realiza mai mult decât poate fi estimat.
Sufletele pentru care Domnul Hristos a murit pier tocmai din lipsa
unui asemenea fel de lucrãtori.
Un singur suflet este de o valoare infinitã, deoarece Golgota ne
spune care este valoarea lui. Un singur suflet câºtigat pentru adevãr
va fi mijlocul de câºtigare a altora, iar rezultatul în ce priveºte
binecuvântarea ºi mântuirea va fi mereu crescãtor. Lucrarea voastrã
poate sã realizeze mai mult bine decât cele mai mari adunãri publice,
lipsite de un efort personal. Când cele douã sunt asociate, cu
binecuvântarea lui Dumnezeu, se poate înfãptui o lucrare deplinã
ºi cuprinzãtoare. Dar, dacã nu putem îndeplini decât una dintre
cele douã lucrãri, aceasta sã fie lucrarea individualã de prezentare
a Sfintelor Scripturi în cãmin, adresând apeluri personale ºi vorbind
într-o manierã apropiatã cu membrii unei familii, nu despre lu-
cruri de micã importanþã, ci despre marile subiecte ale mântuirii.
Faceþi-i sã vadã cã inima voastrã este profund interesatã de mântuirea
oamenilor. – Review and Herald, 13 martie 1888
A merge la oameni
Nu trebuie sã aºteptãm ca oamenii sã vinã la noi, ci sã-i cãutãm
acolo unde se aflã. Predicarea Cuvântului la amvon este doar
începutul lucrãrii. Existã o mulþime de oameni la care Evanghelia
nu va ajunge niciodatã, dacã nu le este dusã. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 229
Însãrcinarea Evangheliei este marea cartã misionarã a Împãrãþiei
lui Hristos. Ucenicii urmau sã lucreze cu sârguinþã pentru suflete,
adresând invitaþia harului. Nu trebuiau sã aºtepte ca oamenii sã
vinã la ei, ci [122] sã meargã la oameni cu solia lor. – Faptele
apostolilor, p. 28
Invitaþi-i acasã pentru studii biblice
Invitaþi-vã vecinii acasã ºi citiþi împreunã cu ei din preþioasa
Biblie ºi din cãrþi care îi explicã adevãrurile. Invitaþi-i sã vi se alãture
în cântare ºi rugãciune. Însuºi Hristos va fi prezent la aceste mici
134 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
adunãri, dupã cum a fãgãduit, iar inimile vor fi atinse de harul Sãu.
– Divina vindecare, p. 152
În timp ce se afla în Efes, Apolo „a început sã vorbeascã cu
îndrãznealã în sinagogã”. Printre ascultãtorii sãi erau Acuila ºi
Priscila, care, înþelegând cã încã nu primise deplina luminã a
Evangheliei, „l-au luat la ei ºi i-au arãtat mai cu de-amãnuntul calea
lui Dumnezeu”. Fiind învãþat de ei, el a dobândit o mai clarã înþele-
gere a Scripturilor ºi a ajuns unul dintre cei mai puternici apãrãtori
ai credinþei creºtine. – Faptele apostolilor, p. 270
Sociabilitatea
Tuturor celor care lucreazã pentru Hristos, aº dori sã le spun:
Ori de câte ori puteþi câºtiga interesul oamenilor, vorbind cu ei la
gura sobei, folosiþi ocazia. Luaþi Biblia ºi descoperiþi-le marile ei
adevãruri. Succesul vostru nu va depinde aºa de mult de
cunoºtinþele ºi de realizãrile voastre, ci de abilitatea voastrã de a
gãsi calea spre inimi. Fiind sociabili ºi, apropiindu-vã de oameni,
puteþi orienta cursul gândurilor lor mai repede decât prin discursul
cel mai abil. Prezentarea lui Hristos în familie, la gura sobei, ºi în
micile adunãri din case particulare, este adesea mai plinã de succes
în ce priveºte câºtigarea de suflete pentru Isus, decât sunt predicile
þinute în aer liber, în faþa unei mari mulþimi de ascultãtori, sau chiar
în sãli publice ºi în biserici. – Slujitorii Evangheliei, p. 193
Pilda lui Hristos, care era preocupat de ceea ce îi interesa pe
oameni, ar trebui sã fie urmatã de toþi aceia care vestesc Cuvântul
Lui ºi de toþi aceia care primesc Evanghelia harului Sãu. Noi nu
trebuie sã renunþãm la legãtura cu societatea. Nu trebuie sã ne
separãm de ceilalþi oameni. Pentru a lucra cu toate clasele, trebuie
sã-i gãsim pe oameni acolo unde sunt. Rareori [123] ne vor cãuta
din proprie iniþiativã. Nu numai de la amvon e atinsã inima oamenilor
de adevãrul dumnezeiesc. Mai este un alt câmp de lucru, poate mai
umil, dar îmbelºugat ºi roditor, ºi anume în cãsuþa celor umili ºi în
palatul celor mari; acolo ni se dã ospitalitate ºi în adunãrile pentru
bucurii sociale nevinovate. – Hristos, Lumina lumii, p. 152
Metodele de lucru 135
Domnul Hristos nu era exclusivist, ºi, în privinþa aceasta, iarãºi
îi supãrase pe farisei, pentru cã Se depãrtase de regulile lor aspre.
El a gãsit domeniul religiei închis cu ziduri de despãrþire, ca pe
ceva prea sfânt spre a fi pus în viaþa de toate zilele. El a dãrâmat
aceste ziduri de despãrþire. În legãturile Lui cu oamenii, nu întreba:
Care este crezul tãu? Din ce bisericã faci parte? El κi folosea puterea
de a-i ajuta pe toþi aceia care aveau nevoie de ajutor. În loc sã Se
închidã într-o chilie de monah, ca astfel sã arate ce caracter sfânt
are, El a lucrat plin de râvnã pentru binele omenirii. El a statornicit
principiul cã religia Bibliei nu constã în mortificarea corpului. I-a
învãþat pe alþii cã religia curatã ºi neîntinatã nu este fãcutã numai
pentru anumite zile sau pentru ocazii speciale. În orice timp ºi în
orice loc, El Se interesa cu iubire de oameni ºi rãspândea în jurul
Sãu lumina unei evlavii fericite. – Hristos, Lumina lumii, p. 86
În ciuda prejudecãþilor lor, El a primit ospitalitatea acestui popor
dispreþuit. A dormit sub acoperiºul lor, a mâncat cu ei la mesele lor
– gustând din hrana pregãtitã ºi servitã de mâinile lor – a învãþat pe
strãzile lor ºi i-a tratat cu cea mai mare amabilitate ºi curtenie. –
Idem, p. 193
Manifestarea unui interes plin de simpatie
Aceia care duc lupta vieþii din greu pot fi învioraþi ºi întãriþi prin
mici atenþii care nu costã nimic. Cuvinte amabile spuse simplu,
mici atenþii oferite vor alunga norii ispitei ºi ai îndoielii, care se
adunã asupra sufletului. Adevãrata simpatie creºtinã, exprimatã din
inimã, fãcutã cu simplitate, are putere sã deschidã inimile care au
nevoie de atingerea simplã, delicatã, a spiritului lui Hristos. –
Mãrturii, vol. 9, p. 30 [124]
Mii de inimi pot fi atinse în modul cel mai simplu ºi umil.
Persoanele cele mai instruite, aceia care sunt priviþi ºi apreciaþi, ca
fiind bãrbaþii ºi femeile cele mai dotate din lume, sunt adesea
învioraþi de cuvintele simple care se revarsã din inima cuiva care-L
iubeºte pe Dumnezeu ºi care poate vorbi despre aceastã iubire tot
atât de firesc dupã cum cel din lume vorbeºte despre lucrurile pe
care mintea lui le contemplã ºi cu care ea se hrãneºte. Adesea,
136 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cuvintele bine pregãtite ºi studiate au o micã influenþã. Dar cuvintele
sincere ºi cinstite ale unui fiu sau ale unei fiice a lui Dumnezeu,
rostite cu o simplitate naturalã, vor deschide uºa inimii lor, care
multã vreme a fost închisã. – Mãrturii, vol. 6, p. 115
Prezentarea experienþei personale
Cei care L-au primit pe Hristos îºi vor relata experienþa, descriind
pas cu pas modul în care au fost conduºi de Duhul Sfânt, foamea ºi
setea lor dupã cunoaºterea lui Dumnezeu ºi a lui Isus Hristos pe
care L-a trimis El, rezultatele studiului lor asupra Sfintelor Scripturi,
rugãciunile, agonia sufletului lor ºi cuvintele pe care li le-a adresat
Domnul Hristos: „Pãcatele îþi sunt iertate”. Nu este ceva normal ca
o persoanã sã pãstreze în tainã toate aceste lucruri, iar cei care sunt
plini de iubirea lui Hristos nu vor proceda astfel. În mãsura în care
Domnul i-a fãcut deþinãtorii adevãrului sfânt, ei vor dori tot atât de
mult ca ºi alþii sã primeascã aceeaºi binecuvântare. Iar, în timp ce
le prezintã altora comorile bogate ale harului lui Dumnezeu, acest
har le va fi oferit într-o mãsurã din ce în ce mai mare. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 125
Strãduiþi-vã sã-i treziþi pe bãrbaþi ºi pe femei din insensibilitatea
lor spiritualã. Spuneþi-le cum L-aþi gãsit voi pe Isus ºi cât de fericiþi
sunteþi de când aþi cãpãtat o experienþã în serviciul Lui. Spuneþi-le
ce binecuvântare primiþi când ºedeþi la picioarele lui Isus ºi învãþaþi
lucruri preþioase din Cuvântul Lui. Spuneþi-le despre bucuria ºi
fericirea care existã în viaþa de creºtin. Cuvintele voastre calde ºi
fierbinþi îi vor convinge cã aþi gãsit mãrgãritarul de mare preþ.
Cuvintele voastre vesele, încurajatoare, aratã cã voi aþi aflat fãrã
îndoialã calea mai înaltã. [125] Aceasta este adevãrata lucrare
misionarã, ºi, când e fãcutã, mulþi se vor trezi ca dintr-un vis. –
Mãrturii, vol. 9, p. 38
Aceia pe care Dumnezeu îi întrebuinþeazã ca unelte ale Sale ar
putea fi priviþi de unii ca fiind neroditori dar, dacã se pot ruga,
dacã în simplitate pot rosti adevãrul pentru cã au plãcere de el, ei
pot avea acces la inima oamenilor prin puterea Duhului Sfânt. Atunci
când prezintã adevãrul în simplitate, citind din Cuvânt sau povestind
Metodele de lucru 137
lucruri din experienþã, Duhul Sfânt le va impresiona mintea ºi
caracterul. Voinþa lor ajunge subordonatã voinþei lui Dumnezeu;
adevãrul, care pânã aici nu era înþeles, pãtrunde în inimã cu putere
de convingere ºi devine o realitate spiritualã. – Mãrturii, vol. 6,
p. 444
Ilustraþiile eficiente
Soliile pline de har erau fãcute sã se potriveascã ascultãtorilor
Lui. ªtia „sã învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare”, cãci
harul era turnat pe buzele Lui, ca sã poatã transmite oamenilor în
chipul cel mai atrãgãtor comorile adevãrului. El avea tact ca sã
întâmpine mintea plinã de prejudecãþi ºi îi surprindea cu ilustraþii
prin care le câºtiga atenþia. Prin imaginaþie ajungea la inimã.
Ilustraþiile Lui erau luate din lucrurile vieþii zilnice ºi, cu toate cã
erau simple, aveau în ele un înþeles minunat de adânc. Pãsãrile ce-
rului, crinii de pe câmp, sãmânþa, pãstorul ºi oile – cu aceste exemple
a ilustrat Hristos adevãruri nemuritoare; iar dupã aceea, ori de câte
ori aveau sã vadã aceste lucruri ale naturii, ascultãtorii Lui îºi
reaminteau de cuvintele Sale. Ilustraþiile lui Hristos repetau neîncetat
învãþãturile Lui. – Hristos, Lumina lumii, p. 254
Apostolii s-au strãduit sã le împãrtãºeascã acestor idolatri
cunoºtinþa despre Dumnezeul Creator ºi despre Fiul Sãu,
Mântuitorul neamului omenesc. Mai întâi, ei le-au îndreptat atenþia
cãtre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu – Soarele, Luna ºi stelele,
frumoasa rânduialã în care se succed anotimpurile, munþii cu crestele
înzãpezite, pomii cei mândri ºi înalþi, cum ºi alte felurite minuni ale
naturii – care aratã o înþelepciune mai presus de a fi cuprinsã de
mintea omeneascã. Prin aceste lucrãri ale Atotputernicului, apostolii
au condus mintea pãgânilor la meditare asupra marelui Conducãtor
al universului. – Faptele apostolilor, p. 180 [126]
Prezentarea principiilor fundamentale practice
Pavel era un orator iscusit. Înainte de convertirea sa, deseori
cãutase sã-i impresioneze pe ascultãtorii sãi prin avânturi oratorice.
Acum, însã, el a pus la o parte toate acestea. În loc sã se lase prins
138 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
în descrieri ºi reprezentãri poetice, care poate ar fi fost plãcute
simþurilor ºi ar fi hrãnit imaginaþia, dar care nu ar fi avut nici o
legãturã cu experienþa zilnicã, Pavel a cãutat ca, prin folosirea unei
vorbiri simple, sã facã simþite în inimã adevãrurile care sunt de o
importanþã vitalã. Prezentarea artisticã a adevãrului poate da loc la
un extaz al simþurilor, dar, de cele mai multe ori, adevãrurile
prezentate în felul acesta nu aduc hrana necesarã întãririi ºi
fortificãrii credinciosului pentru luptele vieþii. Nevoile imediate,
încercãrile prezente ale sufletelor ce se luptã, acestea trebuie
întâmpinate cu instruiri trainice ºi practice, întemeiate pe principiile
fundamentale ale creºtinismului. – Faptele apostolilor, p. 251,252
Rãmâneþi la adevãrul pozitiv
Adesea, când cãutaþi sã prezentaþi adevãrul, se va isca opoziþie,
dar, dacã încercaþi sã întâmpinaþi opoziþia cu discuþie, doar o veþi
spori, ºi lucrul acesta nu vã puteþi îngãdui sã-l faceþi. Rãmâneþi de
partea afirmativã. Îngeri de la Dumnezeu vegheazã asupra voastrã,
ºi ei se pricep cum sã-i impresioneze pe aceia a cãror opoziþie voi
refuzaþi s-o întâmpinaþi cu discuþie. Nu stãruiþi asupra pãrþilor nega-
tive ale problemelor care s-ar ivi ºi adunaþi în mintea voastrã
adevãruri pozitive ºi fixaþi-le acolo prin mult studiu, multã rugãciune
zeloasã ºi consacrare a inimii. – Mãrturii, vol. 9, p. 147,148
Reprezentanþe în centrele turistice
Aceia care, ca rãspuns la chemarea timpului, au intrat în slujba
Marelui Maestru lucrãtor pot studia cu bun folos metodele Lui de
lucru. În cursul lucrãrii Sale pe pãmânt, Mântuitorul S-a folosit de
ocaziile care se puteau gãsi pe marile cãi de comunicaþie. Isus locuia
la Capernaum în intervalele dintre cãlãtoriile Sale într-o parte sau
alta, ºi el a ajuns sã fie cunoscut ca „cetatea Lui”. Cetatea aceasta
era bine adaptatã pentru a fi centrul lucrãrii Mântuitorului. Fiind pe
ºoseaua principalã de la Damasc la Ierusalim ºi Egipt ºi la Marea
Mediteranã, era o mare arterã de cãlãtorie. Oameni din multe þãri
treceau prin [127] cetate sau zãboveau pentru odihnã în cãlãtoriile
lor într-o parte sau alta. Aici, Isus putea sã întâlneascã toate naþiunile
Metodele de lucru 139
ºi toate straturile sociale, pe cei bogaþi ºi cei mari, ca ºi pe sãraci ºi
smeriþi, ºi învãþãturile Lui urmau sã fie duse în alte þãri ºi în multe
familii. În felul acesta, urma sã fie stârnit interesul pentru cercetarea
profeþiilor, atenþia urma sã fie îndreptatã cãtre Mântuitorul, ºi mi-
siunea Lui urma sã fie adusã înaintea lumii. – Mãrturii, vol. 9, p. 121
În staþiunile climaterice ºi balneare cu renume mondial ºi în
centrele de trafic turistic, aglomerate de mii de oameni care cautã
sãnãtate ºi plãcere, ar trebui sã fie plasaþi predicatori ºi colportori
în stare sã atragã atenþia mulþimilor. Lucrãtorii aceºtia trebuie sã
vegheze asupra ocaziei pe care o au de a prezenta solia pentru
timpul de faþã ºi sã þinã adunãri când au ocazie. Ei sã fie ageri
pentru a prinde ocazia de a le vorbi poporului. Însoþiþi de puterea
Duhului Sfânt, sã întâmpine poporul cu solia dusã de Ioan
Botezãtorul: „Pocãiþi-vã, cãci Împãrãþia cerurilor este aproape”
(Matei 3,2). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã fie prezentat cu
claritate ºi putere, pentru ca aceia care au urechi de auzit sã poatã
auzi adevãrul. În felul acesta, Evanghelia adevãrului prezent va fi
aºezatã în calea celor care nu o cunosc, ºi nu puþini vor fi aceia
care o vor accepta ºi o vor duce în propria patrie din toate pãrþile
lumii. – Idem, vol. 9, p. 122
Cãrþile Divina vindecare ºi Parabolele Domnului Hristos sunt
în chip deosebit adaptate pentru a fi folosite în centrele de turism,
ºi ar trebui sã se facã tot ce se poate pentru a pune exemplare din
aceste lucrãri în mâinile celor care au timp liber ºi înclinaþie spre
citit. – Idem, vol. 9, p. 85
Ar trebui sã se înfiinþeze restaurante igienice ºi sãli de tratament.
Eforturile noastre în direcþia aceasta ar trebui sã includã ºi marile
staþiuni de pe litoral. „Pregãtiþi calea Domnului”, aºa ar trebui sã se
audã glasul solilor lui Dumnezeu în marile staþiuni turistice ºi în
cele de pe litoral. – Idem, vol. 7, p. 55,56
Trimiºi doi câte doi
Chemându-i pe cei doisprezece în jurul Sãu, i-a trimis sã meargã
doi câte doi prin oraºe ºi prin sate. Nici unul [128] nu a fost trimis
140 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
singur, ci frate a fost asociat cu frate ºi prieten, cu prieten. În felul
acesta, se puteau ajuta ºi încuraja unul pe altul, se puteau sfãtui ºi
ruga împreunã, tãria unuia venea în ajutorul slãbiciunii celuilalt. În
acelaºi fel i-a trimis mai târziu pe cei ºaptezeci. Þinta Mântuitorului
a fost ca solii Evangheliei sã fie asociaþi în felul acesta. Chiar în
zilele noastre, lucrarea de evanghelizare ar avea mult mai mare
succes, dacã acest exemplu ar fi urmat mai de aproape. – Hristos,
Lumina lumii, p. 350

Turnee de evanghelizare medicalã


Din instrucþiunea pe care mi-a dat-o Domnul din timp în timp,
ºtiu cã ar trebui sã fie lucrãtori care fac turnee de evanghelizare
medicalã prin oraºe ºi sate. Cei care fac lucrul acesta vor aduna o
recoltã bogatã de suflete, atât din clasele de sus, cât ºi din cele de
jos. Drumul pentru lucrarea aceasta e cel mai bine pregãtit de
eforturile colportorului credincios. – Mãrturii, vol. 9, p. 172

Misionarii medicali
Sunt necesari acum lucrãtori-misionari medicali. Nu vã puteþi
permite sã cheltuiþi mulþi ani în pregãtire. În curând, uºi care acum
sunt deschise pentru adevãr vor fi închise pentru totdeauna. Vestiþi
solia acum. Nu aºteptaþi, îngãduindu-i vrãjmaºului sã punã stãpânire
pe teritorii care acum vã sunt deschise. Grupele mici sã facã lucrarea
la care Hristos i-a rânduit pe ucenicii Sãi. Sã lucreze ca evangheliºti,
rãspândind publicaþiile noastre ºi vorbind despre adevãr cu aceia
pe care îi întâlnesc. Sã se roage pentru bolnavi, slujind nevoilor
lor, nu cu medicamente, ci prin remedii naturale, ºi învãþându-i
cum sã-ºi recâºtige sãnãtatea ºi sã se fereascã de boli. – Ibidem
Fraþilor ºi surorilor, consacraþi-vã Domnului pentru lucrare. Nu
lãsaþi nici o ocazie sã treacã nefolositã. Vizitaþi-i pe bolnavi ºi pe
suferinzi ºi arãtaþi un interes amabil faþã de ei. Dacã e cu putinþã,
faceþi ceva ca ei sã se simtã mai bine. Prin mijloacele acestea, puteþi
sã le influenþaþi inima ºi sã le rostiþi un cuvânt pentru Hristos. Numai
veºnicia va da la ivealã cât de cuprinzãtor poate fi un astfel de mod
Metodele de lucru 141
de lucrare. Alte cãi [129] de a se face de folos se vor deschide
înaintea celor ce sunt dispuºi sã împlineascã datoria care este cea
mai aproape de ei. – Mãrturii, vol. 9, p. 36
Învãþarea meseriilor
Existã o mulþime de familii sãrace pentru care nici o lucrare
misionarã n-ar fi mai bunã decât aceea de a-i ajuta sã se instaleze la
þarã ºi sã înveþe cum sã lucreze pãmântul, ca sã-ºi scoatã cele
necesare traiului de pe urma sa. Necesitatea unui asemenea ajutor
nu se restrânge numai la cei care vin de la oraº. Chiar ºi la þarã, cu
toate posibilitãþile unei vieþi mai bune care existã acolo, mulþi dintre
cei sãraci sunt în mare încurcãturã. Comunitãþi întregi sunt lipsite
de educaþie pe linia sãnãtãþii ºi a lucrãrii practice. Sunt familii care
trãiesc în cocioabe, cu mobilier ºi îmbrãcãminte sãrace, fãrã unelte,
fãrã cãrþi, lipsite atât de confort ºi bunuri utilitare, cât ºi de mijloace
culturale. Suflete abrutizate, trupuri slabe ºi deformate aratã
rezultatele unei ereditãþi sãrace ºi ale unor obiceiuri greºite. Aceºti
oameni trebuie educaþi pornind de la zero. Ei au dus o viaþã de
lenevie, lipsitã de energie, stricatã, ºi au nevoie sã fie învãþaþi sã-ºi
schimbe obiceiurile. – Divina vindecare, p. 192
Ar trebui sã se dea atenþie creãrii unor locuri de muncã diferite,
astfel încât familiile sãrace sã gãseascã de lucru. Dulgherii, fierarii
ºi practic oricine cunoaºte o anumitã meserie ar trebui sã simtã
rãspunderea de a-i învãþa ºi ajuta pe cei necunoscãtori ºi lipsiþi de
ocupaþie. – Idem, p. 194
Fermierii creºtini pot face o realã lucrare misionarã, ajutându-i
pe cei sãraci sã-ºi gãseascã niºte cãmine la þarã ºi sã-i înveþe cum
sã lucreze pãmântul ºi sã-l facã productiv. Învãþaþi-i cum sã foloseas-
cã uneltele agricole, cum sã cultive diferitele soiuri de plante, cum
sã sãdeascã ºi sã îngrijeascã livezile. – Idem, p. 193
În lucrarea pentru cei sãraci, existã un câmp larg de slujire, atât
pentru femei, cât ºi pentru bãrbaþi. Bucãtãreasa eficientã, gospodina,
croitoreasa, sora medicalã – este nevoie de ajutorul tuturor. Membrii
unor gospodãrii sãrace sã fie învãþaþi cum sã gãteascã, sã-ºi
142 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
confecþioneze ºi sã-ºi repare propria îmbrãcãminte, cum sã
îngrijeascã de cei bolnavi, cum sã aibã grijã de cãmin în mod
corespunzãtor. Bãieþii ºi fetele sã fie învãþaþi foarte bine o meserie
sau sã fie formaþi într-o ocupaþie utilã. – Divina vindecare, p. 194
[130]

Invitaþi-i la adunãrile de evanghelizare


Existã multe lucruri pe care oamenii pot sã le facã, dar nu au
dorinþa sã lucreze. Sunt mulþi care nu vor merge la bisericã pentru
a asculta adevãrul predicat. Printr-un efort personal, fãcut cu
simplitate ºi cu înþelepciune, ei ar putea sã fie convinºi sã-ºi întoarcã
paºii spre casa lui Dumnezeu. Prima datã când vor auzi o cuvântare
cu privire la adevãrul prezent, convingerea poate sã se întipãreascã
în mintea lor. Chiar dacã invitaþiile voastre vor fi refuzate, nu vã
descurajaþi. Perseveraþi, pânã când eforturile voastre vor fi
încoronate de succes. – Review and Herald, 10 iunie 1880

Adunarea în ªcoala de Sabat


O altã lucrare în care toþi se pot implica este sã-i adune pe copii
ºi pe tineri în ªcoala de Sabat. În felul acesta, tinerii pot sã lucreze
eficient pentru Mântuitorul lor drag. Ei pot îndruma destinul
sufletelor. Ei pot sã facã o lucrare pentru bisericã ºi pentru lume, a
cãrei extindere ºi mãreþie nu vor fi cunoscute niciodatã, pânã în
ziua judecãþii finale, când celor buni ºi credincioºi li se va spune
„Bine”. – Ibidem

Prin scris ºi prin vorbire


Atât prin scris, cât ºi prin viu grai, proclamaþi cã Isus trãieºte, ca
sã mijloceascã pentru noi. Uniþi-vã cu Marele Meºter Lucrãtor,
urmaþi-L în peregrinajul iubirii Sale pe pãmânt pe Rãscumpãrãtorul
care Se jertfeºte. – Idem, 24 ianuarie 1893
Unii vor lucra într-un fel, alþii, în altul, aºa cum îi va chema ºi îi
va conduce Domnul. Dar toþi trebuie sã depunã eforturi comune,
cãutând sã facã lucrarea un tot desãvârºit. Ei trebuie sã lucreze
Metodele de lucru 143
pentru Domnul, prin scris ºi prin vorbire. – Mãrturii, vol. 9, p. 26
„Hristos, ºi El rãstignit” – vorbiþi despre acest subiect, amin-
tiþi-l în rugãciunile voastre, cântaþi despre el ºi veþi zdrobi ºi câºtiga
inimi. – Mãrturii, vol. 6, p. 67
În mâna celui care simte cã adevãrul arde pe altarul inimii sale
ºi care are un zel înþelept pentru Dumnezeu ºi o gândire echilibratã
ºi raþionalã, instrumentul de scris este o adevãratã putere. Pana
înmuiatã în izvorul curat al adevãrului poate transmite razele luminii
pânã în cele mai întunecate colþuri ale pãmântului, de unde se vor
reflecta înapoi, adãugând o nouã putere ºi rãspândind o luminã
mai mare, care se va rãspândi pretutindeni. – Schiþe din viaþa mea,
p. 214 [131]
Pastorii noºtri nu ar trebui sã-ºi dedice toate energiile în scopul
predicãrii, ºi cu aceasta sã-ºi încheie lucrarea. Ei trebuie sã-i înveþe
pe membrii bisericii sã-ºi asume ºi sã aducã la îndeplinire cu succes
aceastã ramurã de activitate [corespondenþa misionarã], care este
ca o roatã înãuntrul altei roþi pentru societatea noastrã misionarã ºi
de tratate. Miºcarea acestei roþi dinãuntru menþine sãnãtoasã ºi
puternicã acþiunea roþii dinafarã. Dacã aceastã roatã dinãuntru îºi
va înceta activitatea, rezultatul va fi vãzut prin micºorarea activitãþii
ºi a vieþii societãþii misionare ºi de tratate. – Review and Herald, 10
iunie 1880
Nu obosiþi în îndeplinirea unei lucrãri misionare atente. Aceasta
este o lucrare în care toþi vã puteþi angaja cu succes, dacã veþi fi în
legãturã cu Dumnezeu. Înainte de a scrie scrisori cu întrebãri,
înãlþaþi-vã întotdeauna inima spre Dumnezeu în rugãciune, ca sã
puteþi avea succes în a aduna câteva ramuri sãlbatice pentru a fi
altoite în adevãrata viþã, ca sã aducã roade spre slava lui Dumnezeu.
Toþi cei care iau parte cu umilinþã la aceastã lucrare se vor educa
neîncetat în calitate de lucrãtori în via Domnului. – Ibidem
Capitolul 11

Lucrarea misionară medicală

O lucrare de primã importanþã


În timpul lucrãrii Sale, Isus a petrecut mai mult timp vindecând
bolnavii decât predicând. – Divina vindecare, p. 19
Înaintea adevãratului reformator, lucrarea medicalã misionarã
va deschide multe uºi. – Mãrturii, vol. 7, p. 62
Adevãrata lucrare misionarã medicalã este Evanghelia pusã în
practicã. – Idem, vol. 8, p. 168
Lucrarea misionarului medical este lucrarea de pionierat a
Evangheliei. În lucrarea de propovãduire a Cuvântului ºi în cea
misionarã medicalã, Evanghelia trebuie sã fie predicatã ºi trãitã. –
Divina vindecare, p. 144
Mântuitorul lumii a devotat mai mult timp ºi mai multã muncã
pentru a-i vindeca pe cei suferinzi de bolile lor, decât pentru
predicare. Ultima Lui poruncã datã apostolilor Sãi, reprezentanþii
Lui pe pãmânt, a fost sã-ºi punã mâinile peste bolnavi, ca aceºtia
sã se poatã însãnãtoºi. Când va veni Stãpânul, El îi va binecuvânta
pe cei care i-au vizitat pe bolnavi ºi au uºurat nevoile celor suferinzi.
– Mãrturii, vol. 4, p. 225
El intenþioneazã ca lucrarea misionarã medicalã sã pregãteascã
drumul pentru prezentarea adevãrului prezent – proclamarea soliei
îngerului al treilea. Dacã scopul acesta este realizat, solia nu va fi
eclipsatã ºi nici înaintarea ei, împiedicatã. – Ibidem
Lucrarea misionarã medicalã 145
Mai întâi, sã vii în întâmpinarea nevoilor temporare ale celor
nevoiaºi ºi sã alini lipsurile ºi suferinþele lor fizice, ºi apoi vei gãsi
deschisã calea spre inimã, unde vei putea semãna sãmânþa cea bunã
a virtuþii ºi a religiei. – Mãrturii, vol. 4, p. 227
Nimic nu ne va da o mai mare putere spiritualã ºi o mai mare
creºtere a zelului ºi a stãrii de spirit, decât vizitându-i ºi slujindu-i
pe cei bolnavi ºi descurajaþi, ajutându-i sã vadã lumina ºi sã-ºi
întãreascã credinþa în Isus. – Idem, vol. 4, p. 75,76 [133]
Exemplul divin
Hristos, marele Misionar Medical, este exemplul nostru… El îi
vindeca pe bolnavi ºi va predica Evanghelia. În serviciul Sãu,
vindecarea ºi învãþarea erau strâns legate între ele. Astãzi, ele nu
trebuie sã fie separate. – Idem, vol. 9, p. 170,171
Slujitorii Domnului Hristos trebuie sã urmeze exemplul Sãu.
Mergând din loc în loc, El îi mângâia pe cei suferinzi ºi îi vindeca
pe bolnavi. Dupã aceea, le prezenta marile adevãruri privitoare la
Împãrãþia Sa. Aceasta este lucrarea urmaºilor Sãi. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 233
Exemplul lui Hristos trebuie sã fie urmat de aceia care pretind
cã sunt copiii Lui. Alinaþi nevoile fizice ale semenilor voºtri, ºi
recunoºtinþa lor va dãrâma barierele ºi vã va face în stare sã ajungeþi
la inimile lor. Cugetaþi la lucrul acesta serios. – Mãrturii, vol. 9,
p. 127
Îndeosebi aceia care sunt misionari medicali ar trebui sã
dovedeascã prin spiritul, cuvântul ºi caracterul lor cã Îl urmeazã pe
Isus Hristos, Modelul divin al lucrãrii misionare medicale. – Idem,
vol. 7, p. 127
Asocierea cu lucrarea Evangheliei
Lucrarea de evanghelizare ºi lucrarea misionarã medicalã trebuie
sã meargã împreunã. Evanghelia trebuie sã fie legatã de principiile
reformei sanitare. Creºtinismul trebuie sã fie adus în viaþa practicã.
Trebuie sã se facã o lucrare de reformã sârguincioasã ºi deplinã…
146 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Noi avem de prezentat oamenilor principiile reformei sanitare,
fãcând tot ce ne stã în putere pentru a-i conduce pe bãrbaþi ºi pe
femei sã vadã necesitatea acestor principii ºi sã le practice. –
Mãrturii, vol. 6, p. 379
Planul divin este ca ºi noi sã lucrãm cum au lucrat ucenicii.
Vindecarea fizicã este legatã de însãrcinarea evanghelicã. În
lucrarea Evangheliei, predicarea ºi vindecarea nu trebuie separate
niciodatã. – Divina vindecare, p. 141
Lucrarea misionarã medicalã ºi vestirea Evangheliei sunt
mijloacele prin care Dumnezeu cautã sã reverse fãrã încetare
dovezile bunãtãþii Sale. Ele trebuie sã fie ca un râu de viaþã [134]
pentru irigarea bisericii Sale. – Bible Echo, 12 august 1901
Pastorii noºtri, care au câºtigat experienþã în predicarea
Cuvântului, sã înveþe sã facã tratamente simple ºi apoi sã lucreze
cu chibzuinþã ca evangheliºti misionari medicali. – Mãrturii, vol.
9, p. 172
Când merge din loc în loc, colportorul va gãsi mulþi bolnavi. El
trebuie sã aibã o cunoaºtere practicã a cauzelor bolii ºi sã înþeleagã
cum sã acorde tratamente simple, ca sã-i poatã ajuta pe cei suferinzi.
Mai mult decât atât, el trebuie sã se roage pentru bolnavi, cu credinþã
ºi simplitate, îndrumându-i spre marele Medic. În felul acesta,
colportorul umblã ºi lucreazã cu Dumnezeu, iar îngerii slujitori sunt
alãturi de el, deschizându-i calea spre inimi. Ce câmp vast pentru
lucrarea misionarã se aflã în faþa colportorului credincios ºi
consacrat; ce binecuvântare va primi el în îndeplinirea sârguincioasã
a lucrãrii sale! – Southern Watchman, 20 noiembrie 1902
Fiecare lucrãtor al Evangheliei ar trebui sã simtã cã a-i instrui pe
oameni în principiile vieþuirii sãnãtoase este o parte din lucrarea ce
i s-a încredinþat. Este mare nevoie de aceastã lucrare, iar lumea
este deschisã pentru ea. – Divina vindecare, p.147
Braþul drept al soliei
De repetate ori am fost instruitã cã lucrarea misionarã medicalã
urmeazã sã aibã aceeaºi legãturã cu lucrarea soliei îngerului al treilea
Lucrarea misionarã medicalã 147
pe care braþul ºi mâna le au cu corpul. Sub cârmuirea Capului divin,
ele trebuie sã lucreze în mod unit la pregãtirea cãii pentru venirea
Domnului Hristos. Braþul cel drept al corpului adevãrului trebuie
sã fie fãrã încetare activ, fãrã încetare la lucru, ºi Dumnezeu îl va
întãri. Dar el nu trebuie sã devinã corpul. În acelaºi timp, corpul nu
trebuie sã spunã braþului: „Nu am nevoie de tine”. Corpul are nevoie
de braþ pentru a face o lucrare activã, plinã de forþã. ªi unul, ºi
celãlalt au lucrarea lor ce le-a fost rânduitã, ºi fiecare va suferi o
mare pagubã, dacã lucreazã independent de celãlalt. – Mãrturii,
vol. 6, p. 288
Lucrarea medicalã misionarã trebuie sã se facã… Ea trebuie sã
fie pentru lucrarea lui Dumnezeu aºa cum e mâna pentru corp. –
Idem, vol. 8, p. 160 [135]
Cooperarea divinã
Hristos simte durerile fiecãrui suferind. Când duhuri rele sfâºie
trupul omenesc, Hristos simte nenorocirea. Când febra usucã izvorul
vieþii, El simte agonia. ªi astãzi este tot atât de dispus sã-i vindece
pe bolnavi cum a fost pe vremea când era El Însuºi pe pãmânt.
Servii lui Hristos sunt reprezentanþii Lui, uneltele prin care lucreazã.
El doreºte ca prin ei sã-ªi exercite puterea vindecãtoare. – Hristos,
Lumina lumii, p. 823,824
Prin slujitorii Sãi, Dumnezeu intenþioneazã ca bolnavii, cei
nenorociþi ºi cei posedaþi de spirite rele sã audã glasul Sãu. Prin
agenþii Sãi umani, El doreºte sã fie un Mângâietor cum n-a mai
cunoscut lumea. – Divina vindecare, p. 106
Domnul Hristos conlucreazã cu aceia care se angajeazã în
lucrarea medicalã misionarã. – Mãrturii, vol. 7, p. 51.
Domnul a lucrat prin ei. Oriunde mergeau, mulþi bolnavi erau
vindecaþi, iar sãracilor li se predica Evanghelia. – Faptele
apostolilor, p. 106
Hristos nu mai este în lumea aceasta în persoanã, pentru a merge
prin oraºele, târgurile ºi satele noastre, vindecându-i pe bolnavi;
dar El ne-a însãrcinat pe noi sã ducem mai departe lucrarea
148 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
misionarã medicalã, pe care El a început-o. – Mãrturii, vol. 9,
p. 168
Lucrarea fiecãrei biserici
Existã o solie cu privire la reforma sanitarã care urmeazã sã fie
dusã în fiecare comunitate. – Idem, vol. 6, p. 370
Lucrarea misionarã medicalã ar trebui sã fie o parte a lucrãrii
fiecãrei comunitãþi din þara noastrã. – Idem, vol. 6, p. 289
Am ajuns într-un timp când fiecare membru al bisericii ar trebui
sã se ocupe de lucrarea medicalã misionarã. – Idem, vol. 7, p. 62
Lucrarea reformei sanitare este mijlocul lui Dumnezeu pentru a
reduce suferinþa în lumea noastrã ºi pentru curãþirea bisericii Sale.
Învãþaþi-i pe oameni cã ei pot acþiona ca ajutoare ale lui Dumnezeu,
conlucrând cu Maestrul lucrãtor la refacerea sãnãtãþii fizice ºi
spirituale. Lucrarea aceasta poartã semnãtura cerului ºi va deschide
uºi ºi pentru intrarea altor adevãruri preþioase. Este loc pentru toþi
cei care vor [136] dori sã lucreze în mod inteligent în aceastã lucrare.
– Idem, vol. 9, p. 112,113
În faþa noastrã, se aflã vremuri furtunoase, dar sã nu rostim nici
un cuvânt de necredinþã sau descurajare. Sã ne aducem aminte cã
noi vestim o solie de vindecare pentru o lume plinã de suflete
bolnave de pãcat. – Special Testimonies, seria B, nr. 8, p. 24
Lucrarea aceasta bine condusã va salva multe suflete care au
fost neglijate de cãtre biserici. Mulþi care nu sunt de credinþa noastrã
tânjesc dupã ajutorul acela pe care creºtinii sunt datori sã-l dea.
Dacã poporul lui Dumnezeu ar dovedi un adevãrat interes faþã de
semenii lor, mulþi ar fi influenþaþi de adevãrurile speciale pentru
acest timp. Nimic altceva nu poate da prestigiu lucrãrii ca ajutorarea
oamenilor chiar în situaþia în care se gãsesc. Mii de suflete s-ar
putea bucura astãzi de solie, dacã aceia care pretind cã-L iubesc pe
Dumnezeu ºi þin poruncile Lui ar lucra aºa cum a lucrat Hristos.
Atunci când lucrarea misionarã medicalã câºtigã în felul acesta
bãrbaþi ºi femei la o cunoaºtere salvatoare a lui Hristos ºi a
adevãrului Lui, atunci, bani ºi o muncã plinã de zel pot fi investite
Lucrarea misionarã medicalã 149
în deplinã siguranþã în ea, pentru cã acolo este o lucrare care va
dãinui. – Mãrturii, vol. 6, 280
Poporul nostru sã arate cã are un interes viu faþã de lucrarea
misionarã medicalã. Sã se pregãteascã pentru a fi de folos, studiind
cãrþile care au fost scrise spre învãþãtura noastrã în direcþia aceasta.
Aceste cãrþi meritã mult mai multã atenþie ºi apreciere decât au
primit pânã acum. Multe lucruri care sunt de folos pentru toþi ca sã
le înþeleagã au fost scrise cu scopul special de a da învãþãturã despre
principiile sãnãtãþii. Aceia care studiazã ºi practicã aceste principii
vor fi foarte mult binecuvântaþi, atât fizic, cât ºi spiritual. O înþelegere
a filozofiei sãnãtãþii va fi o pavãzã faþã de multe rele care sporesc
fãrã încetare. – Idem, vol. 7, p. 63
Mi-au fost date instrucþiuni cã lucrarea misionarã medicalã va
descoperi, chiar în adâncurile ticãloºiei, oameni care, deºi s-au dedat
la obiceiuri de necumpãtare ºi desfrânare, vor rãspunde la un mod
corect de lucrare. Dar ei trebuie sã fie recunoscuþi ºi încurajaþi. Se
vor cere eforturi puternice, pline de rãbdare ºi stãruitoare pentru
a-i ridica. [137]
Ei nu se pot reface singuri. S-ar putea ca ei sã audã chemarea lui
Hristos, dar urechile lor sunt prea slabe pentru a prinde înþelesul ei;
ochii le sunt prea orbiþi ca sã mai vadã cã ceva bun este pãstrat ºi
pentru ei. Ei sunt morþi în nelegiuirea ºi în pãcatele lor. Dar nici
aceºtia nu trebuie sã fie excluºi de la ospãþul Evangheliei. Lor trebuie
sã li se adreseze invitaþia: „Veniþi”. Chiar dacã sunt netrebnici,
Domnul spune: „Sileºte-i sã intre”. Nu ascultaþi la nici un fel de
scuze. Prin iubire ºi bunãtate, insistaþi ºi nu renunþaþi la ei. – Idem,
vol. 6, p. 279,280
Aceia care îºi asumã acest fel de lucrare [rãspândirea
publicaþiilor] trebuie sã fie pregãtiþi sã facã lucrarea misionarã
medicalã. Bolnavii ºi suferinzii trebuie sã fie ajutaþi. Mulþi dintre
aceia pentru care se face aceastã lucrare de îndurare vor asculta ºi
accepta cuvintele vieþii. – Idem, vol. 9, p. 34
Cine se pregãteºte sã porneascã cu pricepere la lucrarea medicalã
misionarã?… Fiecare lucrãtor ar trebui sã aibã pricepere eficientã.
150 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Atunci, într-un sens înalt ºi larg, poate prezenta adevãrul aºa cum
este în Isus. – Mãrturii, vol. 7, p. 70
Planul de extindere a lucrãrii medicale
Domnul le va da sanatoriilor noastre, care sunt deja organizate,
prilejul sã conlucreze cu El la sprijinirea întreprinderilor nou
înfiinþate. Fiecare nouã instituþie trebuie sã fie privitã ca o sorã
ajutãtoare în marea lucrare de vestire a soliei îngerului al treilea.
Dumnezeu le-a dat sanatoriilor noastre prilejul de a pune în miºcare
o lucrare [138] care va fi ca o piatrã vie ºi care creºte pe mãsurã ce
este rostogolitã de o mânã nevãzutã. Sã fie pusã deci în miºcare
aceastã piatrã tainicã. – Idem, vol. 7, p. 59
Lucrarea prin instituþii
Ar trebui sã se înfiinþeze restaurante igienice ºi sãli de tratament.
Eforturile noastre în direcþia aceasta ar trebui sã includã ºi marile
staþiuni de pe litoral. Aºa cum s-a auzit vocea lui Ioan Botezãtorul
în pustie, „Pregãtiþi calea Domnului”, tot astfel ar trebui sã se audã
glasul solilor lui Dumnezeu în marile staþiuni turistice ºi pe litoral.
– Idem, vol. 7, p. 55,56
Mi-a fost datã lumina cã este recomandat ca, în multe oraºe, un
restaurant sã fie legat de sãlile de tratamente. Cele douã pot conlucra
la menþinerea unor principii bune. În legãturã cu aceasta, uneori
este recomandabil sã existe camere care sã serveascã drept locuinþã
pentru bolnavi. Aceste instituþii vor servi ca furnizoare pentru
sanatoriile aºezate la þarã. – Idem, vol. 7, p. 60
Domnul are o solie pentru oraºele noastre, solie pe care noi
trebuie sã o vestim în adunãrile de tabãrã ºi prin alte eforturi publice,
precum ºi prin publicaþiile noastre. Pe lângã aceasta, trebuie sã se
înfiinþeze în oraºe restaurante igienice ºi prin ele trebuie sã se
proclame solia cumpãtãrii. Trebuie sã se facã aranjamente pentru a
þine adunãri în legãturã cu restaurantele noastre. Oriunde lucrul
acesta este cu putinþã, sã fie amenajatã o camerã unde clienþii pot fi
invitaþi sã asculte conferinþe cu privire la ºtiinþa sãnãtãþii ºi a
cumpãtãrii creºtine, unde ei pot sã primeascã instrucþiuni cu privire
Lucrarea misionarã medicalã 151
la pregãtirea alimentelor dãtãtoare de sãnãtate ºi asupra altor subiecte
importante. – Mãrturii, vol. 7, p. 115
Acelora care vin la restaurantele noastre, ar trebui sã li se punã
la îndemânã material de citit. Atenþia lor ar trebui sã fie atrasã spre
literatura noastrã cu privire la cumpãtare ºi la reformã alimentarã ºi
ar trebui, de asemenea, sã li se dea ºi broºuri cuprinzând învãþãturi
despre Domnul Hristos. Povara procurãrii acestui material de citit
ar trebui sã fie suportatã de întregul nostru popor. Tuturor acelora
care vin trebuie sã li se dea ceva de citit. S-ar putea ca mulþi sã lase
broºura necititã, dar unii dintre aceia în mâna [139] cãrora o puneþi
s-ar putea sã caute adevãrul. Ei vor citi ºi vor studia ceea ce le daþi
ºi le vor da mai departe la alþii. – Idem, vol. 7, p. 116
Am fost instruitã cã unul dintre principalele motive pentru care
trebuie înfiinþate restaurante igienice ºi sãli de tratament în centrele
marilor oraºe este ca, prin mijlocul acesta, sã fie atrasã atenþia
oamenilor de frunte la solia îngerului al treilea. Observând cã aceste
restaurante sunt conduse într-un mod cu totul deosebit de felul în
care sunt conduse restaurantele obiºnuite, oamenii inteligenþi vor
începe sã întrebe care sunt motivele pentru care existã o deosebire
între metodele de afaceri ºi vor cerceta principiile care ne determinã
sã consumãm o hranã mai bunã. În felul acesta vor fi cãlãuziþi sã ia
cunoºtinþã de solia pentru acest timp. – Idem, vol. 7, p. 122,123
ªcolile de gãtit
Am fost instruitã sã încurajez organizarea de ºcoli de gãtit în
toate locurile în care se desfãºoarã o lucrare misionarã medicalã.
Oamenilor sã li se prezinte toate motivele care îi conduc la reformã.
Ei trebuie sã beneficieze de cât mai multã luminã în aceastã privinþã.
Învãþaþi-i sã facã tot ce pot pentru a-ºi îmbunãtãþi modul de pregãtire
a hranei ºi încurajaþi-i sã le împãrtãºeascã ºi altora ce au învãþat. –
Slujitorii Evangheliei, p. 362, 363
Trebuie sã se organizeze ºcoli de gãtit. Oamenii sã fie învãþaþi
cum sã pregãteascã alimente sãnãtoase. Sã li se arate nevoia de a
renunþa la alimente nesãnãtoase. Dar niciodatã n-ar trebui sã
152 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
recomandãm o dietã de înfometare. Este cu putinþã sã aibã o dietã
sãnãtoasã, hrãnitoare, fãrã a se folosi ceai, cafea sau carne. Lucrarea
de a-i învãþa pe oameni sã pregãteascã o hranã care, în acelaºi
timp, sã fie ºi sãnãtoasã, ºi apetisantã este de cea mai mare
însemnãtate. – Mãrturii, vol. 9, p. 112
O solie actualã
Nu pot sã stãruiesc destul de puternic pe lângã toþi membrii
comunitãþilor noastre, toþi cei care sunt adevãraþi misionari, care
cred solia îngerului al treilea, care-ºi opresc piciorul în ziua
Sabatului, sã cerceteze solia din capitolul cincizeci ºi opt din Isaia.
[140]
Lucrarea de binefacere, poruncitã în acest capitol, este lucrarea
pe care Dumnezeu doreºte ca poporul Sãu sã o facã în timpul
acesta. Ea este o lucrare rânduitã de El. Noi nu suntem lãsaþi sã ne
îndoim cu privire la locul unde se aplicã solia ºi timpul realizãrii ei
precise, deoarece citim: „Ai tãi vor zidi iarãºi pe dãrâmãturile de
mai înainte, vei ridica din nou temeliile strãbune; vei fi numit
‘Dregãtor de spãrturi’, ‘Cel ce drege drumurile ºi face þara cu putinþã
de locuit’.”
Monumentul de aducere-aminte al lui Dumnezeu, Sabatul zilei
a ºaptea, semnul lucrãrii Lui de creare a lumii, a fost înlocuit de
omul fãrãdelegii. Poporul lui Dumnezeu are o lucrare specialã de
fãcut, aceea de a repara spãrtura ce s-a fãcut în Legea Sa; ºi, cu cât
ne apropiem mai mult de sfârºit, cu atât lucrarea aceasta devine
mai urgentã. Toþi aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu vor dovedi cã
ei poartã semnul Lui, þinând poruncile Sale. Ei sunt dregãtori de
drumuri, pentru a se putea locui acolo… Adevãrata lucrare medicalã
misionarã este legatã inseparabil de þinerea poruncilor lui
Dumnezeu, dintre care Sabatul este în mod deosebit menþionat,
întrucât este marele monument de aducere-aminte a lucrãrii de
creaþie a lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care poporul lui
Dumnezeu trebuie s-o facã acum. Lucrarea aceasta, dacã este bine
sãvârºitã, va aduce bisericii binecuvântãri bogate. – Idem, vol. 6,
p. 265,266
Capitolul 12

Evanghelizarea biblică

O idee cereascã
Planul de a prezenta studii biblice a fost o idee cereascã. Existã
multe persoane, atât bãrbaþi, cât ºi femei, care se pot angaja în
aceastã ramurã a lucrãrii misionare. În felul acesta, se pot forma
lucrãtori care vor deveni oameni puternici ai lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu a fost prezentat pentru mii de oameni pe
aceastã cale, iar lucrãtorii ajung în legãturã directã cu oameni de
toate naþionalitãþile. Biblia este adusã în familii, iar adevãrurile ei
sfinte îºi fac loc în conºtiinþa lor. Oamenii sunt îndemnaþi sã citeascã,
sã examineze ºi sã gândeascã pentru ei înºiºi, iar ei trebuie sã-ºi
asume responsabilitatea de a primi sau de a respinge iluminarea
divinã. Dumnezeu nu va îngãdui ca aceastã preþioasã lucrare fãcutã
pentru El sã rãmânã nerãsplãtitã. El va încorona cu succes fiecare
efort umil fãcut în Numele Sãu. – Slujitorii Evangheliei, p. 192
Lucrarea noastrã ne-a fost trasatã de Pãrintele nostru ceresc. Noi
trebuie sã ne luãm Bibliile ºi sã mergem sã avertizãm lumea. Trebuie
sã fim mâinile ajutãtoare ale lui Dumnezeu în lucrarea de salvare
de suflete, canale prin care, zi de zi, iubirea Lui se revarsã cãtre o
lume ce piere. – Mãrturii, vol. 9, p. 150
O chemare precisã
Mulþi vor fi chemaþi în câmp sã lucreze din casã în casã, þinând
lecturi biblice ºi rugându-se cu cei interesaþi. – Idem, vol. 9,
p. 172
154 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Mulþi lucrãtori trebuie sã-ºi facã partea, lucrând din casã în casã
ºi prezentând lecturi biblice în familii. – Mãrturii, vol. 9, p. 141
Femeile consacrate ar trebui sã se angajeze în lucrarea biblicã
din casã în casã. – Idem, vol. 9, p. 120,121
Dacã mergem pe urmele Domnului Hristos, trebuie sã ne
apropiem de cei care au nevoie de slujirea noastrã. Sã le explicãm
cuvintele Bibliei, sã le prezentãm cerinþele Legii lui Dumnezeu, sã
le citim fãgãduinþele Sale celor care ezitã, sã-i atenþionãm pe cei
neglijenþi ºi sã-i întãrim pe cei slabi. – Slujitorii Evangheliei,
p. 336 [142]
În experienþa lui Filip ºi a etiopianului, este prezentatã lucrarea
la care Domnul îl cheamã pe poporul Sãu. Etiopianul reprezintã o
mare categorie de oameni care au nevoie de misionari ca Filip,
misionari care vor auzi glasul lui Dumnezeu ºi vor merge acolo
unde îi trimite El. Sunt în lume oameni care citesc Scripturile, dar
care nu pot înþelege însemnãtatea lor. Este nevoie de bãrbaþi ºi
femei care Îl cunosc pe Dumnezeu, pentru a le explica acestor suflete
Cuvântul. – Mãrturii, vol. 8, p. 58,59
Printre membrii comunitãþilor noastre, ar trebui sã se desfãºoare
mai multã lucrare din casã în casã, prin prezentarea de lecturi biblice.
– Idem, vol. 9, p. 127
Lucrãtorii sã meargã din casã în casã, explicându-le oamenilor
Biblia. – Idem, vol. 9, p. 123
În multe state sunt aºezãri de fermieri harnici ºi înstãriþi, care
n-au avut încã adevãrul pentru timpul de faþã. Astfel de locuri ar
trebui sã fie lucrate. Membrii laici sã înceapã acest fel de slujire.
Împrumutând sau vânzând cãrþi, distribuind reviste ºi þinând lecturi
biblice, membrii noºtri laici ar putea face mult în vecinãtãþile lor.
Plini de iubire pentru suflete, ei ar putea sã proclame solia cu o aºa
putere, încât mulþi sã fie convertiþi. – Idem, vol. 9, p. 3
Scene impresionante
Sute ºi mii erau vãzuþi vizitând familii ºi explicându-le Cuvântul
lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfânt ºi un
spirit de adevãratã convertire se da pe faþã. – Mãrturii, vol. 9, p. 126
Evanghelizarea biblicã 155
Doi lucrãtori biblici stãteau pe scaune într-o familie. Cu Biblia
deschisã în faþa lor, ei prezentau pe Domnul Isus Hristos ca
Mântuitorul care iartã pãcatele. Rugãciuni zeloase erau înãlþate cãtre
Dumnezeu ºi inimi erau înduioºate ºi supuse prin influenþa Duhului
lui Dumnezeu. Rugãciunile lor erau rostite cu prospeþime ºi putere.
În timp ce Cuvântul lui Dumnezeu era explicat, am vãzut cã o
luminã blândã, iradiantã, lumina Scripturile, ºi am zis încet: „Ieºi la
drumuri ºi la garduri, ºi pe cei ce-i vei gãsi, sileºte-i sã intre, ca sã
mi se umple casa” – Idem, vol. 9, p. 35 [143]
Sunt mulþi aceia care, citind Scripturile, nu pot înþelege adevãrata
lor însemnãtate. Pretutindeni în lume, bãrbaþi ºi femei privesc cu
dor spre cer. Rugãciuni, lacrimi ºi cereri se ridicã din sufletele
doritoare dupã luminã, har ºi Duhul Sfânt. Mulþi se gãsesc pe pragul
Împãrãþiei, aºteptând doar sã fie luaþi înãuntru. – Faptele apostolilor,
p. 109
Pregãtirea pentru lucrare
Urmaºii lui Hristos nu vin în întâmpinarea gândului ºi a voinþei
lui Dumnezeu, dacã se mulþumesc sã rãmânã în necunoaºterea
Cuvântului Sãu. Toþi trebuie sã devinã cercetãtori ai Bibliei. Hristos
le-a poruncit urmaºilor Sãi: „Cercetaþi Scripturile, pentru cã socotiþi
cã în ele aveþi viaþã veºnicã, dar tocmai ele mãrturisesc despre
Mine”. Petru ne îndeamnã: „Ci sfinþiþi în inimile voastre pe Hristos
ca Domn. Fiþi totdeauna gata sã rãspundeþi oricui vã cere socotealã
de nãdejdea care stã în voi; dar cu blândeþe ºi teamã”. – Mãrturii,
vol 2, p. 633,634
Aceia care sunt cu adevãrat convertiþi ar trebui sã devinã din ce
în ce mai inteligenþi în înþelegerea Scripturilor, pentru ca sã poatã fi
în stare sã le adreseze cuvinte de luminã ºi mântuire celor care sunt
în întuneric ºi care pier în pãcatele lor. – Idem, vol. 9, p. 121
Noi trebuie sã le vestim oamenilor ultima avertizare a lui
Dumnezeu. De aceea, cât de mare ar trebui sã fie seriozitatea noastrã
în studierea Bibliei ºi zelul nostru în rãspândirea luminii! Fiecare
suflet care a primit lumina divinã sã se strãduiascã sã o transmitã
156 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
mai departe. Lucrãtorii sã meargã din casã în casã, sã le explice
oamenilor Biblia ºi sã împartã publicaþii, împãrtãºindu-le lumina
care le-a binecuvântat propriul suflet. – Slujitorii Evangheliei,
p. 353
O lucrare bine echilibratã poate fi sãvârºitã cel mai bine când
funcþioneazã un curs pentru pregãtirea de lucrãtori. În timp ce se
þin adunãrile publice, legate de acest curs de instruire sau misiune
orãºeneascã, ar trebui sã fie lucrãtori cu experienþã, cu profundã
pricepere spiritualã, care pot da lucrãtorilor biblici instruire zilnicã
ºi care, de asemenea, se pot uni cu toatã inima la efortul public ce
se depune. – Mãrturii, vol. 9, p. 111. [144]
Secretul succesului
În rugãciunile voastre, în lecturile biblice ºi în predicile voastre,
manifestaþi seriozitate ºi zel, ca sã puteþi lãsa impresia cã adevãrurile
sfinte pe care le prezentaþi altora sunt o realitate vie pentru voi.
Orice lucru faceþi pentru Isus, cãutaþi cu toate puterile voastre sã-l
faceþi cu seriozitate. Sã nu credeþi niciodatã cã aþi atins punctul cel
mai înalt ºi cã nu vã puteþi ridica mai sus… Puneþi-vã mintea la
lucru, ca sã puteþi prezenta adevãrul într-o manierã care sã-i
intereseze pe ascultãtori. Cãutaþi pãrþile cele mai interesante din
Scripturã, pe care le puteþi aduce înaintea lor, treceþi direct la subiect
ºi strãduiþi-vã sã le captivaþi atenþia ºi sã-i învãþaþi cãile Domnului.
– Review and Herald, 26 iulie 1887
O mare lucrare se poate face prezentându-le oamenilor Biblia
exact aºa cum citim în ea. Duceþi Cuvântul lui Dumnezeu la uºa
fiecãrui om, imprimaþi declaraþiile ei clare în conºtiinþa fiecãrui om,
repetaþi-le tuturor porunca Mântuitorului: „Cercetaþi Scripturile”.
Sfãtuiþi-i sã primeascã Biblia aºa cum este, sã implore iluminarea
divinã ºi apoi, când lumina strãluceºte, sã accepte cu bucurie
preþioasele ei raze ºi sã aºtepte consecinþele fãrã teamã. – Mãrturii,
vol. 5, p. 388
Evanghelizarea biblicã 157
O lucrare plinã de bucurie
E o lucrare plinã de bucurie aceea de a explica altora Scripturile.
– Mãrturii, vol. 9, p. 118
Explicaþi-i Scripturile unuia care se aflã în întuneric ºi nu vã veþi
plânge de obosealã ºi lipsã de interes faþã de cauza adevãrului.
Inima voastrã va fi sensibilizatã ºi plinã de grijã faþã de oameni, iar
bucuria ºi dovezile credinþei vã vor umple sufletul ºi veþi ºti cã
acela care „udã pe alþii va fi udat ºi el”. – Review and Herald, 23
martie 1888
Capitolul 13

Lucrarea prin intermediul publicaţiilor

O lucrare de primã importanþã


Dacã existã o activitate mai importantã decât alta, atunci, aceasta
este prezentarea publicaþiilor noastre, prin care oamenii sunt
îndrumaþi sã cerceteze Scripturile. Lucrarea misionarã – prezentarea
publicaþiilor noastre în familii, conversaþia ºi rugãciunea împreunã
cu membrii familiei ºi pentru ei – este o lucrare bunã. – The Colpor-
teur Evangelist, p. 80
Fiecare adventist de ziua a ºaptea sã se întrebe: „Ce pot sã fac
pentru a proclama solia îngerului al treilea?” Domnul Hristos a
venit în lume pentru a-i încredinþa slujitorului Sãu aceastã solie
spre a o vesti bisericilor. Ea trebuie sã fie proclamatã în fiecare
neam, seminþie, limbã ºi popor. Cum trebuie sã o vestim noi?
Distribuirea literaturii noastre este unul dintre mijloacele prin care
solia poate sã fie proclamatã. Fiecare credincios sã rãspândeascã
tratate, broºuri ºi cãrþi care conþin solia pentru timpul acesta. Este
nevoie de colportori care sã distribuie publicaþiile noastre
pretutindeni. – Southern Watchman, 4 ianuarie 1904
Revistele ºi cãrþile sunt mijloace ale Domnului pentru a pãstra
solia continuu prezentã înaintea oamenilor. În ce priveºte iluminarea
ºi întãrirea sufletelor în adevãr, publicaþiile vor face o lucrare mult
mai mare decât aceea pe care ar putea-o face singuri slujitorii
Cuvântului. Mesagerii tãcuþi, care sunt aºezaþi în casele oamenilor
prin lucrarea colportorului, vor întãri lucrarea Evangheliei din toate
Lucrarea prin intermediul publicaþiilor 159
punctele de vedere, deoarece Duhul Sfânt va impresiona minþile
atunci când citesc cãrþile, aºa cum impresioneazã minþile acelora
care ascultã predicarea Cuvântului. Aceeaºi slujire din partea
îngerilor va însoþi cãrþile care conþin adevãrul, ca ºi aceea care
însoþeºte lucrarea predicatorului. – Mãrturii, vol. 6, p. 315,316
Lucrarea de colportaj sã nu fie lãsatã sã stagneze. Cãrþile care
conþin lumina cu privire la adevãrul prezent sã le fie prezentate cât
mai multor oameni cu putinþã. Preºedinþii din conferinþele noastre
ºi alþii care se aflã în poziþii de rãspundere au o datorie în aceastã
privinþã. – Southern Watchman, 25 aprilie 1905 [146]
Lumea trebuie sã primeascã lumina adevãrului printr-o lucrare
de evanghelizare ce foloseºte cãrþile ºi revistele noastre. Publicaþiile
noastre trebuie sã arate cã sfârºitul tuturor lucrurilor este aproape.
– The Colporteur Evangelist, p. 100
Dumnezeu îi cheamã pe cei din poporul Sãu sã se comporte ca
niºte oameni activi, sã nu fie delãsãtori, leneºi ºi indiferenþi. Trebuie
sã le ducem oamenilor publicaþiile noastre ºi sã-i îndemnãm sã le
accepte. – Southern Watchman, 25 aprilie 1905
Publicaþiile noastre seamãnã acum sãmânþa Evangheliei ºi sunt
mijlocul de a aduce la Domnul Hristos tot aºa de multe suflete ca ºi
cuvântul predicat. Ca rezultat al distribuirii lor, au fost ridicate biserici
întregi. Fiecare ucenic al lui Hristos poate lua parte la aceastã lucrare.
– Review and Herald, 10 iunie 1880
Un sol din cer a stat în picioare în mijlocul nostru ºi a rostit
cuvinte de avertizare ºi de instrucþiune. El ne-a fãcut sã înþelegem
clar cã Evanghelia Împãrãþiei e solia din lipsa cãreia piere lumea ºi
cã solia aceasta, aºa cum e cuprinsã în publicaþiile noastre deja
tipãrite ºi în cele care urmeazã sã fie produse, trebuie sã fie rãspândi-
tã printre oamenii din apropiere ºi din depãrtare. – Mãrturii, vol. 9,
p. 67
Lucrarea cu cãrþi ar trebui sã fie mijlocul de a duce repede lumii
lumina sacrã a adevãrului prezent. – Ibidem
Satana este ocupat în acest domeniu al activitãþii lui, rãspândind
o literaturã care degradeazã moral ºi otrãveºte mintea tinerilor.
160 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Publicaþiile necredincioase sunt rãspândite pretutindeni în þarã. De
ce nu ar fi toþi membrii bisericii tot aºa de profund interesaþi de
rãspândirea unor publicaþii care vor înnobila mintea oamenilor,
aducând adevãrul chiar în faþa lor? Aceste broºuri ºi tratate au scopul
de a lumina lumea ºi, adesea, au constituit mijlocul prin care
oamenii au fost convertiþi. – Review and Herald, 10 iunie 1880
Noi am dormit în ce priveºte lucrarea care ar fi putut sã fie
realizatã prin rãspândirea unei literaturi bine pregãtite. Dar acum,
sã predicãm Cuvântul cu o energie hotãrâtã, prin folosirea înþeleaptã
a revistelor ºi a cãrþilor, pentru ca lumea sã poatã înþelege solia pe
care Domnul Hristos i-a dat-o [147] lui Ioan pe insula Patmos. –
The Colporteur Evangelist, p. 101
Membri ai bisericii, fiþi conºtienþi de importanþa rãspândirii
literaturii noastre ºi dedicaþi mai mult timp pentru lucrarea aceasta.
Puneþi în casele oamenilor broºuri, tratate ºi cãrþi care vor predica
Evanghelia în diferitele ei sensuri. Nu este timp de pierdut. Este
nevoie de multe persoane care sã se dedice de bunãvoie ºi
dezinteresate lucrãrii de colportaj, contribuind în felul acesta la
vestirea avertizãrii care este foarte necesarã. Dacã începe sã
îndeplineascã lucrarea care i-a fost rânduitã, biserica va merge
înainte „frumoasã ca luna, curatã ca soarele, dar cumplitã ca niºte
oºti supt steagurile lor?” – Southern Watchman, 20 noiembrie 1902
Lumina adevãrului îºi revarsã razele ei strãlucitoare asupra lumii
prin eforturile misionare. Presa este un instrument prin care se
ajunge la mulþi oameni la care altfel ar fi imposibil sã se ajungã
prin efortul pastoral. – Mãrturii, vol. 5, p. 388
Noaptea încercãrii aproape a trecut. Satana îºi foloseºte toatã
puterea lui iscusitã, deoarece ºtie cã timpul lui este scurt. Mustrarea
lui Dumnezeu este asupra lumii pentru a-i chema pe toþi aceia care
cunosc adevãrul sã se ascundã în crãpãtura Stâncii ºi sã priveascã
slava lui Dumnezeu. Adevãrul nu trebuie sã fie ascuns acum. Sã
fie fãcute declaraþii clare. Adevãrul neîmpodobit trebuie sã fie rostit,
prezentat în foi volante ºi broºuri, ºi acestea trebuie sã fie rãspândite
ca frunzele toamna. – Idem, vol. 9, p. 231
Lucrarea prin intermediul publicaþiilor 161
Este nevoie de colportori care sã preia lucrarea de a le duce
oamenilor aceºti soli tãcuþi ai adevãrului – colportori care simt o
responsabilitate pentru suflete ºi care pot sã le adreseze cuvinte
potrivite celor ce sunt în cãutarea luminii. Unii pot sã spunã: „Eu
nu sunt pastor, eu nu pot sã le predic oamenilor”. Poate cã nu sunteþi
în stare sã predicaþi, dar puteþi fi niºte evangheliºti, slujind nevoilor
celor cu care veniþi în legãturã. Voi puteþi sã fiþi mâna ajutãtoare a
lui Dumnezeu, lucrând aºa cum au lucrat ucenicii. Voi puteþi sã-i
întrebaþi pe cei pe care îi întâlniþi dacã Îl iubesc pe Domnul Isus. –
Southern Watchman, 20 noiembrie 1902
Casele de editurã – instituþii de mare însemnãtate
Adventiºtii de ziua a ºaptea au fost aleºi de Dumnezeu ca un
popor aparte, despãrþit de lume. Prin marea [148] panã ce despicã
adevãrul, El i-a scos din cariera lumii, tãindu-i de acolo, ºi i-a adus
în legãturã cu Sine. A fãcut din ei reprezentanþii Sãi ºi i-a chemat sã
fie ambasadorii Sãi în ultima etapã a lucrãrii de mântuire. Cel mai
mare belºug de adevãr care a fost vreodatã încredinþat celor mu-
ritori, avertismentele cele mai solemne ºi cele mai înspãimântãtoare
ce au fost vreodatã trimise omului de cãtre Dumnezeu le-au fost
încredinþate lor pentru a fi date lumii; iar, la realizarea acestei lucrãri,
casele noastre de editurã sunt printre cele mai eficiente mijloace. –
Mãrturii, vol. 7, p. 138
Lucrarea noastrã de publicaþii a fost înfiinþatã prin îndrumarea
lui Dumnezeu ºi sub speciala Lui supraveghere. – Ibidem
Într-o mare mãsurã, prin casele noastre de editurã, urmeazã sã
se realizeze lucrarea celuilalt înger care se coboarã din cer cu o
putere mare ºi care lumineazã pãmântul cu slava lui. – Idem,
vol. 7, p. 140
Sunt îndemnatã sã le spun caselor noastre de editurã: „Înãlþaþi
stindardul; înãlþaþi-l mai sus. Proclamaþi solia îngerului al treilea,
ca sã poate fi auzitã de lumea întreagã. Faceþi sã se vadã cã ‘aici
este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi
162 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
credinþa lui Isus’ (Apocalipsa 14,12). Faceþi ca literatura sã vesteascã
solia ca o mãrturie pentru toatã lumea.” – Mãrturii, vol. 9, p. 61
Dezvoltarea lucrãrii de publicaþii
Voi, care credeþi adevãrul pentru timpul acesta, deºteptaþi-vã. E
datoria voastrã acum sã investiþi toate mijloacele posibile pentru
a-i ajuta pe aceia care înþeleg adevãrul sã-l proclame. O parte din
banii care provin din vânzarea publicaþiilor noastre ar trebui sã fie
folosiþi pentru a spori capacitãþile noastre de a produce mai multã
literaturã care va deschide ochii orbi ºi va desþeleni pãmântul înþelenit
al inimii. – Idem, vol. 9, p. 62
Cu ani în urmã, Domnul mi-a dat îndrumãri ca sã se construiascã
clãdiri în diferite locuri în America, Europa ºi în alte þãri, pentru
publicarea de literaturã, care sã cuprindã lumina adevãrului prezent.
El a dat îndrumarea ca sã se facã orice efort pentru a se trimite
lumii, prin presã, soliile de invitaþie ºi avertizare. La unii [149] la
care nu s-ar putea ajunge pe nici o altã cale, se va putea ajunge
prin literatura noastrã. Din cãrþile ºi revistele noastre, trebuie sã
þâºneascã raze puternice de luminã pentru luminarea lumii cu privire
la adevãrul prezent. – Idem, vol. 8, p. 87
Mi-a fost arãtat cã publicaþiile noastre trebuie sã fie tipãrite în
diferite limbi ºi trimise în fiecare þarã civilizatã, indiferent de costuri.
Care este valoarea banilor în acest timp, în comparaþie cu valoarea
sufletelor? Fiecare dolar din rezervele noastre trebuie sã fie
considerat ca aparþinându-I Domnului, nu nouã ºi, fiind o înzestrare
preþioasã încredinþatã de Dumnezeu, nu trebuie risipit pentru plãceri
inutile, ci folosit cu atenþie pentru cauza lui Dumnezeu ºi în lucrarea
de salvare a oamenilor de la pierzare. – Schiþe din viaþa mea,
p. 214
Cuvântul tipãrit al adevãrului trebuie sã fie tradus în diferite
limbi ºi sã fie dus pânã la marginile pãmântului. – Mãrturii, vol. 9,
p. 26
Publicaþiile acestea trebuie sã fie traduse în toate limbile, deoarece
Evanghelia trebuie sã fie predicatã la toþi. Fiecãrui lucrãtor, Hristos
Lucrarea prin intermediul publicaþiilor 163
îi fãgãduieºte eficienþa divinã, care va face din osteneala lui un
succes. – Mãrturii, vol. 9, p. 34
Publicaþiile noastre trebuie sã meargã pretutindeni. Sã fie tipãrite
în multe limbi. Solia îngerului al treilea trebuie sã fie vestitã prin
acest mijloc ºi prin învãþãtori. Voi, cei care credeþi adevãrul pentru
acest timp, treziþi-vã. – The Colporteur Evangelist, p. 101
Mulþi din poporul lui Dumnezeu trebuie sã meargã cu publicaþiile
noastre în locuri unde solia îngerului al treilea nu a pãtruns încã.
Cãrþile noastre trebuie sã fie publicate în limbi diferite. Cu aceste
cãrþi, oamenii smeriþi ºi credincioºi urmeazã sã meargã în calitate
de colportori-evangheliºti, ducând adevãrul celor care altminteri
nu ar fi luminaþi. – Mãrturii, vol. 9, p. 33,34
Din oraº în oraº, din þarã în þarã, ei urmeazã sã ducã publicaþiile
care conþin fãgãduinþa apropiatei veniri a Mântuitorului. – Idem,
vol. 9, p. 34
Mi-a fost arãtat cã publicaþiile existente au realizat deja o lucrare
în mintea unor oameni care trãiesc în alte þãri, sfãrâmând zidurile
prejudecãþii ºi ale superstiþiei. [150] Mi-au fost arãtaþi bãrbaþi ºi
femei care studiau cu interes profund reviste ºi broºuri despre
adevãrul prezent. Ei erau interesaþi sã citeascã dovezile atât de
uimitoare ºi de noi pentru ei ºi deschideau Bibliile cu un interes
profund, ca ºi când subiectele adevãrului ar fi fost complet ascunse
pânã atunci ºi deveneau dintr-o datã clare, în special lumina
privitoare la Sabatul poruncii a patra. În timp ce studiau Scripturile,
pentru a înþelege toate aceste lucruri, o luminã nouã strãlucea în
mintea lor, deoarece îngerii se aflau lângã ei, convingându-i cu
privire la adevãrurile conþinute în publicaþiile pe care le citeau.
I-am vãzut þinând revistele ºi broºurile într-o mânã ºi Biblia în
cealaltã, în timp ce obrajii le erau umezi de lacrimi, apoi i-am vãzut
îngenunchind înaintea lui Dumnezeu în rugãciune umilã ºi
stãruitoare pentru a fi cãlãuziþi în tot adevãrul – lucru pe care
Dumnezeu tocmai îl îndeplinea pentru ei, chiar dinainte de a-l cere.
Când primeau adevãrul în inimã ºi înþelegeau lanþul armonios al
adevãrului, Biblia devenea pentru ei o carte nouã. Ei o strângeau la
164 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
piept cu o bucurie negrãitã, în timp ce chipul lor strãlucea de o
fericire ºi o voioºie sfântã.
Aceºti oameni nu se mulþumeau sã se bucure doar ei de luminã,
ci începeau sã lucreze pentru alþii. Unii fãceau sacrificii mari pentru
cauza adevãrului ºi pentru a-i ajuta pe fraþii lor, care se aflau în
întuneric. În felul acesta, prin distribuirea revistelor ºi a broºurilor
publicate în alte limbi, se pregãtea calea pentru o mare lucrare. –
Schiþe din viaþa mea, p. 214,215
Ocazii pentru distribuirea literaturii
Literatura sã fie distribuitã în mod chibzuit, în trenuri, pe strãzi,
pe marile vapoare, care strãbat marea, ºi prin poºtã. – Slujitorii
Evangheliei, p. 353
În aceste zile, când se cãlãtoreºte mult, ocaziile de a intra în
legãturã cu persoane din toate categoriile sociale ºi din numeroase
naþionalitãþi sunt mult mai multe decât în zilele poporului Israel.
Traseele de cãlãtorie s-au înmulþit de mii de ori. Dumnezeu a pregãtit
calea într-un mod minunat. Mijloacele oferite de posibilitatea de a
tipãri literaturã, cu multiplele ei facilitãþi, sunt la dispoziþia noastrã.
Bibliile ºi publicaþiile în multe limbi, care prezintã adevãrul pentru
acest timp, sunt la îndemâna noastrã ºi pot [151] fi transportate cu
rapiditate în toate pãrþile lumii. – Idem, p. 352
Broºurile ºi tratatele, publicaþiile ºi cãrþile trebuie sã meargã în
toate direcþiile. Oriunde cãlãtoriþi, luaþi cu voi un pachet cu tratate
alese, pe care sã le puteþi oferi, când aveþi ocazia. Vindeþi ce puteþi
ºi împrumutaþi sau dãruiþi, atunci când situaþia pare sã necesite acest
lucru. Veþi avea rezultate importante. – Review and Herald, 10
iunie 1880
Mi-a fost arãtat cã noi nu ne facem datoria în ce priveºte circulaþia
gratuitã a publicaþiilor mici. Existã multe suflete sincere care ar
putea îmbrãþiºa adevãrul doar prin intermediul acestor mijloace…
Aceste broºuri mici, de patru, opt sau ºaisprezece pagini, pot
fi oferite contra unei sume foarte mici, ce poate fi compensatã
dintr-un fond adunat din donaþiile celor care au lucrarea pe inimã.
Lucrarea prin intermediul publicaþiilor 165
Când îi scrieþi unui prieten, puteþi pune în plic ºi o broºurã sau
douã, fãrã sã fie nevoie sã puneþi mai multe timbre. Când întâlniþi
oameni în tren, în vapor, care par a avea urechi de auzit, le puteþi
oferi o broºurã. – Mãrturii, vol. 1, p. 551,552
Obþinerea de abonamente
Surorile pot sã lucreze eficient în obþinerea de abonamente pentru
publicaþiile noastre periodice, aducând în felul acesta lumina înainte
multor minþi. – Review and Herald, 10 iunie, 1880.
Noi avem acum condiþii foarte favorabile sã rãspândim adevãrul,
dar poporul nostru nu se ridicã la înãlþimea privilegiilor date. Ei nu
vãd ºi nu simt în fiecare comunitate nevoia de a-ºi folosi capacitãþile
spre a câºtiga suflete. Ei nu-ºi dau seama de datoria lor de a obþine
abonamente pentru revistele noastre, inclusiv revista noastrã de
sãnãtate, ºi de a prezenta cãrþile ºi broºurile noastre. – Mãrturii,
vol. 4, p. 391
Vânzarea de cãrþi
Mulþi sunt triºti, descurajaþi ºi slabi în credinþã. Toþi aceºtia sã
ajute pe cineva care este mai nevoiaº decât ei, ºi vor deveni puternici
prin ajutorul lui Dumnezeu. Sã se angajeze în lucrarea de vânzare
a cãrþilor noastre. În acest fel, ei îi vor ajuta pe alþii, iar experienþa
pe care o vor câºtiga [152] le va da asigurarea cã sunt folositori
pentru Dumnezeu. Dacã Îl vor ruga pe Domnul sã-i ajute, El îi va
conduce la aceia care sunt în cãutarea luminii. Domnul Hristos va
fi foarte aproape de ei, învãþându-i ce sã spunã ºi ce sã facã.
Mângâindu-i pe alþii, ei înºiºi vor fi mângâiaþi. – The Colporteur
Evangelist, p. 40
Lucrarea în oraºe
Trãim într-un timp în care o mare lucrare trebuie sã fie adusã la
îndeplinire. În þarã este foamete dupã Evanghelia curatã, ºi pâinea
vieþii trebuie sã le fie datã sufletelor flãmânde. Cea mai bunã
posibilitate de a face aceastã lucrare este aceea care i-a fost oferitã
colportorului consacrat. În casele oamenilor din marile noastre oraºe
166 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
trebuie sã fie rãspândite mii de cãrþi care conþin lumina preþioasã a
adevãrului prezent. – Southern Watchman, 20 noiembrie 1902
În revistele noastre, sunt publicate adevãruri fericite, salvatoare
de suflete. Mulþi sunt aceia care pot da ajutor în lucrarea de vânzare
a revistelor noastre. Domnul ne cheamã pe toþi sã cãutãm sã salvãm
sufletele care pier. Satana e la lucru pentru a-i înºela chiar ºi pe cei
aleºi, ºi acum e timpul nostru sã lucrãm neobosiþi. Cãrþile ºi revistele
noastre trebuie sã fie aduse la cunoºtinþa oamenilor; Evanghelia
adevãrului prezent trebuie sã fie vestitã oraºelor noastre fãrã
întârziere. Sã nu ne trezim noi la împlinirea datoriei noastre? –
Mãrturii, vol. 9, p. 63
Literatura despre sãnãtate
Colportorii trebuie sã le atragã atenþia acelora pe care îi viziteazã
asupra cãrþilor noastre despre sãnãtate, spunându-le care sunt
învãþãturile valoroase din aceste publicaþii, cu privire la îngrijirea
bolnavilor ºi la tratarea bolilor. Spuneþi-le cã, dacã vor studia ºi vor
pune în practicã, aceste învãþãturi vor aduce sãnãtatea în familia
lor. Explicaþi-le cât de important este pentru fiecare familie sã
înþeleagã ºtiinþa vieþii. Îndreptaþi-le mintea spre Acela care a fãcut
ºi pãstreazã în miºcare maºinãria minunatã a trupului. Spuneþi-le
cã partea noastrã este sã cooperãm cu Dumnezeu, îngrijind cu
înþelepciune de însuºirile ºi de corpul nostru.
Îngrijirea corespunzãtoare a trupului este o mare responsabilitate
ºi necesitã o cunoaºtere inteligentã a structurii lui. Spuneþi-le cã
Dumnezeu este dezonorat atunci când, pentru a-ºi satisface [153]
pofta ºi pasiunea, omul îºi trateazã greºit maºinãria trupului, aºa
încât aceasta funcþioneazã slab ºi cu dificultate. Spuneþi-le cã, în
cãrþile pe care le aveþi de vânzare, se aflã multe învãþãturi valo-
roase cu privire la sãnãtate ºi cã, prin aplicarea lor, vor fi scutiþi
de multã suferinþã ºi, de asemenea, vor economisi mulþi bani pe
care îi cheltuiesc pentru a plãti doctorii. Spuneþi-le cã, în aceste
cãrþi, se aflã sfaturi pe care nu le pot primi de la medicul lor, în
vizitele scurte pe care le face. – Southern Watchman, 20 noiembrie
1902
Lucrarea prin intermediul publicaþiilor 167
Când vor începe lucrarea de colportaj, plini de dorinþa arzãtoare
de a-i salva pe semenii lor, tinerii vor vedea multe suflete convertite.
În urma lucrãrii lor, va fi cules un seceriº pentru Domnul. Aºadar,
sã meargã în calitate de misionari pentru a rãspândi adevãrul
prezent, rugându-se fãrã încetare pentru o luminã ºi o cunoaºtere
mai mare, aºa încât sã poatã ºti cum sã le adreseze cuvinte potrivite
acelora care sunt istoviþi. Ei trebuie sã foloseascã fiecare ocazie de
a face fapte de bunãtate, aducându-ºi aminte cã împlinesc o slujbã
pentru Domnul… Întotdeauna, în lucrarea lor, trebuie sã ia cu ei
câteva cãrþi despre sãnãtate, deoarece reforma sãnãtãþii este mâna
dreaptã a soliei. – Southern Watchman, 15 ianuarie 1903
Rãspândirea fãrã prejudecãþi a literaturii
Sunt multe locuri unde vocea pastorului nu poate fi auzitã, locuri
în care se poate ajunge numai prin publicaþii – cãrþi, broºuri ºi tratate
pline de adevãrul biblic de care oamenii au nevoie. Literatura
noastrã trebuie sã fie rãspânditã pretutindeni. Adevãrul trebuie sã
fie semãnat de-a lungul tuturor apelor, pentru cã nu ºtim care dintre
lucrãri va prospera, aceasta sau aceea. Dupã judecata noastrã greºitã,
noi putem crede cã nu este înþelept sã le dãm literaturã tocmai acelor
oameni care ar accepta adevãrul cel mai repede. Noi nu ºtim care
ar putea fi rezultatele bune ale dãruirii unei broºuri care conþine
adevãrul prezent. – Idem, 5 ianuarie 1904
Sã preþuim fiecare fragment
În minunea prin care mulþimea a fost hrãnitã cu câþiva peºti ºi
câteva pâini, hrana a fost înmulþitã pe mãsurã ce le era înmânatã de
Domnul Hristos acelora care o primeau. Tot aºa va fi ºi cu
rãspândirea [154] literaturii noastre. Pe mãsurã ce va fi transmis
mai departe, adevãrul lui Dumnezeu se va înmulþi într-o mare
mãsurã. ªi, aºa cum ucenicii, sub îndrumarea lui Hristos, au adunat
rãmãºiþele, ca sã nu se piardã nimic, tot astfel ºi noi trebuie sã preþuim
fiecare fragment de literaturã în care se aflã adevãrul pentru timpul
acesta. Nimeni nu poate estima influenþa pe care o poate avea
asupra inimii unui cãutãtor al adevãrului chiar ºi filã de carte în
168 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
care se aflã învãþãturile soliei îngerului al treilea. – Southern Watch-
man, 5 ianuarie 1904
Înfiinþarea de depozite
În fiecare loc important trebuie sã existe un spaþiu de depozitare
pentru publicaþii. Iar cineva care preþuieºte în mod real adevãrul sã
se preocupe sã punã aceste cãrþi în mâinile celor care le vor citi. –
Mãrturii, vol. 1, p. 473
Îngerii pregãtesc calea
Am vãzut cã lucrarea adevãrului prezent trebuie sã trezeascã
interesul tuturor. Publicarea adevãrului constituie planul rânduit
de Dumnezeu ca un mijloc de avertizare, mângâiere, mustrare,
îndemnare sau convingere a tuturor acelora la care pot ajunge solii
tãcuþi, fãrã glas. Îngerii lui Dumnezeu au o parte de fãcut în
pregãtirea inimilor care sã fie sfinþite prin adevãrurile publicate,
pentru ca oamenii sã poatã fi pregãtiþi pentru evenimentele solemne
care le stau înainte. – Idem, vol. 1, p. 590
Capitolul 14

Libertatea religioasă

O rugãciune potrivitã
David s-a rugat: „Este vremea ca Domnul sã lucreze: cãci ei
calcã Legea Ta”. Aceastã rugãciune nu este mai puþin potrivitã în
prezent. Lumea s-a rãtãcit departe de Dumnezeu, iar starea ei
nelegiuitã ar trebui sã stârneascã groaza în inimã ºi sã-i determine
pe toþi cei loiali faþã de Marele Împãrat la o lucrare de reformã.
Puterea papalã s-a gândit sã schimbe Legea lui Dumnezeu, înlocuind
Sabatul lui Iehova cu un sabat fals, iar acest sabat fals este respectat
în întreaga lume religioasã, în timp ce Sabatul adevãrat este cãlcat
de picioare nesfinte…
Ultima mare luptã – dintre Hristos ºi îngerii Sãi pe de o parte ºi
Satana ºi îngerii lui de cealaltã parte – se va da cu privire la Legea
lui Dumnezeu ºi va fi decisivã pentru întreaga lume… Oameni aflaþi
în poziþii de rãspundere nu numai cã vor ignora ºi vor dispreþui ei
înºiºi Sabatul, dar îi vor îndemna pe oameni, vorbind de la amvonul
sfânt, sã respecte prima zi a sãptãmânii, invocând tradiþia ºi
obiceiurile în susþinerea acestei instituþii inventate de om. Ei vor
arãta spre calamitãþile de pe pãmânt ºi de pe mare – spre furtuni,
inundaþii, cutremure, incendii – ca fiind judecãþile care indicã
neplãcerea lui Dumnezeu din cauzã cã duminica nu este respectatã
cu sfinþenie. Aceste calamitãþi se vor înmulþi, dezastrele vor urma
unul dupã altul, iar cei care anuleazã Legea lui Dumnezeu vor arãta
spre puþinii care respectã Sabatul poruncii a patra ca fiind cei care
170 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
aduc mânia asupra lumii. Aceastã minciunã este planul lui Satana
pentru a-i prinde în capcanã pe cei neºtiutori. – Southern Watch-
man, 28 iunie 1904.
Evenimentele viitoare
Poporul nostru a fost considerat ca fiind prea neînsemnat pentru
a fi vrednic de luat în seamã, dar o schimbare trebuie sã aibã loc.
Lumea creºtinã acþioneazã astfel încât, în mod necesar, va aduce
în atenþie poporul care respectã poruncile lui Dumnezeu. Existã o
continuã subminare a adevãrurilor lui Dumnezeu prin teorii [156]
ºi învãþãturi false de origine omeneascã. Se fac miºcãri pentru a
înrobi conºtiinþa acelora care vor fi credincioºi lui Dumnezeu.
Puterile celor ce fac legi vor fi împotriva poporului lui Dumnezeu.
Fiecare suflet va fi probat. – Mãrturii, vol. 5, p. 546
Oamenii vor înãlþa ºi vor impune cu rigiditate legi care sunt în
directã opoziþie cu Legea lui Dumnezeu. Deºi zeloºi în a impune
propriile porunci, ei se vor abate de la un lãmurit „Aºa zice Domnul”.
Înãlþând o zi de odihnã falsã, ei vor cãuta sã-i constrângã pe oameni
sã dezonoreze Legea lui Iehova, transcrierea caracterului Sãu. Deºi
nevinovaþi de vreo faptã rea, slujitorii lui Dumnezeu vor fi daþi sã
sufere umilinþã ºi abuz din partea acelora care, inspiraþi de Satana,
sunt plini de invidie ºi de bigotism religios. – Idem, vol. 9,
p. 229
Puteri religioase, aliate cu cerul prin mãrturisirea de credinþã ºi
pretinzând cã au caracteristicile unui miel, vor arãta prin faptele lor
cã au inima unui balaur ºi cã sunt aþâþate ºi stãpânite de Satana.
Vine timpul când poporul lui Dumnezeu va simþi mâna persecuþiei,
deoarece sfinþeºte ziua a ºaptea... Dar poporul lui Dumnezeu trebuie
sã stea tare pentru El. Domnul va lucra în favoarea lor, arãtând
lãmurit cã El este Dumnezeul dumnezeilor. – Idem, vol. 9,
p. 229, 230
Orice ocarã, orice batjocurã ºi cruzime, pe care Satana a putut
îndemna inima omeneascã sã o nãscoceascã a fost adusã asupra
urmaºilor lui Isus. ªi ea se va mai împlini în mod cu totul deosebit;
Libertatea religioasã 171
cãci inima de carne este ºi acum potrivnicã Legii lui Dumnezeu ºi
nu vrea sã se supunã poruncilor ei. Lumea nu este astãzi în mai
multã armonie cu principiile lui Hristos decât a fost în zilele
apostolilor. Aceeaºi urã care a fãcut sã izbucneascã strigãtul:
„Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!”, aceeaºi urã care a dus la prigonirea
ucenicilor, lucreazã ºi astãzi în fiii neascultãrii. Acelaºi spirit, care
în evul mediu a aruncat bãrbaþi ºi femei în închisoare, în exil ºi la
moarte, care a nãscocit tortura cea rafinatã a Inchiziþiei, care a plãnuit
ºi a executat masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu ºi care a aprins
focurile din Smithfield, este încã la lucru în inimile nerenãscute,
[157] cu o energie plinã de rãutate. Istoria adevãrului a fost
totdeauna o cronicã a luptei între bine ºi rãu. Vestirea Evangheliei
a fost totdeauna dusã înainte în lumea aceasta, înfruntând
împotrivire, primejdie, pierdere ºi suferinþã. – Faptele apostolilor,
p. 84,85
Biserica rãmãºiþei va fi pusã la grea încercare ºi la greu necaz.
Aceia care respectã poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus vor
simþi mânia balaurului ºi a oºtirilor lui. Satana socoteºte lumea,
oamenii, ca fiind supuºi ai sãi ºi el a pus stãpânire pe bisericile
apostate; dar aici este o micã grupã care rezistã supremaþiei lui.
Dacã ar putea sã-i ºteargã de pe pãmânt, atunci biruinþa lui ar fi
deplinã. Aºa cum a influenþat naþiunile pãgâne sã-l distrugã pe Is-
rael, tot aºa, în viitorul apropiat, el va stârni puterile nelegiuite ale
lumii sã-l distrugã pe poporul lui Dumnezeu. Tuturor li se cere sã
dea ascultare edictelor omeneºti prin cãlcarea Legii divine. Aceia
care vor fi credincioºi faþã de Dumnezeu ºi faþã de datorie vor fi
ameninþaþi, denunþaþi ºi proscriºi. Ei vor fi vânduþi de pãrinþi, fraþi,
rude ºi prieteni. – Mãrturii, vol. 9, p. 231
Nu este departe vremea când încercarea va veni pentru orice
fiinþã. Pãzirea sabatului fals ne va fi impusã. Lupta va fi între
poruncile lui Dumnezeu ºi poruncile oamenilor. Aceia care s-au
supus pas cu pas cerinþelor lumii ºi s-au conformat obiceiurilor ei
se vor supune atunci puterilor existente, mai degrabã decât sã se
expunã batjocurii, insultei, ameninþãrilor cu închisoarea ºi moartea.
172 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
În vremea aceea, aurul va fi despãrþit de zgurã… Multe stele, pe
care le-am admirat pentru strãlucirea lor, se vor prãbuºi în întuneric.
Aceia care ºi-au asumat podoabele sanctuarului, dar care nu sunt
îmbrãcaþi cu neprihãnirea Domnului Hristos, se vor arãta atunci în
ruºinea propriei goliciuni. – Profeþi ºi regi, p. 188
Existã înaintea noastrã perspectiva unei lupte continue cu riscul
întemniþãrii, pierderii proprietãþii ºi chiar a vieþii, pentru a apãra
Legea lui Dumnezeu, care este desfiinþatã de legile oamenilor. –
Mãrturii, vol. 5, p. 712
Se apropie repede timpul când cei care stau în apãrarea
adevãrului vor ºti din experienþã ce înseamnã a fi pãrtaº al
suferinþelor lui Hristos. Marele asupritor [158] vede cã are doar un
timp scurt în care poate sã lucreze, cã în curând îºi va pierde influenþa
asupra oamenilor ºi puterea îi va fi luatã, ºi de aceea lucreazã cu
toatã capacitatea de amãgire a nelegiuirii asupra celor ce pier.
Superstiþia ºi eroarea calcã în picioare adevãrul ºi dreptatea. Toate
puterile opuse adevãrului se întãresc. – Southern Watchman, 31
octombrie 1905
Lucrarea pe care biserica nu a fãcut-o într-un timp de pace ºi
prosperitate va trebui sã fie fãcutã în timpul unei crize teribile, în
împrejurãrile cele mai descurajatoare ºi mai neprielnice. Avertizãrile
pe care conformarea faþã de cele lumeºti le-a adus la tãcere trebuie
sã fie transmise sub cea mai crudã opoziþie din partea vrãjmaºilor
credinþei. ªi în timpul acela, clasa superficialã, conservatoare, a
cãrei influenþã a dat înapoi programul lucrãrii, va renunþa la credinþã
ºi se va alãtura vrãjmaºilor ei recunoscuþi, cãtre care s-a îndreptat
de mult timp simpatia lor. Aceºti apostaþi vor da pe faþã cea mai
înverºunatã vrãjmãºie, fãcând tot ce le stã în putere pentru a oprima
ºi a face rãu foºtilor lor fraþi ºi a trezi indignare împotriva lor. Ziua
aceasta este chiar înaintea noastrã. Membrii bisericii vor fi puºi în
mod individual la probã ºi încercaþi. Ei vor fi puºi în împrejurãri în
care vor fi forþaþi sã dea mãrturie despre adevãr. Mulþi vor fi chemaþi
sã vorbeascã înaintea consiliilor ºi curþilor de judecatã, probabil în
mod separat ºi singuri. Ei au refuzat sã treacã prin experienþa care
putea sã-i ajute în aceastã situaþie de crizã ºi sufletele lor sunt
Libertatea religioasã 173
împovãrate de remuºcãri pentru pierderea ocaziilor ºi neglijarea
privilegiilor. – Mãrturii, vol. 5, p. 463
Lumea protestantã de astãzi vede în mica grupã a pãzitorilor
Sabatului un Mardoheu la poartã. Caracterul ºi comportarea sa,
care exprimã respect faþã de Legea lui Dumnezeu, sunt o continuã
mustrare pentru cei care au dat la o parte temerea de Dumnezeu ºi
calcã în picioare Sabatul Sãu. Acest intrus nepoftit trebuie – prin
unele mijloace – sã fie înlãturat din cale. – Idem, vol. 5, p. 450
Satana va stârni indignare împotriva umilei minoritãþi care, în
mod conºtient, refuzã sã accepte obiceiurile populare ºi tradiþiile.
Oameni în poziþii înalte ºi cu reputaþie se vor uni cu cei nelegiuiþi ºi
stricaþi, pentru a se sfãtui împotriva poporului [159] lui Dumnezeu.
Bogãþia, geniul, educaþia se vor asocia pentru a-i acoperi cu dispreþ.
Conducãtori, persecutori, slujitori ai altarelor ºi membri ai bisericii
vor conspira împotriva lor. Prin cuvânt ºi prin scris, prin aroganþã,
ameninþãri ºi batjocurã, ei vor cãuta sã le nimiceascã credinþa.
Printr-o falsã reprezentare ºi apeluri mânioase, ei vor stârni mânia
poporului. Neavând un „aºa zice Scriptura” pentru a-l aduce ca
argument împotriva apãrãtorilor Sabatului biblic, ei vor recurge la
acþiuni opresive pentru a suplini aceastã lipsã. Pentru a-ºi asigura
popularitate ºi sprijin, legislatorii se vor supune cerinþei pentru o
lege duminicalã… Pe acest câmp de luptã se va da ultima mare
bãtãlie dintre adevãr ºi minciunã. – Idem, vol. 5, p. 450, 451
Necesitatea persecuþiei
Când au fost împrãºtiaþi de persecuþie, ei au pornit plini de zel
misionar. Ei erau conºtienþi de rãspunderea misiunii lor. Ei ºtiau cã
þin în mâinile lor pâinea vieþii pentru o lume flãmândã; ºi iubirea
lui Hristos îi constrângea sã împartã aceastã pâine la toþi cei care
aveau nevoie. Domnul a lucrat prin ei. Oriunde mergeau, mulþi
bolnavi erau vindecaþi, iar sãracilor li se predica Evanghelia. –
Faptele apostolilor, p. 106
Dumnezeu are în vedere ca adevãrul crucial sã fie adus în atenþie
ºi sã devinã un subiect de cercetare ºi discuþie, chiar dacã lucrul
acesta se face prin dispreþul aruncat asupra lui. Mintea, gândurile
174 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
oamenilor trebuie sã fie trezite. Fiecare controversã, fiecare reproº,
fiecare calomnie, toate vor fi mijloacele lui Dumnezeu de a provoca
cercetarea ºi trezirea minþii, care altfel ar rãmâne dormind. –
Mãrturii, vol. 5, p. 453
De ce scade persecuþia?
Apostolul Pavel spune cã „toþi cei care vor sã trãiascã cu evlavie
în Isus Hristos vor fi prigoniþi”. Atunci de ce persecuþia pare cã a
slãbit într-o mare mãsurã? Singurul motiv este cã biserica s-a
conformat cerinþelor lumii ºi nu mai stârneºte nici o împotrivire.
Religia care este la modã în zilele noastre nu are caracterul curat ºi
sfânt pe care l-a avut credinþa creºtinã în zilele lui Hristos ºi ale
apostolilor Sãi. Din cauza spiritului de compromis cu pãcatul, din
cauzã cã marile adevãruri ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt privite
cu indiferenþã, pentru cã [160] este atât de puþinã evlavie în bisericã,
creºtinismul este în aparenþã atât de popular în lume. Sã se producã
o reînviorare a credinþei ºi puterii din prima bisericã, ºi atunci spiritul
persecuþiei va fi reînviat, iar flãcãrile persecuþiei vor fi iarãºi aprinse.
– Tragedia veacurilor, p. 48
Întreita uniune persecutoare
Prin cele douã rãtãciri mari, nemurirea sufletului ºi sfinþirea
duminicii, Satana îi va aduce pe oameni în robia amãgirilor sale. În
timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creeazã o
legãturã de simpatie cu Roma. Protestanþii din Statele Unite se vor
afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis ºi a prinde
mâna spiritismului. Ele vor trece peste abis pentru a da mâna cu
puterea romanã; ºi sub influenþa acestei uniri întreite, aceastã þarã
va merge pe urmele Romei, pentru a cãlca în picioare drepturile
conºtiinþei. – Idem, p. 588
Ultimul act al dramei
Înlocuirea Legii lui Dumnezeu cu legile omeneºti, înãlþarea prin
simplã autoritate omeneascã a duminicii în locul Sabatului biblic
este ultimul act din dramã. Atunci când substituirea aceasta devine
Libertatea religioasã 175
universalã, Dumnezeu Se va descoperi. El Se va ridica în maiestatea
Sa pentru a zgudui teribil pãmântul acesta. El Se va ridica din locul
Sãu pentru a-i pedepsi pe locuitorii lumii pentru nedreptatea lor,
iar pãmântul va da pe faþã sângele lui ºi nu va mai acoperi pe uciºii
sãi. – Mãrturii, vol. 7, p. 141
Când naþiunea noastrã va renunþa la principiile guvernãrii sale,
astfel încât sã promulgã o lege duminicalã, prin acest act,
protestantismul va da mâna cu papalitatea; acest act nu va fi altceva
decât de a da viaþã tiraniei care aºteaptã de mult ºi cu nerãbdare
ocazia sã izbucneascã din nou într-un despotism activ. – Idem,
vol. 5, p. 712
Prin decretul ce impune instituþia papalitãþii care încalcã Legea
lui Dumnezeu, naþiunea noastrã se va rupe cu totul de neprihãnire.
Când protestantismul va întinde mâna peste abis pentru a prinde
mâna puterii romane, când ea va întinde mâna peste abis pentru a
da mâna [161] cu spiritismul, când, sub influenþa acestor întreite
uniri, þara noastrã va respinge orice principiu al Constituþiei, ca
fiind o guvernare protestantã ºi republicanã, ºi va face legi pentru
propagarea falsurilor ºi a înºelãciunilor papale, putem cunoaºte cã
a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana ºi cã sfârºitul
este aproape. – Idem, vol. 5, p. 451
Timpul nu este prea departe, când, asemenea primilor ucenici,
vom fi obligaþi sã ne refugiem în locuri pustii ºi izolate. Dupã cum
asediul Ierusalimului de cãtre armatele romane a fost un semnal
pentru iudeii creºtini sã fugã, tot astfel asumarea puterii de cãtre
naþiunea noastrã prin constrângerea cu privire la decretul de
impunere a sabatului papal va fi o avertizare pentru noi. Atunci va
fi timpul sã pãrãsim marile oraºe, sã ne pregãtim sã le pãrãsim ºi pe
cele mici pentru locuinþe retrase, în locuri izolate, printre munþi. –
Idem, vol. 5, p. 464, 465
Mulþi care sunt orbiþi
Sunt mulþi, chiar dintre cei angajaþi în aceastã miºcare pentru
impunerea duminicii, care sunt orbi faþã de rezultatele care vor
176 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
urma acestei acþiuni. Ei nu vãd cã, de fapt, lovesc direct împotriva
libertãþii religioase. Sunt mulþi cei care n-au înþeles niciodatã
cerinþele Sabatului biblic ºi temelia falsã pe care stã instituþia
duminicii. – Mãrturii, vol. 5, p. 711
Responsabilitãþile ºi îndatoririle poporului lui Dumnezeu
Stindardul adevãrului ºi al libertãþii religioase, þinut sus de
întemeietorii bisericii Evangheliei ºi de martorii lui Dumnezeu în
decursul secolelor care s-au scurs de atunci încoace, în aceastã
ultimã bãtãlie, a fost aºezat în mâinile noastre. Rãspunderea pentru
acest mare dar stã asupra acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat
cu o cunoaºtere a Cuvântului Sãu. Noi trebuie sã primim acest
cuvânt ca pe o autoritate supremã. Noi trebuie sã recunoaºtem
autoritatea omeneascã ca o orânduire stabilitã de Dumnezeu ºi sã
învãþãm cã ascultarea de ea este, în cadrul sferei ei legale, o datorie
sacrã. Dar, când cerinþele ei vin în conflict cu cerinþele lui
Dumnezeu, atunci trebuie sã ascultãm mai mult de Dumnezeu decât
de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie recunoscut mai presus
de toate legiuirile omeneºti. Un „aºa [162] zice Domnul” nu trebuie
dat la o parte pentru un „aºa zice biserica” sau un „aºa zice statul”.
Cununa lui Hristos trebuie sã fie înãlþatã mai presus de diademele
potentaþilor pãmântului. – Faptele apostolilor, p. 68,69
Noi, ca popor, n-am adus la îndeplinire lucrarea pe care
Dumnezeu ne-a încredinþat-o. Noi nu suntem gata pentru problema
pe care impunerea legii duminicale o va aduce asupra noastrã.
Aceasta este datoria noastrã: când vedem semnele apropierii
primejdiei, trebuie sã ne trezim la acþiune. Nimeni sã nu stea calm
în aºteptarea rãului, mângâindu-se singuri cu credinþa cã aceastã
lucrare trebuie sã meargã înainte, pentru cã profeþia a arãtat acest
lucru ºi cã Domnul va fi un scut ºi un adãpost pentru poporul Sãu.
Noi nu împlinim voia lui Dumnezeu dacã stãm liniºtiþi, nefãcând
nimic pentru a pãstra libertatea conºtiinþei. Rugãciunea arzãtoare,
eficientã, ar trebui sã se înalþe la cer pentru ca aceastã calamitate sã
poatã fi evitatã, pânã când putem sã împlinim lucrarea care a fost
atât de mult timp neglijatã. Sã se înalþe cele mai sincere rugãciuni
Libertatea religioasã 177
ºi apoi sã lucrãm în armonie cu rugãciunile noastre. – Mãrturii,
vol. 5, p. 713,714
Avem datoria sã facem tot ce ne stã în putere pentru a evita
primejdia ce ameninþã. Trebuie sã ne strãduim sã dezarmãm
prejudecãþile, aºezându-ne într-o luminã cuvenitã înaintea
oamenilor. Trebuie sã discutãm cu ei adevãrata problemã, în felul
acesta ridicând cel mai eficient protest împotriva mãsurilor de
restrângere a libertãþii de conºtiinþã. – Idem, vol. 5, p. 712
Când Dumnezeu ne-a dat luminã, arãtând primejdiile care ne
aºteaptã, cum vom sta noi nevinovaþi înaintea Sa, dacã neglijãm sã
depunem orice efort posibil pentru a o aduce înaintea oamenilor?
Putem fi noi mulþumiþi sã-i lãsãm sã se confrunte cu aceastã
importantã problemã neavertizaþi? – Ibidem
Când Miºcarea pentru Reformã Naþionalã va începe sã cearã sã
se ia mãsuri pentru restrângerea libertãþii religioase, bãrbaþii noºtri
de frunte ar trebuie sã fie la curent cu situaþia creatã ºi sã lucreze cu
seriozitate ºi zel pentru a contracara aceste eforturi. Nu este în planul
lui Dumnezeu ca lumina sã nu fie datã poporului nostru – chiar
adevãrul prezent de care avem nevoie pentru timpul acesta. Nu toþi
pastorii noºtri care vestesc întreita solie îngereascã înþeleg în mod
real ce constituie acest mesaj: Unii au considerat cã Miºcarea de
Reformã Naþionalã are o importanþã aºa de micã, [163] încât n-au
crezut cã este necesar sã-i acorde o atenþie sporitã ºi chiar au avut
sentimentul cã, procedând astfel, vor oferi timp pentru problemele
deosebite pe care le ridicã întreita solie îngereascã. Domnul sã-i
ierte pe fraþii noºtri cã au interpretat astfel mesajul special pentru
timpul acesta. – Idem, vol. 5, p. 715
Am aºteptat ani de zile ca o lege duminicalã sã fie promulgatã
în þara noastrã, iar acum, când miºcarea este chiar asupra noastrã,
întrebãm: „κi va face poporul nostru datoria în aceastã problemã?
Oare sã nu asistãm noi încã la înãlþarea standardului ºi sã nu-i
chemãm în rânduri pe cei care au respect ºi preþuiesc libertatea lor
religioasã ºi privilegiile lor? Se apropie foarte repede timpul când
cei care aleg sã asculte mai degrabã de Dumnezeu decât de oameni
178 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
vor fi fãcuþi sã simtã mâna asupritorului. Sã-L dezaprobãm atunci
pe Dumnezeu, tãcând, în timp ce Legea Sa cea sfântã este cãlcatã
în picioare? În timp ce lumea protestantã, prin atitudinea ei, îi face
concesii Romei, sã ne trezim ca sã înþelegem situaþia ºi sã vedem
confruntarea dinaintea noastrã în adevãrata ei importanþã. Veghetorii
sã ridice acum vocea ºi sã transmitã solia care este adevãrul prezent
pentru timpul acesta. Sã le arãtãm oamenilor unde ne aflãm în
prezent în istoria profeþiei ºi sã cãutãm sã trezim lumea la
conºtientizarea valorii ºi a privilegiilor libertãþii religioase de care
ne-am bucurat atâta timp. – Mãrturii, vol. 5, p. 716
Poporul din þara noastrã trebuie sã fie sensibilizat pentru a se
opune înaintãrii acestui vrãjmaº foarte periculos al libertãþii civile
ºi religioase. – Spirit of Prophecy, vol. 4, p. 382
Oare trebuie sã stãm cu mâinile împreunate ºi sã nu facem nimic
în aceastã crizã?... Dumnezeu sã ne ajute sã ne trezim din amorþeala
care a pus stãpânire pe noi de ani de zile. – Review and Herald, 18
decembrie 1888
Un comportament înþelept
Sfidarea legilor duminicale nu va face altceva decât îi va întãri
în persecuþia lor pe fanaticii religioºi, care cautã sã le impunã. Nu
le daþi prilej sã vã numeascã niºte cãlcãtori de lege. Dacã sunt lãsaþi
sã þinã în frâu oameni care nu se tem nici de Dumnezeu, nici de
om, þinerea aceasta în frâu îºi va pierde curând noutatea pentru ei
ºi [164] vor vedea cã nu e potrivit ºi nici convenabil pentru ei de a
fi stricþi cu privire la þinerea duminicii. Þineþi-vã bine de lucrarea
voastrã misionarã, cu Bibliile în mâini, ºi vrãjmaºul va vedea cã a
fãcut mai rãu pentru propria cauzã. Nimeni nu primeºte semnul
fiarei pentru cã îºi dã seama cã este înþelept sã pãstreze pacea, ºi se
reþine duminica de la o muncã ce produce ofensã, dar face în acelaºi
timp o lucrare de cea mai mare însemnãtate. – Mãrturii, vol. 9,
p. 232
Când devotãm duminica lucrãrii misionare, biciul va fi luat de
mâinile fanaticilor arbitrari, cãrora le-ar face plãcere sã-i umileascã
Libertatea religioasã 179
pe adventiºtii de ziua a ºaptea. Când ei vãd cã ne ocupãm duminica
cu vizitarea oamenilor, explicându-le Scripturile, vor cunoaºte cã
nu e de nici un folos pentru ei sã încerce sã împiedice lucrarea
noastrã prin legile duminicale. – Mãrturii, vol. 9, p. 232, 233
Duminica poate fi folositã pentru îndeplinirea unor activitãþi
diverse care vor face mult pentru Domnul. În aceastã zi, pot fi
þinute adunãri în aer liber ºi în familii. Se poate face lucrare din
casã în casã. Cei care scriu pot devota ziua aceasta scrierii articolelor
lor. Ori de câte ori este cu putinþã, sã se þinã duminica servicii
religioase. Faceþi adunãrile acestea extrem de interesante. Cântaþi
adevãrate cântãri de redeºteptare ºi vorbiþi cu putere ºi cu
convingere despre iubirea Mântuitorului. Vorbiþi despre cumpãtare
ºi despre adevãrata experienþã religioasã. – Idem, vol. 9, p. 233
Profesorii din ºcolile noastre sã foloseascã duminica pentru
lucrare misionarã. Am fost instruitã cã, în felul acesta, ei vor fi în
stare sã dejoace intenþiile vrãjmaºului. Profesorii sã-i ia pe elevi cu
ei pentru a þine adunãri pentru aceia care nu cunosc adevãrul. În
felul acesta, ei vor realiza mult mai mult decât ar putea obþine pe
oricare altã cale. – Ibidem
Triumful adevãrului
Scepticismul poate lua în bãtaie de joc cererile Legii lui
Dumnezeu. Spiritul lumesc poate sã-i contamineze pe mulþi ºi sã
punã stãpânire pe cei puþini, ºi cauza lui Dumnezeu îºi poate menþine
terenul numai printr-un efort mare ºi prin jertfã continuã; [165] cu
toate acestea, pânã la urmã, adevãrul va triumfa glorios. – Profeþi
ºi regi, p.186
În lucrarea de încheiere a lui Dumnezeu pe pãmânt, standardul
Legii va fi din nou înãlþat. Religia falsã poate predomina, nelegiuirea
poate abunda, dragostea multora se poate rãci, crucea Calvarului
poate fi pierdutã din vedere, întunericul, asemenea unui vãl de
moarte, se poate întinde peste lumea întreagã, toatã puterea opiniilor
populare se poate întoarce împotriva adevãrului. Uneltire dupã
uneltire se pot forma pentru a distruge poporul lui Dumnezeu, dar,
180 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
în ceasul celei mai mari primejdii, Dumnezeul lui Ilie va ridica
unelte omeneºti care sã vesteascã o solie ce nu poate fi adusã la
tãcere. În oraºele populate de pe pãmânt ºi în locurile unde oamenii
au mers prea departe vorbind împotriva Celui Preaînalt, se va auzi
glasul unei mustrãri aspre. Oameni îndrumaþi de Dumnezeu vor
denunþa curajos unirea bisericii cu lumea. Cu stãruinþã, ei vor chema
pe bãrbaþi ºi femei sã se întoarcã de la pãzirea unei sãrbãtori
întocmite de om la pãzirea Sabatului adevãrat. – Profeþi ºi regi, p.
186,187
Luminã în întuneric
Printre locuitorii pãmântului, rãspândiþi pe tot pãmântul, sunt
cei care nu ºi-au plecat genunchiul lui Baal. Asemenea stelelor
cerului, care se vãd numai noaptea, aceºti credincioºi vor strãluci
atunci când întunericul acoperã pãmântul ºi negurã mare, popoarele.
În Africa cea pãgânã, în þãrile catolice ale Europei ºi Americii de
Sud, în China, în Italia, în India, pe insulele mãrii, în cele mai
întunecate colþuri ale pãmântului, Dumnezeu are în rezervã o
constelaþie a celor aleºi, care va strãluci în mijlocul întunericului,
fãcând cunoscut lãmurit unei lumi decãzute puterea transformatoare
a ascultãrii de Legea Sa. Chiar ºi acum ei se aratã în fiecare popor,
în fiecare limbã ºi în fiecare naþiune, ºi în ceasul celei mai cumplite
apostazii, când Satana depune efortul suprem de a face ca „toþi,
mici ºi mari, bogaþi ºi sãraci, slobozi ºi robi” sã primeascã, sub
pedeapsa cu moartea, semnul de supunere pentru o zi falsã de
odihnã, aceºti credincioºi „fãrã prihanã ºi curaþi, copii ai lui
Dumnezeu fãrã vinã” vor „strãluci [166] ca niºte lumini în lume”.
Cu cât noaptea este mai întunecatã, cu atât vor strãluci mai puternic
– Idem, p. 188, 189
Când furtuna persecuþiei va izbucni asupra noastrã, adevãrata
oaie va auzi vocea Pãstorului celui bun. Atunci, se vor face eforturi
pline de renunþare la sine pentru a-i salva pe cei pierduþi, ºi mulþi
dintre cei care au rãtãcit departe de turmã se vor întoarce spre a-L
urma pe Marele Pãstor. – Australian Signs of the Times, Supliment,
26 ianuarie 1903
Libertatea religioasã 181
Protecþia divinã
Cu toate cã lupta este neîntreruptã, nimeni nu este lãsat sã lupte
singur. Îngerii îi ajutã ºi îi ocrotesc pe cei care umblã smeriþi înaintea
lui Dumnezeu. Niciodatã, Domnul nostru nu-i va trãda pe aceia
care se încred în El. Atunci când copiii Sãi se apropie de El pentru
a fi ocrotiþi de cel rãu, Domnul înalþã în ajutorul lor, cu milã ºi
dragoste, un steag împotriva vrãjmaºului. „Nu vã atingeþi de ei”,
zice El, „cãci sunt ai Mei. I-am sãpat pe palmele Mele.” – Profeþi ºi
regi, p. 571
Cerul este foarte aproape de aceia care suferã din pricina
neprihãnirii. Hristos κi identificã interesele cu interesele poporului
Sãu credincios. El suferã în persoana sfinþilor Sãi, ºi tot ce îi atinge
pe aleºii Sãi Îl atinge ºi pe El. Puterea care este gata sã elibereze din
vãtãmare fizicã sau necaz este aproape pentru a salva de un rãu ºi
mai mare, fãcând posibil ca slujitorul lui Dumnezeu sã-ºi pãstreze
integritatea în toate împrejurãrile ºi sã biruiascã prin har divin. –
Idem, p. 545
Uneori, se pare cã Domnul a uitat primejdiile bisericii Sale ºi
insultele aduse de vrãjmaºi. Dar Dumnezeu nu a uitat. Nimic în
lume nu este atât de scump inimii Sale ca biserica Sa. Nu este voia
Lui ca procedeele omeneºti sã-i denatureze mãrturia. El nu lasã
poporul Sãu sã fie biruit de ispitele lui Satana. El îi va pedepsi pe
aceia care Îl reprezintã greºit, dar va fi îndurãtor cu toþi aceia care
se pocãiesc sincer. – Idem, p. 590
Capitolul 15

Colectele secerișului

Problema dificilã
De ani de zile stã în faþa noastrã o problemã dificilã: Cum putem
aduna fonduri corespunzãtoare pentru susþinerea misiunilor pe care
Domnul a mers înaintea noastrã sã le deschidã? Citim în mod lãmurit
porunca Evangheliei, iar centrele misionare atât în teritoriile din
patrie, cât ºi din strãinãtate, îºi prezintã nevoile. Instrucþiunile, da
chiar descoperirile directe ale Providenþei, se unesc pentru a ne
îndemna sã facem repede lucrarea care aºteaptã sã fie fãcutã. –
Mãrturii, vol. 9, p. 114
Un plan plin de succes
Unul dintre planurile noi de a ajunge la cei necredincioºi este
campania colectelor seceriºului pentru susþinerea centrelor
misionare. În ultimii câþiva ani, în multe locuri, acest plan s-a dovedit
a avea succes, aducându-le binecuvântare multora ºi sporind intrãrile
de mijloace financiare în trezoreria centrelor misionare. Pe mãsurã
ce s-au familiarizat cu progresul soliei îngerului al treilea în þãrile
pãgâne, simpatia celor ce nu sunt de credinþa noastrã a fost stârnitã,
iar unii au cãutat sã înveþe mai mult din adevãrul care are o asemenea
putere de a schimba inimile ºi vieþile. Bãrbaþi ºi femei din toate
categoriile sociale au fost sensibilizaþi, ºi Numele lui Dumnezeu a
fost slãvit. – MS., „Consecrated Efforts to Reach Unbelievers”,
5 iunie, 1914
Colectele seceriºului 183
Unii se pot întreba dacã este corect sã fie primite daruri de la
necredincioºi. Aceºti oameni sã se întrebe: „Cine este adevãratul
proprietar al lumii noastre? Cui îi aparþin casele ºi pãmânturile ºi
comorile de aur ºi de argint?” Dumnezeu are bogãþii îmbelºugate
în lumea noastrã ºi El ºi-a pus bunurile în mâinile tuturor, atât ale
celor ascultãtori, cât ºi ale celor neascultãtori. El este gata sã
impresioneze inima unor oameni lumeºti, ºi chiar idolatri, pentru a
dãrui din belºugul lor în scopul susþinerii lucrãrii Sale, ºi Dumnezeu
va face acest lucru, îndatã ce poporul Sãu va ºti cum sã-i abordeze
cu înþelepciune pe astfel de oameni ºi cum sã le atragã atenþia spre
privilegiul pe care îl au. Dacã nevoile lucrãrii Domnului le-ar fi
fost prezentate într-o luminã corespunzãtoare acelora care deþin
mijloace financiare ºi influenþã, aceºti oameni ar fi putut sã facã
mult pentru înaintarea [168] cauzei adevãrului prezent. Poporul lui
Dumnezeu a pierdut multe privilegii de care ar fi putut beneficia,
dacã nu ar fi ales sã stea pe o poziþie independentã faþã de lume. –
Southern Watchman, 15 martie 1904
Domnul încã mai impresioneazã inima regilor ºi a conducãtorilor
spre a fi în favoarea poporului Sãu. Cei care lucreazã pentru El
trebuie sã se foloseascã de ajutorul pe care Dumnezeu îi îndeamnã
pe oameni sã-l acorde pentru înaintarea cauzei Sale. Persoanele
prin intermediul cãrora vin aceste daruri pot sã deschidã cãi prin
care lumina adevãrului sã le fie vestitã multor þãri întunecate. Poate
cã aceºti oameni nu au nici o simpatie faþã de lucrarea lui Dumnezeu,
nici o credinþã în Domnul Hristos, nici o cunoaºtere a Cuvântului
Sãu, dar darurile lor nu trebuie sã fie refuzate din acest motiv. –
Ibidem
Domnul a pus bunurile Sale atât în mâinile celor necredincioºi,
cât ºi în mâinile celor credincioºi, ºi toþi Îi pot înapoia ce Îi aparþine
Lui, în scopul îndeplinirii lucrãrii care trebuie sã fie fãcutã pentru
lumea cãzutã. Atâta vreme cât ne aflãm în lumea aceasta, atâta
vreme cât Duhul lui Dumnezeu luptã cu inima oamenilor, trebuie
sã primim ºi sã oferim favoruri. Noi trebuie sã-i vestim lumii lu-
mina adevãrului, aºa cum este ea descoperitã în Sfintele Scripturi,
184 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
ºi sã primim de la cei din lume lucrurile pe care, impresionaþi de
Dumnezeu, le oferã pentru cauza Sa. – Southern Watchman, 15
martie 1904
Deºi acum aproape totul se aflã în proprietatea oamenilor
nelegiuiþi, totuºi întreaga lume cu bogãþiile ºi comorile ei Îi aparþine
lui Dumnezeu. „Al Meu este pãmântul cu tot ce este pe el”. „’Al
Meu este argintul ºi al Meu este aurul’, zice Domnul oºtirilor”.
„Cãci ale Mele sunt toate dobitoacele pãdurilor, toate fiarele
munþilor cu miile lor. Eu cunosc toate pãsãrile de pe munþi ºi tot ce
se miºcã pe câmp este al Meu. Dacã Mi-ar fi foame, nu þi-aº spune
þie, cãci a Mea este lumea ºi tot ce cuprinde ea”. Oh, dacã creºtinii
ar putea înþelege cât mai deplin cã, deºi cultivã principii corecte,
este privilegiul ºi datoria lor sã beneficieze de fiecare ocazie trimisã
de Cer pentru înaintarea Împãrãþiei lui Dumnezeu în lumea aceasta.
– Ibidem
Mustrãrile adresate lucrãtorilor
Tuturor celor care sunt pe punctul de a începe o lucrare misionarã
specialã, având cererea pregãtitã spre a o înainta în campania
colectelor pentru seceriº, aº dori sã le spun: „Fiþi sârguincioºi în
eforturile voastre. Trãiþi sub cãlãuzirea Duhului Sfânt. Adãugaþi zi
de zi la experienþa voastrã creºtinã. Cei ce au o aptitudine deosebitã
sã lucreze pentru cei necredincioºi, care se aflã atât în locurile înalte,
cât ºi în cele umile ale vieþii. Cãutaþi cu stãruinþã sufletele care pier.
Oh, gândiþi-vã la dorinþa nespusã a lui Hristos de a-i readuce în
staulul Sãu pe cei care s-au rãtãcit! Vegheaþi asupra sufletelor, ca
unii care trebuie sã dea o socotealã. În lucrarea voastrã misionarã
din bisericã ºi din vecinãtate, faceþi ca lumina voastrã sã strãluceascã
prin raze aºa de limpezi ºi de puternice, încât nimeni sã nu se poatã
ridica sã vã judece ºi sã zicã: „De ce nu mi-ai vorbit despre adevãrul
acesta? De ce nu te-a interesat de sufletul meu?” Prin urmare, sã
fim sârguincioºi în ce priveºte rãspândirea literaturii care a fost
pregãtitã cu atenþie pentru a fi folositã în mijlocul celor ce nu
împãrtãºesc credinþa noastrã. Sã folosim la maximum fiecare ocazie
de a atrage atenþia celor necredincioºi. Sã punem literatura în fiecare
Colectele seceriºului 185
mânã care doreºte sã o primeascã. Sã ne consacrãm pentru vestirea
soliei: „Pregãtiþi în pustie calea Domnului, neteziþi în locurile uscate
un drum pentru Dumnezeul nostru!” – MS., „Consecrated Efforts
to Reach Unbelievers”, 5 iunie 1914
Condiþiile pentru succes
În aplicarea oricãrui plan care poate fi adus la îndeplinire pentru
a le prezenta altora o cunoaºtere a adevãrului prezent ºi a lucrãrilor
Providenþiale, minunate, legate de înaintarea cauzei lui Dumnezeu,
mai întâi trebuie sã ne consacrãm pe noi înºine pe deplin Aceluia
al cãrui Nume dorim sã-L înãlþãm. De asemenea, sã ne rugãm
stãruitor pentru cei pe care ne gândim sã-i vizitãm, aducându-i
înaintea lui Dumnezeu, unul câte unul, cu o credinþã vie. Domnul
ºtie gândurile ºi planurile omului ºi cât de uºor ne poate modela! El
ºtie cum poate supune Duhului Sãu, asemenea unui foc, inima asprã!
Cum poate El sã umple sufletul cu iubire ºi duioºie! Cum poate El
sã ne dea darurile Duhului Sãu Sfânt ºi sã ne pregãteascã sã mergem
sã lucrãm pentru suflete! – Ibidem
Lucrarea Domnului ar putea sã beneficieze de favoruri mult mai
mari decât o face în prezent, dacã i-am aborda pe oameni cu
înþelepciune, fãcându-le cunoscutã lucrarea ºi oferindu-le
posibilitatea de a face acele lucruri pe care avem privilegiul de a-i
convinge sã le facã pentru înaintarea ei. Dacã noi, în calitate de
slujitori ai lui Dumnezeu, am urma o cale înþeleaptã ºi prevãzãtoare,
mâna Sa binevoitoare ne-ar face sã prosperãm în toate eforturile
noastre. – Southern Watchman, 15 martie 1904
Dacã toþi cei care sunt angajaþi în lucrarea Domnului ar înþelege
cât de multe lucruri depind de credincioºia lor ºi de spiritul lor
înþelept de prevedere, eforturile lor ar fi însoþite de o prosperitate
cu mult mai mare. Din cauza reþinerii ºi a sfielii, adesea nu am
reuºit sã obþinem ce am fi avut dreptul sã primim de la cei care
deþin autoritatea. Când vom fi gata sã facem tot ce putem ºi ne vom
aduce la îndeplinire partea noastrã, Dumnezeu va lucra pentru noi.
– Ibidem
186 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Misiunea internã ºi misiunea din strãinãtate
Lucrarea misionarã internã va fi mult mai dezvoltatã în toate
privinþele, atunci când se dã pe faþã un spirit mai darnic, mai plin
de lepãdare de sine ºi mai plin de jertfire de sine pentru prosperitatea
misiunilor externe, deoarece prosperitatea lucrãrii din patrie depinde
în mare mãsurã, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, de rezultatul
influenþei lucrãrii evanghelice sãvârºite în þãrile îndepãrtate. Numai
când lucrãm activ la împlinirea nevoilor cauzei lui Dumnezeu
aducem sufletele noastre în legãturã cu Izvorul a toatã puterea. –
Mãrturii, vol. 6, p. 27
Un om de afaceri american, care era un creºtin zelos, într-o
conversaþie avutã cu un conlucrãtor, spunea cã el lucreazã pentru
Hristos douãzeci ºi patru de ore pe zi. „În toate legãturile mele de
afaceri, spunea el, mã strãduiesc sã-L reprezint pe Domnul meu.
Când am prilejul, caut sã-i câºtig pe alþii la El. Toatã ziua lucrez
pentru Hristos. Iar noaptea, în timp ce dorm, am pe cineva care
lucreazã pentru El în China.”
Pentru a da lãmuriri, a adãugat: „În tinereþe, mã hotãrâsem sã
merg ca misionar printre pãgâni. Dar, la moartea tatãlui meu, a
trebuit sã preiau afacerile lui, pentru ca sã întreþin familia. Acum,
în loc sã merg eu însumi, întreþin un misionar. În oraºul cutare, în
provincia cutare a Chinei, se gãseºte lucrãtorul meu. Aºa cã, ºi
atunci când dorm, prin reprezentantul meu, [171] încã lucrez pentru
Hristos”.
Oare nu existã adventiºti de ziua a ºaptea care sã facã la fel? În
loc sã þinã predicatorii la lucru pentru comunitãþile care cunosc
deja adevãrul, membrii bisericilor ar trebui sã spunã acestor
lucrãtori: „Duceþi-vã ºi lucraþi pentru sufletele care pier în întuneric.
Noi singuri ne vom îngriji de îndeplinirea slujbelor în comunitate.
Noi vom þine adunãrile ºi, rãmânând în Hristos, vom menþine viaþa
spiritualã. Noi vom lucra pentru sufletele care sunt în jurul nostru,
vom înãlþa rugãciuni ºi vom transmite darurile noastre pentru a-i
susþine pe lucrãtori în câmpurile mai nevoiaºe ºi mai lipsite”. –
Idem, vol. 6, p. 29,30
Colectele seceriºului 187
Un exemplu vrednic de urmat
Când a pus cele douã parale în tezaurul Domnului, vãduva sãracã
ºtia puþin cu privire la fapta sa. Însã exemplul ei de sacrificiu de
sine a acþionat asupra a mii de inimi în fiecare þarã ºi în fiecare
veac. El a adus în tezaurul lui Dumnezeu daruri de la cei de sus ºi
de la cei de jos, de la bogaþi ºi de la sãraci, a ajutat la susþinerea de
misiuni, la înfiinþarea de spitale, la hrãnirea celor flãmânzi, la
îmbrãcarea celor goi, la vindecarea celor bolnavi ºi la predicarea
Evangheliei celor sãraci. Mulþi oameni au fost binecuvântaþi prin
fapta ei neegoistã, ºi în ziua cea mare a lui Dumnezeu, i se va
îngãdui sã vadã rezultatele multiple ale influenþei gestului ei. –
Mãrturii, vol. 6, p. 310
Învãþãturi din viaþa lui Neemia
În anii trecuþi, am vorbit în favoarea planului de a le prezenta
prietenilor ºi vecinilor noºtri lucrarea misionarã pe care o îndeplinim
ºi dezvoltarea ei ºi am fãcut referire la exemplul lui Neemia. Iar
acum, doresc sã-i îndemn pe fraþii ºi surorile noastre sã studieze
din nou experienþa acestui om al rugãciunii, al credinþei ºi al unei
gândiri sãnãtoase, care a îndrãznit sã-i cearã prietenului sãu,
împãratul Artaxerxe, ajutorul pentru progresul intereselor cauzei
lui Dumnezeu. – MS., „Consecrated Efforts to Reach Unbelievers”,
5 iunie 1914
Bani solicitaþi de la cei care sunt în stare sã ofere
Oamenii rugãciunii trebuie sã fie niºte oameni de acþiune. Cei
care sunt gata sã acþioneze vor gãsi cãile ºi mijloacele de lucru.
Neemia nu s-a bazat pe incertitudini. El a cerut banii de care avea
nevoie de la cei care erau în stare sã-i ofere. – Southern Watch-
man, 15 martie 1904 [172]
Curajul pentru misiune vine prin putere divinã
Neemia ºi Artaxerxe au stat faþã în faþã – primul era un slujitor
dintr-un neam asuprit, celãlalt era monarhul unui imperiu mondial.
Dar, distanþa moralã care îi separa era infinit mai mare decât
188 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
deosebirea de rang. Neemia se conformase invitaþiei Împãratului
împãraþilor: „Dacã vor cãuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine,
da, vor face pace cu Mine”. Rugãciunea tãcutã pe care o înãlþase
spre ceruri era aceeaºi pe care o adresase de multe sãptãmâni, ca
Dumnezeu sã facã în aºa fel încât cererea lui sã primeascã rãspuns
favorabil. Iar acum, încurajându-se cu gândul cã avea un Prieten
atotºtiutor ºi atotputernic, care lucra pentru el, omul lui Dumnezeu
i-a fãcut cunoscutã împãratului dorinþa de a fi eliberat pentru un
timp din postul sãu de la curte, precum ºi de a primi autorizaþia sã
construiascã dãrâmãturile Ierusalimul ºi sã-l facã din nou o cetate
puternicã ºi bine apãratã. De aceastã cerere depindeau rezultate
cruciale pentru cetatea iudaicã ºi pentru naþiune. ªi „Împãratul mi-
a dat aceste scrisori, cãci mâna cea bunã a Dumnezeului meu era
peste mine”. – Southern Watchman, 8 martie 1904
Obþinerea aprobãrilor oficiale
Deoarece solicitarea [lui Neemia] fusese tratatã aºa de favorabil
de împãrat, el a fost încurajat sã cearã ajutorul de care avea nevoie
spre a-ºi aduce la îndeplinire planurile. Pentru a-i conferi misiunii
sale demnitate ºi autoritate, precum ºi pentru a-ºi asigura protecþia
în timpul cãlãtoriei, el a cerut o escortã militarã. El a obþinut scrisori
împãrãteºti, adresate guvernatorilor provinciilor de dincolo de
Eufrat, teritoriul prin care trebuia sã treacã în drum spre Iudeea, ºi,
de asemenea, a obþinut o scrisoare adresatã supraveghetorului
pãdurilor regale din munþii Libanului, în care i se poruncea sã asigure
tot lemnul necesar pentru zidul Ierusalimului ºi pentru clãdirile pe
care Neemia ºi-a propus sã le construiascã. Ca sã nu poatã fi nici
un prilej de nemulþumire cu privire la faptul cã ºi-ar fi depãºit
împuternicirea, Neemia a avut grijã ca autorizaþiile ºi privilegiile
care i-au fost acordate sã fie definite cu claritate. – Idem, 15 martie
1904
Scrisorile împãrãteºti, adresate guvernatorilor provinciilor aflate
de-a lungul drumului sãu, i-au asigurat lui Neemia o primire
onorabilã ºi un ajutor prompt. Nici un vrãjmaº nu a îndrãznit sã-l
supere pe omul de stat care era pãzit de armata împãratului persan
Colectele seceriºului 189
ºi [173] tratat de conducãtorii provinciilor cu o consideraþie
deosebitã. Cãlãtoria lui Neemia a fost sigurã ºi prielnicã. – Idem,
12 martie 1904
Întâmpinarea piedicilor
Cu toate acestea, sosirea lui la Ierusalim, însoþit de o gardã
militarã, care arãta cã venise cu o misiune importantã, a stârnit
gelozia ºi ura vrãjmaºilor lui Israel. Triburile pãgâne stabilite lângã
Ierusalim îºi îngãduiserã sã-ºi manifeste vrãjmãºia împotriva
iudeilor, adresându-le toate insultele ºi ofensele pe care îndrãzneau
sã le îndrepte contra lor. Cei mai înverºunaþi în aceastã acþiune rea
erau anumiþi conducãtori ai câtorva triburi, Sanbalat horonitul, Tobia
amonitul ºi Gheºem arabul, ºi, din acel moment, aceºti conducãtori
au urmãrit cu gelozie acþiunile lui Neemia ºi s-au strãduit sã-i încurce
planurile ºi sã-l împiedice în lucrarea lui cu toate mijloacele de
care dispuneau. – Southern Watchman, 22 martie 1904
Ei au încercat sã provoace dezbinare între lucrãtori, sugerân-
du-le îndoieli ºi stârnind neîncrederea în succesul lor. De asemenea,
au ridiculizat eforturile constructorilor, declarând cã întreprinderea
lor este imposibilã ºi prezicându-le o nereuºitã ruºinoasã… În
curând, constructorii de pe ziduri au fost deranjaþi de o împotrivire
mai activã. Ei au fost nevoiþi sã vegheze fãrã încetare asupra
comploturilor adversarilor lor neobosiþi. Trimiºii vrãjmaºului s-au
strãduit sã le distrugã curajul, rãspândind zvonuri false. Prin diferite
pretexte, au uneltit sã-l atragã pe Neemia în capcanele lor, iar niºte
iudei cu inima prefãcutã s-au gãsit îndatã pentru a-i ajuta în acþiunea
lor trãdãtoare… Trimiºii vrãjmaºului, prefãcându-se a fi prietenoºi,
s-au amestecat printre constructori, sugerându-le schimbãri în plan
ºi cãutând, pe diferite cãi, sã abatã atenþia lucrãtorilor pentru a
provoca încurcãturi ºi confuzie ºi pentru a stârni suspiciune ºi
neîncredere. – Idem, 12 aprilie 1904
Unele piedici cu care se confruntã conducãtorii din zilele noastre
Experienþa lui Neemia se repetã în istoria poporului lui
Dumnezeu din timpul nostru. Cei care lucreazã pentru cauza
190 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
adevãrului vor descoperi cã nu-ºi pot îndeplini lucrarea fãrã a stârni
furia vrãjmaºilor lor. Deºi au fost chemaþi de Dumnezeu în lucrarea
în care sunt angajaþi, iar calea lor este aprobatã de El, ei nu pot sã
evite reproºul ºi batjocura. Ei [174] vor fi acuzaþi ca fiind niºte
visãtori, nestatornici, prefãcuþi, ipocriþi – pe scurt, tot ce se va potrivi
cu scopul vrãjmaºilor lor. Lucrurile cele mai sfinte vor fi
reprezentate într-o luminã ridicolã pentru a-i amuza pe cei
neevlavioºi. Puþin sarcasm ºi o gândire redusã, unite cu invidia,
gelozia, necuviinþa ºi ura sunt suficiente pentru a stârni râsul
batjocoritorilor lumeºti. Iar aceºti mãscãrici înfumuraþi îºi dezvoltã
ingeniozitatea unul altuia ºi se încurajeazã unul pe altul în lucrarea
lor blasfematoare. Dispreþul ºi batjocura sunt într-adevãr dureroase
pentru firea omeneascã, dar trebuie sã fie suportate de toþi cei care
Îi sunt loiali lui Dumnezeu. Strategia lui Satana este sã abatã sufletele
de la împlinirea lucrãrii pe care Domnul le-a încredinþat-o. – South-
ern Watchman, 12 aprilie 1904
Regruparea lucrãtorilor descurajaþi
În tainã ºi în liniºte, Neemia a fãcut înconjurul zidurilor. El
declarã: „Dregãtorii nu ºtiau unde fusesem ºi ce fãceam. Pânã în
clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoþilor, nici mai
marilor, nici dregãtorilor, nici vreunuia dintre cei ce vedeau de
treburi”. În aceastã cercetare dureroasã, Neemia nu a dorit sã le
atragã atenþia nici prietenilor, nici duºmanilor, ca sã nu fie creatã
agitaþie, iar zvonurile rãspândite sã poatã fi înfrânte, sau cel puþin
sã nu împiedice lucrarea sa. El ºi-a dedicat rugãciunii timpul rãmas
din noapte, iar dimineaþa trebuia sã facã un efort serios pentru a-i
sensibiliza ºi pentru a-i uni pe concetãþenii lui descurajaþi ºi
dezbinaþi. – Idem, 22 martie 1904
Deºi avea o însãrcinare împãrãteascã, prin care locuitorilor þãrii
li se cerea sã coopereze cu el în reconstruirea zidurilor cetãþii,
Neemia a ales sã nu depindã de simpla exercitare a autoritãþii. El a
cãutat în schimb sã câºtige încrederea ºi simpatia oamenilor, ºtiind
bine cã unirea inimilor ºi a mâinilor era esenþialã pentru a avea
succes în marea lucrare pe care o începuse.
Colectele seceriºului 191
A doua zi, când a convocat poporul, el le-a prezentat oamenilor
argumente menite sã readucã la viaþã energiile lor latente ºi sã-i
uneascã… În timp ce le prezenta întreaga situaþie, arãtându-le cã
este susþinut atât de autoritatea împãratului persan, cât ºi de
Dumnezeul lui Israel, Neemia i-a întrebat pe oameni direct [175]
dacã vor sã beneficieze de aceastã ocazie favorabilã ºi sã i se alãture
pentru a construi zidul. Apelul lui a mers direct la inima lor, iar
manifestarea favorii Cerului faþã de ei i-a fãcut sã se ruºineze de
frica lor. Cu un curaj nou, au strigat cu un singur glas: „Sã ne
sculãm ºi sã zidim!” – Southern Watchman, 29 martie 1904
Energia sfântã ºi speranþa înaltã ale lui Neemia le-au fost
transmise oamenilor. Când s-au lãsat cuprinºi de spiritul lui, ei s-au
ridicat pentru un timp la nivelul moral al conducãtorului lor.
Fiecare, în sfera lui, era un fel de Neemia ºi fiecare îl întãrea ºi îl
încuraja pe fratele lui în lucrare. – Ibidem
Preoþii lui Israel, printre primii dispuºi sã rãspundã
Printre primii dispuºi sã împãrtãºeascã spiritul de zel ºi
seriozitatea lui Neemia, au fost preoþii lui Israel. Din poziþia de
influenþã în care se aflau, aceºti oameni puteau sã facã mult fie
pentru a împiedica, fie pentru a face sã înainteze lucrarea.
Cooperarea lor imediatã, manifestatã încã de la început, a contribuit
mult la succesul lucrãrii. Tot aºa trebuie sã fie în fiecare întreprindere
sfântã. Cei care se aflã în poziþii de influenþã ºi responsabilitate în
bisericã trebuie sã fie primii în lucrarea lui Dumnezeu. Dacã ei
acþioneazã cu reþinere, alþii nu vor acþiona deloc. Dar „zelul lor îi
va stârni pe mulþi”. Când lumina lor arde strãlucitor, o mie de torþe
se vor aprinde din flacãrã. – Idem, 5 aprilie 1904
Neemia ca organizator
Inimile tuturor erau unite ºi însufleþite de patriotism ºi de activitate
voioasã. Oamenii capabili ºi cu influenþã au organizat diferite
categorii de cetãþeni în grupe, fiecare conducãtor considerându-se
rãspunzãtor pentru construirea unei anumite pãrþi din zid. Grupele
harnice, lucrând armonios pe zidurile dãrâmate ale Ierusalimului,
192 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
erau o priveliºte plãcutã pentru Dumnezeu ºi pentru îngeri, iar
zgomotul instrumentelor de lucru, care se auzeau de dimineaþa
devreme ºi pânã se iveau stelele, era un sunet voios. – Ibidem
Demonstrarea adevãratei conduceri
Acum, dupã ce lucrarea era [176] începutã cu adevãrat, zelul ºi
energia lui Neemia au rãmas neabãtute. El supraveghea lucrarea
cu o vigilenþã neobositã, îndrumându-i pe lucrãtori, observând orice
piedicã ºi ocupându-se de fiecare situaþie urgentã. Influenþa lui era
simþitã continuu pe întreaga întindere a celor trei mile de zid. El îi
încuraja pe cei temãtori, adresându-le cuvinte potrivite, îi aprecia
pe cei harnici, sau îi îndemna pe cei leneºi. De asemenea, veghea
cu un ochi de vultur asupra miºcãrilor vrãjmaºilor lor, care, uneori,
se adunau la o oarecare distanþã ºi începeau conversaþii intense, ca
ºi când ar fi complotat sã le facã rãu, apoi se apropiau de lucrãtori,
încercând sã le abatã atenþia ºi sã-i împiedice sã lucreze.
În timp ce ochii fiecãrui lucrãtor erau îndreptaþi spre Neemia,
gata sã se supunã celui mai mic semnal, ochii ºi inima sa erau
îndreptaþi spre Dumnezeu, Marele Supraveghetor al întregii lucrãri,
Cel care a pus în inima slujitorului Sãu gândul de a construi. Pe
mãsurã ce credinþa ºi curajul se întãreau în inima lui, Neemia
exclama, iar cuvintele lui, repetate ca un ecou, fãceau sã tresalte
inima lucrãtorilor de-a lungul zidului: „Dumnezeul cerurilor ne va
da izbânda!” – Southern Watchman, 5 aprilie, 1904
Neemia ºi tovarãºii lui nu s-au dat înapoi de la greutãþi ºi nici nu
s-au ferit de o slujire plinã de încercãri. Ei nu se dezbrãcau nici
ziua, nici noaptea, nici mãcar în timpul scurt dedicat somnului ºi
nici mãcar nu-ºi lãsau la o parte armele. „ªi nu ne-am dezbrãcat de
haine, nici eu, nici fraþii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de
strajã, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la
apã.” – Idem, 26 aprilie 1904
Influenþe potrivnice în orice miºcare religioasã
Majoritatea fruntaºilor ºi a conducãtorilor lui Israel ºi-au preluat
îndatoririle cu nobleþe, dar au fost câþiva, fruntaºii tecoiþi, care „nu
Colectele seceriºului 193
s-au pus în slujba Domnului lor”. Constructorii credincioºi sunt
menþionaþi cu onoare în cartea lui Dumnezeu, dar memoria acestor
slujitori leneºi este marcatã de ruºine ºi transmisã mai departe ca o
avertizare pentru toate generaþiile viitoare.
În fiecare miºcare religioasã, existã unii care, deºi nu pot
contrazice lucrarea lui Dumnezeu, se vor þine [177] departe,
refuzând sã facã orice efort pentru înaintarea ei. Cu toate acestea,
în acþiunile care promoveazã interesele lor egoiste, aceºti oameni
sunt adesea lucrãtorii cei mai activi ºi mai energici. Este bine sã ne
aducem aminte de raportul pãstrat în ceruri, cartea lui Dumnezeu,
în care sunt scrise toate motivele ºi cuvintele noastre – acea carte
în care nu se aflã nici o omitere, nici o greºealã ºi dupã care vom fi
judecaþi. Fiecare neglijare a unei ocazii de a-I sluji lui Dumnezeu
va fi raportatã cu credincioºie ºi fiecare faptã de credinþã ºi iubire,
oricât de umilã ar fi, va fi pãstratã pentru amintirea veºnicã. – South-
ern Watchman, 5 aprilie 1904
Nevoia de Neemia moderni
În biserica din zilele noastre este nevoie de oameni ca Neemia,
nu doar de oameni care pot sã predice ºi sã se roage, ci de oameni
ale cãror rugãciuni ºi predici sunt întãrite de un scop ferm ºi arzãtor.
Calea urmatã de acest patriot evreu în realizarea planurilor lui trebuie
sã fie adoptatã ºi azi de pastori ºi de conducãtori. Dupã ce ºi-au
alcãtuit planurile, ei trebuie sã se înfãþiºeze înaintea bisericii în aºa
fel încât sã câºtige interesul ºi cooperarea. Oamenii trebuie sã
înþeleagã planurile, sã ia parte la lucrare ºi sã aibã un interes per-
sonal pentru progresul ei. Succesul care a însoþit eforturile lui
Neemia aratã ce vor realiza rugãciunea, credinþa ºi acþiunea energicã
ºi înþeleaptã. Spiritul manifestat de conducãtor va fi reflectat de
oameni într-o mare mãsurã. Dacã acei conducãtori, care pretind a
crede adevãrurile solemne ºi importante ce urmeazã sã punã la
încercare lumea în timpul acesta, nu manifestã nici un zel arzãtor
pentru pregãtirea unui popor care sã reziste în ziua lui Dumnezeu,
trebuie sã ne aºteptãm ca biserica sã fie neglijentã, nepãsãtoare ºi
iubitoare de plãceri. – Idem, 29 martie 1904
Capitolul 16

Mișcarea de extindere a bisericii

Planul divin
Nu e planul lui Dumnezeu ca poporul Sãu sã întemeieze colonii,
sau sã se stabileascã la un loc, în centre mari. Ucenicii lui Hristos
sunt reprezentanþii Lui pe pãmânt ºi Dumnezeu intenþioneazã ca ei
sã fie rãspândiþi prin toatã þara, prin târguri, oraºe ºi sate, ca lumini
în mijlocul întunericului lumii. – Mãrturii, vol. 8, p. 244
Planul de colonizare sau de mutare din diferite localitãþi, unde
existã doar puþinã putere sau influenþã, ºi concentrarea influenþei
multora într-o singurã localitate înseamnã a îndepãrta lumina din
locurile în care Dumnezeu dorea ca ea sã strãluceascã. – Idem,
vol. 2, p. 633
Dacã biserica lui Hristos ar fi îndeplinit obiectivul avut în vedere
de Domnul nostru, lumina ar fi strãlucit peste toþi cei care se aflã
încã în întuneric, în þinutul morþii ºi al umbrelor ei. În loc de a se
grupa în comunitãþi sociale închise, evitând astfel sã-ºi îndeplineascã
responsabilitatea ºi sã poarte crucea, membrii bisericii ar fi trebuit
sã se rãspândeascã în toate þãrile, lãsând ca lumina lui Hristos sã
strãluceascã prin ei ºi lucrând asemenea Lui pentru mântuirea
oamenilor. Dacã ar fi procedat în acest fel, „Evanghelia aceasta a
împãrãþiei” ar fi fost dusã cu rapiditate în toatã lumea. – Cugetãri
de pe Muntele Fericirilor, p. 42,43
Fraþi ºi surori, de ce staþi nepãsãtori în preajma bisericilor?
Cercetaþi parabola oii pierdute ºi mergeþi ca niºte pãstori adevãraþi,
Miºcarea de extindere a bisericii 195
în cãutarea celor pierduþi în pustia pãcatului. Salvaþi-i pe cei care
pier. – Review and Herald, 12 decembrie 1893
Membrii laici ai comunitãþilor noastre pot sãvârºi o lucrare pe
care pânã acum abia dacã au început-o. Nimeni nu ar trebui sã se
mute în alte locuri numai de dragul unor foloase lumeºti, dar, acolo
unde se deschide posibilitatea de a-ºi câºtiga existenþa, sã meargã
familii bine întemeiate în adevãr, una sau douã familii la un loc,
pentru a lucra ca misionari. Aceºti credincioºi ar trebui sã simtã
iubire pentru suflete ºi responsabilitatea de a lucra pentru ele ºi sã
studieze cum sã le aducã la adevãr. Ei pot sã distribuie publicaþiile
noastre, sã þinã adunãri [179] în casele lor, sã se împrieteneascã cu
vecinii ºi sã-i invite sã vinã la adunãrile acestea. În felul acesta, ei
pot face ca lumina lor sã strãluceascã prin fapte bune. – Mãrturii,
vol. 8, p. 245
Fraþii care doresc sã-ºi schimbe reºedinþa, care au în vedere slava
lui Dumnezeu ºi simt cã asupra lor zace rãspunderea individualã
de a le face altora bine, de a salva suflete pentru care Hristos nu
ªi-a cruþat viaþa, ar trebui sã se mute în oraºe ºi sate unde existã
doar puþinã luminã sau deloc ºi unde pot fi de un real folos ºi
binecuvântare pentru alþii cu lucrarea ºi experienþa lor. Este de dorit
ca misionarii sã se ducã în oraºe ºi sate ºi sã înalþe steagul adevãrului,
pentru ca Dumnezeu sã poatã avea martori de-ai Lui, rãspândiþi
peste tot în þarã, pentru ca lumina adevãrului sã poatã pãtrunde
acolo unde pânã acum n-a ajuns, iar stindardul adevãrului sã fie
înãlþat acolo unde încã nu este cunoscut. – Idem, vol. 2, p. 115
Nimic nu va trezi un zel plin de jertfire de sine, nu va lãrgi ºi
întãri caracterul într-o aºa mãsurã ca angajarea în lucrarea pentru
alþii. Mulþi dintre cei ce mãrturisesc cã sunt creºtini, cãutând legãturi
în cadrul bisericii, se gândesc numai la ei înºiºi. Ei doresc sã se
bucure de tovãrãºie în sânul bisericii ºi de grijã pastoralã. Devin
membri ai unor biserici mari ºi prospere ºi se mulþumesc sã facã
puþin pentru alþii. În acest fel, ei îºi rãpesc cele mai preþioase
binecuvântãri. Mulþi ar avea un mare câºtig dacã ºi-ar sacrifica
prieteniile lor plãcute, care îi conduc la comoditate. Ei trebuie sã
196 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
meargã acolo unde este nevoie de descãtuºarea energiei lor în
lucrarea creºtinã ºi unde pot învãþa sã poarte rãspunderi. – Divina
vindecare, p. 151
În America, existã mii de locuri unde stindardul adevãrului nu a
fost ridicat niciodatã ºi unde propovãduirea adevãrului nu a fost
auzitã niciodatã. Trebuie sã mergem în aceste locuri. Mii de
credincioºi, care acum sunt niºte inactivi religios, ar fi putut sã
meargã în câmpul gata pentru seceriº, iar ca rezultat, ei merg
ºchiopãtând pe calea spre ceruri, nefiind siguri dacã sunt cu adevãrat
creºtini. Ei au nevoie de o legãturã vitalã cu Isus Hristos. Dacã o vor
avea, despre ei se va putea spune: „Voi sunteþi niºte împreunã-lu-
crãtori cu Dumnezeu”. Multora vreau sã le spun: Voi aºteptaþi ca
altcineva sã vã ducã în vie ºi sã vã punã la lucru, sau sã aducã via
la voi, ca sã nu suportaþi [180] nici o dificultate în muncã. Veþi
aºtepta în zadar. Dacã vã veþi ridica ochii, oriunde veþi privi, veþi
vedea holdele coapte ºi gata pentru seceriº ºi veþi gãsi de lucru în
apropiere ºi în depãrtare. Dar, câþi vor fi cei cãrora Domnul Hristos
le va spune la judecatã: „Bine rob bun ºi credincios”? Mã gândesc
cum trebuie sã se simtã îngerii, când vãd sfârºitul apropiindu-se,
iar aceia care afirmã cã au o cunoaºtere a lui Dumnezeu ºi a lui
Isus Hristos, pe care L-a trimis El, se adunã în grupuri numeroase,
întemeiazã colonii, participã la adunãri ºi sunt nemulþumiþi cã nu
existã suficiente predici care sã le binecuvânteze sufletul ºi sã
întãreascã biserica, în timp ce ei nu fac realmente nimic… Deºi
perspectivele lor trecãtoare, financiare, nu sunt aºa de promiþãtoare
prin mutarea în localitãþi unde adevãrul nu a fost propovãduit sau
unde existã doar o pâlpâire de luminã, totuºi vor face aceeaºi lucrare
pe care Domnul Isus a fãcut-o prin prezentarea adevãrului celor
care nu-l cunosc? – General Conference Bulletin, 1893, p. 131
Vedem cã marea nevoie de lucrare misionarã în vederea vestirii
adevãrului nu este prezentã doar în þãrile strãine, ci ºi în þãrile aflate
în apropierea noastrã. În jurul nostru, sunt oraºe ºi sate în care nu
se face nici un efort pentru mântuirea oamenilor. De ce familiile
care cunosc adevãrul prezent nu se stabilesc în aceste oraºe ºi sate
Miºcarea de extindere a bisericii 197
pentru a ridica acolo stindardul lui Hristos, lucrând cu umilinþã, nu
dupã voia lor, ci dupã voia lui Dumnezeu, spre a le duce lumina
celor care nu o cunosc deloc?
Când vor avea cu adevãrat spiritul soliei, cei din bisericã îºi vor
investi toate energiile în lucrarea de salvare a sufletelor pentru care
a murit Domnul Hristos. Ei vor merge în teritorii noi. Unii care nu
sunt pastori hirotoniþi vor fi conlucrãtori cu Dumnezeu, prin vizitarea
bisericilor, încercând sã întãreascã ce rãmâne ºi este gata sã moarã.
Vor exista membri laici care se vor muta în oraºe ºi sate ºi în locuri
aparent izolate, ca sã poatã face sã strãluceascã pentru alþii lumina
pe care le-a dat-o Dumnezeu. Unii dintre cei pe care îi vor cunoaºte
nu vor pãrea a fi printre persoanele cele mai promiþãtoare, dar
singura lor întrebare pe care ar trebui sã ºi-o punã este: Doresc ei
sã ajungã în armonie cu Domnul Hristos? Doresc ei sã ajungã pãrtaºi
ai spiritului Sãu, aºa încât influenþa lor, prin învãþãturi ºi prin
exemplul personal, sã prezinte frumuseþea Autorului adevãrului ºi
al neprihãnirii? [181]
În locurile unde adevãrul nu este cunoscut, fraþii care sunt potriviþi
pentru aceastã lucrare ar putea sã închirieze o salã publicã sau un
alt loc corespunzãtor pentru adunare ºi sã-i invite acolo pe toþi cei
ce doresc. Apoi, sã-i înveþe pe oameni adevãrul. Ei nu trebuie sã
predice, ci sã ia Biblia ºi sã-L lase pe Dumnezeu sã vorbeascã di-
rect din Cuvântul Sãu. Dacã numãrul ascultãtorilor este mic, pot sã
citeascã un „Aºa a zis Domnul”, fãrã mare paradã sau agitaþie,
doar sã citeascã ºi sã explice adevãrul simplu al Evangheliei, sã
cânte ºi sã se roage cu ei. – Review and Herald, 29 septembrie
1891
Exemplul lui Avraam
N-a fost deloc uºoarã încercarea prin care a trecut Avraam, ºi
sacrificiul ce se cerea din partea lui nu era nicidecum dintre cele
mai mici. Erau legãturi puternice care îl legau de þara sa, de rudeniile
ºi familia sa. Dar el n-a ezitat sã asculte chemarea. El nu avea nici
o întrebare de pus în legãturã cu þara fãgãduinþei, dacã solul era
fertil ºi clima sãnãtoasã, dacã þara avea locuri plãcute ºi dacã îi
198 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
oferea posibilitatea sã strângã avere. Dumnezeu a vorbit, ºi slujitorul
Sãu trebuia sã asculte; locul cel mai fericit de pe pãmânt pentru el
era locul în care Dumnezeu voia ca el sã fie.
Sunt mulþi aceia care, asemenea lui Avraam, sunt puºi la probã.
Ei nu aud vocea lui Dumnezeu vorbindu-le în mod direct, din ceruri,
ci El îi cheamã prin învãþãturile Cuvântului Sãu ºi prin evenimentele
providenþei Sale. Acestora poate cã li se cere sã pãrãseascã legãturile
apropiate ºi aducãtoare de folos, sã se despartã de rude ºi sã
porneascã pe o cale ce pare a fi numai o cale a lepãdãrii de sine, a
greutãþilor ºi sacrificiului. Dumnezeu le-a rânduit o lucrare pe care
s-o facã; dar o viaþã lipsitã de griji, cum ºi influenþa prietenilor ºi a
rudelor, i-a împiedicat în dezvoltarea trãsãturilor de caracter esenþiale
pentru împlinirea ei. El i-a chemat undeva departe de influenþa ºi
ajutorul omenesc ºi-i conduce sã simtã nevoia dupã ajutorul Sãu ºi
sã depindã numai de El, pentru ca El sã li se poatã descoperi.
Cine este oare gata ca, la chemarea Providenþei, sã renunþe la
planurile la care þinea cu drag ºi sã se despartã de legãturile
familiale? Cine este gata sã accepte noi rãspunderi ºi sã pãºeascã
în câmpuri necunoscute de activitate, aducând la îndeplinire
lucrarea lui Dumnezeu cu hotãrâre ºi inimã binevoitoare, socotind
– de dragul lui Hristos – pagubele ca un câºtig? Cel care va face
astfel are credinþa lui Avraam [182] ºi va împãrtãºi cu el acea
„greutate veºnicã de slavã”, cu care „suferinþele din vremea de
acum nu sunt vrednice sã fie puse alãturi”. – Patriarhi ºi profeþi,
p. 126,127
Ce faci tu aici?
Depinde mult de activitatea neîncetatã a acelora care sunt
credincioºi ºi sinceri, ºi, pentru motivul acesta, Satana face toate
eforturile posibile pentru a zãdãrnici planul divin pe care cel
ascultãtor l-ar putea aduce la îndeplinire. El îi determinã pe unii sã
piardã din vedere misiunea lor înaltã ºi sfântã ºi sã se mulþumeascã
cu plãcerile acestei vieþii. El îi determinã sã se aºeze comod sau, de
dragul avantajelor lumeºti mai mari, sã se mute din locurile unde
ar putea fi o putere spre bine. Pe alþii îi face sã fugã descurajaþi de
Miºcarea de extindere a bisericii 199
la datorie, din cauza împotrivirii sau a persecuþiei. Dar toþi aceºtia
sunt priviþi de cer cu milã duioasã. Fiecãrui copil al lui Dumnezeu
al cãrui glas a fost adus la tãcere de vrãjmaºul sufletului, i se
adreseazã întrebarea: „Ce faci tu aici?” Te-am împuternicit sã mergi
în toatã lumea ºi sã predici Evanghelia, sã pregãteºti un popor pentru
ziua Domnului. De ce eºti aici ? Cine te-a trimis? – Profeþi ºi regi,
p. 171,172
Întrebarea care li se pune atât familiilor, cât ºi indivizilor este:
„Ce faci tu aici?” În multe comunitãþi, sunt familii bine educate în
adevãrurile Cuvântului lui Dumnezeu, care ar putea lãrgi sfera lor
mutându-se în locurile în care este nevoie de slujirea pe care o pot
da. – Idem, p. 172
Chemarea adresatã familiilor creºtine
Este nevoie de familii misionare care sã se stabileascã în zone
mai puþin populate. Fermieri, oameni pricepuþi în afaceri,
constructori ºi toþi cei care sunt calificaþi în diferite meserii ºi
îndeletniciri sã desþeleneascã pãmântul, sã creeze locuri de muncã,
sã-ºi construiascã ºi pentru ei case modeste ºi sã-ºi ajute vecinii. –
Divina vindecare, p. 194
Dumnezeu cheamã familii creºtine sã meargã în localitãþi care
sunt în întuneric ºi rãtãcire ºi sã lucreze cu înþelepciune ºi stãruitor
pentru Domnul. Se cere sacrificiu de sine pentru a rãspunde la
aceastã chemare. În timp ce mulþi aºteaptã ca orice obstacol [183]
sã fie înlãturat, suflete pier fãrã nãdejde ºi fãrã Dumnezeu, în lume.
Mulþi, foarte mulþi, de dragul unor foloase lumeºti, de dragul
acumulãrii de cunoºtinþe ºtiinþifice, se aventureazã în regiuni
primejdioase ºi îndurã greutãþi ºi lipsuri. Unde sunt aceia care sunt
gata sã facã aceasta din dorinþa de a vorbi altora despre Mântuitorul?
Unde sunt bãrbaþii ºi femeile care se vor muta în regiuni care au
nevoie de Evanghelie, pentru ca sã poatã îndrepta atenþia celor din
întuneric la Mântuitorul? – Mãrturii, vol. 9, p. 33
Sunt familii întregi care ar putea fi misionari, angajându-se în
lucrare personalã, muncind pentru Domnul cu mâini harnice ºi
200 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
creiere active, inventând noi metode pentru succesul lucrãrii Sale.
– Mãrturii, vol. 9, p. 40
Dacã unele familii s-ar aºeza în locurile întunecate ale
pãmântului, unde oamenii sunt învãluiþi de confuzia spiritualã, ºi
ar lãsa sã strãluceascã prin membrii lor lumina vieþii lui Hristos, o
mare lucrare s-ar putea face. Ei ar trebui sã înceapã lucrarea într-un
mod liniºtit ºi fãrã a fi împiedicaþi cu ceva, fãrã a folosi bani din
fondurile conferinþei, pânã când lucrarea s-ar dezvolta atât de mult
încât ei nu ar mai putea sã continue fãrã ajutorul unui pastor. –
Idem, vol. 6, p. 442
Nevoia de grãdinari pricepuþi
Pregãtiþi lucrãtori spre a merge la drumuri ºi la garduri! Avem
nevoie de grãdinari pricepuþi, care sã planteze pomi în diferite
localitãþi ºi sã le dea posibilitãþi avantajoase de a creºte. Este datoria
clarã a poporului lui Dumnezeu sã meargã în regiunile îndepãrtate.
Sã fie puse la lucru forþe care sã defriºeze terenuri noi, sã înfiinþeze
centre noi de influenþã, oriunde se poate gãsi ocazie favorabilã.
Adunaþi lucrãtori care au adevãrat zel misionar ºi trimiteþi-i pentru
a face cunoscut lumina ºi cunoºtinþa în apropiere ºi în depãrtare. –
Idem, vol. 9, p.118
Mulþi dintre membrii comunitãþilor noastre mari nu fac relativ
nimic. Ei ar putea face o lucrare bunã, dacã, în loc de a se aduna
într-un singur loc, s-ar rãspândi în locuri care încã nu au fost atinse
de adevãr. Pomii sãdiþi prea des nu se dezvoltã bine. Ei sunt
transplantaþi de grãdinar, pentru ca sã aibã spaþiu sã creascã ºi sã
nu se piperniceascã ºi sã se îmbolnãveascã. Aceeaºi regulã [184]
se aplicã la comunitãþile noastre mari. Mulþi dintre membri mor
spiritual din lipsa acestei lucrãri. Ei ajung bolnãvicioºi ºi incapabili
sã lucreze. Dacã ar fi rãsãdiþi, ar avea spaþiu sã creascã puternici ºi
viguroºi. – Idem, vol. 8, p. 244
Asigurarea rezultatelor
Dacã membrii laici ai bisericii se vor ridica sã facã lucrarea pe
care pot sã o facã, pornind la luptã pe propria cheltuialã, fiecare
Miºcarea de extindere a bisericii 201
urmãrind sã vadã cât poate face mai mult în câºtigarea de suflete la
Isus, îi vom vedea pe mulþi care pãrãsesc rândurile lui Satana pentru
a sta sub steagul lui Hristos. Dacã poporul nostru va proceda dupã
lumina datã în aceste câteva cuvinte de învãþãturã, cu siguranþã
vom vedea mântuirea lui Dumnezeu. Vor urma redeºteptãri
minunate. Pãcãtoºii vor fi convertiþi ºi multe suflete vor fi adãugate
la bisericã. Atunci când aducem inimile noastre în unire cu Hristos,
Spiritul care S-a coborât peste ucenici în Ziua Cincizecimii Se va
coborî ºi peste noi. – Mãrturii, vol. 8, p. 246
Membrii bisericii noastre ar trebui sã simtã un adânc interes
pentru misiunea internã ºi externã. Mari binecuvântãri vor veni
asupra lor dacã fac eforturi pline de jertfire de sine pentru a sãdi
adevãrul în câmpuri noi. Banii investiþi în lucrarea aceasta vor aduce
dobânzi bogate. Noii convertiþi, bucurându-se în lumina primitã
din Cuvânt, la rândul lor, vor da din mijloacele lor pentru ca lu-
mina adevãrului sã fie dusã ºi la alþii. – Idem, vol. 9, p. 49
În câmpurile în care condiþiile sunt atât de vãdit rele ºi
descurajatoare, încât mulþi lucrãtori refuzã sã meargã acolo, se pot
realiza multe schimbãri remarcabile în bine prin strãduinþele
membrilor laici jertfitori de sine. Aceºti lucrãtori umili vor realiza
mult, deoarece ei depun eforturi rãbdãtoare ºi stãruitoare,
întemeindu-se nu pe puterea omeneascã, ci pe Dumnezeu, care le
acordã favoarea Sa. Mãrimea binelui pe care-l realizeazã aceºti
lucrãtori nu va fi niciodatã cunoscutã în lumea aceasta. – Idem,
vol. 7, p. 22, 23
O învãþãturã din greºeala Israelului din vechime
Când au intrat în Canaan, israeliþii n-au realizat planul lui
Dumnezeu de a lua în stãpânire întreaga þarã. Dupã o cucerire
parþialã, ei s-au aºezat pentru a se bucura [185] de rodul victoriilor
lor. În necredinþa ºi iubirea lor de tihnã, s-au îngrãmãdit în pãrþile
cucerite pânã atunci, în loc sã înainteze ºi sã ocupe teritorii noi. În
felul acesta, au început sã se îndepãrteze de Dumnezeu. Prin faptul
cã nu au ajuns sã realizeze scopul Lui, ei au fãcut sã fie cu neputinþã
202 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
pentru Dumnezeu sã împlineascã faþã de ei fãgãduinþa Lui de
binecuvântare.
Nu face biserica de astãzi acelaºi lucru? Având în faþã întreaga
lume care duce lipsã de Evanghelie, aºa-ziºii creºtini se îngrãmãdesc
acolo unde pot sã se bucure de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt
nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii în regiunile
îndepãrtate. Ei refuzã sã împlineascã însãrcinarea lui Hristos:
„Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi Evanghelia la orice fãpturã”.
Sunt ei mai puþin vinovaþi decât era biserica iudeilor? – Mãrturii,
vol. 8, p. 119
Capitolul 17

Lucrarea de ajutorare creștină

A merge pe urmele lui Hristos


Mulþi cred cã ar fi un mare privilegiu sã viziteze locurile unde a
trãit Hristos pe pãmânt, sã-ºi poarte paºii pe unde a mers El ºi sã
priveascã lacul pe malul cãruia Îi plãcea sã înveþe, dealurile ºi vãile
asupra cãrora adesea I se odihneau privirile. Dar nu este nevoie sã
mergem la Nazareth, Capernaum sau Betania ca sã umblãm pe
urmele lui Isus. Putem gãsi urmele Lui lângã patul celui bolnav, în
colibele sãrãciei, pe strãzile prea aglomerate ale marilor oraºe ºi în
tot locul unde inima omului are nevoie de mângâiere. Fãcând aºa
cum a fãcut Isus când era pe pãmânt, vom merge pe urmele Lui. –
Hristos, Lumina lumii, p. 640
Isus cãuta sã-i ajute pe toþi cei în suferinþã, pe care îi întâlnea.
Nu avea mulþi bani de dat. Dar, de multe ori, Se lãsa nemâncat ca
sã-i ajute pe aceia care erau în mai mare lipsã ca El. Fraþii Lui
simþeau cã influenþa Lui era cu totul deosebitã de a lor. El avea
tact, aºa cum nici unul dintre ei nu avea ºi cum nici nu doreau sã
aibã. Când ei vorbeau aspru cu bieþii oameni nenorociþi, Isus îi
cãuta ºi le spunea cuvinte de încurajare. Celor care erau în nevoie,
le dãdea un pahar cu apã rece sau le dãdea în mod discret chiar
hrana Lui. Alinându-le suferinþele, adevãrurile pe care le învãþa
erau unite cu fapte bune ºi, în felul acesta, erau fixate în minte. –
Hristos, Lumina lumii, p. 87
Garanþia primitã
Urmaºii lui Hristos trebuie sã lucreze ca El. Noi trebuie sã-i
hrãnim pe cei înfometaþi, sã-i îmbrãcãm pe cei goi, sã-i mângâiem
204 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
pe cei suferinzi ºi întristaþi. Trebuie sã-i ajutãm pe cei disperaþi, sã
le aducem nãdejde celor deznãdãjduiþi. ªi cu noi se va împlini
aceeaºi fãgãduinþã: „Neprihãnirea ta îþi va merge înainte ºi slava
Domnului te va însoþi” – Hristos, Lumina lumii, p. 350 [187]
Aceia care au fost angajaþi în aceastã lucrare creºtinã de ajutorare
au fãcut ce a dorit Dumnezeu sã se facã, ºi El a primit ostenelile
lor. Ce s-a fãcut în privinþa aceasta este o lucrare cu care fiecare
adventist de ziua a ºaptea ar trebui sã simpatizeze din toatã inima,
sã o aprobe ºi sã se apuce de ea cu râvnã. Neglijând lucrarea
aceasta, care se aflã în graniþele propriului câmp de lucru, refuzând
a purta poverile acestea, biserica suferã o mare pierdere. Dacã
biserica ar fi pornit sã facã lucrarea aceasta aºa cum ar fi trebuit,
ea ar fi fost mijlocul de salvare pentru multe suflete. – Mãrturii,
vol. 6, p. 295
Toate darurile Sale trebuie sã fie folosite pentru binecuvântarea
omenirii, pentru alinarea celor suferinzi ºi ajutorarea celor nevoiaºi.
Noi trebuie sã-i hrãnim pe cei flãmânzi, sã-i îmbrãcãm pe cei goi,
sã îngrijim de vãduve ºi orfani, sã-i încurajãm pe cei necãjiþi ºi
asupriþi. Dumnezeu nu a intenþionat niciodatã ca în lume sã se
rãspândeascã nenorocirea. El nu a intenþionat niciodatã ca vreun
om sã deþinã bogãþii din abundenþã ºi sã trãiascã în lux, în timp ce
copiii altora plâng de foame. Bunurile materiale care depãºesc
nevoile concrete ale vieþii îi sunt încredinþate omului pentru a face
bine ºi pentru a binecuvânta omenirea. Domnul spune: „Vindeþi ce
aveþi ºi daþi milostenie”. „Fiþi darnici, gata sã simþiþi împreunã cu
alþii”. „Când dai o masã, cheamã pe sãraci, pe schilozi, pe ºchiopi,
pe orbi”. „Dezleagã lanþurile rãutãþii, deznoadã legãturile robiei,
dã drumul celor asupriþi ºi rupe orice fel de jug. Împarte-þi pâinea
cu cel flãmând ºi adu în casa ta pe nenorociþii fãrã adãpost. Dacã
vezi pe un om gol, acopere-l”. „Saturã sufletul lipsit”. „Duceþi-vã
în toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la orice fãpturã”. Acestea
sunt poruncile Domnului. Oare marea majoritatea a celor ce se
declarã creºtini face aceastã lucrare? – Parabolele Domnului
Hristos, p. 370, 371
Lucrarea de ajutorare creºtinã 205
Roadele pe care Hristos le cere sã le aducem sunt faptele bune:
cuvinte amabile, fapte de binefacere, grijã afectuoasã pentru cei
sãraci, cei nevoiaºi ºi cei îndureraþi. Când inimi simpatizeazã cu
inimi împovãrate de descurajare ºi necaz, când mâna dã celor în
nevoie, când cei goi sunt îmbrãcaþi, când strãinii sunt bineveniþi sã
stea pe un scaun în casa ta ºi sã ocupe un loc în inima ta, îngerii vin
foarte aproape, ºi în cer vibreazã o coardã. Fiecare faptã [188] de
dreptate, de milã ºi de binefacere produce în cer o melodie. Tatãl,
de pe tronul Sãu, îi vede pe cei care fac aceste fapte de îndurare
ºi-i socoteºte printre cele mai preþioase comori ale Lui. „Ei vor fi ai
Mei, zice Domnul oºtirilor, Îmi vor fi o comoarã deosebitã în ziua
pe care o pregãtesc Eu”. Fiecare faptã de milã faþã de cei nevoiaºi,
faþã de cei care suferã, este privitã ca ºi cum e fãcutã pentru Isus.
Când îi ajuþi pe cei sãraci, când simpatizezi cu cei îndureraþi ºi
asupriþi ºi te împrieteneºti cu cei orfani, te afli într-o mai strânsã
legãturã cu Isus. – Mãrturii, vol. 2, p. 25
Lucrarea de a-i aduce la adãpost pe cei lipsiþi, pe cei apãsaþi, pe
cei suferinzi, pe cei dezmoºteniþi este lucrarea pe care, de multã
vreme, ar fi trebuit sã o facã fiecare comunitate care crede adevãrul
prezent. Noi trebuie sã dãm pe faþã simpatia duioasã a samaritea-
nului, împlinind nevoile fizice, hrãnindu-i pe cei flãmânzi, aducând
în casele noastre pe sãracul care a fost aruncat în stradã, aducând
de la Dumnezeu în fiecare zi putere ºi har care ne vor face în stare
sã ajungem chiar pânã în adâncurile mizeriei omeneºti ºi sã-i ajutãm
pe aceia care nu se pot ajuta singuri. Fãcând lucrarea aceasta, noi
vom avea ocazia favorabilã de a-L prezenta pe Hristos cel rãstignit.
– Idem, vol. 6, p. 276
Mulþi se întreabã de ce rugãciunile lor sunt atât de lipsite de
viaþã, credinþa lor atât de slabã ºi de nestatornicã, viaþa lor de creºtin
atât de întunecoasã ºi lipsitã de siguranþã. „N-am postit noi”, zic ei,
„ºi nu am umblat triºti înaintea Domnului oºtirilor?” În capitolul
58 din Isaia, Hristos aratã cum se poate schimba aceastã stare de
lucruri. El spune: „Iatã postul plãcut Mie: Dezleagã lanþurile rãutãþii,
deznoadã legãturile robiei, dã-le drumul celor asupriþi ºi rupe orice
206 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
fel de jug; împarte-þi pâinea cu cel flãmând ºi adu în casa ta pe
nenorociþii fãrã adãpost, dacã vezi pe un om gol, acoperã-l ºi nu-i
întoarce spatele semenului tãu” (versetele 6-7). Aceasta este reþeta
pe care a prescris-o Hristos pentru sufletul slab, îndoielnic ºi
tremurând. Cei întristaþi, care umblã plângând înaintea Domnului,
sã se ridice ºi sã ajute pe cineva care are nevoie de ajutor. – Mãrturii,
vol. 6, p. 266
Slava cerului se manifestã prin ridicarea celui cãzut ºi prin
mângâierea celui întristat. ªi oriunde locuieºte Domnul Hristos în
inima oamenilor, El va fi descoperit în acelaºi fel. Religia lui Hristos
va aduce binecuvântare oriunde se va manifesta ºi, oriunde va lucra
ea, va exista strãlucire. – Parabolele Domnului Hristos, p. 386
Vãduva din Sarepta ºi-a împãrþit bucãþica de hranã cu Ilie, ºi ca
urmare viaþa ei ºi aceea a fiului ei au fost ocrotite. ªi tuturor acelora
care, în timp de încercare ºi de lipsã, dau pe faþã împreunã-simþire
[189] ºi ajutorare faþã de cei în nevoie, Dumnezeu le fãgãduieºte
binecuvântãri mari. El nu Se schimbã. Puterea Lui nu este mai micã
acum decât în zilele lui Ilie. – Profeþi ºi regi, p. 131, 132
Iubirea lui Hristos, manifestatã în slujire dezinteresatã, va fi mult
mai eficientã în îndreptarea rãufãcãtorului decât sabia sau curtea
justiþiei. Acestea sunt necesare pentru a bãga groaza în cãlcãtorul
legii, însã misionarul iubitor poate face mai mult de-atât. Adesea,
inima care se întãreºte sub influenþa reproºurilor se va topi sub
aceea a iubirii lui Hristos. – Divina vindecare, p. 106
Sã ne amintim
În toate legãturile pe care le stabilim cu alþii, trebuie sã ne
amintim cã, în experienþa altora, existã capitole ascunse de privirea
muritorilor. Pe paginile memoriei, existã istorii triste, care sunt
pãzite cu sfinþenie de ochi curioºi. Acolo sunt înregistrate bãtãlii
lungi, grele, cu împrejurãrile lor apãsãtoare, poate necazuri în viaþa
de familie, care slãbesc zi de zi curajul, încrederea ºi credinþa. Cei
care duc bãtãlia vieþii în condiþii foarte nefavorabile pot fi întãriþi ºi
încurajaþi prin mici atenþii, care nu costã decât efortul de a iubi.
Lucrarea de ajutorare creºtinã 207
Pentru astfel de persoane, faptul de a-ºi simþi mâna prinsã întru
ajutor de cãtre un prieten adevãrat valoreazã mai mult decât aur
sau argint. Cuvintele pline de bunãtate sunt tot atât de binevenite
ca ºi zâmbetul îngerilor.
Existã mulþimi de oameni care se luptã cu sãrãcia, fiind siliþi sã
trudeascã din greu pentru o platã micã ºi incapabili sã-ºi asigure
mai mult decât strictul necesar al vieþii. Munca grea ºi lipsurile,
fãrã vreo speranþã cã i-ar aºtepta ºi lucruri mai bune, fac ca povara
sã le fie foarte grea. Când durerea ºi boala se alãturã acestora,
povara este aproape insuportabilã. Epuizaþi de griji ºi apãsaþi, ei nu
ºtiu încotro sã apuce pentru a fi uºuraþi. Compãtimiþi-i, fiindu-le
aproape în încercãri, necazuri ºi dezamãgiri. Acest lucru vã va
deschide calea pentru a-i ajuta. Vorbiþi-le despre fãgãduinþele lui
Dumnezeu, rugaþi-vã cu ºi pentru ei, inspiraþi-le nãdejde. – Divina
vindecare, p. 158.
Viaþa multora este o luptã dureroasã; ei îºi cunosc defectele ºi
lipsurile ºi se simt decãzuþi ºi necredincioºi; ei cred cã nu au nici
un motiv de mulþumire. Pentru mulþi dintre aceºti oameni singuri,
pãrãsiþi ºi frãmântaþi, un cuvânt amabil, o privire care exprimã
simpatie ºi înþelegere, o expresie de apreciere ar fi ca un pahar cu
apã rece pentru un om însetat. Un cuvânt de simpatie, [190] un
gest de bunãtate ar uºura povara care apasã greu pe umerii obosiþi.
ªi fiecare cuvânt sau faptã de bunãtate în care nu este egoism
constituie o expresie a iubirii lui Hristos faþã de omenirea pierdutã.
– Cugetãri de pe Muntele Fericirilor, p. 23
A întinde o mânã de ajutor
Pãcatul este cel mai mare dintre toate relele, iar partea noastrã
este sã avem milã de cel pãcãtos ºi sã-l ajutãm. Totuºi nu se poate
ajunge la toþi în acelaºi fel. Mulþi îºi ascund foamea sufletului. Aceºti
oameni ar fi mult ajutaþi printr-un cuvânt delicat sau printr-un gest
de bunãtate. Alþii se aflã în cea mai mare nevoie, dar nu ºtiu aceasta.
Ei nu sunt conºtienþi de sãrãcia lor sufleteascã teribilã. Nenumãraþi
oameni sunt atât de cufundaþi în pãcat, încât ºi-au pierdut
sensibilitatea faþã de realitãþile veºnice, ºi-au pierdut asemãnarea
208 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
cu Dumnezeu ºi cu greu îºi dau seama cã au un suflet care poate fi
mântuit sau pierdut. Ei nu au nici credinþã în Dumnezeu, nici
încredere în oameni. La mulþi dintre aceºtia se poate ajunge doar
prin fapte de bunãtate dezinteresatã. Mai întâi trebuie sã ne îngrijim
de nevoile lor fizice. Ei trebuie hrãniþi, spãlaþi ºi îmbrãcaþi decent.
Când vor vedea dovada iubirii voastre neegoiste, va fi mai uºor
pentru ei sã creadã în dragostea lui Dumnezeu.
Existã mulþi care greºesc ºi îºi dau seama de ruºinea ºi de nesã-
buinþa lor. Ei privesc la propriile greºeli, pânã când ajung aproape
disperaþi. Nu trebuie sã neglijãm aceste suflete. Când cineva trebuie
sã înoate împotriva curentului, acesta îl trage înapoi cu toatã puterea.
Atunci, trebuie sã i se întindã o mânã de ajutor, aºa cum Fratele
nostru mai mare i-a întins mâna lui Petru care se scufunda. Adre-
saþi-i cuvinte pline de speranþã, cuvinte care sã-i întãreascã încre-
derea ºi sã-i trezeascã iubirea. – Parabolele Domnului Hristos, p. 387
Sufletului obosit de o viaþã de pãcat, dar care nu ºtie unde poate
afla uºurare, prezentaþi-i-L pe Mântuitorul cel plin de compasiune.
Luaþi-l de mânã, ridicaþi-l, spuneþi-i cuvinte de încurajare ºi de
speranþã. Ajutaþi-l sã prindã mâna Mântuitorului. – Divina
vindecare, p. 168 [191]
Ospitalitatea este o datorie creºtinã
Lucrarea noastrã în aceastã lume este sã trãim pentru binele
altora, sã-i fericim pe alþii, sã fim ospitalieri; ºi adesea se poate ca
numai cu un oarecare deranj sã îi putem întreþine pe cei care au
într-adevãr nevoie de îngrijirea noastrã ºi de binefacerea societãþii
ºi a cãminului nostru. Unii evitã poverile necesare. Dar cineva
trebuie sã le poarte ºi, pentru cã, în general, fraþii nu sunt amatori
de ospitalitate ºi nu contribuie în mod egal la aceste îndatoriri
creºtine, câþiva, care au inimi binevoitoare ºi îºi însuºesc ca fiind
ale lor cazurile celor care au nevoie de ajutor, sunt împovãraþi. –
Mãrturii, vol. 2, p. 645
„Sã nu daþi uitãrii primirea de oaspeþi, cãci unii, prin ea, au
gãzduit, fãrã sã ºtie, pe îngeri.” Aceste cuvinte n-au pierdut nimic
Lucrarea de ajutorare creºtinã 209
din puterea lor o datã cu trecerea timpului. Tatãl nostru ceresc
continuã sã aºeze pe cãrarea copiilor Sãi ocazii care sunt binecu-
vântãri ascunse, iar aceia care folosesc aceste ocazii gãsesc o mare
bucurie. – Profeþi ºi regi, p. 132
Punerea la probã
Dumnezeu ne încearcã ºi ne pune la probã prin obiºnuitele
întâmplãri ale vieþii. Lucrurile mici sunt cele care descoperã
detaliile inimii. Atenþiile mici, numeroasele mici incidente ºi micile
amabilitãþi sunt cele care formeazã totalul unei vieþi fericite, iar
neglijarea cuvintelor politicoase, încurajatoare, afectuoase ºi a
micilor amabilitãþi din viaþã constituie suma nenorocirilor vieþii. În
cele din urmã, se va descoperi cã lepãdarea de sine pentru binele ºi
fericirea celor din jurul nostru constituie o mare parte a raportului
vieþii din ceruri. – Mãrturii, vol. 2, p. 133
Am vãzut cã, prin providenþa lui Dumnezeu, au fost aduºi în
strânsã legãturã cu biserica Sa vãduvele ºi orfanii, cei orbi, cei surzi,
cei schilozi ºi cei necãjiþi în diferite feluri, pentru a-i încerca pe cei
din poporul Sãu ºi a-i face sã-ºi dovedeascã adevãratul caracter.
Îngerii lui Dumnezeu privesc pentru a vedea cum tratãm aceste
persoane care au nevoie de compasiunea, iubirea ºi dãrnicia noastrã
dezinteresatã. Acesta este testul pe care-l are Dumnezeu pentru
caracterele noastre. Dacã avem adevãrata religie a Bibliei, vom
simþi cã-I datorãm lui Hristos iubire, bunãtate ºi interes, [192] pe
care sã le manifestãm faþã de fraþii Sãi; iar pentru a ne arãta
recunoºtinþa faþã de iubirea Sa de necuprins pe care o avea pentru
noi pe când eram pãcãtoºi, nevrednici de harul Sãu, nu putem face
nimic mai prejos decât sã ne manifestãm interesul profund ºi iubirea
altruistã faþã de aceia care ne sunt fraþi ºi care sunt mai puþin norocoºi
decât noi. – Idem, vol. 3, p. 511
Aplicaþia unei parabole
Cele douã mari principii ale Legii lui Dumnezeu sunt dragostea
supremã faþã de Dumnezeu ºi dragoste altruistã faþã de aproapele
nostru. Primele patru porunci, cât ºi ultimele ºase depind de aceste
210 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
douã principii sau se dezvoltã din ele. Hristos i-a explicat învãþã-
torului Legii cine era aproapele lui prin ilustraþia omului care
cãlãtorea de la Ierusalim la Ierihon ºi care a nimerit între tâlhari, a
fost jefuit, bãtut ºi lãsat pe jumãtate mort. Preotul ºi levitul l-au
vãzut pe acest om suferind, dar inimile lor nu au rãspuns la nevoile
lui. L-au evitat trecând pe partea cealaltã. A trecut ºi samariteanul
pe acolo ºi, când a vãzut nevoia de ajutor a strãinului, nu a întrebat
dacã-i era rudã, dacã era din þara lui sau de aceeaºi credinþã cu el,
ci a trecut la treabã, sã-l ajute pe cel suferind, întrucât era o lucrare
ce trebuia fãcutã. L-a îngrijit cum a putut mai bine, l-a pus în spatele
propriului animal, l-a dus la un han ºi a asigurat nevoile acestuia
pe cheltuiala sa.
„Acest samaritean, a spus Hristos, era aproapele celor care
cãzuse între tâlhari.” Levitul ºi preotul reprezintã în bisericã o
categorie care manifestã indiferenþã tocmai faþã de aceia care au
nevoie de compasiunea ºi ajutorul lor. Cei din aceastã clasã, în
ciuda poziþiei lor, sunt cãlcãtori ai poruncilor. Samariteanul
reprezintã categoria acelora care sunt cu adevãrat ajutoare ale lui
Hristos ºi care imitã exemplul Sãu în facerea de bine.
Pe aceia care au milã de cei nenorociþi, de cei orbi, de ologi, de
cei nãpãstuiþi, de vãduve, de orfani ºi de cei nevoiaºi, Hristos îi
reprezintã ca fiind pãzitori ai poruncilor, care vor avea viaþa
veºnicã… Hristos priveºte toate faptele de milã, bunãvoinþã ºi
consideraþie faþã de cei nenorociþi, cei orbi, ologi, bolnavi, faþã de
vãduvã ºi orfan ca fiind fãcute [193] pentru Sine, iar aceste fapte
sunt pãstrate în cãrþile de aducere-aminte ale cerului ºi vor fi
rãsplãtite. Pe de altã parte, se va pãstra în cãrþi un raport împotriva
acelora care manifestã indiferenþa preotului ºi a levitului faþã de cei
nenorociþi ºi împotriva acelora care profitã în orice fel de nenorocirile
altora ºi le sporesc suferinþele spre avantajul lor egoist. Dumnezeu
va rãsplãti cu siguranþã fiecare faptã de nedreptate ºi fiecare
manifestare a unei indiferenþe nepãsãtoare faþã de cei nãpãstuiþi
dintre noi ºi a neglijãrii acestora. Fiecare va fi rãsplãtit la final dupã
cum au fost faptele sale. – Mãrturii, vol. 3, p. 511-513
Capitolul 18

Adunările de tabără
în sprijinul slujirii creștine

Importanþa adunãrilor de tabãrã


Adunãrile în tabãrã constituie unul dintre cele mai de importante
mijloace din lucrarea noastrã. Aceasta este una dintre metodele cu
cel mai mare efect pentru a atrage atenþia oamenilor. – Mãrturii,
vol. 6, p. 31
În lucrarea noastrã eram puºi în încurcãturã, neºtiind cum sã ne
deschidem calea prin barierele spiritului lumesc ºi ale prejudecãþii
ºi sã aducem înaintea oamenilor adevãrurile preþioase care înseamnã
atât de mult pentru ei. Domnul ne-a dat îndrumarea cã adunãrile în
tabãrã constituie unul dintre cele mai importante mijloace pentru
împlinirea acestei lucrãri. – Idem, vol. 6, p. 31,32
Scopul adunãrilor de tabãrã
Care este scopul adunãrii noastre? Este acela de a-L informa pe
Dumnezeu, sau de a-L instrui, spunându-I în rugãciune tot ce ºtim?
Noi ne adunãm spre a ne întãri sufleteºte unul pe altul, prin schimbul
de idei ºi simþãminte, spre a aduna putere, luminã ºi curaj prin
cunoaºterea speranþelor ºi a aspiraþiilor noastre, iar prin rugãciunile
noastre zeloase ºi sincere, înãlþate prin credinþã, primim reîm-
prospãtare ºi vigoare de la Izvorul tãriei noastre. – Idem, vol. 2,
p. 578
212 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Adunãrile noastre de tabãrã mai au un scop… Ele trebuie sã
promoveze o viaþã spiritualã în mijlocul propriului nostru popor…
Dumnezeu a încredinþat mâinilor noastre o lucrare deosebit de sfântã
ºi avem nevoie sã ne întâlnim pentru a primi instrucþiuni, pentru a
fi pregãtiþi sã îndeplinim lucrarea Lui. Noi avem nevoie sã înþelegem
ce parte suntem chemaþi sã îndeplinim fiecare pentru dezvoltarea
lucrãrii lui Dumnezeu pe pãmânt, pentru apãrarea sfintei Legi a lui
Dumnezeu ºi pentru înãlþarea Mântuitorului ca „Mielul lui
Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29). Avem nevoie sã
ne adunãm împreunã ºi sã primim atingerea divinã pentru a înþelege
lucrarea noastrã în familie. – Mãrturii, vol. 6, p. 32,33 [195]
Dacã este bine organizatã, adunarea în tabãrã este o ºcoalã în
care pastorii, prezbiterii ºi diaconii pot învãþa sã facã o lucrare mai
bunã pentru Domnul. Ea trebuie sã fie o ºcoalã în care membrii
comunitãþii, bãtrâni ºi tineri, au prilejul de a învãþa mai bine calea
Domnului, un loc în care credincioºii pot primi o educaþie care îi
va ajuta ºi pe ei sã fie de folos altora. – Idem, vol. 6, p. 49
În legãturã cu adunãrile noastre de tabãrã din anii trecuþi,
slujitorii lui Dumnezeu au folosit multe ocazii preþioase pentru a-l
instrui pe poporul nostru în metodele practice de prezentare a
adevãrurilor salvatoare ale soliei îngerului al treilea prietenilor ºi
cunoºtinþelor lor. Mulþi au fost învãþaþi cum sã lucreze ca misionari
pe cont propriu în localitãþile lor de baºtinã. Mulþi s-au întors acasã
de la aceste adunãri anuale, pentru a lucra cu mai mult zel ºi cu mai
multã pricepere ca pânã atunci. Lui Dumnezeu I-ar fi plãcut dacã
membrilor bisericii, care participã la adunãrile noastre de tabãrã, li
s-ar fi prezentat cu mult mai multã învãþãturã practicã, decât s-a dat
în anii trecuþi. Lucrãtorii noºtri, în general, ºi fraþii ºi surorile noastre
din fiecare conferinþã ar trebui sã-ºi aducã aminte cã unul dintre
obiectivele adunãrilor noastre anuale este ca ei sã obþinã o
cunoaºtere a metodelor practice de lucrare misionarã personalã. –
Idem, vol. 9, p. 81
În unele dintre conferinþele noastre, conducãtorii au ezitat sã
prezinte metode practice de instruire. Unii sunt în chip natural
Adunãrile de tabãrã în sprijinul slujirii creºtine 213
înclinaþi mai degrabã spre þinerea de predici, decât spre a da învãþã-
turã. Dar, la astfel de ocazii, cum sunt adunãrile noastre în tabãrã
anuale, nu trebuie sã pierdem niciodatã din vedere prilejurile oferite
de a-i învãþa pe credincioºi cum sã facã lucrare misionarã practicã
în locul unde trãiesc. – Mãrturii, vol. 9, p. 82
Demonstrarea practicã a metodelor de lucrare misionarã
Angajându-se în lucrarea ce se face la adunarea de tabãrã, toþi
pot învãþa cum sã lucreze cu succes în comunitãþile lor de acasã. –
Idem, vol. 6, p. 49
La unele dintre adunãrile noastre din tabãrã, au fost organizate
grupe puternice de lucrãtori, care au mers în oraº ºi în suburbii, au
distribuit literaturã ºi au invitat oamenii la adunare. În felul acesta,
în cursul ultimei pãrþi a adunãrii, s-au asigurat sute de persoane,
[196] ca participanþi regulaþi, care altminteri nu s-ar fi gândit la aºa
ceva. – Idem, vol. 6, p. 36
Atunci putem merge la adunarea în tabãrã nu numai ca sã primim,
ci ºi ca sã dãm. Oricine s-a împãrtãºit de iubirea iertãtoare a lui
Hristos, oricine a fost luminat de Spiritul lui Dumnezeu ºi convertit
la adevãr va înþelege cã, din cauza acestor scumpe binecuvântãri,
are o datorie de plãtit faþã de orice suflet cu care vine în contact.
Cei smeriþi cu inima vor fi folosiþi de Domnul pentru a câºtiga suflete
la care predicatorul hirotonit nu poate ajunge. Ei vor fi miºcaþi sã
spunã cuvinte care dau pe faþã harul salvator al lui Hristos. – Idem,
vol. 6, p. 43
Când respectãm planurile fãcute de Domnul, suntem „împre-
unã-lucrãtori cu Dumnezeu”. Oricare ne-ar fi poziþia – preºedinþi
de conferinþe, pastori, profesori, elevi sau membri laici – suntem socotiþi
rãspunzãtori în faþa Domnul ca sã folosim cât mai bine ocaziile de
a-i lumina pe cei care au nevoie de adevãrul prezent. Unul dintre
mijloacele principale, pe care El le-a rânduit, sunt lucrãrile tipãrite.
În ºcolile ºi sanatoriile noastre, în comunitãþile noastre de unde
venim ºi îndeosebi la adunãrile noastre de tabãrã anuale, trebuie sã
învãþãm sã folosim înþelept acest mijloc preþios. Cu sârguinþã
214 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
rãbdãtoare, lucrãtorii aleºi trebuie sã instruiascã poporul nostru,
învãþându-l cum sã se apropie de necredincioºi într-un chip amabil,
atrãgãtor, ºi cum sã plaseze în mâinile lor literatura în care adevãrul
pentru timpul de faþã este prezentat cu claritate ºi putere. – Mãrturii,
vol. 9, p. 86,87
Lucrarea la adunãrile noastre în tabãrã n-ar trebui sã fie fãcutã
dupã planul omenesc, ci dupã felul de lucrare al lui Hristos. Membrii
bisericii ar trebui sã fie atraºi sã lucreze. – Idem, vol. 9, p. 120
Un aspect deosebit cu privire la adunãrile de tabãrã în
apropierea sfârºitului
Mi-a fost arãtat cã adunãrile noastre de tabãrã trebuie sã
sporeascã în interes ºi succes. Pe mãsurã ce ne apropiem de sfârºit,
am vãzut cã, în adunãrile acestea, va fi mai puþinã predicare ºi mai
multã studiere a Bibliei. Vor fi grupe mici [197] pretutindeni pe
teren, cu Biblia în mânã, ºi diferite persoane îi vor conduce la o
studiere deschisã, sub formã de conversaþie, a Scripturilor. – Idem,
vol. 6, p. 87
Pierderea serioasã prin absenþa de la adunãrile de tabãrã
Adunãrile noastre de tabãrã sunt organizate ºi þinute cu mare
cheltuialã. Slujitorii lui Dumnezeu care susþin un adevãr nepopular
muncesc foarte mult la adunãri mari, spre a le vesti sãrmanilor
pãcãtoºi cãzuþi solia harului despre un Rãscumpãrãtor rãstignit. A
neglija sau a trata aceste solii cu indiferenþã înseamnã a dispreþui
harul lui Dumnezeu ºi glasul Lui de avertizare ºi implorare. Absenþa
ta de la aceste adunãri a fost foarte pãgubitoare pentru bunãstarea
ta spiritualã. Tu ai pierdut puterea pe care o puteai câºtiga acolo,
dacã ascultai Cuvântul predicat al lui Dumnezeu ºi te asociai cu cei
credincioºi adevãrului. – Idem, vol. 4, p. 115
Nu este o treabã uºoarã pentru o familie sã-L reprezinte pe Isus,
pãzind poruncile Lui într-o localitate necredincioasã. Nouã ni se
cere sã fim niºte epistole vii, cunoscute ºi citite de toþi oamenii.
Poziþia aceasta implicã o responsabilitate înfricoºãtoare. Pentru a
trãi în luminã, trebuie sã vii acolo unde strãluceºte lumina. Fratele
Adunãrile de tabãrã în sprijinul slujirii creºtine 215
K., cu orice sacrificiu, ar trebui sã se simtã sub obligaþia solemnã
de a participa, cu familia sa, cel puþin la adunãrile anuale ale celor
care iubesc adevãrul. Aceasta i-ar întãri ºi pe ei ºi i-ar pregãti pentru
încercare ºi datorie. Nu este bine pentru ei sã piardã privilegiul de
a se asocia cu cei de aceeaºi credinþã, pentru cã adevãrul pierde
din importanþã în mintea lor ºi inimile înceteazã sã mai fie luminate
ºi însufleþite prin influenþa lui sfinþitoare, iar ei pierd spiritualitatea.
Ei nu sunt întãriþi prin cuvintele predicatorului. Gândurile ºi
ocupaþiile lumeºti le ocupã continuu mintea, ducând la excluderea
subiectelor spirituale. – Mãrturii, vol. 4, p. 106
Toþi cei cãrora le stã în putinþã ar trebui sã participe la aceste
adunãri anuale. Toþi ar trebui sã simtã cã Dumnezeu le cere acest
lucru. Dacã nu se folosesc de privilegiul pe care l-a prevãzut El,
pentru ca sã poatã ajunge puternici în El ºi în puterea harului Sãu,
vor deveni din ce în ce mai slabi, vor avea o dorinþã din ce în ce
mai micã spre a-I consacra totul lui Dumnezeu. [198]
Veniþi, fraþi ºi surori, la aceste adunãri sfinte, sã-L gãsiþi pe Isus.
El va veni la sãrbãtoare. El va fi prezent ºi va face pentru voi lucrarea
de care aveþi cea mai mare nevoie. Gospodãriile voastre nu trebuie
considerate de mai mare valoare decât interesele înalte ale sufletului.
Toate comorile pe care le aveþi, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi
destul de bogate, sã vã cumpere pace ºi speranþã, care reprezintã
un câºtig nemãrginit, dacã acestea vã costã tot ce aveþi – ºi munca,
ºi suferinþa unei vieþi întregi. Un simþãmânt clar ºi puternic despre
lucrurile veºnice ºi o inimã dispusã sã-I predea totul lui Hristos
sunt binecuvântãri de mai mare valoare decât bogãþiile, plãcerile ºi
slava acestei lumi. – Idem, vol. 2, p. 575,576
Capitolul 19

Lucrarea de acasă și din străinătate

O lucrare la fel de importantã ca aceea din strãinãtate


Treziþi-vã, treziþi-vã, fraþii mei ºi surorile mele, ºi pãtrundeþi în
câmpurile din America în care încã nu s-a lucrat. Dupã ce aþi dat
ceva pentru câmpurile strãine, sã nu socotiþi cã v-aþi fãcut datoria.
Este o lucrare de fãcut în câmpurile strãine, dar ºi în America este
de fãcut o lucrare tot atât de importantã. În oraºele din America,
sunt oameni de mai toate limbile. Aceºtia au nevoie de lumina pe
care a dat-o Dumnezeu bisericii Sale. – Mãrturii, vol. 8, p. 36
Deºi planurile de avertizare a locuitorilor diferitelor naþiuni din
þãrile îndepãrtate trebuie sã fie aduse la îndeplinire, totuºi trebuie
sã se facã mult ºi pentru strãinii care au veni pe meleagurile þãrii
noastre. Sufletele din China nu sunt mai preþioase decât sufletele
care se aflã chiar la uºile noastre. Poporul lui Dumnezeu trebuie sã
lucreze cu credincioºie în þãrile îndepãrtate, dupã cum providenþa
Sa le deschide calea, ºi de asemenea trebuie sã-ºi îndeplineascã
datoria faþã de strãinii de diferite naþionalitãþi, care se aflã în oraºele
ºi satele din apropiere. – Review and Herald, 25 iulie 1918
În oraºul New York, în Chicago ºi în alte mari centre populate,
existã foarte mulþi veniþi din strãinãtate – nenumãraþi oameni de
diferite naþionalitãþi – ºi practic toþi sunt neavertizaþi. Printre
adventiºtii de ziua a ºaptea se manifestã un mare zel – ºi nu spun
cã este prea mult – pentru a lucra în þãrile strãine, dar lui Dumnezeu
I-ar plãcea, dacã acelaºi zel s-ar manifesta ºi pentru lucrarea în
Lucrarea de acasã ºi din strãinãtate 217
oraºele din apropiere. Cei din poporul Sãu trebuie sã acþioneze cu
înþelepciune. Ei trebuie sã înceapã aceastã lucrare cu seriozitate.
Oamenii consacraþi ºi talentaþi sã fie trimiºi în aceste oraºe ºi sã
înceapã sã lucreze. În aceste eforturi de a-i avertiza pe oameni, sã
fie asociate multe categorii de lucrãtori. – Review and Herald,
25 iulie 1918 [200]
Ocazia trimisã de Dumnezeu
În þara noastrã [America] existã mii de oameni din orice neam,
limbã ºi popor, care sunt neºtiutori, superstiþioºi ºi nu au nici o
cunoaºtere a Bibliei, sau a învãþãturilor ei sfinte. Mâna lui
Dumnezeu a condus venirea lor în America, pentru ca ei sã poatã
fi aduºi sub influenþa iluminatoare a adevãrului descoperit în
Cuvântul Sãu ºi sã devinã pãrtaºi ai credinþei Sale mântuitoare. –
Idem, 1 martie 1887
În providenþa Sa, Dumnezeu a adus oameni chiar la uºile noastre
ºi i-a pus pur ºi simplu în mâinile noastre, cã sã poatã învãþa
adevãrul ºi sã fie calificaþi pentru a face o lucrare pe care noi nu o
putem face spre a le vesti lumina oamenilor care vorbesc altã limbã.
– Idem, 25 iulie 1918
Mulþi dintre aceºti strãini sunt aici prin providenþa lui Dumnezeu,
ca sã poatã avea ocazia de a auzi adevãrul pentru timpul acesta ºi
sã beneficieze de o educaþie care îi va pregãti sã se întoarcã în þãri-
le lor ca niºte purtãtori ai luminii preþioase care strãluceºte direct
de la tronul lui Dumnezeu. – Pacific Union Recorder, 21 aprilie 1910
Dacã pentru strãinii aflaþi în oraºele þãrii noastre s-ar fi fãcut un
efort credincios, cauza lui Dumnezeu din regiunile îndepãrtate ar
fi beneficiat de mari avantaje. Printre aceºti bãrbaþi ºi femei sunt
unii care, dupã ce primesc adevãrul, pot fi pregãtiþi imediat spre a
lucra pentru oamenii din propria þarã ºi din alte þãri. Mulþi s-ar putea
întoarce în locurile de unde au venit, cu speranþa de a-i câºtiga
pentru adevãr pe prietenii lor. Ei pot sã-ºi caute rudele ºi vecinii ºi
le pot prezenta solia îngerului al treilea. – Review and Herald,
25 iulie 1918
218 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Neglijenþa nepãsãtoare
În poporul nostru au existat o neglijenþã ºi o necredinþã ucigã-
toare, care ne-au împiedicat sã facem lucrarea pe care Dumnezeu
ne-a încredinþat-o pentru a face ca lumina noastrã sã strãluceascã
mai departe în mijlocul altor naþiuni. – Schiþe din viaþa mea, p. 213
Mi-a fost arãtat cã, în calitate de popor al lui Dumnezeu, noi nu
am fost conºtienþi cu privire la datoria noastrã de a duce lumina
[201] în þãri strãine. – Idem, p. 212
Noi nu þinem pasul cu ocaziile providenþiale pe care ni le oferã
Dumnezeu. Isus ºi îngerii sunt la lucru. Aceastã lucrare înainteazã,
în timp ce noi stãm pe loc ºi suntem lãsaþi în urmã. Dacã dorim sã
þinem pasul cu ocaziile providenþei lui Dumnezeu, trebuie sã fim
receptivi ºi sã discernem fiecare deschidere ºi sã folosim la maxi-
mum orice avantaj aflat la îndemâna noastrã pentru a face ca lu-
mina sã se extindã ºi sã se rãspândeascã în alte naþiuni. – Idem,
p. 212, 213
Întãriþi mâinile lucrãtorilor
Dumnezeu ar fi mulþumit, dacã ar vedea cã poporul Sãu
realizeazã cu mult mai mult decât a fãcut-o în trecut, în ce priveºte
lucrarea de a le prezenta strãinilor din America adevãrul pentru
timpul acesta. Sã întãrim mâinile fratelui Olsen1 ºi ale asociaþilor
sãi în activitate. Sã nu-i lãsãm sã lupte singuri, printr-o alocaþie
sãracã pentru îndeplinirea marii lor lucrãri. – Review and Herald,
25 iulie 1918
De asemenea, Fratele Olsen ne-a vorbit despre începuturile
lucrãrii printre italieni, sârbi, români, ruºi ºi multe alte naþionalitãþi.
Ne bucurãm împreunã cu el pentru tot ce s-a fãcut, ºi totuºi inima
noastrã a fost întristatã când am aflat cã mult din ce s-ar fi putut
face a rãmas nefãcut din cauza lipsei de fonduri. Sperãm cã aceastã
colectã specialã… în toate bisericile noastre din America îi va face
în stare pe fraþii care rãspund de acest departament sã îndeplineascã
o lucrare mai serioasã în marile oraºe din þarã. Ca urmare, mulþi pot
fi câºtigaþi spre a intra în rândurile noastre ºi dintre ei pot fi formaþi
Lucrarea de acasã ºi din strãinãtate 219
lucrãtori care sã le vesteascã solia celor de aceeaºi naþionalitate
din þara noastrã ºi din alte naþiuni ale pãmântului. – Ibidem
Capitolul 20

Lucrarea pentru cei bogaţi și influenţi

Cei bogaþi sã nu fie neglijaþi


Existã o lucrare care trebuie fãcutã pentru cei bogaþi. Ei au nevoie
sã fie conºtientizaþi cu privire la responsabilitatea lor, arãtându-li-se
cã lor le-au fost încredinþate darurile cerului. Oamenilor înstãriþi
trebuie sã li se aminteascã faptul cã vor trebui sã dea socotealã în
faþa Aceluia care îi va judeca pe vii ºi morþi. Ei au nevoie de lucrarea
voastrã, fãcutã cu iubire ºi temere de Dumnezeu. Prea adesea, aceºti
oameni se încred în bogãþiile lor ºi nu sunt conºtienþi de pericolul
în care se aflã. Ochii minþii lor trebuie atraºi spre lucrurile care au o
valoare nepieritoare. – Parabolele Domnului Hristos, p. 230
Cei care ocupã poziþii înalte în lume, datoritã educaþiei, bogãþiei
sau talentului lor, sunt rareori abordaþi în mod personal cu privire
la interesele lor sufleteºti. Mulþi lucrãtori creºtini ezitã sã se apropie
de aceastã categorie de oameni. Dar nu ar trebui sã fie aºa. Dacã
am fi vãzut un om înecându-se, nu am fi stat nepãsãtori, uitându-ne
cum moare, doar pentru cã era un avocat, un comerciant sau un
judecãtor. Dacã am fi vãzut niºte persoane îndreptându-se grãbite
spre marginea unei prãpastii, nu am fi ezitat sã le avertizãm sã se
întoarcã, oricare ar fi fost poziþia sau rãspunderea lor. De aceea,
nu ar trebui sã ezitãm sã-i avertizãm pe oameni de pericolul în
care se aflã sufletul lor. Nici un om nu ar trebui sã fie neglijat
din cauza aparentei lui dedicãri faþã de lucrurile lumeºti. – Idem,
p. 230, 231
Lucrarea pentru cei bogaþi ºi influenþi 221
Sufletul nostru trebuie sã fie frãmântat pentru cei care se aflã în
poziþii înalte, sã le adresãm invitaþia plinã de har de a veni la ospãþul
de nuntã. – Southern Watchman, 15 martie 1904
Domnul doreºte ca oameni cu bani sã fie convertiþi ºi sã lucreze
ca ajutoare ale Lui pentru a se ajunge la alþii. El doreºte ca aceia
care pot ajuta la lucrarea de reformã ºi de refacere sã vadã lumina
preþioasã a adevãrului ºi sã fie transformaþi în caracter ºi determinaþi
sã foloseascã în serviciul Lui capitalul lor, care le-a fost încredinþat.
El ar vrea ca ei sã investeascã în facerea de bine mijloacele ce le-au
fost împrumutate de El în deschiderea cãilor pentru ca Evanghelia
sã fie predicatã la toate clasele din apropiere ºi din depãrtare. –
Mãrturii, vol. 9, p. 114 [203]
Cei care aparþin claselor înalte ale societãþii trebuie cãutaþi cu o
iubire duioasã, cu o atenþie ºi o consideraþie frãþeascã. Oamenii de
afaceri, aflaþi în poziþii înalte de rãspundere, oamenii inventivi, cu
aptitudini ºi capacitãþi vaste ºi cu o profundã cunoaºtere ºtiinþificã,
oamenii de geniu, învãþãtorii Evangheliei, a cãror minte încã nu a
fost atrasã spre adevãrurile speciale pentru acest timp trebuie sã fie
primii care sã audã chemarea. Invitaþia Evangheliei trebuie sã le fie
adresatã tuturor acestora. – Parabolele Domnului Hristos, p. 230
S-au fãcut greºeli pentru cã nu s-a cãutat sã se ajungã cu adevãrul
la slujitorii altarelor ºi la cei din înalta societate. Oamenii care nu
au credinþa noastrã au fost deja ocoliþi prea mult. Chiar dacã nu
trebuie sã ne asociem cu ei pentru a nu fi modelaþi de ei, totuºi,
pretutindeni, sunt oameni sinceri pentru care trebuie sã lucrãm cu
multã atenþie, în mod înþelept ºi inteligent, plini de iubire pentru
sufletele lor. Trebuie sã se constituie un fond pentru educarea
bãrbaþilor ºi a femeilor care sã lucreze pentru cei din înalta societate,
precum ºi în alte þãri. – Mãrturii, vol. 5, p. 580, 581
Calificãri speciale ale lucrãtorilor
Unii sunt în mod deosebit potriviþi sã lucreze pentru cei din
clasele sociale superioare. Aceºtia ar trebui sã caute înþelepciune
de la Dumnezeu, pentru a ºti cum sã ajungã la inima acestor
222 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
persoane, nu doar sã facã în mod întâmplãtor cunoºtinþã cu ele, ci,
printr-un efort personal ºi o credinþã vie, sã trezeascã în aceºtia
nevoile sufletului, sã-i cãlãuzeascã în cunoaºterea adevãrului, aºa
cum este el în Isus. – Divina vindecare, p. 213
Cei care lucreazã pentru clasele sociale superioare sã se poarte
cu demnitate, amintindu-ºi cã tovarãºii lor sunt îngerii. Vistieria
minþii ºi a inimii lor sã fie plinã de „stã scris”. – Idem, p. 215
În orice strãdanie de a ajunge la clasele cele mai înalte, lucrãtorul
pentru Dumnezeu are nevoie de o credinþã tare. Aparenþele par sã
fie potrivnice, dar, în ceasul cel mai întunecos, vine luminã de sus.
– Faptele apostolilor, p. 242
Dumnezeu cheamã lucrãtori umili ºi zeloºi, care sã ducã
Evanghelia la clasele cele mai de sus. – Idem, p.140 [204]
Rezultatele sunt garantate
Minuni vor fi sãvârºite în convertiri sincere – minuni care nu se
zãresc acum. Oamenii cei mai mari ai acestui pãmânt nu sunt mai
presus de puterea unui Dumnezeu ce lucreazã prin minuni. Dacã
aceia care lucreazã împreunã cu El vor fi oameni care sã ºtiu sã
foloseascã ocaziile, fãcându-ºi datoria cu curaj ºi credincioºie.
Dumnezeu va converti oameni care ocupã poziþii de rãspundere,
oameni învãþaþi ºi cu influenþã. Prin puterea Duhului Sfânt, mulþi
vor primi principiile divine. Convertiþi la adevãr, ei vor deveni unelte
în mâna lui Dumnezeu pentru a le transmite ºi altora lumina. Ei vor
avea o povarã deosebitã pentru alte suflete din aceastã clasã
neglijatã. Timpul ºi banii vor fi consacraþi lucrãrii Domnului ºi o
nouã eficienþã ºi putere se vor adãuga bisericii. – Ibidem, p. 140
Mulþi dintre cei aflaþi în poziþii sociale înalte sunt profund
îndureraþi ºi suferã din cauza vanitãþii lor. Ei doresc nespus o pace
pe care nu o au. Chiar în cele mai înalte nivele ale societãþii se aflã
oameni care flãmânzesc ºi înseteazã dupã mântuire. Mulþi ar accepta
ajutorul, dacã lucrãtorii Domnului li s-ar adresa personal, cu
amabilitate ºi cu o inimã înduioºatã de iubirea Domnului Hristos. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 231
Lucrarea pentru cei bogaþi ºi influenþi 223
Mulþi dintre oamenii cei mai de seamã ºi oamenii de stat, bãrbaþii
cei mai cu vazã din lume, vor respinge lumina, din pricinã cã lumea,
prin înþelepciunea ei, nu-L poate cunoaºte pe Dumnezeu. Totuºi
slujitorii lui Dumnezeu trebuie sã foloseascã fiecare ocazie pentru
a le face cunoscut acestor oameni adevãrul. Unii vor recunoaºte
neºtiinþa lor în ce priveºte lucrurile lui Dumnezeu ºi-ºi vor lua locul
ca umili ucenici la picioarele lui Isus, Marele Învãþãtor. – Faptele
apostolilor, p. 241-242
Oamenii bogaþi din timpurile biblice
Etiopianul acesta era un bãrbat cu o bunã poziþie socialã ºi cu o
mare influenþã. Dumnezeu a vãzut cã, atunci când va fi convertit,
el va da ºi altora lumina pe care a primit-o ºi va exercita o puternicã
influenþã în favoarea Evangheliei. Îngerii lui Dumnezeu îl însoþeau
pe acest cãutãtor al luminii ºi el a fost atras spre Mântuitorul. Prin
lucrarea Duhului Sfânt, Domnul [205] l-a pus în legãturã cu cineva
care putea sã-l conducã la luminã. – Idem, p. 107
Când iudeii cãutau sã nimiceascã tânãra bisericã, Nicodim s-a
ridicat în apãrarea ei. Fãrã a mai da pe faþã precauþie ºi ºovãialã, el
a încurajat credinþa ucenicilor ºi a folosit averea lui spre a sprijini
biserica din Ierusalim ºi pentru înaintarea lucrãrii Evangheliei. Aceia
care altãdatã i-au dat cinste, acum îºi bãteau joc de el ºi-l prigoneau.
El a devenit sãrac în bunurile lumii acesteia, totuºi nu a ºovãit în
apãrarea credinþei sale. – Idem, p. 105
Capitolul 21

Căminul, un centru
de pregătire misionară

O lucrare de primã importanþã


Cãminul este prima ºcoalã a copilului, ºi aici ar trebui pusã
temelia pentru o viaþã de slujire. – Divina vindecare, p. 400
Cea dintâi mare ocupaþie a vieþii tale este sã fii misionarã în
cãmin. – Mãrturii, vol. 4, p. 138
Refacerea ºi înãlþarea oamenilor încep în cãmin. Lucrarea
pãrinþilor este temelia tuturor celorlalte… Bunãstarea societãþii,
succesul bisericii, prosperitatea naþiunii depind de influenþele
cãminului. – Divina vindecare, p. 349
Cu cât spiritul de slujire adevãratã este dat pe faþã mai mult în
cãmin, cu atât se va dezvolta mai mult în vieþile copiilor. Ei vor
învãþa sã gãseascã plãcere în slujirea ºi jertfirea pentru binele altora.
– Idem, p. 401
Pãrinþii sã nu uite marele câmp misionar, care stã în faþa lor în
cãmin. Pentru copiii încredinþaþi, fiecare mamã are o sarcinã sfântã
de la Dumnezeu. „Ia acest fiu, aceastã fiicã”, zice Dumnezeu, „ºi
creºte-l pentru Mine. Dã-i un caracter lucrat dupã chipul unui palat,
ca sã strãluceascã pururea în curþile Domnului”. Lumina ºi slava
care lumineazã de la tronul lui Dumnezeu odihneºte asupra mamei
credincioase când se strãduieºte sã-ºi educe copiii spre a rezista la
influenþa rãului. – Mãrturii, vol. 9, p. 37
Cãminul, un centru de pregãtire misionarã 225
Lucrarea noastrã pentru Hristos trebuie sã înceapã în familie, în
cãmin… Nu existã un câmp misionar mai important ca acesta. Prin
cuvânt ºi pildã, pãrinþii trebuie sã-i înveþe pe copiii lor sã lucreze
pentru cei neconvertiþi. Copiii ar trebui sã fie învãþaþi sã simpatizeze
cu bãtrânii ºi suferinzii ºi sã caute sã uºureze suferinþele celor sãraci
ºi amãrâþi. Ei trebuie sã fie învãþaþi sã fie sârguincioºi în lucrarea
misionarã ºi, din anii cei mai timpurii, sã fie învãþaþi sã practice
tãgãduirea de sine ºi sacrificiul pentru binele altora [207] ºi pentru
înaintarea lucrãrii lui Dumnezeu, pentru ca sã poatã fi împreunã-lu-
crãtori cu Dumnezeu. Dar, dacã vor ajunge sã înveþe vreodatã sã
facã o adevãratã lucrare misionarã pentru alþii, atunci ei trebuie sã
înveþe ca mai întâi sã lucreze pentru cei din familie, care au un
drept natural la serviciile lor din iubire. – Mãrturii, vol. 6, p. 429
Cãminele noastre trebuie sã fie puse în ordine ºi sã fie fãcute
eforturi stãruitoare pentru ca fiecare membru al familiei sã fie
interesat de acþiunile misionare. Sã câºtigãm simpatia copiilor noºtri
faþã de lucrarea zeloasã pentru cei nemântuiþi, aºa încât ei sã facã
tot ce pot mai bine în permanenþã ºi în orice loc pentru a-L reprezenta
pe Domnul Hristos. – Review and Herald, 4 iulie 1893
Raportul îngerului
Dacã bãrbaþii cãsãtoriþi intrã în lucrare, lãsându-ºi soþiile acasã
sã aibã grijã de copii, acestea au de fãcut o lucrare tot atât de
importantã ca ºi soþii lor. Deºi unul este în câmpul misionar, iar
celãlalt este misionar în cãmin, grijile, necazurile ºi poverile mamei
le întrec în mod frecvent pe acelea ale tatãlui. Lucrarea ei este o
lucrare solemnã ºi importantã, aceea de a modela mintea ºi de a
forma caracterele copiilor sãi, de a-i instrui sã fie de folos aici ºi de
a-i pregãti pentru viitor, pentru viaþa veºnicã. Soþul din câmpul
misionar poate primi onoare de la oameni, în vreme ce munca cea
grea ºi obositoare din cãmin sã nu primeascã nici o recunoaºtere
omeneascã. Dar, dacã soþia lucreazã în interesul cel mai bun al
familiei sale, cãutând sã modeleze caracterele copiilor dupã Modelul
divin, îngerul raportor scrie numele ei ca al unuia dintre cei mai
226 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
mari misionari ai lumii. Dumnezeu nu vede lucrurile aºa cum le
vede, în viziunea lui, un om muritor. – Mãrturii, vol. 5, p. 594
Copiii sã ia parte la rãspunderile spirituale ºi fizice
Toþi pot face câte ceva. Încercând sã se scuze, unii zic:
„Obligaþiile mele familiale, copiii mei cer banii ºi timpul meu”.
Pãrinþilor, copiii voºtri ar trebui sã fie ajutoarele voastre, sporind
puterile ºi capacitatea voastrã de a lucra pentru Domnul. Copiii
sunt membri mai tineri ai familiei Domnului. Ei ar trebui sã fie
conduºi sã se consacre lui Dumnezeu, ai Cãruia sunt prin creaþie ºi
prin mântuire. [208]
Ei ar trebui sã fie învãþaþi cã toate puterile lor – corporale, mintale
ºi sufleteºti – sunt ale Lui. Ei ar trebui sã fie formaþi pentru a da
ajutor în diferite ramuri de slujire neegoistã. Nu lãsaþi ca aceºti
copii sã vã fie o piedicã. Împreunã cu voi, copiii ar trebui sã poarte
atât poverile spirituale, cât ºi pe cele fizice. Ajutându-i pe alþii, ei
îºi sporesc propria fericire ºi capacitatea de a fi folositori. – Idem,
vol. 7, p. 63
Influenþa vastã a cãminului
Un cãmin creºtin bine ordonat este un puternic argument în
favoarea adevãrului religiei creºtine – un argument pe care cel
necredincios nu-l poate tãgãdui. Toþi pot vedea cã este la lucru o
influenþã în familie, care se manifestã asupra copiilor, ºi cã
Dumnezeul lui Avraam este cu ei. Dacã familiile celor ce mãrturisesc
a fi creºtini ar avea un adevãrat caracter creºtin, atunci ar exercita o
puternicã influenþã pentru veºnicie. Ei vor fi într-adevãr „lumina
lumii”. – Patriarhi ºi profeþi, p. 144
Misiunea cãminului se întinde mai departe de membrii lui.
Cãminul creºtin trebuie sã constituie o pildã, care sã ilustreze
perfecþiunea strãlucitã a adevãratelor principii ale vieþii. O asemenea
ilustraþie va fi o putere pentru bine în lume. Influenþa unui adevãrat
cãmin asupra inimilor ºi vieþilor omeneºti este mai puternicã decât
orice predicã. Când tinerii pleacã dintr-un astfel de cãmin, lecþiile
pe care le-au învãþat le sunt împãrtãºite ºi altora. Principii de viaþã
Cãminul, un centru de pregãtire misionarã 227
cu mult mai nobile sunt introduse ºi în alte familii, iar în comunitate
lucreazã o influenþã înãlþãtoare. – Divina vindecare, p. 352
Cea mai mare dovadã a puterii creºtinismului care poate fi
prezentatã lumii este o familie bine ordonatã ºi bine instruitã. Aceasta
va recomanda adevãrul cum nimic altceva nu o poate face, pentru
cã este o mãrturie vie despre puterea lui practicã asupra inimii. –
Mãrturii, vol. 4, p. 304
Dumnezeu intenþioneazã ca familiile de pe pãmânt sã fie un
simbol al familiei din cer. Familiile creºtine, alcãtuite ºi conduse în
armonie cu planul lui Dumnezeu, sunt uneltele cele mai cu succes
pentru formarea caracterului creºtin [209] ºi pentru înaintarea lucrãrii
Sale. – Idem, vol. 6, p.430.
Sfera noastrã de influenþã poate pãrea restrânsã, priceperea, micã,
ocaziile, puþine, realizãrile, limitate, dar, cu toate acestea, printr-o
folosire credincioasã a ocaziilor oferite de propriile cãmine, ne sunt
asigurate posibilitãþi minunate. Dacã vrem sã ne deschidem inimile
ºi cãminele înaintea principiilor de viaþã divine, vom deveni niºte
mijloace prin care sã se reverse puterea unor curenþi dãtãtori de
viaþã. Din cãminele noastre se vor revãrsa râuri de vindecare,
aducând viaþa, frumuseþea ºi rodirea acolo unde acum nu este decât
pustietate ºi dezolare. – Divina vindecare, p. 355
Alegerea stindardului familiei
L-am vãzut pe Satana implantându-ºi steagul în familiile celor
care mãrturisesc a fi cei aleºi de Dumnezeu, dar cei care umblã în
luminã trebuie sã fie în stare sã vadã deosebirea dintre steagul negru
al vrãjmaºului ºi stindardul însângerat al lui Hristos. – Mãrturii,
vol. 4, p. 200
Importanþa altarului familial
Voi, care mãrturisiþi cã Îl iubiþi pe Dumnezeu, luaþi-L pe Isus cu
voi oriunde mergeþi ºi, asemenea patriarhilor din vechime, ridi-
caþi-I un altar Domnului oriunde vã ridicaþi cortul. Este necesarã o
reformã în aceastã privinþã, o reformã profundã ºi cuprinzãtoare. –
Idem, vol. 5, p. 320,321
228 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Satana face orice efort pentru a-i duce pe oameni departe de
Dumnezeu; ºi el are succes în planurile sale atunci când viaþa
religioasã este înecatã în grijile afacerilor, când poate sã le absoarbã
minþile în afaceri, încât sã nu-ºi mai poatã gãsi timp sã studieze din
Biblie, sã se roage în tainã ºi sã aducã totdeauna daruri de mulþumire
ºi laudã arzând pe altarul de jertfã, dimineaþa ºi seara. – Mãrturii,
vol. 5, p. 426
Altarul familial sã fie fãcut plãcut ºi interesant. – Idem, vol. 5,
p. 335
Ei [copiii] trebuie sã fie învãþaþi sã respecte ora de rugãciune;
trebuie sã li se cearã sã se scoale în fiecare dimineaþã, astfel încât
sã fie prezenþi la rugãciunea de dimineaþã a familiei. – Idem, vol. 5,
p. 424 [210]
Copiii au nevoie ca religia sã le fie prezentatã în aºa fel încât sã
fie atrãgãtoare pentru ei, ºi nu ceva respingãtor. Ora de închinare a
familiei sã fie cea mai fericitã orã a zilei. Pasajele din Scripturã sã
fie bine alese ºi simple, copiii sã cânte împreunã, rugãciunile sã fie
scurte ºi la subiect. – Southern Watchman, 13 iunie 1903
La masa ºi altarul familiei, oaspeþii sunt bineveniþi. Timpul luat
pentru rugãciune face impresie asupra celor gãzduiþi ºi chiar ºi o
singurã vizitã poate sã însemne salvarea unui suflet de la moarte.
Domnul þine socotealã de lucrarea aceasta, zicând: „Eu voi rãsplãti”.
– Mãrturii, vol. 6, p. 347
Copiii trebuie învãþaþi sã respecte ºi sã trateze cu reverenþã ceasul
rugãciunii. Înainte de a pleca de acasã la lucru, întreaga familie
trebuie adunatã împreunã, iar tatãl sau mama, în absenþa tatãlui,
trebuie sã se roage cu stãruinþã ca Dumnezeu sã fie cu ei pe
parcursul zilei. Veniþi în umilinþã, cu o inimã plinã de duioºie ºi cu
acea conºtienþã a pericolelor ºi ispitelor care sunt în faþa voastrã ºi
a copiilor voºtri; prin credinþã legaþi-i de altar, implorând grija
Domnului pentru ei. Îngerii pãzitori îi vor ocroti pe copiii care sunt
astfel consacraþi lui Dumnezeu. Este datoria pãrinþilor creºtini ca,
dimineaþa ºi seara, prin rugãciune arzãtoare ºi credinþã neclintitã,
sã ridice un gard în jurul copiilor lor. Ei trebuie sã-i educe cu
Cãminul, un centru de pregãtire misionarã 229
rãbdare, sã-i înveþe cu bunãtate ºi în mod neobosit cum sã trãiascã
pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu. – Mãrturii, vol. 1, p. 397, 398
Avraam, „prietenul lui Dumnezeu”, ne dã un valoros exemplu.
Viaþa lui a fost o viaþã de rugãciune. Oriunde îºi ridica el cortul,
ridica alãturi ºi altarul sãu, strângându-i pe toþi cei din tabãra sa la
jertfele de dimineaþã ºi searã. Când îºi muta cortul, altarul rãmânea
acolo. În anii urmãtori, unii dintre canaaniþii nomazi au primit
învãþãturi de la Avraam; ºi, ori de câte ori unul dintre aceºtia ajungea
la altarul acela, ºtia cine fusese acolo înaintea lui; când îºi aºeza
cortul, el repara altarul ºi se închina acolo viului Dumnezeu. –
Patriarhi ºi profeþi, p. 128
Capitolul 22

Rugăciunea
în cadrul adunărilor misionare

Secretul rugãciunii eficiente


Zidirea Împãrãþiei lui Dumnezeu este întârziatã sau avansatã,
potrivit cu necredincioºia sau cu credincioºia slujitorilor omeneºti.
Lucrarea este împiedicatã de faptul cã oamenii dau greº în a conlucra
cu Dumnezeu. S-ar putea ca oamenii sã se roage: „Vie Împãrãþia
Ta, facã-se voia Ta, precum în cer ºi pe pãmânt”, dar, dacã nu
trãiesc în viaþã rugãciunea aceasta, cererile lor vor rãmâne fãrã de
rãspuns. – Mãrturii, vol. 6, p. 437,438
Practicile devoþionale sunt cântãrite
Întregul cer priveºte la locuitorii pãmântului. Îngerii ºi Dum-
nezeul cerurilor îi privesc pe cei care afirmã cã sunt creºtini ºi
cântãresc practicile lor devoþionale. – Australasian Signs of the
Times, 22 iunie 1903
A face întrunirile sã fie interesante
Adunãrile misionare sã fie transformate în ocazii de a-i învã-
þa pe oameni cum sã facã lucrare misionarã. – Appeal to Our
Churches, p. 11
Rugãciunile ºi adunãrile noastre sociale ar trebui sã fie ocazii
de ajutor special ºi încurajare. Fiecare are de fãcut o lucrare, pentru
Rugãciunea în cadrul adunãrilor misionare 231
ca aceste adunãri sã devinã cât mai interesante ºi folositoare cu
putinþã. O astfel de lucrare poate fi realizatã cel mai bine printr-o
experienþã zilnicã în lucrurile lui Dumnezeu ºi prin dispoziþia de a
vorbi fãrã ezitare despre iubirea Sa în adunãrile poporului Sãu.
Dacã nu veþi îngãdui ca întunericul sau necredinþa sã pãtrundã în
inima voastrã, ele nu se vor manifesta nici în adunãrile voastre. –
Southern Watchman, 7 martie 1905
Întâlnirile noastre trebuie sã fie fãcute foarte interesante. Ele
trebuie sã fie cuprinse de atingerea cerului. Sã nu fie vorbiri lungi
ºi seci ºi rugãciuni formale numai de dragul de a ocupa timpul.
Toþi trebuie sã fie gata sã-ºi aducã partea lor de contribuþie cu
promptitudine, ºi, atunci când datoria lor s-a împlinit, pot sã încheie
întâlnirea. În acest fel, se va pãstra interesul [212] pânã la sfârºit.
Aceasta înseamnã sã-I aduci lui Dumnezeu o închinare care sã fie
primitã. Serviciul divin trebuie sã fie fãcut interesant ºi atractiv ºi
nu trebuie îngãduit sã degenereze într-o formã seacã. Noi trebuie
sã trãim pentru Domnul Hristos clipã de clipã, orã de orã ºi zi de zi,
atunci Domnul Hristos va locui în noi, iar când ne va strânge laolaltã,
iubirea Lui va fi în inimile noastre, curgând asemenea unui izvor
în deºert, reîmprospãtând totul ºi fãcându-i pe cei care sunt gata sã
piarã doritori sã bea din apa vieþii. – Mãrturii, vol. 5, p. 609
Nu vã imaginaþi cã puteþi sã stârniþi interesul tinerilor doar prin
faptul cã participaþi la o adunare misionarã ºi þineþi o predicã lungã.
Plãnuiþi modalitãþi prin care puteþi produce un interes viu. În fiecare
sãptãmânã, tinerii trebuie sã-ºi prezinte rapoartele, spunând ce au
încercat sã facã pentru Mântuitorul ºi care a fost succesul lor. Dacã
ar fi transformatã într-o ocazie de prezentare a unor astfel de rapoarte,
adunarea misionarã nu ar fi plictisitoare, monotonã ºi neinteresantã.
Ea ar fi plinã de interes ºi nu ar duce lipsã de participanþi. – Slujitorii
Evangheliei, p. 210,211
Atunci când credinþa se prinde de Hristos, adevãrul va aduce
încântare sufletului, iar serviciile divine nu vor fi monotone ºi
neinteresante. Adunãrile voastre de laudã ºi mulþumire, care acum
sunt plicticoase ºi fãrã viaþã, vor fi înviorate de Duhul Sfânt. În
232 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
fiecare zi, veþi avea o experienþã bogatã, în timp ce trãiþi creºtinismul
pe care-l mãrturisiþi. – Mãrturii, vol. 6, p. 437
Mãrturia experienþei personale
În calitate de urmaºi ai Domnului Hristos, trebuie sã vorbim în
aºa fel încât cuvintele noastre sã fie un ajutor ºi o încurajare unii
pentru alþii în viaþa de credinþã. Ar trebui sã vorbim mult mai mult
despre capitolele valoroase ale experienþei noastre. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 338
Biserica are nevoie de o experienþã proaspãtã, vie, a membrilor
care au deprinderea de a fi în legãturã cu Dumnezeu. Mãrturiile ºi
rugãciunile seci, fãrã viaþã, lipsite de manifestarea lui Hristos în
ele, nu sunt un ajutor pentru oameni. Dacã toþi aceia care pretind a
fi copii ai lui Dumnezeu ar fi plini de credinþã, de luminã ºi de
viaþã, ce mãrturie minunatã li s-ar da acelora [213] care vin sã asculte
adevãrul! ªi cât de multe suflete s-ar putea câºtiga la Hristos! –
Mãrturii, vol. 6, p. 64
Mãrturisirea noastrã despre credincioºia Sa este mijlocul ales de
Cer pentru dezvãluirea lui Hristos lumii. Noi trebuie sã recunoaºtem
harul Sãu aºa cum este fãcut cunoscut prin oamenii sfinþi din
vechime, însã lucrul care va fi cel mai eficient este mãrturia venitã
din propria experienþã. Suntem martori ai lui Dumnezeu în mãsura
în care descoperim în noi înºine lucrarea unei puteri de sorginte
divinã. Fiecare individ are o viaþã deosebitã de a tuturor celorlalþi
ºi o experienþã care diferã în mod radical de a lor. Dumnezeu
doreºte ca lauda noastrã sã se înalþe cãtre El, purtând amprenta
specificã a personalitãþii noastre. Aceste preþioase recunoaºteri spre
lauda slavei harului Sãu, când sunt sprijinite de o viaþã asemãnãtoare
cu a lui Hristos, au o putere irezistibilã, care lucreazã pentru salvarea
de suflete. – Divina vindecare, p. 100
Laudele ºi mulþumirile
A-L lãuda pe Dumnezeu cu sinceritate ºi din toatã inima este o
datorie la fel de importantã ca ºi rugãciunea. Noi trebuie sã arãtãm
lumii ºi tuturor fiinþelor cereºti cã preþuim iubirea minunatã a lui
Rugãciunea în cadrul adunãrilor misionare 233
Dumnezeu faþã de omenirea cãzutã ºi cã ne aºteptãm sã primim
binecuvântãri din ce în ce mai mari din abundenþa Sa infinitã…
Dupã ce am beneficiat de o revãrsare deosebitã a Duhului Sfânt,
dacã vom comemora bunãtatea ºi lucrãrile Sale minunate pentru
copiii Sãi, bucuria noastrã în Domnul ºi eficienþa noastrã în slujire
vor fi mult sporite. Aceste practici spirituale alungã puterea lui
Satana. Ele înlãturã spiritul de murmurare ºi lamentare, iar ispititorul
pierde teren. Ele dezvoltã acele trãsãturi de caracter care îi pregãtesc
pe locuitorii pãmântului pentru locaºurile cereºti. O asemenea
mãrturie va avea o influenþã puternicã asupra altora. Nu existã nici
un alt mijloc mai eficient care sã poatã fi folosit în câºtigare de
suflete pentru Domnul Hristos. – Parabolele Domnului Hristos, p.
299,300
Domnul doreºte ca noi sã vorbim despre bunãtatea Sa ºi sã
mãrturisim despre puterea Sa. El este onorat prin exprimarea laudei
ºi a mulþumirii noastre. Dumnezeu spune: „Cine aduce mulþumiri
ca jertfã, acela Mã proslãveºte”. În timpul cãlãtoriei prin pustie,
poporul Israel Îl lãuda pe Dumnezeu prin cântãri sfinte. Cãlãtorii
peregrini au transpus în cântece poruncile [214] ºi fãgãduinþele
Domnului ºi le-au cântat pe întregul parcurs al cãlãtoriei lor. Iar în
Canaan, când se adunau cu ocazia sãrbãtorilor sfinte, comemorau
lucrãrile minunate ale lui Dumnezeu ºi înãlþau imnuri mãreþe de
recunoºtinþã la adresa Numelui Sãu. Dumnezeu a dorit ca întreaga
viaþã a poporului sãu sã fie o viaþã de laudã. – Idem, p. 298, 299
O plãnuire periculoasã
Unii, de fricã sã nu-ºi piardã comoara pãmânteascã, neglijeazã
rugãciunea ºi adunarea dedicate închinãrii înaintea lui Dumnezeu,
ca sã aibã timp mai mult pentru gospodãriile sau afacerile lor. Prin
faptele lor, ei aratã pe ce anume pun preþul cel mai mare. Ei sacrificã
privilegiile religioase, care sunt esenþiale pentru înaintarea lor
spiritualã, pentru lucrurile acestei vieþi ºi n-ajung sã obþinã o
cunoaºtere a voinþei divine. Ei nu-ºi desãvârºesc caracterul creºtin
ºi nu ajung la mãsura pusã de Dumnezeu. La ei, pe primul loc se
aflã interesele vremelnice ºi-L jefuiesc pe Dumnezeu de timpul pe
234 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
care ar trebui sã îl consacre slujirii Lui. Pe astfel de persoane,
Dumnezeu le observã bine ºi ele vor primi mai degrabã un blestem,
decât o binecuvântare. – Mãrturii, vol. 2, p. 654
O fãgãduinþã plinã de mângâiere
Dumnezeu κi va aduce aminte de cei care s-au adunat ºi au
adunat în Numele Sãu ºi îi va cruþa de mãcelul cel mare. Ei vor fi
pentru El ca niºte mãrgãritare preþioase. – Idem, vol. 4, p. 107
Capitolul 23

Diferite domenii ale lucrării misionare

Atenþia faþã de cei orbi


Îngerii sunt trimiºi sã slujeascã acelor copii ai lui Dumnezeu
care sunt orbi din punct de vedere fizic. Îngerii le pãzesc paºii ºi îi
scapã din mii de primejdii care, necunoscute lor, le sunt presãrate
în cale. – Mãrturii vol. 3, p. 516
El nu va asculta rugãciunea poporului Sãu în timp ce orfanii,
cei ºchiopi, cei orbi ºi cei bolnavi sunt neglijaþi printre ei. – Idem,
vol. 3, p. 518
Dacã în comunitate sunt unii care îi fac pe orbi sã se poticneascã,
ar trebui sã fie aduºi înaintea judecãþii, pentru cã Dumnezeu ne-a
pus sã veghem asupra celor orbi, nãpãstuiþi, asupra vãduvelor ºi
orfanilor. Piatra de poticnire, la care se face referinþã în Cuvântul
lui Dumnezeu, nu înseamnã un butuc pus înaintea picioarelor celor
orbi pentru a-i face sã se poticneascã, ci înseamnã mult mai mult.
Înseamnã orice cale care ar putea fi urmatã pentru a prejudicia
influenþa fratelui lor orb, înseamnã a lucra împotriva interesului
sãu, ori a-i împiedica prosperitatea. – Idem, vol. 3, p. 519
Cel orb are de întâmpinat dezavantaje din toate pãrþile din pricina
pierderii vederii. Acea inimã în care mila ºi compasiunea nu sunt
provocate la vederea unui om orb care bâjbâie pe calea sa, într-o
lume înveºmântatã în întuneric, acea inimã este cu adevãrat
împietritã ºi trebuie înmuiatã prin harul lui Dumnezeu. – Idem,
vol. 3, p. 521
236 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Grija faþã de orfani
Pânã când moartea va fi înghiþitã de biruinþã, vor exista orfani
de care trebuie sã avem grijã ºi care vor suferi în multe feluri, dacã
mila duioasã ºi bunãtatea iubitoare ale membrilor bisericii noastre
nu vor fi exercitate faþã de ei. Domnul ne îndeamnã: „Adu în casa
ta pe nenorociþii fãrã adãpost”. Creºtinismul trebuie sã asigure taþi
ºi mame pentru cei fãrã cãmin. Mila faþã de vãduvã ºi faþã de orfan,
manifestatã în rugãciuni ºi în fapte, va fi [216] þinutã minte de
Dumnezeu ºi va fi rãsplãtitã din când în când. – Review and
Herald, 27 iunie 1893
Când îi ajuþi pe cei sãraci, când simpatizezi cu cei îndureraþi ºi
asupriþi, ºi te împrieteneºti cu cei orfani, te afli într-o mai strânsã
legãturã cu Isus. – Mãrturii, vol. 2, p. 25
Existã orfani care trebuie sã fie îngrijiþi, dar mulþi nu vor îndrãzni
sã-ºi asume o asemenea lucrare, deoarece ea implicã mai multã
muncã decât sunt ei dispuºi sã facã, aºa încât nu le mai lasã decât
puþin timp pentru a-ºi face pe plac lor înºiºi. Dar, când Împãratul
va face judecata, aceste suflete egoiste, lipsite de generozitate, care
nu fac nimic, vor vedea cã locurile cereºti sunt pentru cei care au
fost lucrãtori adevãraþi ºi care au renunþat la ei înºiºi pentru cauza
lui Hristos. Pentru aceia care au avut mereu o deosebitã grijã sã se
iubeascã pe ei înºiºi ºi sã-ºi împlineascã dorinþele, nu s-a fãcut nici
o pregãtire. În cazul acestora, pedeapsa teribilã cu care Împãratul
i-a ameninþat pe cei de la stânga Sa nu este din cauza pãcatelor lor
mari. Ei nu sunt condamnaþi pentru lucrurile pe care le-au fãcut, ci
pentru cele pe care nu le-au fãcut. Ei nu au îndeplinit acele lucruri
pe care Cerul li le-a rânduit. Ei ºi-au plãcut lor înºiºi ºi au avut grijã
sã-ºi aibã partea împreunã cu iubitorii de plãceri. – Review and
Herald, 16 august 1881
Sunt orfani pe care urmaºii Domnului au fost îndemnaþi sã-i
primeascã la ei ca pe o moºtenire din partea lui Dumnezeu. Prea
adesea aceºtia sunt trecuþi cu vederea ºi neglijaþi. Poate cã sunt
îmbrãcaþi în zdrenþe, lipsiþi de educaþie ºi par respingãtori din toate
punctele de vedere, totuºi ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. Ei au
Diferite domenii ale lucrãrii misionare 237
fost cumpãraþi cu un preþ ºi sunt la fel de preþioºi în ochii Sãi ca ºi
noi. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, iar creºtinii, ca
administratori ai Sãi, sunt rãspunzãtori pentru ei. „Sufletele lor”,
spune El, „le voi cere din mâna voastrã”. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 386,38
Dumnezeu cheamã fiecare membru al bisericii sã-ºi îndeplineascã
datoria faþã de aceºti orfani. Totuºi nu lucraþi pentru ei doar din
simþul datoriei, ci pentru cã îi iubiþi ºi pentru cã Domnul Hristos a
murit ca sã-i mântuiascã. Hristos a rãscumpãrat aceste suflete care
au nevoie de grija voastrã ºi aºteaptã sã le iubiþi aºa cum v-a iubit
El pe voi, când eraþi în pãcatele ºi îndãrãtnicia voastrã. – Review
and Herald, 27 iunie 1893 [217]
El nu va asculta rugãciunea poporului Sãu în timp ce orfanii,
cei ºchiopi, cei orbi ºi cei bolnavi sunt neglijaþi printre ei. – Mãrturii
vol. 3, p. 518
Toþi cei care vor lucra pentru Domnul, îngrijindu-se de aceºti
copii ºi tineri lipsiþi de prieteni, aºezându-i într-o poziþie favorabilã
pentru formarea unui caracter corect, aºa încât sã poatã deveni copii
ai lui Dumnezeu, au în faþã un vast câmp de lucru. Existã copii
lipsiþi de perspective, care au nevoie de o îngrijire duioasã, mulþi
care, dacã nu li s-ar purta de grijã, ar creºte în ignoranþã ºi ar aluneca
în tovãrãºii care duc la viciu ºi la crimã, dar care pot fi aduºi în
situaþii favorabile ºi, sub o îngrijire atentã ºi creºtineascã, ar putea
sã fie salvaþi pentru Hristos… Aceastã lucrare pentru alþii va necesita
efort, renunþare la sine ºi sacrificiu, dar ce este micul sacrificiu pe
care îl putem face noi, în comparaþie cu marele dar al lui Dumnezeu,
prin faptul cã L-a dat pe singurul Sãu Fiu? Dumnezeu ne-a acordat
privilegiul de a deveni împreunã-lucrãtori cu El. – Review and
Herald, 27 iunie 1893
Populaþia de culoare
În þara aceasta este un câmp mare, nelucrat. Rasa celor de culoare
numãrã mii ºi mii de suflete ºi apeleazã la consideraþia ºi simpatia
oricãrui credincios sincer ºi practic în Hristos. Aceºti oameni nu
238 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
trãiesc într-o þarã strãinã ºi nu se închinã la idoli de lemn ºi de
piatrã. Ei trãiesc printre noi ºi, de repetate ori, prin mãrturiile
Spiritului Sãu, Dumnezeu ne-a atras atenþia asupra lor, spunân-
du-ne cã ei sunt fiinþe omeneºti neglijate. Acest câmp întins stã
înaintea noastrã nelucrat, cerând lumina pe care ne-a încredinþat-o
Dumnezeu. – Mãrturii, vol. 8, p. 205
Între albi ºi populaþia de culoare au fost ridicate ziduri de
despãrþire. Când creºtinii ascultã de Cuvântul lui Dumnezeu, care
le porunceºte iubirea supremã faþã de Creatorul lor ºi o iubire
nepãrtinitoare faþã de semenii lor, aceste ziduri ale prejudecãþii se
vor prãbuºi de la sine, aºa cum s-au prãbuºit zidurile Ierihonului…
Fiecare bisericã ai cãrei membri pretind a crede adevãrul pentru
timpul acesta sã priveascã la acest neam neglijat ºi cãlcat în picioare
care, ca rezultat al sclaviei, a fost lipsit de privilegiul [218] de a
gândi ºi de a acþiona pentru el însuºi. – Review and Herald, 17
decembrie 1895
Sã începem sã facem o lucrare pentru oamenii din sud. Sã nu ne
mulþumim doar sã privim, doar sã luãm hotãrâri care nu vor fi puse
niciodatã în aplicare, ci sã facem o lucrare din toatã inima pentru
Domnul spre a alina necazul fraþilor noºtri de culoare. – Idem,
4 februarie 1896
Numele oamenilor de culoare este scris în cartea vieþii, alãturi
de numele celor albi. Toþi sunt egali în Hristos. Naºterea, poziþia
socialã, naþionalitatea sau culoarea nu pot sã înalþe, ori sã înjoseascã
un om. Caracterul este cel care o face. Dacã un om cu pielea roºie,
un chinez sau un african îi dã inima lui Dumnezeu, în ascultare ºi
credinþã, Isus nu-l iubeºte mai puþin pentru culoarea lui. El îl numeºte
fratele Meu preaiubit. – The Southern Work, p. 8, 20 martie 1891
Vine ziua când regii ºi domnitorii pãmântului vor fi bucuroºi sã
schimbe locul cu africanul cel mai umil care ºi-a pus speranþa în
Evanghelie. – Ibidem
Lui Dumnezeu nu-I pasã cu nimic mai puþin de sufletele din
rasa africanã, care pot sã fie câºtigate pentru a-I sluji, decât I-a
pãsat pentru poporul Israel. El cere de la poporul Sãu cu mult mai
Diferite domenii ale lucrãrii misionare 239
mult decât I-a oferit El în lucrarea misionarã printre oamenii din
toate clasele sociale din sud, ºi îndeosebi printre cei de culoare.
Oare nu avem noi o obligaþie mai mare de a lucra pentru oamenii
de culoare, decât pentru cei care au fost cu mult mai favorizaþi?
Cine i-a þinut pe aceºti oameni în sclavie? Cine i-a þinut în
ignoranþã?... Dacã rasa lor este înjositã, dacã au obiceiuri ºi maniere
respingãtoare, cine i-a fãcut sã fie aºa? Oare, se datoreazã într-o
mare mãsurã oamenilor albi? Dupã ce li s-a fãcut o nedreptate aºa
de mare, nu ar trebui sã fie fãcut un efort stãruitor pentru a fi ridicaþi?
Adevãrul trebuie sã le fie vestit. ªi ei trebuie sã fie mântuiþi ca ºi
noi. – The Southern Work, p. 11,12, 20 martie 1891
Reforma în ce priveºte cumpãtarea
Adventiºtii de ziua a ºaptea trebuie sã fie în primele rânduri
între toþi cei care se declarã prietenii temperanþei. – Slujitorii
Evangheliei, p. 384 [219]
În domeniul temperanþei, pe lângã prezentãrile în public, noi
mai avem de fãcut ºi o altã lucrare. Trebuie sã expunem aceste
principii în articolele din publicaþiile noastre. Sã folosim orice
mijloace posibile pentru a-i sensibiliza pe membrii noºtri ºi pentru
a-i face sã-ºi înþeleagã datoria de a intra în legãturã cu aceia care
nu cunosc adevãrul. Succesul pe care l-am avut în lucrarea misionarã
a fost întru totul proporþional cu renunþarea la sine ºi cu sacrificiul
manifestat în eforturile pe care le-am fãcut. Numai Domnul ºtie cât
de mult am fi putut realiza, dacã ne-am fi umilit înaintea Sa, ca
popor, ºi am fi proclamat adevãrul despre temperanþã într-o manierã
clarã ºi directã. – Idem, p. 385
Subiectul temperanþei trebuie sã beneficieze de o susþinere
hotãrâtã din partea poporului lui Dumnezeu. Necumpãtarea luptã
pentru supremaþie, îngãduinþa de sine sporeºte, iar publicaþiile care
trateazã reforma sãnãtãþii sunt foarte necesare. Literatura cu privire
la acest subiect este un ajutor pentru Evanghelie, îndrumându-i pe
oameni sã cerceteze Biblia pentru o înþelegere mai bunã a
adevãrului. Avertizarea împotriva marelui rãu al necumpãtãrii
240 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
trebuie sã rãsune cu putere, ºi, pentru a îndeplini aceastã lucrare,
toþi cei care respectã Sabatul trebuie sã studieze ºi sã aplice în practicã
învãþãtura conþinutã în publicaþiile ºi cãrþile noastre cu privire la
sãnãtate. De asemenea, ei trebuie sã facã mai mult de atât, sã depunã
eforturi stãruitoare pentru a rãspândi aceste publicaþii printre semenii
lor. – Southern Watchman, 20 noiembrie 1902
Prezentaþi-le varianta stãpânirii desãvârºite, cerându-le ca banii
pe care i-ar da pe bãuturi alcoolice, tutun sau îngãduinþe
asemãnãtoare sã fie folosiþi pentru îngrijirea bolnavilor sãraci sau
pregãtirea copiilor ºi a tineretului pentru ceva util în lume. – Divina
vindecare, p. 211
Importanþa culegerii rezultatelor
Ca rezultat al prezentãrii adevãrului în adunãri mari, s-a stârnit
un spirit de cercetare ºi este deosebit de important ca acest interes
sã fie urmat de o lucrare personalã. Cei care doresc sã cerceteze
adevãrul au nevoie sã fie învãþaþi sã studieze Cuvântul lui Dumnezeu
cu sârguinþã. Cineva trebuie sã-i ajute sã zideascã pe o temelie
sigurã. [220] În acest timp critic din experienþa lor religioasã, cât
de însemnat lucru este acela ca lucrãtorii biblici, înþelept îndrumaþi,
sã le vinã în ajutor ºi sã le deschidã înþelegerii lor tezaurul Cuvântului
lui Dumnezeu? – Mãrturii, vol. 9, p. 111
Momentul de aur este pierdut. Nu s-a stãruit asupra impresiilor
fãcute. Ar fi fost mai bine sã nu se fi stârnit nici un interes, pentru
cã, dacã convingerile au fost înãbuºite, este foarte greu sã
impresionezi mintea din nou cu adevãrul. – Idem, vol. 2, p. 118
Administrarea banilor
În toate cheltuielile noastre, trebuie sã ne strãduim sã împlinim
scopul Aceluia care este Alfa ºi Omega al oricãrui efort creºtin. –
Idem, vol. 9, p. 49
Banii au o mare valoare, deoarece cu ajutorul lor se poate face
mult bine. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, banii sunt hranã pentru
cei flãmânzi, apã pentru cei însetaþi ºi îmbrãcãminte pentru sãraci.
Diferite domenii ale lucrãrii misionare 241
Ei sunt o apãrare pentru cei oprimaþi ºi un mijloc de ajutorare a
celor bolnavi. Dar, dacã nu sunt folosiþi pentru împlinirea nevoilor
vieþii, pentru binecuvântarea altora ºi pentru progresul lucrãrii
Domnului Hristos, banii nu sunt mai valoroºi decât nisipul. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 351
Dumnezeu Însuºi a trasat planuri pentru înaintarea lucrãrii Sale
ºi El a înzestrat poporul Sãu cu un surplus de mijloace pentru ca,
atunci când cere ajutor, sã poatã rãspunde zicând: „Doamne, polul
Tãu a mai a dus alþi poli”. – Mãrturii vol. 9, p. 58
Banii nu pot fi duºi în viaþa viitoare. Acolo nu sunt necesari, dar
faptele bune, fãcute prin câºtigarea de suflete pentru Domnul
Hristos, sunt purtate în curþile cereºti. Cei care irosesc în mod ego-
ist darurile Domnului, folosindu-le pentru ei înºiºi, în timp ce îi
lasã pe semenii lor fãrã ajutor ºi nu fac nimic pentru înaintarea
lucrãrii lui Dumnezeu în lume, Îl dezonoreazã pe Creatorul lor. În
cãrþile cerului, în dreptul numelui lor, este scris cã L-au jefuit pe
Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, p. 266
Care este valoarea banilor în acest timp, în comparaþie cu valoarea
sufletelor? Fiecare dolar din rezervele noastre trebuie sã fie
considerat ca aparþinându-I Domnului, nu nouã, ºi, fiind o înzestrare
preþioasã încredinþatã de Dumnezeu, nu trebuie risipit pentru plãceri
inutile, [221] ci folosit cu atenþie pentru cauza lui Dumnezeu ºi în
lucrarea de salvare a oamenilor de la pierzare. – Schiþe din viaþa
mea, p. 214
Oare nu este lucrarea misionarã ce trebuie sã fie fãcutã în lumea
noastrã suficient de importantã pentru a cere toatã influenþa ºi
susþinerea noastrã? Nu ar trebui sã renunþãm la orice risipã ºi sã
punem darurile noastre în vistieria lui Dumnezeu, pentru ca adevãrul
sã poatã fi trimis în alte þãri ºi pentru ca misiunile de acasã sã poatã
fi susþinute? Nu va primi aceastã lucrare aprobarea Cerului? Lucrarea
pentru aceste zile din urmã nu a fost susþinutã prin moºteniri bogate,
ºi nici promovatã prin influenþã lumeascã. Ea a fost susþinutã prin
darurile care erau rezultatul renunþãrii la sine ºi al spiritului de
242 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
sacrificiu. Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a deveni pãrtaºi cu
Hristos în suferinþele Sale aici ºi a prevãzut ca noi sã avem o
moºtenire pe noul pãmânt. – Review and Herald, 2 decembrie 1890
Mi-a fost arãtat cã îngerul raportor înregistrezã cu fidelitate
fiecare dar dedicat lui Dumnezeu ºi pus în trezorerie, precum ºi
rezultatul final al mijloacelor astfel dãruite. Dumnezeu ia cunoºtinþã
de fiecare bãnuþ consacrat cauzei Sale ºi de bunãvoinþa sau repulsia
dãtãtorului. Motivul dãruirii este de asemenea înregistrat. Cei
jertfitori de sine ºi consacraþi, care Îi redau lui Dumnezeu lucrurile
care sunt ale Lui, când El le cere de la ei, vor fi rãsplãtiþi dupã
faptele lor. Chiar dacã mijloacele consacrate astfel vor fi greºit
folosite, astfel încât ele nu îndeplinesc scopul avut în vedere de
dãruitor – spre slava lui Dumnezeu ºi salvarea de suflete – cei care
au fãcut sacrificiile cu sinceritate de suflet, vizând numai slava lui
Dumnezeu, nu-ºi vor pierde rãsplata. – Mãrturii, vol. 2, p. 518,519
Fiecare ocazie de a ajuta un frate aflat în nevoie sau de a sprijini
lucrarea lui Dumnezeu de rãspândire a adevãrului reprezintã o perlã
pe care o poþi trimite dinainte ºi depozita în banca cerului, pentru a
fi pãstratã în siguranþã. Dumnezeu te pune la probã ºi te verificã. El
þi-a dat binecuvântãrile Sale cu mânã largã, iar acum aºteaptã sã
vadã cum le vei folosi, sã vadã dacã îi vei ajuta pe aceia care au
nevoie de ajutor, dacã vei simþi [222] valoarea sufletelor ºi vei face
tot ce poþi cu mijloacele pe care þi le-a încredinþat. Folosirea fiecãrei
astfel de ocazii va însemna un plus la comoara cereascã. – Idem,
vol. 3, p. 249,250
Sistemul de raportare al cerului
Îngerii þin un raport exact al fiecãrei fapte a omului – Idem, vol. 1,
p. 198
Fiecare act de iubire, fiecare cuvânt de bunãtate, fiecare rugã-
ciune în favoarea celor suferinzi ºi oprimaþi sunt raportate înaintea
tronului veºnic ºi pãstrate în raportul nepieritor al cerului. – Idem,
vol. 5, p. 133
Diferite domenii ale lucrãrii misionare 243
În ceruri, se duce un raport despre fiecare strãduinþã încununatã
cu succes, depusã de noi spre a risipi întunericul ºi spre a rãspândi
cunoºtinþa despre Hristos. Când fapta este raportatã înaintea Tatãlui,
bucuria se rãspândeºte prin toatã oºtirea cerului. – Faptele
apostolilor, p. 154
Îngerii sunt însãrcinaþi sã fie ajutoarele noastre. Ei cãlãtoresc
între cer ºi pãmânt, ducând raportul faptelor oamenilor. – Southern
Watchman, 2 aprilie 1903
Ar fi bine pentru unii ca aceºtia sã-ºi aducã aminte de raportul
pãstrat sus în cartea aceea, în care nu sunt omisiuni, nici greºeli, ºi
dupã care vom fi judecaþi. Acolo este raportatã orice ocazie neglijatã
de a face un serviciu lui Dumnezeu; ºi tot acolo este þinutã spre
veºnicã amintire orice faptã de credinþã ºi de iubire. – Profeþi ºi
regi, p. 639
Capitolul 24

Calificări pentru o slujire creștină


plină de succes

Eficienþa
Apatia ºi ineficienþa nu înseamnã evlavie. Când ne vom da seama
cã lucrãm pentru Dumnezeu, vom avea un simþãmânt mai înalt
decât am avut vreodatã în faþa sfinþeniei serviciului spiritual. Aceastã
înþelegere pune viaþã, atenþie ºi energie stãruitoare în împlinirea
fiecãrei datorii. – Mãrturii, vol. 9, p. 150
Timpul cere o mai mare eficienþã ºi o mai profundã consacrare.
O, sunt atât de preocupatã de subiectul acesta, încât strig cãtre
Dumnezeu: „Ridicã-Te ºi trimite soli plini de simþul rãspunderii, în
ale cãror inimi idolatria de sine, care stã la temelia oricãrui pãcat, a
fost crucificatã”. – Idem, vol. 9, p. 27
Lucrarea încredinþatã ucenicilor cerea multã destoinicie, cãci
curentul adânc al rãutãþii urma sã vinã cu putere asupra lor. – Faptele
apostolilor, p. 31
Vorbirea cultivatã
Cultivarea ºi folosirea corespunzãtoare a talentului vorbirii sunt
importante în fiecare domeniu al activitãþii creºtine… Trebuie sã
ne obiºnuim sã vorbim pe un ton plãcut, sã folosim un limbaj corect
ºi curat ºi sã rostim cuvinte amabile ºi binevoitoare. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 336
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 245
Fiecare pastor ºi fiecare învãþãtor trebuie sã-ºi aducã aminte în
permanenþã cã ei le prezintã oamenilor o solie care implicã interese
veºnice. Adevãrul rostit va fi o mãrturie împotriva lor la judecata
marii zile a rãsplãtirii finale. Iar în privinþa unora, modul în care le
este vestitã solia va decide dacã o vor accepta sau o vor respinge.
Prin urmare, rostiþi cuvintele în aºa fel încât sã facã apel la inteligenþã
ºi sã impresioneze inima. Trebuie sã vorbiþi rar, solemn ºi cu claritate
ºi în acelaºi timp cu zelul ºi ardoarea pe care o impune importanþa
soliei. – Parabolele Domnului Hristos, p. 336 [224]
În timp ce cãutaþi sã-i atrageþi pe alþii în cercul iubirii Sale, faceþi
în aºa fel încât puritatea exprimãrii voastre, altruismul slujirii
voastre, bucuria ce strãluceºte pe înfãþiºarea voastrã sã dea mãrturie
despre puterea harului Sãu. – Divina vindecare, p. 156
Fiecare creºtin este chemat sã le descopere altora bogãþiile
inepuizabile ale Domnului Hristos, prin urmare trebuie sã se
strãduiascã sã-ºi dezvolte o vorbire desãvârºitã. Fiecare creºtin
trebuie sã prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, aºa încât sã fie
considerat de ascultãtori ca demn de apreciere ºi vrednic de dorit.
Dumnezeu nu a prevãzut ca slujitorii Sãi omeneºti sã fie niºte
persoane stângace ºi lipsite de educaþie. Nu este voia Sa ca omul sã
micºoreze valoarea binecuvântãrii cereºti, care este revãrsatã în
lume prin intermediul lui. – Parabolele Domnului Hristos, p. 336
Ei vor fi educaþi sã fie rãbdãtori, buni, plini de bunãvoinþã ºi
dispuºi sã ofere ajutor. Ei vor manifesta adevãrata amabilitate
creºtinã, amintindu-ºi fãrã încetare cã Domnul Hristos, tovarãºul
lor, nu poate aproba cuvinte sau simþãminte aspre ºi nepoliticoase.
Cuvintele lor vor fi curate. Puterea vorbirii va fi consideratã un
talant preþios, care le-a fost încredinþat pentru a îndeplini o lucrare
sfântã ºi nobilã. – Slujitorii Evangheliei, p. 97
Cultura intelectualã
Avem nevoie, ca popor, de cultura intelectualã pe care trebuie
s-o dobândim, ca sã venim în întâmpinarea cerinþelor timpului. –
Mãrturii, vol. 4, p. 414
246 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
În serviciul lui Hristos este nevoie de aceeaºi tacticã cum este
necesarã ºi pentru batalioanele unei oºtiri care ocroteºte viaþa ºi
libertatea poporului. Nu oricine poate sã lucreze în mod judicios
pentru salvarea de suflete. – Mãrturii, vol. 4, p. 67
Unele femei au nevoie sã-ºi instruiascã mintea prin exerciþiu.
Ele trebuie sã se forþeze sã cugete. Cât timp depind de cineva care
sã cugete pentru ele, sã le rezolve dificultãþile, refuzând sã-ºi de-
termine mintea sã cugete, incapacitatea de aducere-aminte, de a
privi înainte ºi de a face deosebire, va continua. Fiecare ins trebuie
sã facã eforturi spre a-ºi educa mintea. – Idem, vol. 2, p. 188
Dumnezeu nu vrea sã ne mulþumim cu o minte leneºã,
nedisciplinatã, cu gânduri uºoare ºi cu memorie slabã. – Sfaturi
pentru pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 506 [225]
Oamenii lui Dumnezeu trebuie sã fie harnici la studiu, serioºi în
dobândirea de cunoºtinþe, sã nu piardã nici mãcar o orã. Prin efort
stãruitor, ei se pot ridica aproape la orice grad de distincþie ca creºtini,
ca bãrbaþi cu putere ºi influenþã. – Mãrturii, vol. 4, p. 411
Preþuiþi fiecare clipã ca pe o comoarã. Câteva clipe aici, câteva
clipe acolo, care pot fi risipite în conversaþii lipsite de sens, orele
de dimineaþã care sunt irosite atât de adesea rãmânând în pat, timpul
petrecut în cãlãtorie cu tramvaiul sau cu trenul sau aºteptând în
staþii, momentele de aºteptare înainte de servirea mesei, timpul
petrecut în aºteptarea celor care întârzie la o întâlnire – dacã toate
aceste fragmente de timp ar fi folosite studiind, citind o carte pãstratã
la îndemânã sau meditând asupra unui subiect, cât de mult s-ar
putea realiza. – Parabolele Domnului Hristos, p. 343,344
Un scop bine determinat, o perseverenþã stãruitoare ºi o
economisire atentã a timpului îi vor face pe oameni în stare sã
acumuleze cunoºtinþe ºi sã dobândeascã o disciplinã intelectualã,
care îi vor califica pentru a ocupa aproape orice poziþie influentã ºi
folositoare. – Idem, p. 344
Bãrbaþii din poziþii de rãspundere trebuie sã se dezvolte continuu.
Ei nu trebuie sã ancoreze pe o experienþã veche ºi sã presupunã cã
nu este necesar sã devinã lucrãtori savanþi. Omul, deºi cea mai
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 247
neajutoratã dintre fãpturile create de Dumnezeu când vine pe lume
ºi cel mai stricat în natura lui, este cu toate acestea capabil de înaintare
constantã. El poate fi educat prin conºtiinþã, înnobilat prin virtute
ºi poate progresa prin demnitate mintalã ºi moralã, pânã când atinge
o perfecþiune a înþelepciunii ºi a curãþiei de caracter numai cu puþin
mai jos decât desãvârºirea ºi curãþia îngerilor. – Mãrturii, vol. 4,
p. 93
Cei care doresc sã fie împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu trebuie
sã lupte pentru desãvârºirea fiecãrui organ al trupului ºi a fiecãrei
însuºiri a minþii. Adevãrata educaþie constã în pregãtirea capacitãþilor
fizice, intelectuale ºi morale pentru îndeplinirea oricãrei îndatoriri.
Ea înseamnã cultivarea trupului, a minþii ºi a sufletului pentru o
lucrare divinã. Aceasta este educaþia care va dãinui pentru viaþa
veºnicã. – Parabolele Domnului Hristos, p. 330
Mecanici, avocaþi, negustori, oameni de toate ocupaþiile ºi
profesiunile se instruiesc sã poatã deveni stãpâni pe afacerea lor.
Sã fie, oare, urmaºii lui Hristos mai puþin cunoscãtori ºi, în timp ce
sunt angajaþi în serviciul Lui, sã fie necunoscãtori ai cãilor ºi
mijloacelor care sã fie folosite? [226] Câºtigarea vieþii veºnice este
mai presus de orice consideraþie pãmânteascã. Spre a conduce
sufletele la Hristos, este nevoie de cunoaºterea naturii umane ºi de
studiul minþii omeneºti. Se cere multã cugetare atentã ºi rugãciune
fierbinte spre a ºti cum sã te apropii de bãrbaþi ºi femei cu marele
subiect al adevãrului. – Mãrturii, vol. 4, p. 67
Demnitatea ºi politeþea creºtinã
Lipsa adevãratei demnitãþi ºi a curãþiei creºtine în rândurile
pãzitorilor Sabatului este împotriva noastrã ca popor ºi face ca
adevãrul pe care-l mãrturisim sã fie dezgustãtor. Lucrarea de educare
a minþii ºi a manierelor poate fi continuatã spre desãvârºire. Dacã
cei care mãrturisesc adevãrul nu folosesc acum privilegiile ºi ocaziile
lor spre a creºte pânã la statura plinãtãþii de bãrbaþi ºi femei în
Hristos Isus, ei nu vor fi o cinste pentru cauza adevãrului ºi nici
pentru Hristos. – Idem, vol. 4, p. 358,359
248 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Nu uitaþi sã pãstraþi demnitatea lucrãrii, printr-o viaþã ordonatã
ºi o conversaþie evlavioasã. Sã nu vã fie teamã niciodatã sã ridicaþi
standardul prea sus… Sã ne ferim de orice asprime. Trebuie sã
cultivãm amabilitatea, nobleþea ºi politeþea creºtinã. Vegheaþi pentru
a nu fi brutali ºi tãioºi. Nu priviþi astfel de trãsãturi ca fiind niºte
virtuþi, deoarece Dumnezeu nu le priveºte aºa. Strãduiþi-vã sã nu
ofensaþi pe nimeni fãrã a fi necesar. – Review and Herald,
25 noiembrie 1890
Este foarte mare nevoie ca aceia care cunosc voia lui Dumnezeu
sã înveþe sã devinã lucrãtori cu succes în cauza Lui. Ei trebuie sã
fie persoane cu maniere alese, înþelegãtoare, nu având o strãlucire
exterioarã înºelãtoare, dar cochetând cu cele lumeºti, ci acea
amabilitate ºi acea curãþie care au savoarea cerului ºi pe care le va
avea fiecare creºtin, dacã este pãrtaº al naturii divine. – Mãrturii,
vol. 4, p. 358
Noi avem cel mai mare adevãr ºi cea mai mare speranþã care
i-au fost vestite lumii noastre vreodatã ºi cea mai mare credinþã. De
aceea, dorim sã-i prezentãm lumii acest caracter înalt. Nu vrem sã
adoptãm o atitudine, ca ºi când am trece printre oameni cerându-le
iertare [227] cã îndrãznim sã credem acest adevãr preþios ºi sfânt,
ci dorim sã umblãm umiliþi cu Dumnezeu ºi sã ne comportãm ca ºi
când am fi copiii Dumnezeului celui Preaînalt ºi ca ºi când am trata
subiectele cele mai importante ºi mai interesante, mai înalte ºi mai
nobile decât orice subiecte lumeºti. – Review and Herald, 26 iulie 1887
Cel care lucreazã pentru suflete are nevoie de consacrare, integri-
tate, inteligenþã, hãrnicie, energie ºi tact. Dacã deþine aceste calitãþi,
nimeni nu poate fi inferior, dimpotrivã, o astfel de persoanã va avea
o influenþã impresionantã spre bine. – Slujitorii Evangheliei, p. 111
În lucrare trebuie sã fie oameni dispuºi sã înveþe care sunt cãile
cele mai bune de a se apropia de persoane ºi familii. Îmbrãcãmintea
lor trebuie sã fie plãcutã, ºi nu spilcuitã, iar manierele lor sã nu îi
dezguste pe oameni. Este o mare lipsã de politeþe adevãratã în
rândurile poporului nostru. Aceasta trebuie sã fie cultivatã de toþi
cei care fac lucrare misionarã. – Mãrturii, vol. 4, p. 391,392
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 249
Onestitatea
Nu trebuie sã fie prefãcãtorie în viaþa celor care au de vestit o
solie aºa de sfântã ºi de solemnã cum avem noi. Lumea îi priveºte
pe adventiºtii de ziua a ºaptea, deoarece cunoaºte ceva despre
mãrturisirea lor de credinþã, despre înaltele lor idealuri ºi, când îi
vede pe aceia care nu trãiesc potrivit cu mãrturisirea lor, îi aratã cu
dispreþ. – Mãrturii vol. 9, p. 23
Oamenii pot avea daruri excelente, capacitãþi bune, aptitudini
splendide; dar un defect, un pãcat tainic îngãduit se va dovedi a fi
pentru caracter ceea ce este scândura mâncatã de viermi pentru
corabie – dezastru ºi ruinã totalã. – Idem, vol. 4, p. 90
Apostolul Pavel ducea cu el pretutindeni atmosfera cerului. Toþi
cei care erau asociaþi cu el simþeau influenþa unitãþii lui cu Domnul
Hristos. Faptul cã propria viaþã exemplifica adevãrul pe care îl
proclama conferea o putere convingãtoare lucrãrii sale de predicare.
În aceasta constã puterea adevãrului. Influenþa naturalã ºi
neconºtientizatã a unei vieþi sfinte constituie cea mai convingãtoare
predicã în favoarea creºtinismului. Argumentele, chiar ºi atunci
când sunt incontestabile, pot provoca doar opoziþie, dar un exemplu
[228] evlavios are o putere întru totul irezistibilã. – Slujitorii
Evangheliei, p. 59
Adevãratul caracter nu este ceva ce se realizeazã în afara noastrã
ºi care ne acoperã, ci el radiazã dinãuntru. Dacã dorim sã-i
conducem pe alþii pe calea neprihãnirii, principiile neprihãnirii
trebuie sã se gãseascã mai întâi în inima noastrã. Mãrturisirea noastrã
de credinþã poate face cunoscutã teoria religiei, dar religia noastrã
practicã este aceea care proclamã cuvântul adevãrului. O viaþã
consecventã, o purtare sfântã, o integritate neclintitã, un spirit activ
ºi binevoitor, o pildã de evlavie, toate acestea sunt mijloacele prin
care se dã lumii luminã. – Hristos, Lumina lumii, p. 307
Rugãciunile, îndemnul ºi conversaþia sunt roade ieftine, care
adesea sunt asociate; dar roadele care sunt arãtate prin fapte bune,
în purtarea de grijã pentru cei nevoiaºi, orfani ºi vãduve, sunt
250 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
adevãratele roade, care cresc în mod natural într-un pom bun. –
Mãrturii, vol. 2, p. 24
Entuziasmul
În general, Dumnezeu nu face minuni pentru înaintarea
adevãrului Sãu. Dacã gospodarul neglijeazã sã cultive solul,
Dumnezeu nu face nici o minune pentru a schimba rezultatele
sigure. El lucreazã în conformitate cu marile principii pe care ni
le-a fãcut cunoscute, iar partea noastrã este sã dezvoltãm planuri
înþelepte ºi sã investim mijloacele prin care Dumnezeu va aduce
rezultate sigure. Cei care nu fac nici un efort hotãrât, ci aºteaptã
pur ºi simplu ca Duhul Sfânt sã-i constrângã sã acþioneze vor pieri
în întuneric. Voi nu trebuie sã staþi pe loc ºi sã nu faceþi nimic în
lucrarea lui Dumnezeu. – The Southern Work, 1 decembrie 1903
Unii care se angajeazã în lucrarea misionarã sunt slabi, fricoºi,
fãrã viaþã, uºor de descurajat. Lor le lipseºte impulsul. Ei nu au
acele trãsãturi pozitive de caracter, care le dau puterea de a face
ceva – spiritul ºi energia care aprind entuziasmul. Cei care vor sã
aibã succes trebuie sã fie curajoºi ºi plini de speranþã. Ei trebuie sã
cultive virtuþile care îi fac sã fie activi. – Slujitorii Evangheliei,
p. 290
Domnul are nevoie de lucrãtori care sã ducã mai departe
biruinþele crucii lui Hristos. – Review and Herald, 6 mai 1890 [229]
Solia nu trebuie sã fie prezentatã în expuneri lipsite de foc ºi de
viaþã, ci în expuneri clare, hotãrâte, miºcãtoare. – Mãrturii, vol. 8,
p. 16.
Nu avem acum nevoie de oratori cu limbã de argint pentru a
vesti aceastã solie. Adevãrul trebuie rostit în toatã severitatea lui.
Sunt necesari oameni de acþiune – oameni care sã lucreze cu zel,
cu o energie neîntreruptã pentru curãþirea bisericii ºi pentru
avertizarea lumii. – Idem, vol. 5, p. 187
Dumnezeu n-are nici un folos de oamenii leneºi în cauza Lui.
El doreºte lucrãtori precauþi, amabili, afectuoºi ºi serioºi. – Idem,
vol. 4, p. 411
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 251
Hotãrârea
Cei ce sunt în slujba lui Dumnezeu trebuie sã dea pe faþã
vioiciune ºi hotãrâre în lucrarea de câºtigare de suflete. Aduceþi-vã
aminte cã sunt suflete care ar pieri, dacã noi, ca unelte ale lui
Dumnezeu, nu lucrãm cu o hotãrâre care sã nu se lase ºi nici sã nu
se descurajeze. – Mãrturii, vol. 6, p. 418
El ne-a dat o mare lucrare de fãcut. Sã o facem în chip desãvârºit
ºi cu hotãrâre. Sã arãtãm prin viaþa noastrã ce a fãcut adevãrul
pentru noi. – Ibidem
Zelul
Ceea ce se doreºte este zel creºtin serios – un zel care va fi
manifestat prin a face ceva. Acum, toþi trebuie sã lucreze pentru ei
înºiºi, ºi când Îl au pe Isus în inimile lor, Îl vor mãrturisi ºi altora.
Un suflet care Îl are pe Hristos nu mai poate fi oprit sã-L
mãrturiseascã, precum nu pot fi oprite apele Niagarei sã curgã în
cascadã. – Idem, vol. 2, p. 233
Oricine Îl acceptã pe Hristos ca Mântuitor personal va dori
nespus privilegiul de a-L sluji pe Dumnezeu. Prin contemplarea a
ceea ce a fãcut Cerul pentru el, inima îi este miºcatã de o iubire
nemãrginitã ºi o recunoºtinþã plinã de adorare. El este dornic sã-ºi
manifeste recunoºtinþa, consacrându-ºi calitãþile în slujba lui
Dumnezeu. El este însufleþit de dorinþa fierbinte de a-ºi arãta
dragostea pentru Hristos ºi pentru proprietatea Sa rãscumpãratã. El
râvneºte munca grea, greutãþile, sacrificiul. – Divina vindecare, p.
502 [230]
Cei asemenea Martei, cu zelul lor pentru lucrarea religioasã, au
un câmp întins în faþa lor. Dar ei trebuie sã stea mai întâi ca Maria,
la picioarele lui Isus. Sârguinþa, promptitudinea ºi energia trebuie
sã fie sfinþite prin harul lui Hristos ºi atunci viaþa va fi o putere
neînfrântã spre bine. – Hristos Lumina Lumii, p. 525
În Numele Domnului, cu stãruinþa ºi cu zelul neobosit pe care
Hristos le-a avut în lucrãrile Sale, trebuie sã ducem mai departe
lucrarea Domnului. – Mãrturii vol. 9, p. 25
252 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Trebuie sã punem capãt monotoniei activitãþii noastre religioase.
Noi facem o lucrare în aceastã lume, dar nu dãm pe faþã destul zel
ºi destulã activitate. Dacã vom fi mai zeloºi, oamenii vor fi convinºi
de adevãrul soliei noastre. Lipsa de viaþã ºi monotonia lucrãrii slujirii
noastre pentru Dumnezeu resping multe suflete din înalta societate,
care au nevoie sã vadã un zel profund, cãlduros ºi sfinþit. – Mãrturii,
vol. 6, p. 417
Rãbdarea
Dacã vrei sã fii conlucrãtor cu Hristos, trebuie sã ai toatã rãbdarea
cu cei pentru care lucrezi, nu sã dispreþuieºti simplitatea lucrãrii, ci
sã priveºti spre rezultatul cel binecuvântat. Când cei pentru care
lucrezi nu corespund exact cu dorinþa ta, în inima ta spui adesea:
„Lasã-i sã plece; ei nu sunt vrednici de mântuire”. Ce-ar fi fost
dacã Hristos i-ar fi tratat pe cei nenorociþi într-un fel asemãnãtor?
El a murit spre a salva pãcãtoºii nenorociþi, ºi dacã tu lucrezi în
acelaºi spirit ºi în acelaºi fel arãtat prin pilda Celui pe care tu Îl
urmezi, lãsând rezultatul pe seama lui Dumnezeu, nu poþi niciodatã
mãsura în aceastã viaþã cantitatea de bine pe care ai îndeplinit-o. –
Idem, vol. 4, p. 132
Lucraþi dezinteresat, iubitor, rãbdãtor, pentru toþi cei cu care
veniþi în contact. Nu dovediþi nici o nerãbdare. Nu rostiþi nici un
cuvânt lipsit de bunãtate. Lãsaþi ca iubirea lui Hristos sã fie în inima
voastrã ºi legea bunãtãþii, pe buzele voastre. – Idem, vol. 9,
p. 41
Tactul
Cei care se dedicã pe deplin lui Dumnezeu îºi vor desfãºura
activitatea cu înþelepciune, rugãciune, seriozitate ºi cu un tact
consacrat. – Signs of the Times, 29 mai 1893 [231]
Dacã un om are tact, este harnic ºi plin de entuziasm, va avea
succes în afacerile trecãtoare, iar aceleaºi calitãþi, consacrate lucrãrii
lui Dumnezeu, se vor dovedi cã sunt de o eficienþã dublã; cãci pu-
terea divinã va fi combinatã cu efortul omenesc. – Mãrturii, vol. 5,
p. 276
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 253
În lucrarea de salvare a sufletelor este nevoie de înþelepciune ºi
de mult tact. Mântuitorul nu Se abþinea niciodatã sã spunã adevãrul,
dar îl rostea întotdeauna cu iubire. În relaþia Sa cu alþii, El exercita
cel mai mare tact ºi era întotdeauna bun ºi atent. El nu era niciodatã
nepoliticos, nu adresa niciodatã cuvinte aspre fãrã a fi necesar ºi
nu i-a produs niciodatã o durere inutilã unui suflet sensibil. Domnul
nu mustra slãbiciunea omeneascã. El denunþa fãrã teamã ipocrizia,
necredinþa ºi nelegiuirea, dar, când rostea mustrãrile usturãtoare,
vocea Sa era plinã de lacrimi. El nu a fãcut niciodatã ca adevãrul sã
parã dur, ci a manifestat întotdeauna o duioºie profundã faþã de
oameni. Fiecare suflet era preþios în ochii Sãi. Domnul Isus se
comporta cu o demnitate divinã, ºi totuºi Se cobora la fiecare
membru al familiei lui Dumnezeu, arãtându-i atenþia ºi mila cea
mai duioasã. El i-a considerat pe toþi ca fiind sufletele pentru care
avea misiunea de a le mântui. – Slujitorii Evangheliei, p. 117
Unii, grãbiþi, impulsivi, totuºi suflete oneste, îi vor aborda pe
cei care nu au adevãrul printr-o discuþie ascuþitã, ºi-i vor acosta pe
cei care nu sunt cu noi într-o manierã neaºteptatã ceea ce face ca
adevãrul pe care dorim ca ei sã-l primeascã sã li se parã respingãtor.
„Cãci fiii veacului acestuia, faþã de semenii lor, sunt mai înþelepþi
decât fiii luminii”. Oamenii de afaceri ºi politicienii studiazã
politeþea. Tactica lor este sã fie cât se poate mai atrãgãtori. Ei studiazã
sã transmitã mesajul ºi manierele lor în aºa fel încât sã poatã avea
cea mai mare influenþã asupra minþii celor din jurul lor. Ei îºi
folosesc cunoºtinþa ºi capacitãþile cât mai iscusit posibil pentru a
câºtiga acest obiectiv. – Mãrturii vol. 4, p. 68
Solia aceasta trebuie sã fie vestitã, dar în acelaºi timp trebuie sã
fim cu luare-aminte sã nu atacãm, sã nu facem presiuni ºi sã nu-i
osândim pe aceia care nu au lumina pe care o avem noi. Nu trebuie
sã ne abatem din calea noastrã ºi sã-i atacãm cu asprime pe catolici.
Printre catolici, mulþi sunt niºte creºtini cât se poate de conºtiincioºi,
care umblã în toatã lumina ce lumineazã asupra lor, ºi Dumnezeu
va lucra în favoarea lor. – Idem, vol. 9, p. 243 [232]
254 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Consecvenþa
Creºtinul adevãrat lucreazã pentru Dumnezeu nu din impuls, ci
din principiu, nu pentru o zi sau o lunã, ci tot timpul vieþii. – Sfaturi
pentru pãrinþi, profesori ºi elevi, p. 518
Mântuitorul era un lucrãtor neobosit. El nu-ªi mãsura munca
cu orele. Timpul Lui, inima Lui, tãria Lui erau consacrate lu-
crãrii pentru binele omenirii. Zile întregi erau devotate lucrului
ºi nopþi întregi erau petrecute în rugãciune, ca sã poatã fi întãrit
spre a face faþã vrãjmaºului viclean în toatã lucrarea lui înºe-
lãtoare ºi fortificat pentru a face lucrarea Sa de a înãlþa ºi reface
omenirea.
Omul care-L iubeºte pe Dumnezeu nu-ºi mãsoarã lucrarea dupã
sistemul celor opt ore. El lucreazã în toate orele ºi niciodatã nu e
liber. Când are prilejul, face binele. Pretutindeni, în toate timpurile
ºi în toate locurile, el gãseºte prilej de a lucra pentru Dumnezeu. El
duce mireasma cu sine oriunde merge. – Mãrturii vol. 9, p. 45
Acela care, printr-o faptã de neatenþie, expune cauza lui Dum-
nezeu la batjocurã sau slãbeºte mâinile colaboratorilor lui aduce
asupra caracterului sãu o patã care nu poate fi îndepãrtatã cu uºurinþã
ºi aºazã o piedicã serioasã în calea eficienþei lui viitoare. – Profeþi
ºi regi, p. 659
„Luaþi jugul Meu asupra voastrã”, zice Isus. Jugul este un in-
strument al servirii. Vitele sunt înjugate pentru muncã ºi jugul este
absolut necesar pentru ca lucrul lor sã fie eficient. Prin ilustraþia
aceasta, Hristos ne învaþã cã noi suntem chemaþi sã servim tot timpul
vieþii noastre. Trebuie sã luãm jugul Lui asupra noastrã, ca sã putem
fi împreunã-lucrãtori cu El. – Hristos, Lumina lumii, p. 329
Simpatia ºi sociabilitatea
În fiecare departament al lucrãrii lui Dumnezeu, este nevoie de
bãrbaþi ºi femei cãrora le este milã de nenorocirea omenirii, dar o
asemenea simpatie este rarã. – Review and Herald, 6 mai 1890
Avem nevoie de mai multã simpatie creºtineascã, nu doar faþã
de cei care ni se par a fi fãrã greºealã, ci faþã de sufletele sãrmane,
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 255
suferinde, care luptã ºi cad adesea în greºeli, pãcãtuind ºi pocãin-
du-se, ispitite ºi descurajate. Noi trebuie sã mergem la semenii
noºtri, asemenea [233] Marelui nostru Preot milos, cu duioºie,
având milã de slãbiciunile lor. – Slujitorii Evangheliei, p. 141
Ca popor, noi pierdem mult prin lipsa de simpatie ºi sociabilitate
unii faþã de alþii. Cel care vorbeºte despre independenþã ºi se închide
în sine nu ocupã poziþia pe care Dumnezeu a intenþionat sã o adopte.
Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, dependenþi unul de altul pentru
fericire. Asupra noastrã sunt cerinþele lui Dumnezeu ºi ale umanitãþii.
Toþi trebuie sã ne facem partea în aceastã viaþã. Educarea trãsãturilor
sociabilitãþii din natura noastrã este cea care ne aduce în simpatie
cu fraþii noºtri ºi ne oferã fericire în eforturile de a-i binecuvânta pe
alþii. – Mãrturii, vol. 4, p. 71,72
Mântuitorul era oaspete la sãrbãtoarea unui fariseu. El accepta
invitaþii, atât din partea celor bogaþi, cât ºi a celor sãraci, ºi dupã
cum Îi era obiceiul, lega învãþãturile Sale cu privire la adevãr de
scenele la care asista. – Parabolele Domnului Hristos, p. 219
Simplitatea
Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: „Mergeþi în Numele
Meu spre a-i aduna în bisericã pe toþi aceia care cred”, El le-a pus
în faþã, în mod lãmurit, nevoia de a rãmâne la cele simple. Cu cât
avea sã fie mai puþinã paradã ºi spectacol, cu atât influenþa lor spre
bine avea sã fie mai mare. Ucenicii trebuia sã vorbeascã în acelaºi
mod simplu în care a vorbit Hristos. – Faptele apostolilor, p. 28
Mii de persoane pot fi abordate în maniera cea mai simplã ºi
mai umilã. Adesea, intelectualii cei mai educaþi, cei care sunt priviþi
de lume ca fiind oamenii cei mai talentaþi, sunt învioraþi de cuvintele
simple ale unei persoane care Îl iubeºte pe Dumnezeu ºi care poate
vorbi despre iubirea Sa, la fel de natural precum vorbesc oamenii
lumeºti despre lucrurile de care sunt cel mai profund interesaþi.
Deseori, cuvintele pregãtite ºi plãnuite cu atenþie au doar o micã
influenþã. Dar vorbirea sincerã ºi onestã a unui fiu sau a unei fiice
a lui Dumnezeu, rostitã cu o simplitate naturalã, are puterea de a
256 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
debloca uºa acelor inimi care sunt închise de multã vreme faþã de
Domnul Hristos ºi iubirea Sa. – Parabolele Domnului Hristos, p. 232
Credinþa
Lucrãtorii lui Dumnezeu au nevoie de credinþã în El. Dumnezeu
nu este nepãsãtor faþã de munca lor. El preþuieºte lucrarea lor. Îngerii
din cer [234] sunt rânduiþi sã coopereze cu aceia care sunt împreu-
nã-lucrãtori cu Dumnezeu. Dacã credem cã Dumnezeu nu va face
aºa cum a spus ºi cã El nu are timp sã-i observe pe lucrãtorii Sãi,
noi Îl dezonorãm pe Creatorul nostru. – Southern Watchman,
2 august 1904
Cel care lucreazã pentru Dumnezeu are nevoie de o credinþã
puternicã. Aparenþele pot pãrea neprielnice, dar, în ceasul cel mai
întunecat, existã o luminã de sus. Puterea celor care Îi slujesc lui
Dumnezeu cu credinþã ºi iubire va fi înnoitã zi de zi. – Slujitorii
Evangheliei, p. 262
În credinþa adevãratã existã o voioºie, o statornicie în principii
ºi o fermitate în atingerea scopului propus, pe care nici timpul, nici
oboseala nu le pot slãbi. – Parabolele Domnului Hristos, p. 262
Adesea, viaþa creºtinã este înconjuratã de primejdii, iar împlinirea
datoriei pare greu de adus la îndeplinire. Imaginaþia întrezãreºte o
iminentã ruinã în faþã ºi sclavie sau moarte în urmã. Totuºi vocea
lui Dumnezeu rosteºte clar: „Mergeþi înainte”. Noi trebuie sã
ascultãm de porunca aceasta, chiar dacã ochii noºtri nu pot pãtrunde
prin întuneric ºi chiar dacã simþim la picioarele noastre valurile
reci ale mãrii. Obstacolele care stau în calea înaintãrii noastre nu
vor dispãrea niciodatã înaintea unui spirit zãbavnic ºi îndoielnic.
Cel care amânã ascultarea, pânã când fiecare umbrã de nesiguranþã
va dispãrea ºi pânã când nu va mai fi nici un risc de a da greº sau
de a fi înfrânt, nu va asculta niciodatã. Necredinþa ºopteºte: „Sã
aºteptãm pânã când sunt date la o parte toate piedicile ºi pânã când
vom putea vedea în mod clar drumul nostru”; dar credinþa plinã de
curaj îndeamnã la înaintare, nãdãjduind ºi crezând totul. – Patriarhi
ºi profeþi, p. 290
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 257
Curajul
O mare lucrare trebuie sã fie înfãptuitã; trebuie sã fie fãcute
planuri vaste; o voce trebuie sã meargã sã trezeascã naþiunea.
Oameni a cãror credinþã este slabã ºi ºovãitoare nu sunt potriviþi sã
ducã mai departe lucrarea în aceastã importantã crizã. Avem nevoie
de curajul eroilor ºi de credinþa martirilor. – Mãrturii, vol. 5, p. 187
Când ne prindem în credinþã de puterea Lui, El va schimba în
mod minunat perspectivele cele mai lipsite de nãdejde ºi mai
descurajatoare. El va face aceasta pentru gloria Numelui Sãu.
Dumnezeu îi cheamã pe credincioºii Sãi, care cred în El, sã exprime
curaj faþã de cei care nu cred ºi sunt fãrã nãdejde. [235] Fie ca
Domnul sã ne ajute sã ne sprijinim unii pe alþii ºi sã-L punem la
încercare printr-o credinþã vie. – Idem, vol. 8, p. 12
Nãdejdea ºi curajul sunt esenþiale unei slujiri desãvârºite pentru
Dumnezeu. – Profeþi ºi regi, p. 164
Ei trebuie sã aibã curaj, energie ºi perseverenþã. Deºi în calea
lor pot apãrea obstacole aparent imposibil de trecut, ei trebuie sã
meargã înainte prin harul Sãu. În loc de a deplânge dificultãþile, ei
sunt chemaþi sã le depãºeascã. Ei nu trebuie sã dispere pentru nimic,
ci sã spere totul în toate. Domnul i-a legat de tronul lui Dumnezeu
cu lanþul de aur al iubirii Sale fãrã egal. Scopul Sãu este ca influenþa
cea mai înaltã din univers, care se revarsã din Izvorul puterii, sã fie
a lor. Ei trebuie sã aibã puterea de a se împotrivi rãului, o putere pe
care nici pãmântul, nici moartea, nici iadul nu o pot învinge, o
putere care îi va face în stare sã biruiascã aºa cum a biruit Hristos.
– Slujitorii Evangheliei, p. 39
Consacrarea
Adevãrata sfinþire este dedicarea totalã în slujba lui Dumnezeu.
Aceasta este condiþia unei vieþi creºtine veritabile. Domnul Hristos
pretinde o consacrare fãrã rezerve pentru o slujire neîmpãrþitã. El
cere inima, mintea, sufletul ºi toatã puterea fiinþei. Dorinþele sinelui
nu trebuie satisfãcute. Cel care trãieºte pentru sine nu este creºtin.
– Parabolele Domnului Hristos, p. 48,49
258 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Cel dintâi lucru pe care trebuie sã-l înveþe toþi aceia care vor sã
devinã lucrãtori împreunã cu Dumnezeu este lecþia neîncrederii în
sine; atunci sunt pregãtiþi sã li se dea caracterul lui Hristos. Acesta
nu se poate primi prin educaþie în ºcolile cele mai înalte. Este rodul
înþelepciunii, care se poate primi numai de la Învãþãtorul ceresc. –
Hristos, Lumina lumii, p. 249,250
Faptul cã un om, în împrejurãri deosebite, dã pe faþã extaz spiri-
tual nu este o dovadã convingãtoare cã este creºtin. Sfinþenia nu
este extaz, rãpire sufleteascã, ea este o deplinã predare a voinþei lui
Dumnezeu; ea înseamnã a trãi prin orice cuvânt care iese din gura
lui Dumnezeu; înseamnã a face voia Tatãlui nostru ceresc; înseamnã
încredere în Dumnezeu în vreme de încercare, în timp de întuneric,
ca ºi în vreme luminoasã; înseamnã a umbla prin credinþã ºi prin
vedere; înseamnã sprijinire pe Dumnezeu cu o încredere neclãtinatã
ºi rãmânere în iubirea Sa. – Faptele apostolilor, p. 51 [236]
Dedicarea totalã
Poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie deosebit ca un popor care-I
serveºte Lui pe deplin, din toatã inima, neînsuºindu-ºi vreo onoare
ºi amintindu-ºi cã, printr-un legãmânt cât se poate de solemn, s-a
angajat sã-I serveascã Domnului ºi numai Lui. – Mãrturii vol. 9, p. 17
Cei ce vor rezista acum sunt bãrbaþii ºi femeile pe deplin hotãrâþi,
care s-au dedicat cu toatã inima. Domnul Hristos ºi-a cernut urmaºii
din nou, pânã când, la un moment dat, au rãmas numai unsprezece
ºi câteva femei credincioase care sã punã temelia bisericii creºtine.
Vor fi ºi din aceia care se vor da înapoi atunci când trebuie sã fie
purtate poveri, dar când biserica este fierbinte, aceºtia sunt plini de
entuziasm, cântã, strigã ºi sunt bucuroºi, dar priviþi la ei. Când zelul
acesta trece, numai puþini Calebi credincioºi vor ieºi înainte ºi vor
da pe faþã principii neabãtute. Aceºtia sunt sarea care dã gust. Atunci
când lucrarea merge greu, comunitãþile îºi dezvoltã adevãraþii
susþinãtori. – Idem, vol. 5, p. 130
Nici un om nu poate sã aibã succes în serviciul lui Dumnezeu,
dacã nu e cu toatã inima la lucru ºi dacã nu socoteºte toate lucrurile
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 259
o pierdere pentru a ajunge la înalta cunoaºtere a lui Hristos. Nici
un om care îºi face rezerve nu poate fi ucenic al lui Hristos, cu atât
mai puþin colaborator al Lui. – Hristos, Lumina lumii, p. 273
Ei nu trebuie sã se angajeze în speculaþii, nici nu trebuie sã intre
în legãturi de afaceri cu necredincioºii, deoarece aceasta i-ar
împiedica în lucrarea încredinþatã lor de Dumnezeu. – Mãrturii
vol. 9, p. 19
Mântuitorul nu va accepta o slujire parþialã. Cel care lucreazã
pentru Dumnezeu trebuie sã înveþe zi de zi ce înseamnã renunþarea
la sine. – Slujitorii Evangheliei, p. 113
Loialitatea
Domnul urãºte indiferenþa ºi necredincioºia în timp de crizã
pentru lucrarea Sa. Universul întreg aºteaptã cu un interes de
nedescris scenele de încheiere ale marii lupte dintre bine ºi rãu.
Poporul lui Dumnezeu se apropie de hotarele lumii veºnice; ce
poate fi de mai mare importanþã pentru ei decât sã fie loiali
Dumnezeului [237] cerului? De-a lungul tuturor veacurilor,
Dumnezeu a avut eroi ºi îi are ºi acum – aceia care, asemenea lui
Iosif, Ilie ºi Daniel, nu se ruºineazã sã se recunoascã drept poporul
Sãu pus deoparte. Binecuvântãrile Lui deosebite însoþesc lucrãrile
oamenilor de acþiune; persoane care nu vor fi abãtute de la calea
cea dreaptã a datoriei ºi care cu energie divinã vor întreba: „Cine
este de partea Domnului?” persoane care nu se vor opri doar sã
întrebe, ci vor vrea ca aceia care aleg sã se identifice cu poporul lui
Dumnezeu sã pãºeascã înainte ºi sã dea pe faþã în mod limpede
ataºamentul lor faþã de Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor.
Astfel de persoane fac ca voinþa ºi planurile lor sã se subordoneze
Legii lui Dumnezeu. Din dragoste pentru El, ei nu vor socoti viaþa
lor ca fiindu-le scumpã. Lucrarea lor este sã prindã luminã din
Cuvânt ºi sã o lase sã strãluceascã înaintea lumii în raze clare ºi
strãlucitoare. Credincioºia faþã de Dumnezeu, acesta este motoul
lor. – Profeþi ºi regi, p. 148
260 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Abilitatea
Fiecare creºtin are datoria de a deprinde obiceiul ordinii, al
conºtiinciozitãþii ºi al promptitudinii. Nu existã nici o scuzã pentru
o lucrare superficialã ºi insuficientã, indiferent de domeniul în care
este fãcutã. Când o persoanã este întotdeauna la lucru, dar lucrarea
nu este niciodatã realizatã, aceasta se întâmplã din cauza faptului
cã nu-ºi pune mintea ºi inima la contribuþie. Cel care este încet la
lucru ºi munceºte fãrã spor trebuie sã înþeleagã faptul cã acestea
sunt niºte greºeli care trebuie corectate. El trebuie sã-ºi foloseascã
mintea, plãnuind cum sã-ºi administreze timpul în aºa fel încât sã
obþinã rezultatele cele mai bune. Cu tact ºi aplicând o metodã
corespunzãtoare, unii vor realiza în cinci ore la fel de mult cât alþii
în zece ore. Unii dintre cei care desfãºoarã munci gospodãreºti
lucreazã fãrã încetare, nu pentru cã au aºa de mult de fãcut, ci
pentru cã nu îºi planificã activitatea în aºa fel încât sã fie eficienþi.
Prin maniera lor înceatã de a lucra, ei muncesc mult pentru lucrãri
care ar trebui sã le ia timp foarte puþin. Dar toþi cei care îºi vor
exercita voinþa în aceastã privinþã vor putea birui obiceiul de a
munci dezorganizat ºi ineficient. Ei trebuie sã aibã o þintã precisã
în lucrarea pe care o întreprind. Sã decidã cât timp este necesar
pentru o anumitã sarcinã ºi apoi sã depunã toate eforturile ca sã
o îndeplineascã în timpul stabilit. Exercitarea puterii voinþei va
face ca mâinile sã se miºte cu abilitate. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 344
Lucrarea în slujba lui Hristos cere o ascultare promptã. – South-
ern Watchman, 9 august 1904 [238]
Domnul cere ca în servii Sãi sã fie gãsit un duh care sã fie ager,
sã simtã valoarea sufletelor, sã-ºi dea seama de datoriile care trebui
sã fie îndeplinite, sã rãspundã la obligaþiile pe care Domnul le pune
asupra lor. – Mãrturii vol. 9, p. 123
Hãrnicia în datoria încredinþatã de Dumnezeu este o parte
importantã a religiei adevãrate. Oamenii sã foloseascã împrejurãrile,
ca fiind uneltele lui Dumnezeu, cu care sã împlineascã voia Sa.
Acþiuni prompte ºi hotãrâte, împlinite la timpul potrivit, vor câºtiga
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 261
biruinþe glorioase, în timp ce amânarea ºi neglijenþa vor avea ca
urmare nereuºita ºi dezonoarea lui Dumnezeu. – Profeþi ºi regi,
p. 676
Menþinerea înaltelor standarde
Mulþi care sunt calificaþi pentru a face o lucrare excelentã
realizeazã puþin, deoarece încearcã puþin. Mii de oameni trec prin
viaþã, ca ºi când nu ar avea nici un scop pentru care sã trãiascã, nici
un standard înalt pe care sã-l atingã. Un motiv al acestui fapt este
nivelul scãzut de apreciere pe care îl au cu privire la ei înºiºi.
Domnul Hristos a plãtit un preþ infinit pentru noi ºi doreºte sã ne
preþuim în conformitate cu preþul plãtit. – Slujitorii Evangheliei,
p. 291
În tot timpul vieþii Sale pe pãmânt, Isus a fost un lucrãtor zelos
ºi statornic. El Se aºtepta sã realizeze mult, de aceea a lucrat mult.
– Hristos, Lumina lumii, p. 72
Cei care sunt angajaþi în slujba Domnului au nevoie de o
experienþã mai înaltã, mai adâncã ºi mai vastã, la care mulþi încã
nici nu s-au gândit cã ar putea sã o aibã. Mulþi care sunt deja membri
ai marii familii a lui Dumnezeu ºtiu doar puþin despre ce înseamnã
a privi la slava Sa ºi a fi schimbaþi din slavã în slavã. Când ajung sã
înþeleagã puþin din excelenþa caracterului lui Hristos, mulþi simt cã
inima le tresaltã de bucurie. Ei doresc nespus o înþelegere mai adâncã
ºi vastã a iubirii Mântuitorului. Aceºti oameni trebuie ajutaþi sã
gãseascã împlinirea dorinþei sufletului lor dupã Dumnezeu. –
Slujitorii Evangheliei, p. 274
Am de adus o solie pentru predicatori, medici, învãþãtori ºi pentru
toþi ceilalþi angajaþi în vreo ramurã a lucrãrii pentru Domnul. Domnul
vã îndeamnã sã vã ridicaþi mai mult, sã atingeþi un standard mai
înalt. Trebuie sã aveþi o experienþã mai profundã chiar decât v-aþi
fi gândit sã aveþi. Mulþi dintre cei care sunt deja membri ai marii
familii a lui Dumnezeu ºtiu puþin din ce înseamnã a privi slava Sa
ºi a fi schimbat din slavã în slavã. Mulþi dintre voi au o înþelegere
vagã [239] a mãreþiei lui Hristos, dar sufletele voastre tresaltã de
262 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
bucurie. Aveþi dorul dupã un simþãmânt deplin ºi profund al iubirii
Mântuitorului. Sunteþi nemulþumiþi. Însã nu disperaþi. Daþi-I lui Isus
cele mai frumoase ºi mai sfinte simþãminte de dragoste. Adunaþi
orice razã de luminã. Nutriþi fiecare dorinþã a sufletului dupã
Dumnezeu. Înzestraþi-vã cu o culturã a gândurilor spirituale ºi a
legãturilor sfinte. Voi n-aþi vãzut decât primele licãriri ale slavei
Sale. Continuând sã-L cunoaºteþi pe Domnul, veþi afla cã „El Se
iveºte ca zorile”. „Cãrarea celor neprihãniþi este ca lumina
strãlucitoare a cãrei strãlucire merge mereu crescând pânã la miezul
zilei”. Dupã ce ne-am cãit de pãcatele noastre, dupã ce le-am
mãrturisit ºi am gãsit iertare, noi trebuie sã învãþãm despre Hristos,
pânã ce ajungem în strãlucirea luminii de amiazã a unei desãvârºite
credinþe a Evangheliei. – Mãrturii, vol. 8, p. 318
Prudenþa ºi spiritul de prevedere
Deºi a implorat ajutorul lui Dumnezeu, Neemia nu ºi-a împreunat
mâinile, crezând cã nu mai are nici o grijã ºi nici o responsabilitate
în ce priveºte aducerea la îndeplinire a planului sãu de a reface
Ierusalimul. Cu o chibzuialã ºi o prevedere admirabile, el început
sã facã toate aranjamentele necesare pentru succesul întreprinderii
sale. Fiecare acþiune a fost caracterizatã de o mare prudenþã. – South-
ern Watchman, 15 martie 1904
Exemplul acestui om sfânt [Neemia] trebuie sã fie o lecþie pentru
toþi cei din poporul lui Dumnezeu, ºi anume cã nu trebuie doar sã
se roage cu credinþã, ci ºi sã lucreze cu sârguinþã ºi credincioºie.
Cât de multe dificultãþi întâlnim, cât de des împiedicãm lucrarea
Providenþei în favoarea noastrã, pentru cã prudenþa, spiritul de
prevedere ºi efortul istovitor sunt privite ca neavând legãturã cu
religia! Aceasta este o greºealã gravã. Datoria noastrã este sã
cultivãm ºi sã exercitãm toate puterile care ne vor face niºte lucrãtori
mai eficienþi pentru Dumnezeu. Judecata atentã ºi planurile bine
gândite sunt tot atât de esenþiale pentru succesul întreprinderilor
sfinte din zilele noastre, ca ºi în timpul lui Neemia. – Ibidem
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 263
Cum sã învingem descurajarea
Slujitorii Domnului trebuie sã se aºtepte la tot felul de descurajãri.
Ei vor fi încercaþi nu numai prin furia, [240] dispreþul ºi cruzimea
vrãjmaºilor, dar ºi prin nepãsarea, inconsecvenþa, rãceala ºi trãdarea
prietenilor ºi a ajutoarelor lor… Chiar ºi unii care par sã aibã dorinþa
ca lucrarea lui Dumnezeu sã prospere, vor slãbi totuºi mâinile
slujitorilor Sãi, ascultând, crezând pe jumãtate ºi rãspândind mai
departe calomniile, pretenþiile arogante ºi ameninþãrile vrãjmaºilor
lor… În mijlocul marilor descurajãri, Neemia s-a încrezut în
Dumnezeu, ºi în aceasta constã apãrarea noastrã. Amintirea
lucrurilor pe care Domnul le-a fãcut pentru noi se vor dovedi un
mijloc de susþinere în orice pericol. „El, care n-a cruþat nici chiar
pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toþi, cum nu ne va da fãrã platã,
împreunã cu El, toate lucrurile?” ªi „dacã Dumnezeu este pentru
noi, cine va fi împotriva noastrã?” Oricât de iscusite ar fi uneltirile
lui Satana ºi ale slujitorilor lui, Dumnezeu le poate descoperi ºi
poate anula toate sfaturile lor. – Southern Watchman, 19 aprilie
1904
Aceia care se gãsesc în prima linie de luptã ºi care sunt îndemnaþi
de Duhul Sfânt sã facã o lucrare deosebitã, adesea, vor simþi o
reacþie atunci când apãsarea este îndepãrtatã. Descurajarea poate
clãtina credinþa cea mai eroicã ºi poate slãbi voinþa cea mai
statornicã. Dar Dumnezeu înþelege ºi are încã milã ºi iubeºte. El
citeºte motivele ºi scopurile inimii. Lecþia pe care conducãtorii din
lucrarea lui Dumnezeu trebuie sã o înveþe este sã aºtepte cu rãbdare
sã se încreadã atunci când totul pare întunecat. Cerul nu-i va lãsa
sã cadã în ziua încercãrii. Nimic nu este în aparenþã mai fãrã ajutor
ºi cu toate acestea mai de neînvins ca sufletul care, simþindu-ºi
nimicnicia, se sprijinã întru totul pe Dumnezeu. – Profeþi ºi regi,
p. 174, 175
Domnul cheamã soldaþi care nu vor cãdea ºi nici nu vor fi
descurajaþi, ci vor accepta lucrarea cu toate aspectele ei neplãcute.
El doreºte ca noi toþi sã-L avem ca model pe Domnul Hristos. –
Review and Herald, 17 iulie 1894
264 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Cei care azi învaþã adevãruri nepopulare nu trebuie sã se
descurajeze dacã vreodatã întâmpinã, chiar din partea acelora care
se pretind a fi creºtini, o atitudine la fel de ostilã ca aceea de care
Pavel ºi tovarãºii lui au avut parte în mijlocul oamenilor printre
care lucrau. Solii crucii trebuie sã se înarmeze cu veghere ºi
rugãciune ºi sã înainteze cu credinþã ºi curaj, lucrând totdeauna în
Numele lui Isus. – Faptele apostolilor, p. 230 [241]
Blândeþea
Spiritul care rãmâne blând sub provocare vorbeºte cu mai multã
forþã în favoarea adevãrului decât oricare argument, oricât de
puternic. – Hristos, Lumina lumii, p. 353
Aºa cum roua ºi ploile liniºtite cad asupra plantelor care se
ofilesc, tot aºa de blânde sã fie ºi cuvintele voastre, când cãutaþi
sã-i scoateþi pe oameni din întunericul în care se aflã. Planul lui
Dumnezeu este ca mai întâi sã atingã inima. Trebuie sã rostim
adevãrul cu iubire, având încredere cã El le va da putere pentru
transformarea vieþii. Duhul Sfânt va lipi de suflet cuvântul care
este rostit cu iubire. – Divina vindecare, p. 157
Un spirit blând ºi amabil, un comportament curtenitor ºi plãcut
îl pot salva pe cel ce greºeºte ºi poate acoperi nenumãrate pãcate.
Manifestarea lui Hristos în caracterul tãu va exercita o influenþã
transformatoare puternicã asupra tuturor celor cu care ajungi în
legãturã. Domnul Hristos trebuie sã fie vizibil zi de zi în compor-
tamentul ºi viaþa ta, iar El κi va descoperi prin tine puterea creatoare
a Cuvântului Sãu, care exercitã o influenþã duioasã ºi sensibilã, dar
suficient de convingãtoare ºi de puternicã pentru a reface în sufletul
omului caracterul frumos al Domnului Dumnezeului nostru. –
Cugetãri de pe Muntele Fericirilor, p. 129
Nepãrtinirea
Tot timpul cât a trãit printre oameni, Mântuitorul nostru a
împãrtãºit soarta celor sãraci. Din propria viaþã cunoºtea grijile ºi
poverile lor ºi putea sã-i mângâie ºi sã-i încurajeze pe toþi lucrãtorii
umili. Aceia care au o adevãratã concepþie despre învãþãtura pe
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 265
care ne-o dã viaþa Sa nu vor considera niciodatã cã trebuie sã se
facã o deosebire între clase, cã bogaþii trebuie sã fie onoraþi mai
mult decât sãracii valoroºi. – Hristos, Lumina lumii, p. 73
Când le întorci spatele celor care nu îþi par simpatici ºi
promiþãtori, îþi dai tu seama cã neglijezi tocmai sufletele pe care le
cautã Domnul Hristos? Poate cã ei au cea mai mare nevoie de
înþelegerea ta chiar în momentul când le întorci spatele. În fiecare
adunare de rugãciune ºi închinare, existã suflete care doresc cu
disperare pace ºi odihnã. Poate cã par sã aibã o viaþã neglijentã,
dar ele nu sunt insensibile faþã de influenþa Duhului Sfânt. Multe
dintre ele ar putea fi câºtigate pentru Hristos. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 191 [242]
Chemarea Evangheliei nu trebuie sã fie restrânsã ºi prezentatã
numai câtorva aleºi, despre care noi credem cã ne-ar face onoare
dacã ar primi-o. Solia trebuie sã fie adresatã tuturor. Oriunde se
gãsesc inimi deschise pentru a primi adevãrul, Hristos este gata sã
le dea învãþãturã. – Hristos, Lumina lumii, p. 194
Cinstea, credincioºia, hãrnicia
Când sunt rãspunderi de încredinþat cuiva, întrebarea nu este
dacã persoana respectivã este elocventã sau bogatã, ci dacã este
cinstitã, credincioasã ºi harnicã, pentru cã, oricare ar fi aptitudinile
ei, fãrã aceste calitãþi nu este întru totul potrivitã pentru vreo poziþie
de încredere. – Mãrturii, vol. 4, p. 413
Altruismul
Lucrarea lui Hristos trebuie sã fie exemplul nostru. Fãrã încetare,
El a mers încoace ºi încolo, fãcând bine. În templu ºi în sinagogi,
pe strãzile oraºelor, în pieþe ºi în ateliere, la marginea lacului ºi
printre dealuri, El predica Evanghelia ºi-i vindeca pe bolnavi. Viaþa
Lui era o viaþã de serviciu neegoist ºi trebuie sã fie manualul nostru
de lucru. Iubirea Lui duioasã ºi milostivã mustrã egoismul ºi lipsa
noastrã de simpatie. – Idem, vol. 9, p. 31
Motivul care sã ne îndemne la lucrare pentru Dumnezeu nu
trebuie sã conþinã nimic care tinde cãtre slujirea de sine. Consacrarea
266 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
neegoistã ºi un spirit de jertfire de sine au fost ºi vor fi întotdeauna
prima condiþie a unei slujiri primite de Dumnezeu. Domnul ºi
Învãþãtorul nostru doreºte ca nici un fir de egoism sã nu fie þesut în
lucrarea Sa. În strãduinþele noastre trebuie sã punem tactul ºi
priceperea, precizia ºi înþelepciunea pe care Dumnezeul desãvârºirii
le-a cerut de la clãditorii tabernaculului pãmântesc, însã, în toate
lucrãrile noastre, trebuie sã ne amintim cã cele mai strãlucite talente
sau cele mai scumpe servicii sunt primite numai atunci când eul
este mistuit pe altar, ca o jertfã vie. – Profeþi ºi regi, p. 65
Dintre toþi oamenii din lume, reformatorii ar trebui sã fie cei mai
dezinteresaþi, cei mai blânzi, cei mai politicoºi. În vieþile lor, ar
trebui sã se vadã adevãrata bunãtate a faptelor dezinteresate. –
Divina vindecare, p. 157 [243]
A înceta sã ne îngrijorãm
Din cauza lucrãtorilor neconsacraþi, lucrurile vor merge rãu.
Puteþi sã vãrsaþi lacrimi pentru rezultatul acestui fapt, dar nu vã
îngrijoraþi. Binecuvântatul Domn are sub controlul Sãu înþelept
întreaga Sa lucrare, de la început ºi pânã la sfârºit. Tot ce ne cere El
este ca lucrãtorii sã vinã la El, ca sã-ºi primeascã poruncile ºi sã
asculte de îndrumãrile Sale. El are pe inima Sa divinã totul –
bisericile noastre, centrele noastre misionare, ºcolile noastre de Sabat
ºi instituþiile noastre. De ce sã ne îngrijorãm? Dorinþa arzãtoare de
a vedea cã biserica este o luminã vie ºi strãlucitoare, aºa cum doreºte
Dumnezeu, trebuie sã fie egalatã de o încredere deplinã în
Dumnezeu. – Review and Herald, 14 noiembrie 1893
Cultivaþi un duh de liniºte ºi de odihnã ºi încredinþaþi-I paza
sufletelor voastre lui Dumnezeu, ca unui Creator credincios. El va
pãzi ce este dat în grija Lui. Lui nu-I face plãcere ca noi sã acoperim
altarul Lui cu lacrimile ºi cu plângerile noastre. Aveþi deja destule
lucruri pentru a-L proslãvi pe Dumnezeu, chiar dacã nu vedeþi încã
un suflet convertit. Dar lucrarea cea bunã va merge înainte, numai
dacã voi înºivã veþi merge înainte ºi nu veþi încerca sã ajustaþi totul
dupã propriile idei. Lãsaþi ca pacea lui Dumnezeu sã stãpâneascã
în inimile voastre ºi fiþi recunoscãtori. Lãsaþi ca Domnul sã aibã loc
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 267
liber sã lucreze. Nu-I blocaþi calea. El poate sã lucreze ºi va lucra,
dacã Îl veþi lãsa. – Mãrturii vol. 9, p. 136
Acreditarea divinã
Dumnezeu poate folosi orice persoanã numai în mãsura în care
poate pune Duhul Sãu în templul sufletului. Lucrarea pe care El o
va accepta este lucrarea care reflectã chipul Sãu. Urmaºii Lui
urmeazã sã poarte, ca scrisoare a lor de acreditare în faþa lumii,
caracteristicile de neºters ale principiilor Lui nemuritoare. – Idem,
vol. 7, p. 144
Numele lui Hristos trebuia sã constituie parola, cuvântul lor de
ordine, semnul prin care sã fie deosebiþi, legãtura unirii lor,
autoritatea activitãþii lor, cum ºi izvorul succesului lor. Nimic nu
avea sã fie recunoscut în Împãrãþia Sa, dacã nu purta Numele Sãu
ºi semnãtura Sa. – Faptele apostolilor, p. 28
Promptitudinea
Fiþi niºte oameni prompþi ºi credincioºi, gata în orice clipã sã
vestiþi laudele Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa
minunatã. – Review and Herald, 24 ianuarie 1893 [244]
Servii lui Dumnezeu sã fie pregãtiþi de acþiune, gata oricând sã
meargã înainte, de îndatã ce Providenþa deschide calea. Orice zãbavã
din partea lor îi dã lui Satana timp sã le pregãteascã înfrângerea. –
Patriarhi ºi profeþi, p. 423
Poporul Lui, care þine poruncile, trebuie sã fie totdeauna gata
de slujire. – Mãrturii, vol. 8, p. 247
Cei care sunt cu adevãrat reprezentanþii Domnului Hristos
lucreazã pentru binele altora. Ei se bucurã de înaintarea cauzei lui
Dumnezeu atât acasã, cât ºi în depãrtare. La adunãrile de rugãciune,
ei sunt vãzuþi ºi auziþi, iar influenþa lor este simþitã. Ei vor încerca
sã suplineascã pastorul de a cãrui lucrare nu pot beneficia. Aceºti
credincioºi nu cautã sã-ºi înalþe eul sau sã primeascã merite pentru
îndeplinirea unei mari lucrãri, ci lucreazã cu umilinþã, cu blândeþe
ºi credincioºie, indiferent dacã fac mici servicii sau o mare lucrare,
când este necesar, pentru cã Domnul Hristos a fãcut aºa de mult
pentru ei. – Review and Herald, 6 septembrie 1881
268 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Curajul ºi loialitatea
În aceste zile primejdioase, biserica are nevoie de o armatã de
lucrãtori care, asemenea lui Pavel, s-au educat pentru a fi de folos,
care au o profundã experienþã în lucrurile lui Dumnezeu ºi care
sunt plini de sinceritate ºi zel. Este nevoie de oameni sfinþiþi ºi gata
de sacrificiu de sine; oameni care nu vor ocoli încercãrile ºi
responsabilitatea; oameni care sunt curajoºi ºi devotaþi; oameni în
a cãror inimã Hristos este „Nãdejdea slavei” ºi care, cu buzele atinse
de focul sfânt, vor „propovãdui Cuvântul”. Lucrarea lui Dumnezeu
duce lipsã de astfel de lucrãtori, ºi greºeli fatale, asemenea unei
otrãvi de moarte, întineazã morala ºi întunecã speranþele unei mari
pãrþi a neamului omenesc. – Faptele apostolilor, p. 507
Prin luptã ofensivã în mijlocul împotrivirii, al pericolului, al
pierderii ºi suferinþei omeneºti, lucrarea de salvare de suflete trebuie
continuatã. Într-o anumitã bãtãlie, când unul dintre regimentele
armatei care ataca era împins înapoi de oºtile inamicului, steagul
din frunte a rãmas pe locul lui, în timp ce trupele se retrãgeau.
Cãpitanul a strigat la el sã aducã steagul înapoi, dar rãspunsul a
fost: „Aduceþi [245] oamenii la steag!” Aceasta este lucrarea care
îi revine fiecãrui purtãtor credincios de steag – sã aducã oamenii la
steag. Domnul cere zel. Noi toþi ºtim cã pãcatul multora care
mãrturisesc a fi creºtini este faptul cã le lipseºte curajul ºi energia
de a se aduce pe ei ºi pe cei legaþi de ei la steag. – Mãrturii, vol. 9,
p. 45,46
Dumnezeu nu poate folosi pe oamenii care, în vreme de
primejdie, când sunt necesare puterea, curajul ºi influenþa tuturor,
se tem sã ia o atitudine hotãrâtã pentru dreptate. El cheamã bãrbaþi
care vor putea purta cu credincioºie bãtãlia împotriva celui rãu,
luptând împotriva domniilor ºi puterilor, împotriva stãpânirilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãþii care sunt în
locurile cereºti. Unora ca aceºtia, El le va spune: „Bine, rob bun ºi
credincios, intrã în bucuria stãpânului tãu”. – Profeþi ºi regi, p.142
Dumnezeu cheamã bãrbaþi ca Ilie, Natan ºi Ioan Botezãtorul –
oameni care vor duce solia Sa cu credincioºie, indiferent de urmãri,
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 269
oameni care vor rosti curajos adevãrul, chiar dacã acesta cere sã
jertfeascã tot ce au. – Profeþi ºi regi, p. 142
Grija unui pãstor
Pãstorul care descoperã cã lipseºte una dintre oile sale nu priveºte
nepãsãtor la turma care este adãpostitã în siguranþã, spunând: „Am
nouãzeci ºi nouã de oi ºi mã va costa prea mult necaz ca sã merg în
cãutarea celei rãtãcite. Sã vinã singurã înapoi ºi eu îi voi deschide
poarta ºi o voi lãsa sã intre”. Nu, ci îndatã ce oaia s-a rãtãcit, pãstorul
devine plin de îngrijorare ºi durere. El numãrã oile din nou ºi din
nou. Când este sigur cã s-a pierdut o oaie, nu-ºi gãseºte somnul. Le
lasã pe cele nouãzeci ºi nouã în staul ºi pleacã în cãutarea oii rãtãcite.
Cu cât noaptea este mai întunecatã ºi mai furtunoasã ºi cu cât calea
este mai periculoasã, cu atât mai mare este îngrijorarea pãstorului
ºi cu atât mai stãruitoare este cãutarea lui. El face orice efort posibil
pentru a gãsi oaia pierdutã.
Câtã uºurare sufleteascã simte pãstorul când aude în depãrtare
primul strigãt slab al oii pierdute. Orientându-se dupã sunet, se
caþãrã pe stâncile cele mai abrupte ºi merge chiar pânã la marginea
prãpastiei, riscându-ºi propria viaþã. El îºi continuã cãutarea, în timp
ce strigãtul, din ce în ce mai slab, îi spune cã oaia lui este gata sã
moarã. În cele din urmã, efortul sãu [246] este rãsplãtit. Oaia
pierdutã este gãsitã. Dupã aceea, pãstorul nu o ceartã pentru cã i-a
pricinuit atâta necaz. El nu o mânã cu biciul. Nici mãcar nu încearcã
sã o îndemne spre staul. Ci, plin de bucurie, ia pe umerii sãi creatura
care tremurã. Dacã este rãnitã sau lovitã, o ia în braþe, strângând-o
la pieptul sãu, pentru ca, din cãldura inimii lui, sã-i poatã da viaþã.
Mulþumit cã eforturile lui de a o cãuta nu au fost zadarnice, pãstorul
poartã oaia rãtãcitã înapoi la staul. – Parabolele Domnului Hristos,
p. 187,188
Umilinþa
Când alege bãrbaþi ºi femei pentru slujba Sa, Dumnezeu nu
întreabã dacã au învãþãturã, elocvenþã sau bogãþie lumeascã. El
întreabã: „Umblã ei într-o aºa umilinþã ca Eu sã-i pot învãþa calea
270 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Mea? Pot pune cuvintele Mele pe buzele lor? Mã vor reprezenta ei
pe Mine?” – Mãrturii, vol. 7, p. 144
Când cãutaþi sã-i ajutaþi pe sãraci, pe cei dispreþuiþi ºi pe cei
pãrãsiþi, nu lucraþi pentru ei urcaþi pe picioroangele demnitãþii ºi
superioritãþii voastre, pentru cã în felul acesta nu veþi realiza nimic.
– Idem, vol. 6, p. 277
Ceea ce va conferi comunitãþilor noastre vigoare ºi succes în
eforturile lor nu este o lucrare agitatã, ci una liniºtitã, umilã, nu o
lucrare de paradã, ceva bombastic, ci un efort plin de rãbdare, cu
rugãciune ºi perseverent. – Idem, vol. 5, p. 130
Adesea, umilinþa înfrângerii se dovedeºte o biruinþã, prin aceea
cã ne aratã cât de puþin capabili suntem sã împlinim voia lui
Dumnezeu fãrã ajutorul Lui. – Patriarhi ºi profeþi, p. 633
Talentele modestului þãran sunt necesare în lucrarea din casã în
casã, ºi poate realiza mai mult în aceastã lucrare decât darurile
strãlucite. – Mãrturii vol. 9, p. 38
Tot cerul este interesat de aceastã lucrare pe care o îndeplinesc
solii lui Dumnezeu în lume, în Numele lui Isus Hristos din Nazareth.
Fraþi ºi surori, aceasta este o lucrare mare, iar noi trebuie sã ne
umilim înaintea lui Dumnezeu zi de zi ºi sã nu credem cã
înþelepciunea noastrã este desãvârºitã. Sã ne îndeplinim lucrarea
cu seriozitate. Sã nu ne rugãm ca Dumnezeu sã ne umileascã,
deoarece, dacã Dumnezeu se va ocupa [247] de lucrul acesta, El
ne va umili într-o modalitate care nu ne va fi pe plac. Dar noi trebuie
sã ne umilim singuri zilnic sub braþul puternic al lui Dumnezeu.
Deºi Dumnezeu este cel care lucreazã în noi ºi voinþa, ºi înfãptuirea
dupã buna Sa plãcere, noi trebuie sã cooperãm cu El, în timp ce El
lucreazã prin noi. – Review and Herald, 12 iulie 1887
Noi trebuie sã ne strãduim sã intrãm pe poarta cea strâmtã. Dar
aceastã poartã nu se balanseazã liberã în balamale. Ea nu va lãsa sã
intre niºte caractere îndoielnice. Acum, trebuie sã luptãm pentru
viaþa veºnicã, manifestând o stãruinþã proporþionalã cu valoarea
premiului care se aflã în faþa noastrã. Nu banii, pãmânturile sau
proprietãþile, ci a avea un caracter asemenea Domnului Hristos este
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 271
faptul care va deschide pentru noi porþile Paradisului. Nu demnitatea
sau realizãrile intelectuale vor câºtiga pentru noi o cununã a
nemuririi. Numai cei blânzi ºi smeriþi, care au fãcut din Dumnezeu
izvorul puterii lor, vor primi acest dar. – Southern Watchman,
16 aprilie 1903
Când te întorci de la lucrarea misionarã, nu te lãuda, ci înalþã-L
pe Hristos; înalþã crucea Golgotei. – Mãrturii, vol. 5, p. 595
Înainte de onoare este umilinþa. Pentru a sta într-un loc înalt
înaintea oamenilor, Dumnezeu îl alege pe lucrãtorul care, asemenea
lui Ioan Botezãtorul, ia un loc umil în faþa lui Dumnezeu. Ucenicul
care seamãnã mai mult cu un copil este lucrãtorul care are mai
mult succes în lucrarea lui Dumnezeu. Inteligenþele cereºti pot sã
conlucreze cu acela care nu cautã sã-ºi înalþe eul, ci sã salveze
suflete. – Hristos, Lumina lumii, p. 436
Cumpãtarea
Ar fi bine ca fiecare copil al lui Dumnezeu sã poatã fi impresionat
de necesitatea de a fi cumpãtat în ce priveºte mâncarea, îmbrãcã-
mintea ºi munca, aºa încât sã poatã îndeplini cea mai bunã lucrare
pentru Dumnezeu. Când s-a aflat un timp sub presiunea muncii ºi
a grijii ºi este suprasolicitat fizic ºi intelectual, lucrãtorul trebuie sã
se retragã ºi sã se odihneascã puþin, nu pentru satisfacþia egoistã, ci
pentru a fi mai bine pregãtit în vederea îndatoririlor viitoare. Noi
avem un duºman vigilent, care se aflã mereu pe urmele noastre
pentru a profita de orice slãbiciune, ca sã-ºi facã ispitele eficiente
spre a produce rãul. Când mintea este obositã ºi trupul este slãbit,
el poate sã profite ºi sã asalteze sufletul cu ispitele [248] cele mai
înverºunate, aºa încât sã poatã determina cãderea copilului lui
Dumnezeu. Cel care lucreazã pentru Dumnezeu sã-ºi administreze
cu grijã puterea, iar când este obosit de munca pe care trebuie sã o
aducã la îndeplinire, sã se retragã pentru a se odihni ºi pentru a
intra în comuniune cu Domnul Isus. – Review and Herald, 14 noiem-
brie 1893
Folosirea greºitã a puterilor fizice scurteazã timpul în care viaþa
noastrã poate fi folositã pentru slava lui Dumnezeu ºi ne face
272 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
incapabili sã aducem la îndeplinire lucrarea pe care ne-a încredin-
þat-o Dumnezeu. Prin îngãduinþa de sine care duce la formarea
unor obiceiuri dãunãtoare, culcându-ne la ore târzii ºi satisfãcân-
du-ne apetitul în dauna sãnãtãþii, noi punem bazele slãbiciunii.
Neglijarea exerciþiului fizic ºi suprasolicitarea minþii sau a trupului
dezechilibreazã sistemul nostru nervos. Cei care îºi scurteazã viaþa
prin desconsiderarea legilor naturii ºi devin incapabili pentru slujire
sunt vinovaþi de jaf faþã de Dumnezeu. De asemenea, ei îi jefuiesc
ºi pe semenii lor. Prin comportamentul lor, posibilitatea de a-i
binecuvânta pe alþii ºi însãºi lucrarea pentru care Dumnezeu i-a
trimis în lume sunt micºorate. Aceºti oameni devin incapabili sã
îndeplineascã pânã ºi lucrarea [347] pe care ar fi putut sã o realizeze
într-un timp mai scurt. Dacã, prin obiceiurile noastre dãunãtoare,
lipsim lumea de binele de care ar fi putut sã beneficieze, Domnul
ne considerã vinovaþi. – Parabolele Domnului Hristos, p. 346,347
Dumnezeul nostru este întotdeauna plin de milã ºi înþelept în
toate cerinþele Sale. El nu ne cere sã mergem pe o cale care va duce
la pierderea sãnãtãþii noastre sau la slãbirea puterilor minþii. El nu
ar dori sã lucrãm sub presiune pânã la epuizare totalã ºi la cãdere
nervoasã. Domnul ne-a dat capacitatea de a gândi ºi se aºteaptã sã
o folosim ºi sã lucrãm în armonie cu legile vieþii, pe care le-a pus în
fiinþa noastrã, respectându-le, ca sã putem avea constituþie
echilibratã. Zilele se succed, ºi fiecare aduce cu ea responsabilitãþile
ºi datoriile ei, dar munca de mâine nu trebuie fãcutã astãzi. Cei ce
lucreazã pentru Dumnezeu trebuie sã înþeleagã cât de sfânt este
caracterul lucrãrii ºi sã se pregãteascã pentru munca zilei de mâine,
folosindu-ºi astãzi puterile cu înþelepciune. – Review and Herald,
7 noiembrie 1893 [249]
Odihna ºi meditaþia
Ucenicii lui Isus trebuie sã fie educaþi în aºa fel încât sã ºtie cum
sã lucreze ºi cum sã se odihneascã. În zilele noastre, este nevoie ca
lucrãtorii aleºi ai lui Dumnezeu sã asculte porunca lui Hristos de a
se retrage ºi a se odihni puþin. Multe vieþi preþioase au fost sacrificate
ºi nu ar fi trebuit sã fie, prin ignorarea acestei porunci… Deºi
Calificãri pentru o slujire creºtinã plinã de succes 273
seceriºul este mare ºi lucrãtorii sunt puþini, prin sacrificarea sãnãtãþii
ºi a vieþii, nu se obþine nimic… Existã mulþi lucrãtori obosiþi ºi
slãbiþi, care sunt adânc tulburaþi când vãd cât de mult trebuie sã fie
fãcut ºi cât de puþin pot face ei. Ei doresc nespus o putere fizicã
mai mare pentru a realiza mai mult, dar celor din aceastã categorie,
Domnul Isus le spune: „Veniþi singuri la o parte, într-un loc pustiu,
ºi odihniþi-vã puþin”. – Review and Herald, 7 noiembrie 1893
Viaþa creºtinului nu este alcãtuitã dintr-o activitate neîncetatã
sau dintr-o meditaþie continuã. Creºtinii trebuie sã lucreze stãruitor
pentru salvarea celor pierduþi, dar de asemenea trebuie sã-ºi ia timp
pentru meditaþie, rugãciune ºi studiul Cuvântului lui Dumnezeu.
Nu este de folos a fi în permanenþã sub presiunea muncii ºi a
agitaþiei, deoarece, în felul acesta, evlavia personalã este neglijatã
ºi puterile minþii ºi ale trupului sunt prejudiciate. – Ibidem
Toþi cei care sunt învãþaþi de Dumnezeu au nevoie de ora liniºtitã
de comuniune cu propria inimã, cu natura ºi cu Dumnezeu. În ei
trebuie sã fie descoperitã o viaþã care nu este în armonie cu lumea,
cu obiceiurile sau cu practicile ei; ºi ei au nevoie de o experienþã
personalã în obþinerea unei cunoaºteri a voinþei lui Dumnezeu.
Trebuie sã-L auzim în mod individual adresându-Se inimii. Când
orice alt glas este redus la tãcere ºi când aºteptãm în liniºte înaintea
Sa, tãcerea sufletului scoate ºi mai mult în evidenþã glasul lui
Dumnezeu. El ne porunceºte: „Staþi liniºtiþi ºi sã ºtiþi cã Eu sunt
Dumnezeu”. Aceasta este pregãtirea eficientã în vederea oricãrei
lucrãri pentru Dumnezeu. În mijlocul unei mulþimi grãbite ºi al
încordãrii activitãþilor presante ale vieþii, cel care este împrospãtat
astfel va fi învãluit de o atmosferã de luminã ºi pace. El va primi o
nouã provizie de tãrie fizicã ºi mintalã. Viaþa Sa va rãspândi un
miros plãcut ºi va da pe faþã o putere divinã care va ajunge la
inimile oamenilor. – Divina vindecare, p. 58
Capitolul 25

Duhul Sfânt

Fãgãduinþa revãrsãrii Duhului Sfânt


Nouã, celor de azi, ne aparþine fãgãduinþa Spiritului, tot atât de
real ca ºi primilor ucenici. Dumnezeu va înzestra astãzi bãrbaþi ºi
femei cu putere de sus, aºa cum i-a înzestrat pe aceia care, în Ziua
Cincizecimii, au auzit Cuvântul mântuirii. Chiar în ceasul acesta,
Duhul Sãu ºi harul Sãu sunt pentru toþi aceia care au nevoie de ele
ºi Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. – Mãrturii, vol. 8, p. 20
Fãgãduinþa Duhului Sfânt nu este mãrginitã la vreun anume veac
sau la vreun neam de oameni. Hristos a declarat cã influenþa divinã
a Duhului Sãu avea sã fie cu urmaºii Sãi pânã la sfârºit. Din Ziua
Cincizecimii ºi pânã acum, Mângâietorul a fost trimis la toþi aceia
care s-au predat pe ei înºiºi întru totul lui Hristos ºi slujirii Lui. –
Faptele apostolilor, p. 49
Dumnezeu doreºte sã-ªi învioreze poporul prin darul Duhului
Sfânt, botezându-l din nou cu dragostea Sa. Duhul Sãu cel Sfânt
nu trebuie sã lipseascã din bisericã. Dupã înãlþarea la cer a
Domnului Hristos, asupra ucenicilor credincioºi, care se rugau ºi
aºteptau, Duhul Sfânt a venit cu o deplinãtate ºi o putere care a
ajuns în fiecare inimã. În viitor, Pãmântul trebuie sã fie luminat de
slava lui Dumnezeu. O influenþã divinã trebuie sã strãbatã lumea,
venind de la cei care sunt sfinþiþi prin adevãr. Pãmântul trebuie sã
fie înconjurat de o atmosferã de har. Duhul Sfânt va lucra asupra
inimii oamenilor, descoperindu-le lucrurile lui Dumnezeu. – South-
ern Watchman, 5 septembrie 1905
Duhul Sfânt 275
Este adevãrat cã, în vremea sfârºitului, când lucrarea lui
Dumnezeu de pe pãmânt va merge spre încheiere, eforturile
sârguincioase depuse de credincioºi consacraþi, sub cãlãuzirea
Duhului Sfânt, vor fi însoþite de deosebite semne ale aprobãrii di-
vine. Sub simbolul ploii timpurii ºi al celei târzii, care cad în þãrile Orien-
tului, la vremea semãnatului ºi a seceriºului, proorocii evrei au profe-
tizat despre revãrsarea darului Duhului Sfânt asupra bisericii lui
Dumnezeu într-o mãsurã extraordinarã. Revãrsarea Duhului Sfânt
în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii [251], ºi rezultatele
ei au fost minunate. La sfârºitul timpului, Duhul Sfânt trebuie sã fie
prezent în adevãrata bisericã. – Faptele apostolilor, p. 54,55
Revãrsarea Duhului în zilele apostolilor a fost ploaia timpurie,
ºi cât de glorioase au fost rezultatele! Dar ploaia târzie va fi ºi mai
îmbelºugatã. Care este fãgãduinþa pentru cei ce trãiesc în aceste
zile de pe urmã? „Întoarceþi-vã în cetãþuie, prinºi de rãzboi plini de
nãdejde!” „Cereþi de la Domnul ploaie, ploaie de primãvarã!
Domnul scoate fulgerele ºi vã trimite o ploaie îmbelºugatã, pentru
toatã verdeaþa de pe câmp”. – Mãrturii, vol. 8, p. 21
Bunãvoinþa lui Dumnezeu de a revãrsa Duhul Sfânt
Domnul este mult mai binevoitor sã dea Duhul Sfânt celor care
Îl slujesc decât sunt pãrinþii sã dea daruri bune copiilor lor. – Faptele
apostolilor, p. 50
Oricând ºi în orice loc, în toate întristãrile ºi în toate necazurile,
când împrejurãrile sunt întunecoase ºi viitorul plin de tulburãri, iar
noi ne simþim fãrã putere ºi singuri, Mângâietorul va fi trimis ca
rãspuns la rugãciunea credinþei. Împrejurãrile ne pot despãrþi de
orice prieten pãmântesc; dar nici împrejurarea, nici depãrtarea nu
ne pot despãrþi de Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am
merge, El Se aflã totdeauna la dreapta noastrã ca sã ne sprijine, sã
ne ajute, sã ne ridice ºi sã ne îmbãrbãteze. – Hristos, Lumina lumii,
p. 669,670
Dimineaþã dupã dimineaþã, când vestitorii Evangheliei îngenun-
cheazã înaintea Domnului ºi-ºi reînnoiesc legãmântul de consacrare,
276 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
El le va da prezenþa Duhului Sãu, însoþitã de puterea Lui înviorã-
toare ºi sfinþitoare. Pornind la lucrãrile lor zilnice, ei au asigurarea
cã persoana nevãzutã a Duhului Sfânt îi face în stare sã fie
„împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu”. – Faptele apostolilor,
p. 56
Trãim într-un timp al puterii Duhului Sfânt. Ea cautã sã se
rãspândeascã prin intermediul oamenilor, sporind astfel influenþa
ei în lume. – Southern Watchman, 3 noiembrie 1903 [252]
Condiþiile primirii
Duhul Sfânt va veni la toþi aceia care cer cu rugãminte pâinea
vieþii pentru a o da ºi semenilor lor. – Mãrturii, vol. 6, p. 90
Atunci când aducem inimile noastre în unire cu Hristos, Spiritul
care S-a coborât peste ucenici în ziua Cincizecimii Se va coborî ºi
peste noi. – Idem, vol. 8, p. 246
Faptul cã bogãþiile harului lui Dumnezeu nu se revarsã asupra
oamenilor de pe pãmânt nu se datoreazã vreunei restricþii din partea
Sa. – Parabolele Domnului Hristos, p. 419
Duhul Sfânt aºteaptã ca noi sã-L cerem ºi sã-L primim. – Idem,
p. 121
Deoarece acesta este mijlocul prin care noi trebuie sã primim
putere, de ce nu flãmânzim ºi nu însetãm dupã darul Duhului? De
ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugãm pentru el ºi nu predicãm
despre el? – Faptele apostolilor, p. 50
Dacã împlinirea fãgãduinþei nu se vede aºa cum ar putea fi
vãzutã, aceasta este din cauza faptului cã fãgãduinþa nu este
apreciatã aºa cum ar trebui sã fie. Dacã ar voi, ar fi cu toþii umpluþi
cu Duhul Sfânt. – Ibidem
Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt, fiecare lucrãtor ar trebui
sã înalþe rugãciunile lui cãtre Dumnezeu. Grupuri de lucrãtori
creºtini ar trebui sã se adune pentru a cere un ajutor deosebit,
înþelepciune cereascã, pentru ca sã ºtie cum sã plãnuiascã ºi cum
sã aducã la îndeplinire, cu înþelepciune, aceste planuri. În mod
Duhul Sfânt 277
deosebit, ei ar trebui sã se roage ca Dumnezeu sã-i boteze pe aleºii
Sãi, trimiºi în câmpurile misionare, cu o bogatã mãsurã a Duhului
Sãu. – Faptele apostolilor, p. 50, 51
Creºtinii sã dea la o parte orice neînþelegere ºi sã se consacre lui
Dumnezeu pentru mântuirea celor pierduþi. Sã cearã în credinþã
binecuvântarea fãgãduitã, ºi ea va veni. – Mãrturii, vol. 8, p. 21
Ucenicii nu au cerut o binecuvântare pentru ei înºiºi. Ei erau
împovãraþi de responsabilitatea pentru suflete. Evanghelia trebuia
sã fie dusã pânã la marginile pãmântului, iar ei cereau înzestrarea
cu puterea pe care Domnul Hristos o fãgãduise. Atunci, Duhul Sfânt
a fost revãrsat ºi mii de oameni au fost convertiþi într-o singurã zi.
– Southern Watchman, 1 august 1905 [253]
Hristos a fãgãduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, ºi fãgãduinþa
ne aparþine în aceeaºi mãsurã ca ºi celor dintâi ucenici. Dar, ca
oricare altã fãgãduinþã, ºi aceasta este datã în mod condiþionat. Sunt
mulþi care cred ºi mãrturisesc cã au încredere în fãgãduinþa
Domnului; ei vorbesc despre Hristos ºi despre Duhul Sfânt ºi, cu
toate acestea, n-au nici un folos. Ei nu-ºi supun sufletul pentru a fi
îndrumat ºi cãlãuzit de puterile cereºti. Noi nu putem folosi Duhul
Sfânt. Duhul trebuie sã ne foloseascã pe noi. Dumnezeu lucreazã
prin Duhul în poporul Sãu „ºi voinþa, ºi înfãptuirea dupã buna Lui
plãcere”. Dar mulþi nu vor sã se supunã acestei acþiuni. Ei doresc
sã se conducã singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul
ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor care-L cautã cu umilinþã
pe Dumnezeu, care urmeazã cãlãuzirea ºi harul Sãu. Puterea lui
Dumnezeu aºteaptã sã fie cerutã ºi primitã. Aceastã binecuvântare
fãgãduitã, dacã este cerutã prin credinþã, aduce cu sine toate
celelalte binecuvântãri. Ea se dã potrivit cu bogãþiile harului lui
Hristos, ºi El este gata sã-i dea fiecãrui suflet atât cât poate sã
primeascã. – Hristos, Lumina lumii, p. 672
Marea revãrsare a Duhului lui Dumnezeu, care lumineazã
întregul pãmânt cu slava Sa, nu va veni pânã când noi nu le-am
adus oamenilor lumina, pentru ca ei sã ºtie din experienþã ce
înseamnã a fi împreunã-lucrãtor cu Dumnezeu. Când vom fi
278 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
consacraþi cu toatã inima în slujba lui Hristos, Dumnezeu va
recunoaºte acest fapt, revãrsându-ªi Duhul fãrã mãsurã, dar acest
lucru nu va avea loc pânã când cea mai mare parte a membrilor
bisericii nu vor fi împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu. – Review and
Herald, 21 iulie 1896
Condiþia esenþialã pentru succes
Prezenþa Duhului Sfânt cu lucrãtorii lui Dumnezeu va da vestirii
adevãrului o putere pe care nici toatã puterea sau slava lumii n-o
poate da. – Faptele apostolilor, p. 51
Dumnezeu nu ne cere sã îndeplinim prin propria putere lucrarea
care se aflã în faþa noastrã. El a prevãzut ajutor divin pentru toate
situaþiile de urgenþã în care resursele noastre omeneºti sunt
insuficiente. El dã Duhul Sfânt pentru a ajuta în fiecare dificultate,
pentru a întãri speranþa ºi asigurarea noastrã, pentru a ilumina mintea
noastrã ºi pentru a ne curãþi inima. – Southern Watchman, 1 august
1905 [254]
Dupã coborârea Duhului Sfânt, ucenicii au fost aºa de plini de
iubire faþã de El ºi faþã de aceia pentru care El a murit, încât inimile
se înduioºau de cuvintele pe care ei le rosteau ºi de rugãciunile pe
care le înãlþau. Ei vorbeau în puterea Duhului Sfânt ºi, sub influenþa
acestei puteri, mii au fost convertiþi. – Faptele apostolilor, p. 22
Nu existã nici o limitã pentru capacitatea de a fi folositor a aceluia
care, lãsând eul la o parte, face loc în inima lui pentru lucrarea
Duhului Sfânt ºi trãieºte o viaþã pe deplin consacratã lui Dumnezeu.
– Southern Watchman, 1 august 1905
Care a fost rezultatul revãrsãrii Duhului Sfânt în Ziua Cincize-
cimii? Vestea bunã a învierii Mântuitorului a fost dusã aproape
pânã la cele mai îndepãrtate graniþe ale lumii cunoscute… Prin
lucrarea lor, în bisericã au intrat oameni aleºi, care, acceptând
Cuvântul vieþii, ºi-au consacrat viaþa în lucrarea de a le vesti altora
speranþa care a umplut inima lor cu pace ºi bucurie. „Împãrãþia
cerurilor este aproape”. Ei nu puteau fi nici reþinuþi, nici intimidaþi
de ameninþãri. Domnul vorbea prin ei ºi, oriunde mergeau, cei
Duhul Sfânt 279
bolnavi erau vindecaþi, iar sãracilor li se propovãduia Evanghelia.
Când oamenii se încredinþeazã conducerii Duhului lui Dumnezeu,
El poate sã lucreze cu tot atâta putere. – Southern Watchman, 1
august 1905
Duhul Sfânt este adierea vieþii spirituale în suflet. Împãrtãºirea
Duhului este împãrtãºirea vieþii lui Hristos. Pe cel care-L primeºte,
îl umple cu însuºirile lui Hristos. Numai aceia care sunt învãþaþi în
felul acesta de Dumnezeu, aceia care se bucurã de lucrarea lãuntricã
a Duhului ºi în a cãror viaþã se descoperã viaþa lui Hristos urmeazã
sã stea ca reprezentanþi între oameni, pentru a sluji în folosul
bisericii. – Hristos, Lumina lumii, p. 805
În curând vor avea loc schimbãri deosebite ºi grabnice, iar
poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie înzestrat cu Duhul Sfânt, aºa
încât, cu înþelepciune cereascã, sã poatã face faþã grelelor încercãri
ale acestor vremuri ºi, pe cât este cu putinþã, sã acþioneze împotriva
miºcãrilor demoralizatoare ale lumii. Dacã biserica nu doarme,
[255] dacã cei ce urmeazã lui Hristos vegheazã ºi se roagã, ei pot
avea luminã pentru a înþelege ºi aprecia miºcãrile vrãjmaºului. –
Mãrturii, vol. 6, p. 436
O fãgãduinþã neapreciatã
Domnul Hristos a declarat cã influenþa dumnezeiascã a Duhului
urma sã fie cu urmaºii Sãi pânã la sfârºit. Dar fãgãduinþa nu este
apreciatã aºa cum ar trebui ºi, de aceea, împlinirea ei nu se vede
aºa cum ar fi cu putinþã. Fãgãduinþa cu privire la Duhul Sfânt este
ceva la care se cugetã prea puþin, iar rezultatul este numai ceea ce
s-ar putea aºtepta – secetã spiritualã, întuneric spiritual, decãdere
ºi moarte spiritualã. Lucruri mai mãrunte ocupã atenþia, iar puterea
dumnezeiascã necesarã pentru creºterea ºi prosperitatea bisericii,
care ar aduce dupã sine toate celelalte binecuvântãri, lipseºte, deºi
este oferitã în plinãtatea ei nemãrginitã. – Idem, vol. 8, p. 21
Unii aºteaptã inactivi un timp de înviorare
Sunt unii dintre cei care, în loc sã desãvârºeascã în mod înþelept
ocaziile prezente, aºteaptã în lenevie vreun timp special de înviorare
280 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
spiritualã, în care capacitatea lor de a-i lumina pe alþii sã creascã
mult mai mult. Ei neglijeazã astfel datoriile ºi privilegiile prezente
ºi îngãduie ca lumina lor sã ardã slab, în timp ce privesc înainte
spre un timp când, fãrã nici un efort din partea lor, vor ajunge sã
primeascã o binecuvântare deosebitã, prin care vor fi transformaþi
ºi fãcuþi destoinici pentru lucrare. – Faptele apostolilor, p. 54
Succesorul lui Hristos
Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fãrã trup omenesc
ºi deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc,
Hristos nu putea sã fie prezent peste tot, în acelaºi timp. De aceea,
era spre binele lor ca El sã meargã la Tatãl ºi sã trimitã Duhul Sfânt
ca înlocuitor pe pãmânt. Nimeni nu mai putea spune cã avea un
avantaj din cauzã cã se gãsea într-un anumit loc sau pentru cã avea
legãturã personalã cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în
legãturã cu toþi. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacã nu
S-ar fi înãlþat. – Hristos, Lumina lumii, p. 669 [256]
Duhul Sfânt la lucru încã de la început
Prin Duhul Sãu Cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin
unelte omeneºti, în vederea împlinirii planului Sãu în favoarea
neamului omenesc cãzut. Lucrul acesta s-a manifestat în viaþa
patriarhilor. De asemenea, în biserica din pustie, în vremea lui Moise,
Dumnezeu le-a dat Duhul Sãu cel bun ca sã-i înveþe. În zilele
apostolilor, El a lucrat de asemenea cu putere pentru biserica Sa,
prin mijlocirea Duhului Sfânt. Aceeaºi putere care i-a susþinut pe
patriarhi, care a dat lui Caleb ºi lui Iosua credinþã ºi curaj ºi care a
fãcut rodnicã lucrarea bisericii apostolice, i-a susþinut pe copiii
credincioºi ai lui Dumnezeu din toate veacurile urmãtoare. Prin
puterea Duhului Sfânt, în evul mediu, creºtinii valdenzi au fost
ajutaþi sã pregãteascã calea spre Reformã. Aceeaºi putere, care a
fãcut sã aibã succes eforturile bãrbaþilor ºi ale femeilor nobile care
au fãcut lucrare de pionierat pe calea înfiinþãrii de misiuni moderne,
cum ºi pentru traducerea Bibliei în limbile ºi dialectele tuturor
neamurilor ºi popoarelor. – Faptele apostolilor, p. 53
Capitolul 26

Asigurarea succesului

Garanþia divinã
Dumnezeu va face lucrarea, dacã noi îi vom pune la dispoziþie
instrumentele. – Mãrturii, vol. 9, p. 107
Dumnezeu va accepta serviciul fãcut din toatã inima ºi va
îndrepta El Însuºi deficienþele. – Divina vindecare, p. 150
Orice faptã de dreptate va fi imortalizatã, deºi cel care a fãcut-o
poate sã nu vadã cã el a fãcut ceva vrednic de luat în seamã. –
Mãrturii, vol. 2, p. 683
Dacã voi sunteþi cu adevãrat consacraþi, Dumnezeu îi va aduce
ºi pe alþii la adevãr prin voi, oameni pe care El îi poate folosi ca
instrumente prin care sã ducã lumina la mulþi oameni care bâjbâie
în întuneric. – Idem, vol. 7, p. 63
Adevãrul trebuie sã triumfe în curând în glorie, ºi toþi cei care
aleg acum sã fie împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu vor birui
împreunã cu El. – Idem, vol. 9, p. 135
Fiecãruia care se oferã Domnului pentru slujire, fãrã a reþine
ceva, i se dã putere pentru obþinerea unor rezultate nemãsurat de
mari. – Idem, vol. 7, p. 30
Când lucrãm sârguincios pentru salvarea semenilor noºtri,
Dumnezeu face sã prospere fiecare efort al nostru. – Idem,
vol. 9, p. 86
282 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Domnul are un loc pentru fiecare în marele Sãu plan. Talente
care nu sunt necesare nu sunt date. Sã zicem cã talentul e mic.
Dumnezeu are un loc ºi pentru el, ºi acel talent unic, dacã e folosit
cu credincioºie, va face exact lucrarea pe care Dumnezeu
intenþioneazã ca el sã o facã. – Mãrturii, vol. 9, p. 37
Cei mai umili lucrãtori, cooperând cu Hristos, pot atinge corzi
ale cãror vibraþii vor rãsuna pânã la marginile pãmântului ºi se vor
aduna într-un cânt ce va strãbate veacurile nesfârºite. – Divina
vindecare, p. 159
Succesul adevãrat în orice ramurã de lucru nu este urmarea
ºansei, a întâmplãrii sau a destinului. Este lucrarea providenþelor
lui Dumnezeu, rãsplata credinþei ºi a înþelepciunii, a virtuþii ºi a
stãruinþei. Calitãþile mintale curate [258] ºi un nivel moral înalt nu
sunt urmarea întâmplãrii. Dumnezeu oferã ocaziile, succesul
depinde de felul cum le folosim. – Profeþi ºi regi, p. 486
Cei care se simt îndemnaþi sã intre în lucrare, fie în teritoriile de
acasã, fie în regiunile îndepãrtate, trebuie sã înainteze în Numele
Domnului. Dacã depind de Dumnezeu pentru a primi har ºi putere,
vor avea succes. La început, lucrarea lor poate sã fie micã, dar
dacã respectã planurile Domnului, ea se va extinde. Dumnezeu
trãieºte. El va lucra pentru lucrãtorul dezinteresat, care se sacrificã,
oricine ºi oriunde s-ar afla el. – Southern Watchman, 9 aprilie 1903
Cooperarea îngerilor
Avem nevoie sã înþelegem misiunea îngerilor mai bine decât o
facem acum. Ar fi bine sã ne amintim cã fiecare copil credincios al
lui Dumnezeu trebuie sã conlucreze cu fiinþele cereºti. Nevãzutele
oºtiri ale luminii ºi puterii îi însoþesc pe cei blânzi ºi umili care cred
ºi se prind de fãgãduinþele lui Dumnezeu. Heruvimi, serafimi ºi
îngeri neîntrecuþi în putere stau la dreapta lui Dumnezeu, „toþi, duhuri
slujitoare trimise sã îndeplineascã o slujbã pentru cei ce vor moºteni
mântuirea” – Faptele Apostolilor, p. 154
Aduceþi-vã aminte cã Domnul Isus este Maestrul lucrãtor. El
udã sãmânþa semãnatã. El pune în mintea voastrã cuvinte care vor
miºca inimi. – Mãrturii, vol. 9, p. 41
Asigurarea succesului 283
Consacraþi-vã cu totul lucrãrii lui Dumnezeu. El e tãria voastrã
ºi El va fi la dreapta voastrã, ajutându-vã sã împliniþi planurile Lui
pline de îndurare. – Mãrturii, vol. 9, p. 41
Fiinþele cereºti vor conlucra cu oamenii care cautã cu o credinþã
hotãrâtã sã atingã acea desãvârºire a caracterului, care se va da pe
faþã apoi prin fapte desãvârºite. Fiecãrei persoane angajate în aceastã
lucrare, Domnul Hristos îi spune: Eu sunt la dreapta ta, ca sã te
ajut. – Parabolele Domnului Hristos, p. 332
Când coopereazã cu voinþa lui Dumnezeu, voinþa omului devine
atotputernicã. Tot ce trebuie fãcut ca urmare a poruncii Sale, poate
fi adus la îndeplinire prin puterea Sa. Toate poruncile lui Dumnezeu
transmit ºi puterea necesarã pentru împlinirea lor. – Idem, p. 333
[259]
Lucrând pentru sufletele care pier, voi aveþi tovãrãºia îngerilor.
Mii de mii ºi zeci de mii de îngeri aºteaptã sã conlucreze cu membrii
comunitãþilor noastre, comunicându-le lumina pe care Dumnezeu
a dat-o în chip atât de generos, ca un popor sã poatã fi pregãtit
pentru venirea lui Hristos. – Mãrturii, vol. 9, p. 129
Îngerii cerului sunt gata sã coopereze în aceastã lucrare. Toate
resursele cerului sunt la dispoziþia celor care cautã sã-i salveze pe
cei pierduþi. Îngerii te vor ajuta sã ajungi la cei mai nepãsãtori ºi
mai împietriþi pãcãtoºi. Iar când unul dintre ei este adus înapoi la
Dumnezeu, tot cerul este plin de fericire, serafimii ºi heruvimii îºi
ating harfele de aur ºi cântã laude la adresa lui Dumnezeu ºi a
Mielului pentru mila ºi bunãtatea lor iubitoare faþã de copiii
oamenilor. – Parabolele Domnului Hristos, p. 197
Acela care i-a chemat pe pescarii din Galileea îi cheamã încã pe
oameni în serviciul Sãu. El este aºa de binevoitor sã dea pe faþã
puterea Sa prin noi cum a fãcut-o cu cei dintâi ucenici. Oricât am fi
de nedesãvârºiþi ºi de pãcãtoºi, Domnul ne oferã pãrtãºia cu El ºi
ucenicia lui Hristos. El ne invitã sã luãm parte la învãþãturile
dumnezeieºti, pentru ca, unindu-ne cu Hristos, sã putem face
lucrãrile lui Dumnezeu. – Hristos, Lumina lumii, p. 297
284 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
Nu vã gândiþi cã Hristos îi preþuieºte pe aceia care trãiesc întru
totul pentru El? Nu vã gândiþi cã El îi viziteazã pe aceia care, ca ºi
preaiubitul Ioan, sunt din cauza Lui în locuri grele ºi pline de
încercãri? El îi gãseºte pe cei credincioºi ai Sãi ºi stã în comuniune
cu ei, încurajându-i ºi întãrindu-i. Iar îngeri de la Dumnezeu, care
exceleazã în putere, sunt trimiºi de Dumnezeu sã slujeascã
lucrãtorilor Sãi, oameni care le propovãduiesc adevãrul acelora care
nu-l cunosc. – Mãrturii, vol. 8, p. 17
Tot cerul e în activitate, iar îngerii lui Dumnezeu aºteaptã sã
conlucreze cu toþi cei ce fac planuri ca sufletele pentru care Hristos
a murit sã poatã auzi vestea cea bunã a mântuirii. Îngerii care le
servesc celor ce urmeazã sã fie moºtenitori ai mântuirii spun fiecãrui
sfânt adevãrat: „Este de lucru pentru tine”. „Duceþi-vã... ºi vestiþi
norodului toate cuvintele vieþii acesteia” (Fapte 5,20). Dacã aceia
cãrora li se vorbeºte ar asculta îndemnul, Domnul ar pregãti calea
[260] înaintea lor, dându-le în mâini mijloacele cu ajutorul cãrora
sã poatã merge. – Idem, vol. 6, p. 433,434
Într-o vreme ca aceasta, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie
sã se angajeze activ în ajutorarea altora. Când cei ce au ajuns la
înþelegerea adevãrului Bibliei cautã bãrbaþi ºi femei care tânjesc
dupã luminã, îngerii lui Dumnezeu îi însoþesc. ªi acolo unde merg
îngerii, nimeni nu trebuie sã se teamã sã înainteze. Ca urmare a
eforturilor credincioase ale lucrãtorilor consacraþi, mulþi vor fi întorºi
de la idolatrie la închinarea la Dumnezeu. Mulþi vor înceta sã mai
cinsteascã întocmirile fãcute de om ºi vor lua atitudine fãrã teamã
de partea lui Dumnezeu ºi a Legii Sale. – Profeþi ºi regi, p. 171
Stãpânirile ºi puterile cerului vegheazã asupra luptei pe care, în
împrejurãri ce par descurajatoare, o au de dus slujitorii lui
Dumnezeu. Noi biruinþe sunt dobândite, noi onoruri, câºtigate atunci
când creºtinii, grupându-se în jurul steagului Mântuitorului lor,
pornesc sã dea lupta cea bunã a credinþei. Toþi îngerii cerului sunt
în slujba poporului lui Dumnezeu umil ºi credincios. În timp ce
oºtirea de lucrãtori a Domnului, de aici, de jos, înalþã cântecele lor
de laudã, corul de sus se uneºte cu ei, proslãvind pe Dumnezeu ºi
pe Fiul Sãu. – Faptele apostolilor, p. 154
Asigurarea succesului 285
Nu puterea care vine de la oameni conferã succes lucrãrii, ci
puterea lui Dumnezeu, care lucreazã cu slujitorii omeneºti este cea
care duce lucrarea la desãvârºire. Un Pavel poate semãna ºi un
Apolo poate uda, dar Dumnezeu este cel care face sã creascã. Omul
nu poate sã facã partea lui Dumnezeu în lucrare. Ca slujitor omenesc,
el poate sã coopereze cu Dumnezeu ºi sã facã tot ce poate mai
bine, cu simplitate ºi blândeþe, înþelegând cã Dumnezeu este Marele
Maestru Lucrãtor. Deºi oamenii pot sã treacã la odihnã, lucrarea
nu va înceta, ci va merge mai departe pânã va fi încheiatã. – Re-
view and Herald, 14 noiembrie 1893
Întotdeauna, creºtinul are un ajutor puternic în Domnul. Poate
cã nu cunoaºtem modul în care ne ajutã Dumnezeu, dar ºtim un
lucru: niciodatã, El nu-i va pãrãsi pe aceia care îºi pun încrederea
în El. Dacã ar ºti creºtinii de câte ori Domnul le-a rânduit calea
pentru ca planurile [261] vrãjmaºului cu privire la ei sã nu se
împlineascã, nu s-ar mai poticni, plângându-se. Credinþa lor s-ar
întemeia pe Dumnezeu ºi nici o încercare n-ar avea putere sã-i
doboare. Ei L-ar recunoaºte ca înþelepciunea ºi tãria lor, ºi El ar
face sã se împlineascã ceea ce doreºte: sã lucreze prin ei. – Profeþi
ºi regi, p. 576
Toþi cei care se angajeazã în slujire sunt mâinile care Îl ajutã pe
Dumnezeu. Ei sunt împreunã-lucrãtori cu îngerii sau, mai degrabã,
ei sunt agenþii umani prin care îºi îndeplinesc îngerii misiunea.
Îngerii vorbesc prin glasurile lor ºi lucreazã prin mâinile lor. Iar
lucrãtorii umani, cooperând cu agenþii cereºti, se bucurã de
avantajul educaþiei ºi al experienþei acestora. – Educaþie, p. 271
Domnul Hristos îi cheamã pe toþi, bãrbaþi ºi femei, sã îmbrace
armura neprihãnirii Sale ºi sã înceapã sã lucreze. „Eu sunt la dreapta
ta, ca sã te ajut”, declarã El. Spuneþi-I lui Dumnezeu toate încercãrile
ºi dificultãþile voastre. El nu va trãda niciodatã încrederea voastrã.
Nimic nu este aºa de preþios pentru Domnul Hristos, cum este
proprietatea Sa rãscumpãratã, biserica Sa, lucrãtorii care merg sã
rãspândeascã seminþele adevãrului… Gândiþi-vã la Domnul Isus.
El Se aflã în locul Sãu sfânt, nu în singurãtate, ci înconjurat de zece
286 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
mii de ori câte zece mii de îngeri cereºti, care aºteaptã sã împlineascã
poruncile Sale. Iar El le porunceºte sã meargã ºi sã lucreze pentru
cel mai slab dintre sfinþii care îºi pun încrederea în Dumnezeu. Cei
din înalta societate ºi oamenii umili, bogaþii ºi sãracii au la dispoziþie
acelaºi ajutor. – Southern Watchman, 7 noiembrie 1905
Nu ar trebui sã ne gândim la neruºitã
Cei care lucreazã pentru Hristos nu trebuie sã gândeascã niciodatã
ºi, cu atât mai puþin, sã vorbeascã despre eºecul lucrãrii lor. Domnul
Isus ne face eficienþi în toate lucrurile. Duhul Sãu trebuie sã fie
sursa inspiraþiei noastre ºi, dacã ne aºezãm în mâinile Sale spre a fi
niºte mijloace de rãspândire a luminii, resursele noastre pentru
facerea binelui nu se vor epuiza niciodatã. Putem lua din plinãtatea
Sa ºi putem primi din harul Sãu, care nu cunoaºte nici o limitã. –
Slujitorii Evangheliei, p. 19
Când ne consacrãm pe deplin lui Dumnezeu ºi respectãm
îndrumãrile Sale în lucrarea noastrã, El Însuºi κi asumã
responsabilitatea pentru realizarea ei. Dumnezeu nu doreºte sã
punem la îndoialã succesul eforturilor noastre sincere. Nu ar trebui
sã ne gândim [262] nici mãcar o singurã clipã la nereuºitã. Noi
trebuie sã cooperãm cu Acela care nu dã greº niciodatã. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 363
Domnul este decepþionat când poporul Sãu se subapreciazã. El
doreºte ca moºtenirea aleasã sã se aprecieze dupã preþul pe care El
l-a pus asupra lor. Dumnezeu i-a dorit, altfel nu ar fi trimis pe Fiul
Sãu într-o misiune scump plãtitã pentru a-i rãscumpãra. El are o
lucrare pentru ei ºi este foarte mulþumit când ei Îi adreseazã cele
mai mari cereri, preamãrind astfel Numele Sãu. Ei pot sã se aºtepte
la lucruri mari, dacã au credinþã în fãgãduinþele Sale. – Hristos,
Lumina lumii, p. 668
Un succes pe mãsurã
Când Dumnezeu deschide o cale pentru îndeplinirea unei
anumite lucrãri ºi dã asigurarea reuºitei, unealta aleasã trebuie sã
facã tot ce stã în puterea sa pentru a înfãptui rezultatul fãgãduit. Pe
Asigurarea succesului 287
mãsura entuziasmului ºi a stãruinþei cu care este dusã lucrarea înainte,
va fi ºi reuºita. – Profeþi ºi regi, p. 263
Motivaþia unei slujiri pline de succes
Orice este fãcut din iubire curatã, fie cât de puþin sau de
neînsemnat în faþa oamenilor, este întru totul roditor, pentru cã
Dumnezeu priveºte mai mult nu la cât a fãcut cineva, ci cu câtã
iubire a fãcut. – Mãrturii, vol. 2, p. 135
Zece lucrãtori convertiþi cu adevãrat, cu o dispoziþie sufleteascã
binevoitoare, neegoiºti, pot face în câmpul misionar mai mult decât
o sutã care îºi limiteazã eforturile la repetarea unor forme ºi la
pãstrarea regulilor în mod mecanic, lucrând fãrã o adâncã iubire
pentru suflete. – Idem, vol. 4, p. 602
Nu capacitãþile pe care le aveþi acum sau pe care le veþi avea
vreodatã sunt cele care vã vor da succesul, ci lucrurile pe care le
poate face Domnul pentru voi. Trebuie sã avem mult mai puþinã
încredere în ceea ce poate face omul ºi mult mai multã încredere în
ceea ce poate face Dumnezeu pentru fiecare suflet care crede. El
doreºte cu ardoare ca voi sã-L cãutaþi prin credinþã. Dumnezeu
vrea sã aºteptaþi lucruri mari de la El. El doreºte cu nerãbdare sã vã
ofere atât înþelegerea lucrurilor pãmânteºti, trecãtoare, cât ºi a
lucrurilor spirituale. Domnul poate ascuþi intelectul vostru. El vã
poate da tact ºi îndemânare. Puneþi la lucru talentele voastre, [263]
cereþi-I lui Dumnezeu înþelepciune, ºi vã va fi datã. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 146
Untdelemnul harului le dã oamenilor curajul ºi le inspirã motivele
pentru a face în fiecare zi lucrarea pe care le-o încredinþeazã
Dumnezeu. Cele cinci fecioare neînþelepte aveau lãmpi (care
înseamnã o cunoaºtere a adevãrului Scripturii), dar nu aveau harul
lui Hristos. Zi de zi, ele îndeplineau o serie de ceremonii ºi îndatoriri
exterioare, dar slujirea lor era lipsitã de viaþã ºi de neprihãnirea lui
Hristos. Soarele Neprihãnirii nu strãlucise în inima ºi în mintea lor,
iar ele nu aveau dragostea de adevãr care este în armonie cu modelul
vieþii ºi al caracterului Domnului Hristos. Untdelemnul harului nu
288 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
era combinat cu strãduinþele lor. Religia lor era ca o coajã lipsitã de
adevãratul miez. Ele se ataºaserã cu putere de formele doctrinare,
dar erau amãgite în ce priveºte viaþa lor de credinþã, pline de
îndreptãþirea proprie, nereuºind sã înveþe lecþiile din ºcoala lui
Hristos, care, dacã ar fi fost aplicate, le-ar fi fãcut sã fie înþelepte
pentru mântuire. – Review and Herald, 27 martie 1894
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie sã fie adusã la îndeplinire prin
cooperarea dintre slujitorii cereºti ºi cei omeneºti. Cei care sunt
mulþumiþi de ei înºiºi pot sã parã a fi activi în lucrarea lui Dumnezeu,
dar, dacã nu se roagã, activitatea lor nu are nici o valoare. Dacã ar
privi la cãdelniþa îngerului care stã lângã altarul de aur, înaintea
tronului înconjurat de curcubeu, ei ar vedea cã meritele lui Isus
trebuie sã fie amestecate cu rugãciunile ºi eforturile noastre, deoarece
altfel sunt tot aºa de lipsite de vrednicie ca jertfa lui Cain. Dacã am
vedea toatã activitatea slujitorilor omeneºti, aºa cum o vede
Dumnezeu, am înþelege cã numai lucrarea îndeplinitã cu multã
rugãciune, care este sfinþitã prin meritele lui Hristos, va rezista la
încercarea judecãþii. Când va avea loc marea cercetare, atunci veþi
revedea totul ºi veþi face deosebire între acela care I-a slujit lui
Dumnezeu ºi acela care nu I-a slujit. – Idem, 4 iulie 1893
Religia legalistã nu este un rãspuns pentru veacul acesta. S-ar
putea ca noi sã îndeplinim toate actele exterioare ale slujirii, ºi, cu
toate acestea, sã fim tot pe atât de lipsiþi de influenþa înviorãtoare a
Duhului Sfânt, [264] dupã cum dealurile din Ghilboa erau lipsite
de rouã ºi de ploaie. Toþi avem nevoie de o înviorare spiritualã; ºi
avem, de asemenea, nevoie de razele strãlucitoare ale Soarelui
neprihãnirii, care sã îmblânzeascã ºi sã supunã inimile noastre. În
ce priveºte principiile, trebuie sã fim totdeauna tari ca stânca.
Principiile Bibliei trebuie sã fie propovãduite ºi apoi sã fie susþinute
de o sfântã trãire a lor. – Mãrturii, vol. 6, p. 417,418
Succesul nu depinde atât de mult de talent, cât de energie ºi
bunãvoinþã. Nu a avea talente strãlucite este lucrul care ne face în
stare sã îndeplinim o slujire care sã poatã fi primitã, ci împlinirea
conºtiincioasã a îndatoririlor zilnice, un spirit mulþumitor, un interes
Asigurarea succesului 289
sincer, natural faþã de binele celorlalþi. În lucrul cel mai umil, se
poate câºtiga adevãrata superioritate. Datoriile cele mai obiºnuite,
îndeplinite cu credincioºie iubitoare, sunt plãcute în ochii lui
Dumnezeu. – Profeþi ºi regi, p. 219
Fãptura bine cumpãnitã a unui caracter frumos ºi puternic se
clãdeºte prin îndeplinirea personalã a datoriilor. Credincioºia sã
caracterizeze viaþa noastrã atât în lucrurile cele mai mari, cât ºi în
cele mici. Purtarea cinstitã în cele mici, îndeplinirea micilor lucrãri
de credincioºie ºi amabilitate vor lumina cãrarea vieþii, iar atunci
când lucrarea noastrã pe pãmânt se va încheia, se va dovedi cã
fiecare datorie împlinitã cu credincioºie a avut o influenþã spre bine,
influenþã care nu va trece niciodatã. – Patriarhi ºi profeþi, p. 574
Lãsaþi rezultatele în grija lui Dumnezeu
Este posibil ca sãmânþa bunã a Cuvântului sã rãmânã nevãzutã
pentru o vreme, ascunsã într-o inimã rece, egoistã ºi lumeascã,
fãrã a da nici un semn cã a prins rãdãcini, dar, dupã un timp,
când inspiraþia Duhului lui Dumnezeu pãtrunde în suflet, sãmânþa
ascunsã încolþeºte ºi, în cele din urmã, aduce roade spre slava lui
Dumnezeu. În lucrarea pe care o îndeplinim de-a lungul unei vieþi
întregi, nu ºtim care dintre faptele noastre vor avea rezultate. Nu
ne-a fost dat nouã sã stabilim lucrul aceasta. Noi trebuie sã ne
facem lucrarea ºi sã lãsãm rezultatele în grija lui Dumnezeu.
„Dimineaþa, seamãnã-þi sãmânþa ºi pânã seara nu lãsa mâna sã þi
se odihneascã, fiindcã nu ºtii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau
dacã amândouã sunt deopotrivã de bune”. Dumnezeul marelui
Legãmânt declarã cã, atât „cât va fi pãmântul, nu va înceta
semãnatul ºi seceratul…!” Agricultorul arã ºi seamãnã, având
încredere în aceastã fãgãduinþã. Cu aceeaºi credinþã trebuie sã
îndeplinim ºi lucrarea de semãnare spiritualã, având încredere în
asigurarea lui Dumnezeu: „Tot aºa [265] ºi Cuvântul Meu, care
iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fãrã rod, ci va face voia
Mea ºi va împlini planurile Mele”. „Cel ce umblã plângând când
aruncã sãmânþa se întoarce cu veselie, când îºi strânge snopii”. –
Parabolele Domnului Hristos, p. 65
Capitolul 27

Răsplata slujirii

O rãsplatã preþioasã
Slujirea lui Dumnezeu nu este degeaba. Existã o rãsplatã
nepreþuitã pentru cei care îºi consacrã viaþa pentru serviciul Lui. –
Mãrturii, vol. 4, p. 107
Orice sacrificiu fãcut pentru lucrarea Lui va fi rãsplãtit dupã
„nemãrginita bogãþie a harului Sãu”. – Hristos, Lumina lumii,
p. 249
Rãsplata noastrã pentru cã lucrãm împreunã cu Domnul Hristos
în lumea aceasta este o autoritate mai mare ºi un privilegiul mai
înalt de a conlucra cu El în lumea viitoare. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 361
Temeiul evaluãrii
Valoarea slujirii lui Dumnezeu e mãsuratã dupã spiritul în care
a fost fãcutã ºi nu dupã lungimea timpului petrecut în muncã. –
Mãrturii, vol. 9, p. 74
Succesul lor în ce priveºte progresul vieþii spirituale depinde de
dezvoltarea talentelor care le-au fost încredinþate. Rãsplata lor
viitoare va fi proporþionalã cu integritatea ºi seriozitatea cu care
I-au slujit Stãpânului. – Review and Herald, 1 martie 1887
Domnul are o mare lucrare care trebuie îndeplinitã, iar cei care
Îi slujesc cu bunãvoinþã ºi credincioºie în viaþa aceasta vor primi
de la El moºtenirea cea mai mare în viaþa viitoare. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 330
Rãsplata slujirii 291
Cei care au venit în vie în ceasul al unsprezecelea au fost
mulþumiþi cã au avut ocazia sã lucreze. Inima lor era plinã de
recunoºtinþã faþã de acela care îi acceptase ºi, la încheierea zilei,
când stãpânul i-a plãtit pentru o întreagã zi de lucru, au fost foarte
surprinºi. Ei ºtiau cã nu meritã asemenea salarii. Iar bunãtatea
exprimatã de înfãþiºarea celui care îi angajase i-a umplut de bucurie.
Aceºti lucrãtori nu au uitat niciodatã bunãtatea stãpânului ºi nici
rãsplata generoasã pe care au primit-o. [267]
Tot aºa se întâmplã ºi cu pãcãtosul care, cunoscându-ºi
nevrednicia, intrã în via Stãpânului în ceasul al unsprezecelea.
Timpul lui de slujire pare atât de scurt, iar el simte cã nu meritã
rãsplata, dar este plin de bucurie, pentru cã Dumnezeu l-a acceptat.
El lucreazã cu un spirit umil ºi încrezãtor, plin de recunoºtinþã
pentru privilegiul de a fi conlucrãtor cu Domnul Hristos. Acesta
este spiritul pe care Dumnezeu îl onoreazã cu plãcere. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 397,398
O rãsplatã sigurã
Cel care i-a dat „fiecãrui om lucrul sãu” dupã capacitatea sa
nu-l va lãsa niciodatã nerãsplãtit pe cel care îºi îndeplineºte cu
credincioºie datoria. Fiecare act de loialitate ºi credinþã va fi
încoronat cu dovezi deosebite ale aprobãrii ºi bunãvoinþei lui
Dumnezeu. Fiecãrui lucrãtor îi este datã fãgãduinþa: „Cel ce umblã
plângând, când aruncã sãmânþa se întoarce cu veselie când îºi
strânge snopii”. – Mãrturii, vol. 5, p. 395
Oricât de scurt ar fi timpul nostru de slujire ºi oricât de umilã ar
fi lucrarea noastrã, dacã Îl urmãm pe Hristos cu o credinþã simplã,
nu vom fi dezamãgiþi în ce priveºte rãsplata. Ceea ce nu pot câºtiga
nici chiar cei mai mari ºi mai înþelepþi oameni, poate primi
credinciosul cel mai slab ºi mai umil. Porþile de aur ale cerului nu
se deschid pentru cel care se înalþã pe sine. Ele nu se deschid
pentru cel cu un spirit mândru. Dar porþile veºnice se vor deschi-
de larg la atingerea plãpândã a unui copilaº. Cât de binecuvântatã
va fi rãsplata harului pentru cei care au lucrat în slujba lui Dumnezeu,
292 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
în simplitatea credinþei ºi a iubirii. – Parabolele Domnului
Hristos, p. 404
Fruntea celor care au fãcut lucrarea aceasta va purta coroana
sacrificiului. Dar ei îºi vor primi rãsplata. – Mãrturii, vol. 6, p. 348
Gândul acesta ar trebui sã serveascã drept stimulent ºi încurajare
fiecãrui lucrãtor pentru Dumnezeu. În viaþa aceasta, lucrarea noastrã
pentru Dumnezeu pare adesea sã fie aproape fãrã rod. S-ar putea
ca strãduinþele noastre de a face binele sã fie sârguincioase ºi
perseverente ºi, cu toate acestea, poate cã nu ni se va îngãdui sã
vedem rezultatele lor. Pentru noi s-ar pãrea cã efortul este pierdut.
Dar Mântuitorul ne asigurã cã lucrarea noastrã este scrisã în cer ºi
cã recompensa nu poate sã lipseascã. – Idem, vol. 6, p. 305 [268]
Fiecare faptã de dreptate, de milã ºi de bunãvoinþã face sã tresalte
cerul de bucurie. Tatãl, de pe tronul Sãu, îl priveºte pe acela care o
îndeplineºte ºi îl considerã printre comorile Sale cele mai preþioase.
„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oºtirilor, Îmi vor fi o comoarã
deosebitã.” Fiecare faptã miloasã fãcutã pentru cel nevoiaº sau
pentru cel suferind este privitã ca ºi când ar fi fost fãcutã pentru
Domnul Isus. Oricine îi ajutã pe cei sãraci sau simpatizeazã cu cei
necãjiþi ºi oprimaþi ºi îi ocroteºte pe orfani se aºazã într-o relaþie
mai apropiatã cu Domnul Isus. – Review and Herald, 16 august,
1881.
Hristos priveºte toate faptele de milã, de bunãvoinþã ºi conside-
raþie faþã de cei nenorociþi, faþã de cei orbi, ologi, bolnavi, faþã de
vãduvã ºi orfan ca fiind fãcute pentru Sine, iar aceste fapte sunt
pãstrate în cãrþile de aducere-aminte ale cerului ºi vor fi rãsplãtite.
– Mãrturii, vol. 3, p. 512,513
O rãsplatã corectã
Domnul este bun. El este plin de duioºie ºi milã. El cunoaºte
îndeaproape fiecare copil al Sãu. El ºtie precis ce face fiecare dintre
noi. El ºtie exact câte merite sã-i atribuie fiecãruia. Nu vreþi voi sã
puneþi la o parte lista voastrã cu merite ºi condamnãri ºi sã-L lãsaþi
pe Dumnezeu sã-ªi facã lucrarea? Dacã veþi îndeplini lucrarea pe
Rãsplata slujirii 293
care v-a încredinþat-o Dumnezeu, vi se va da o cununã de slavã. –
Southern Watchman, 14 mai 1903
Domnul doreºte sã ne încredem în El, fãrã sã punem nici o
întrebare cu privire la mãsura în care vom fi rãsplãtiþi. Când în
suflet locuieºte Hristos, gândul rãsplãtirii nu este predominant. Nu
acesta este motivul care determinã slujirea noastrã. – Parabolele
Domnului Hristos, p. 398
Din mansarde, din bordeie, din închisori, de pe eºafoduri, din
munþi ºi pustiuri, din peºterile pãmântului ºi din adâncurile mãrilor,
Domnul Hristos îi va strânge la Sine pe toþi copiii Sãi. Pe pãmânt,
ei au fost sãraci, oprimaþi ºi chinuiþi. Milioane de credincioºi au
coborât în mormânt acoperiþi de acuzaþii infame, pentru cã au refuzat
sã cedeze amãgirilor lui Satana. Copiii lui Dumnezeu au fost
declaraþi de tribunalele omeneºti ca fiind cei mai ticãloºi rãufãcãtori.
Dar este aproape ziua când „Dumnezeu va fi Cel care va judeca”.
Atunci vor fi rãsturnate hotãrârile omeneºti. [269] „Domnul
Dumnezeu… îndepãrteazã de pe tot pãmântul ocara poporului
Sãu.” Fiecãruia i se vor da haine albe. „Ei vor fi numiþi popor sfânt,
rãscumpãraþi ai Domnului”. – Idem, p. 179, 180
Rãsplata prezentã
Fericirea – Aceia care îºi predau viaþa unei serviri creºtine
cunosc ce înseamnã adevãrata fericire. Interesele ºi rugãciunile lor
se întind dincolo de eul personal. Ei înºiºi cresc atunci când cautã
sã-i ajute pe alþii. Ei se familiarizeazã cu cele mai mari planuri, cu
cele mai înflãcãrate acþiuni cutezãtoare, ºi ce pot face ei decât sã
creascã atunci când se aºazã în canalul divin al luminii ºi al bine-
cuvântãrii? Unii ca aceºtia primesc înþelepciune din cer. Ei ajung
sã se identifice din ce în ce mai mult cu Hristos în toate planurile
Lui. Nu este prilej pentru stagnare spiritualã. – Mãrturii, vol. 9, p. 42
Comunitatea care se angajeazã cu succes în aceastã lucrare este
o comunitate fericitã. Acel bãrbat sau acea femeie al cãrei suflet
este atras de împreuna-simþire ºi iubire pentru cei greºiþi ºi care
lucreazã sã-i aducã în staulul Marelui Pãstor este angajatã într-o
294 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
lucrare binecuvântatã. ªi, ah, ce mare încântare sufleteascã este
aceea cã, atunci când un pãcãtos este astfel recâºtigat, în ceruri
este mai mare bucurie decât pentru cele nouãzeci ºi nouã de persoane
neprihãnite! – Mãrturii, vol. 2, p. 22
Nici o muncã nu e prea grea ºi plicticoasã pentru cel care-ºi
supune voinþa lui Dumnezeu. „A lucra pentru Domnul” e un gând
care aºazã un farmec peste orice lucru pe care i-l dã Dumnezeu sã-
l facã. – Idem, vol. 9, p. 150
Lucrãtorul creºtin nu simte cã munca sa este istovitoare ºi grea.
Când vede sufletele eliberate din sclavia pãcatului, el intrã în bucuria
Stãpânului Sãu, iar aceastã bucurie îl rãsplãteºte pentru fiecare
renunþare la sine. – Southern Watchman, 2 aprilie 1903
A deveni un muncitor, a continua cu rãbdare în facerea de bine,
care cere muncã cu dãruire de sine, este o lucrare mãreaþã, de care
Cerul se bucurã. – Mãrturii, vol. 2, p. 24
Domnului Hristos îi face plãcere sã ia un material pentru care,
dupã toate aparenþele, nu mai e nici o nãdejde, oameni pe care
Satana i-a degradat ºi prin care a lucrat, ºi sã facã din ei subiecte
ale harului Sãu… El face din copiii Sãi [270] uneltele Sale pentru
realizarea acestei lucrãri, ºi în succesele ei, chiar în viaþa aceasta, ei
gãsesc o preþioasã rãsplãtire. – Idem, vol. 6, p. 308,309
Binecuvântarea – Fiecare efort fãcut pentru Domnul Hristos
va avea ca rezultat o binecuvântare care se va întoarce asupra
noastrã. – Parabolele Domnului Hristos, p. 354
Fiecare datorie împlinitã, fiecare sacrificiu fãcut în Numele lui
Isus aduce o extrem de mare rãsplãtire. Tocmai în actul datoriei,
Dumnezeu vorbeºte ºi dã binecuvântarea Sa. – Mãrturii, vol. 4,
p. 145
Trebuie sã trãim în aceastã lume ca sã câºtigãm suflete pentru
Mântuitorul. Dacã îi rãnim pe alþii, ne rãnim ºi pe noi înºine. Dacã
îi binecuvântãm pe alþii, ne binecuvântãm ºi pe noi, pentru cã
influenþa fiecãrei fapte bune este reflectatã asupra inimii noastre. –
Idem, vol. 4, p. 72
Rãsplata slujirii 295
Fiecare razã de luminã revãrsatã asupra altora va fi reflectatã
asupra inimilor noastre. Fiecare cuvânt amabil ºi de simpatie spus
celui întristat, fiecare faptã pentru uºurarea celui apãsat ºi fiecare
dar spre a aproviziona nevoile semenilor noºtri, dãruit cu gândul
de a-L slãvi pe Dumnezeu, toate acestea vor avea ca rezultat
binecuvântãri pentru dãtãtor. Cei care lucreazã astfel ascultã
de legea cerului ºi vor primi aprobarea lui Dumnezeu. – Idem,
vol. 4, p. 56
ªi, în timp ce marea rãsplãtire finalã este datã la a doua venire a
lui Hristos, lucrarea sincerã pentru Dumnezeu aduce o rãsplatã chiar
în viaþa aceasta. Lucrãtorul va avea de înfruntat obstacole,
împotrivire ºi descurajãri amare ºi sfâºietoare de inimã. S-ar putea
ca el sã nu vadã rodul ostenelilor lui. Dar, în faþa tuturor lucrurilor
acestora, el gãseºte în lucrarea lui o recompensã fericitã. Toþi aceia
care se predau lui Dumnezeu într-o slujire neegoistã pentru omenire
sunt conlucrãtori cu Domnul slavei. Gândul acesta îndulceºte orice
trudã, dã puteri voinþei, dã forþã spiritului, orice ar fi sã se întâmple.
– Idem, vol. 6, p. 305,306
A face binele este un remediu excelent pentru boalã. Cei care se
angajeazã în lucrare sunt invitaþi sã-L cheme pe Dumnezeu, ºi El a
fãgãduit cã le va rãspunde. Sufletul lor va fi satisfãcut în timp de
secetã ºi vor fi ca o grãdinã udatã, cãreia nu-i lipseºte apa. – Idem,
vol. 2, p. 29 [271]
În comuniunea cu Dumnezeu, cu Hristos ºi cu îngerii sfinþi, ei
sunt înconjuraþi de o atmosferã cereascã, o atmosferã care aduce
sãnãtate corpului, vigoare intelectului ºi bucurie sufletului. – Idem,
vol. 6, p. 306
Plãcerea de a face bine altora împãrtãºeºte simþãmintelor o
înflãcãrare care strãbate nervii, învioreazã circulaþia sângelui ºi
produce sãnãtate mintalã ºi fizicã. – Idem, vol. 4, p. 56
Puterea – Îndepãrtaþi un bãrbat puternic de la muncã, ºi el ajunge
slab. Acea bisericã sau acele persoane care nu poartã poveri pentru
alþii, care se închid în ei înºiºi, în curând vor suferi de slãbiciune
spiritualã. Munca este cea care-l pãstreazã puternic pe bãrbatul cel
296 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
tare. Iar lucrarea spiritualã, munca grea ºi purtarea de poveri sunt
ceea ce va da putere bisericii lui Hristos. – Mãrturii, vol. 2, p. 22
Pacea – Lucrând pentru alþii, se va instala un simþãmânt de
mulþumire, o pace lãuntricã, ceea ce va fi o rãsplatã suficientã.
Mânaþi fiind de o înaltã ºi nobilã dorinþã de a face bine altora, ei
vor gãsi fericirea adevãratã într-o credincioasã îndeplinire a
multiplelor sarcini ale vieþii. Aceasta va aduce mai mult decât
rãsplatã pãmânteascã, pentru cã fiecare îndeplinire credincioasã ºi
neegoistã a datoriei este notatã de îngeri ºi strãluceºte în raportul
vieþii. – Idem, vol. 2, p. 132
Rãsplata viitoare
Viaþa veºnicã – Prin eforturi zeloase, precaute, de a ajuta acolo
unde este nevoie de ajutor, creºtinul dovedeºte iubirea lui pentru
Dumnezeu ºi pentru semenii sãi. S-ar putea sã-ºi piardã viaþa în
serviciu, dar, când Hristos vine sã-ªi adune pietrele preþioase ºi sã
le ia la Sine, el o va gãsi iarãºi. – Idem, vol. 9, p. 56
Un bun venit cãlduros – Stai în pragul veºniciei ºi ascultã urarea
de bun venit plinã de har, adresatã celor care au cooperat cu Hristos
în aceastã viaþã, privind ca o onoare ºi ca un privilegiu faptul de a
suferi pentru El… Acolo, cei rãscumpãraþi îi întâlnesc pe cei care
i-au îndrumat cãtre Mântuitorul înãlþat. Ei se unesc în laudã pentru
Cel ce a murit ca fiinþele omeneºti sã poatã avea viaþa care se mãsoarã
cu viaþa lui Dumnezeu. Conflictul s-a sfârºit. Toate strâmtorãrile ºi
luptele s-au isprãvit. Cântãrile de biruinþã [272] umplu tot cerul, în
timp ce rãscumpãraþii stau în jurul tronului lui Dumnezeu. Toþi încep
sã cânte refrenul vesel: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost
junghiat” ºi care ne-a rãscumpãrat pentru Dumnezeu.
Patria cereascã – Acum biserica este angajatã în luptã. Acum
ne confruntãm cu o lume aflatã în întuneric, aproape în întregime
cuceritã de idolatrie. Dar vine ziua când se va da bãtãlia ºi se va
câºtiga victoria. Voia lui Dumnezeu urmeazã sã fie înfãptuitã pe
pãmânt, aºa cum este înfãptuitã în ceruri. Naþiunile celor mântuiþi
nu vor ºti altã lege decât Legea cerului. Toþi vor fi o familie fericitã,
Rãsplata slujirii 297
unitã, înveºmântatã în haina laudei ºi a recunoºtinþei – haina
neprihãnirii lui Hristos. Toatã natura, în frumuseþea ei de neegalat,
Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudã ºi adorare. Lumea
va fi scãldatã în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemenea celei
a soarelui, iar lumina soarelui va fi de ºapte ori mai mare decât este
acum. Anii se vor scurge în bucurie. La aceastã priveliºte, stelele
dimineþii vor cânta împreunã, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate
strigãte de bucurie, în timp ce Dumnezeu ºi Hristos Se vor uni
spunând: „Nu va mai fi pãcat ºi nici moarte nu va mai fi”. – Divina
vindecare, p. 504
Bucuria – Rãsplãtirea lucrãtorilor lui Hristos este aceea de a
intra în bucuria Lui. Bucuria aceea, pe care Hristos o aºteaptã cu
mult dor, este prezentatã în cererea Lui adresatã Tatãlui Sãu: „Vreau
ca acolo unde sunt Eu, sã fie împreunã cu Mine ºi aceia pe care Mi
i-ai dat Tu”. – Mãrturii, vol. 6, p. 309
În viaþa noastrã de aici, aºa cum este ea, pãmânteascã ºi limitatã
de pãcat, descoperim cea mai mare bucurie ºi cea mai înaltã educaþie
în slujire. Iar în condiþia viitoare, neîncãtuºaþi de limitãrile impuse
de firea omeneascã supusã pãcatului, tot în slujire vom afla cea
mai mare bucurie ºi cea mai înaltã educaþie – dând mãrturie ºi
învãþând iarãºi, [273] în timp ce mãrturisim cã „bogãþia slavei tainei
acesteia între Neamuri” este „Hristos în voi, nãdejdea slavei”. –
Educaþie, p. 309
Pentru cã sunt pãrtaºi la suferinþele lui Hristos, ei vor fi pãrtaºi ºi
la slava Lui. Pentru cã iau parte cu El în lucrarea Lui ºi beau împreunã
cu El cupa durerii, ei vor lua parte la bucuria Lui. – Cugetãri de pe
Muntele Fericirilor, p. 13
Roadele seminþelor semãnate – Fiecare impuls al Duhului Sfânt,
care îi conduce pe oameni la bunãtate ºi la Dumnezeu, este notat în
cãrþile din ceruri, ºi în ziua lui Dumnezeu, oricine s-a predat ca
instrument pentru lucrarea Duhului Sfânt va avea îngãduinþa sã
priveascã ce a realizat viaþa lui. – Mãrturii, vol. 6, p. 310
Atunci când cei rãscumpãraþi vor sta înaintea lui Dumnezeu,
sufletele preþioase care sunt acolo datoritã eforturilor credincioase
298 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
ºi rãbdãtoare, depuse în folosul lor, datoritã rugãminþilor ºi
strãduinþelor cãlduroase de a fugi în Cetãþuie, vor rãspunde când li
se vor striga numele. În acest fel, cei care în aceastã lume au fost
împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu îºi vor primi rãsplata. – Mãrturii,
vol. 8, p. 196,197
Ce bucurie va fi când aceºti oameni mântuiþi îi vor întâlni ºi îi
vor saluta pe cei care au purtat o rãspundere pentru ei! Cum va
tresãlta de mulþumire inima celor care nu au trãit cu scopul de a-ºi
plãcea lor înºiºi, ci spre a fi o binecuvântare pentru nefericiþii care
au avut parte de binecuvântãri aºa de puþine! Ei vor înþelege
fãgãduinþa: „ªi va fi ferice de tine, pentru cã ei n-au cu ce sã-þi
rãsplãteascã, dar þi se va rãsplãti la învierea celor neprihãniþi”. –
Slujitorii Evangheliei, p. 519
În cer vom vedea tineretul pe care l-am ajutat, pe aceia pe care
i-am invitat în casa noastrã, pe care i-am abãtut de la ispitã. Vom
vedea faþa lor cum reflectã strãlucirea slavei lui Dumnezeu. „Ei
vor vedea faþa Lui ºi Numele Lui va fi pus pe frunþile lor.” –
Mãrturii, vol. 6, p. 348
A fi un împreunã-lucrãtor cu Hristos ºi cu îngerii cereºti în marele
Plan de Mântuire! Ce lucrare poate suporta vreo comparaþie cu
aceasta? Prin fiecare suflet mântuit, vine de la Dumnezeu o parte
din slavã, spre a fi reflectatã asupra celui mântuit ºi, de asemenea,
ºi asupra uneltei care a contribuit la mântuirea lui. – Idem, vol. 2,
p. 232 [274]
Cei rãscumpãraþi îi vor întâlni ºi îi vor recunoaºte pe aceia a
cãror atenþie au îndreptat-o spre Mântuitorul cel rãstignit. Ce
conversaþie binecuvântatã vor avea aceºti oameni! Se va spune:
„Eu am fost un pãcãtos, fãrã Dumnezeu ºi fãrã speranþã în lume,
iar tu ai venit la mine ºi mi-ai îndreptat atenþia spre Mântuitorul cel
preþios ca fiind singura mea nãdejde. Eu am crezut în El. M-am
pocãit de pãcatele mele ºi am fost ajutat sã stau împreunã cu sfinþii
Sãi în locurile cereºti, prin Hristos Isus”. Alþii vor spune: „Eu am
fost un necredincios din þãrile pãgâne. Tu þi-ai lãsat prietenii ºi
cãminul confortabil ºi ai venit sã mã înveþi cum sã-L gãsesc pe Isus
Rãsplata slujirii 299
ºi sã cred în El ca fiind singurul Dumnezeu adevãrat. Eu mi-am
dãrâmat idolii ºi m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl vãd faþã
în faþã. Sunt mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca sã-L privesc
mereu pe Acela pe care Îl iubesc. Atunci, L-am vãzut doar cu ochii
credinþei, dar acum Îl vãd aºa cum este. Acum pot sã-mi arãt
recunoºtinþa pentru mila Sa rãscumpãrãtoare Aceluia care m-a iubit
ºi m-a curãþit de pãcatele mele cu sângele Sãu”. – Slujitorii
Evangheliei, p. 518
Alþii îºi vor exprima recunoºtinþa faþã de cei care i-au hrãnit pe
cei flãmânzi ºi i-au îmbrãcat pe cei goi. Ei vor spune: „Când
disperarea îmi cuprindea sufletul lipsit de credinþã, Domnul te-a
trimis la mine, ca sã-mi adresezi cuvinte de încurajare ºi de
mângâiere. Tu mi-ai adus hranã pentru nevoile mele trupeºti ºi
mi-ai explicat Cuvântul lui Dumnezeu, stârnindu-mi interesul faþã
de nevoile mele spirituale. Tu m-ai tratat ca pe un frate. Ai simþit
împreunã cu mine în necazurile mele ºi ai tratat sufletul meu rãnit,
ca sã mã pot prinde de braþul lui Hristos, care era întins spre mine
pentru a mã salva. În neºtiinþa mea, tu m-ai învãþat cu rãbdare, cã
aveam un Tatã în ceruri, care Se îngrijea de mine. Tu mi-ai citit
fãgãduinþele preþioase din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat
credinþa cã El mã va mântui. Când am contemplat sacrificiul pe
care Domnul Hristos l-a fãcut pentru mine, inima mea a fost
sensibilizatã, supusã ºi zdrobitã. Eu am ajuns sã flãmânzesc dupã
pâinea vieþii, iar adevãrul a fost preþios pentru sufletul meu. Sunt
aici, mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca sã trãiesc mereu în
prezenþa Sa ºi sã-L laud pe Acela care ªi-a dat viaþa pentru mine”.
– Idem, p. 518, 519
Aºteptarea rãbdãtoare a rãsplãtirii
Dacã timpul de aºteptare a venirii Eliberatorului nostru pare sã
fie lung, dacã, doborâþi de necaz ºi istoviþi de muncã, aºteptãm cu
nerãbdare [275] ca misiunea noastrã sã se încheie ºi sã fim eliberaþi
în mod onorabil din rãzboi, sã ne aducem aminte – iar aceastã
amintire sã stãvileascã orice murmurare – cã Dumnezeu îngãduie
300 Sfaturi pentru o slujire creºtinã eficientã
sã întâmpinãm furtuni ºi lupte pe pãmânt, ca sã ne desãvârºim
caracterul creºtin, sã-L cunoaºtem mai bine pe Dumnezeu, Tatãl
nostru, ºi pe Hristos, Fratele nostru mai mare, ºi sã îndeplinim pentru
Domnul lucrarea de câºtigare a multor suflete pentru Hristos, aºa
încât sã putem auzi cu inima plinã de bucurie cuvintele: „Bine, rob
bun ºi credincios, intrã în bucuria Stãpânului tãu”. – Review and
Herald, 25 octombrie 1881
Ai rãbdare, soldat creºtin. Încã puþin, ºi Acela care trebuie sã
vinã va veni. Noaptea de aºteptare obositoare, de veghere ºi plâns
este pe sfârºite. Rãsplata va fi datã în curând, ziua veºnicã va veni.
Acum, nu este timp de dormit – nu este timp pentru regrete inutile.
Cel care îndrãzneºte sã doarmã acum va pierde ocazii preþioase de
a face bine. Nouã ne este acordat privilegiul binecuvântat de a
aduna snopii în marele seceriº, ºi fiecare suflet salvat va fi încã o
stea în coroana lui Isus, iubitul nostru Rãscumpãrãtor. Cine este
dornic sã lase armura, dacã va continua sã lupte încã puþin, va câº-
tiga noi biruinþe ºi va obþine noi trofee pentru veºnicie? – Ibidem

1
Fratele O.A. Olsen era pe atunci secretarul general al
Departamentului pentru strãinii nord-americani al Conferinþei
Generale.