Hotel de cinci stele…polare

- Bine ai venit! Îmi închipuiam că soseşti la ora asta,îl întâmpină soţia lui pe cel
care , cu o privire atentă cercetă holul impecabil de curat şi vaza cu flori proaspete
de pe comoda de lângă uşă.
- Bine te-am găsit! îi răspunse el civilizat şi …doar atât. Dă-mi te rog umeraşul să-
mi pun hainele. Mulţumesc. Mi s-a uscat gâtul. Poţi să-mi aduci puţină apă?
- Imediat, răspunse ea răsucindu-se ca un automat spre bucătărie. Îi aduse un pahar
de apă pus pe o farfurie şi cu un şerveţel alături. El a băut tot paharul apoi s-a
şters cu şerveţelul şi s-a uitat spre ea dând din cap a mulţumire. Este apă plată
Borsec , preciză ea pentru a-l informa că este tipul preferat de apă pe care şi-l
dorea.
- Dacă vrei să te odineşti puţin să ştii că am schimbat lenjeria .Am pus deja două
prosoape curate la baie şi am spălat chiuveta şi cada în cazul în care vrei să faci
un duş.
- Aş vrea să mănânc întâi. Apoi fac şi duş, îşi prezentă el opţiunile.
- Cum vrei tu, îi răspunse ea fără nici o nuanţă de nemulţumire sau de interes. Am
ciorbă de perişoare acrită cu borş, cartofi franţuzeşti, ardei umpluţi, ciulama de
ciuperci. La desert am struguri şi piersici. Am făcut şi plăcintă cu mere şi plăcintă
cu brânză dulce.
- Astăzi nu vreau ciorbă. Adu-mi cartofi franţuzeşti şi ciulama. Pune-mi şi două
piersici ca să le mănânc înainte de masă. Aş prefera plăcinta cu brânză dulce. Mă
duc să mă spăl pe mâini, zise el inexpresiv.
- Vezi că am pus la baie săpun lichid cu levănţică. Am schimbat apa de gură şi
periuţele de dinţi. Am pus şi o pastă de dinţi nouă.
- De băut vrei suc de mere sau must de struguri? îl mai întrebă ea pentru
clarificarea ultimilor detalii privind masa.
- Să fie suc de struguri, îşi aruncă el peste umăr ultima dorinţă.
După ce doamna lui i-a pus sucul de struguri în pahar , fructele şi cartofii
franţuzeşti pe masă s-a retras în dormitorul ei .Când a simţit că ar trebui să apară
pentru următorul fel a intrat şi i-a pus în farfurie ciulamaua şi plăcinta . El a făcut
câteva aprecieri distante despre cartofii franţuzeşti şi a cerut şi suc de mere. Apoi
ea a ieşit uşor , închizând uşa fără zgomot.
După ce a terminat masa, domnul casei îi spuse doamnei lui care tocmai intrase
pentru restabilirea ordinii în bucătărie :
- E ca la un hotel de cinci stele.” A vrut să fie un compliment. Consoarta lui adăugă
glacial :
- Ai dreptate, dar e un hotel de cinci stele … polare.
Privirea lui rece n-a priceput durerea ei. Făcând ochii mari descoperi o idee
genială ca o completare la aşa numita apreciere:
- Să ştii că e aşa , că steaua polară străluceşte mai multe ca celelalte stele.
- Dar e prietenă cu gheţarii şi iarnă veşnică, insistă ea ca să înţeleagă clientul ei.
- Ce contează. Important e să strălucească, finaliză domnul cel bine tratat.
- Străluceşte dar nu încălzeşte ,şopti doamna, doar pentru ea. Apoi , spuse cu glas
tare ceva ce l-a nedumerit până la starea de ceaţă pe consortul ei: Dacă mai ai
nevoie de ceva, mă găseşti la recepţie!
Disconfortul confortului

O curăţenie care te surprinde plăcut, un aranjament cu gust al lucrurilor din casă,

obiecte utile care te întâmpină în nevoi pe care nici nu le-ai gândit, o combinaţie de culori
care te înconjoară ca o simfonie nouă ce se instalează imediat în suflet, nu înlocuiesc
setea inimii după o relaţie în care dragostea îşi cere supremaţia.
Concentrarea pe ambientul casei poate deveni pentru cei doi parteneri un
deziderat de prim ordin, în detrimentul unui timp de calitate pe care să-l aibă în vederea
schimburilor fericite de suflet. Frustrări netratate îşi pot găsi refularea în urmărirea
perfecţiunii condiţiilor din habitatul cuplului , acoperind şi ascunzând o nevoie supremă,
strigată tocmai de răceala relaţională cu care se obişnuiesc din ce în ce mai mult ea şi el.
Dorinţa legitimă de a face ca ordinea şi curăţenia să fie un normal al vieţii se
transformă ,în special ,pentru doamna casei, ca un argument din ce în ce mai puternic de
a-l şoca pe partener cu ceva mai mult decât este necesar. Un gând de pe agenda ascunsă a
impecabilei gospodine ar vrea să alerteze partenerul că cineva pune la dispoziţie toată
energia şi interesul pentru a crea condiţii la superlativ celui care ar trebui să aprecieze nu
doar prin vorbe condescendente şi mormăieli apreciative. Ea aşteaptă ca el să decodeze
intenţia ei plină de dragoste care se află în fiecare detaliu bine pus la punct. Într-un fel,
ceea ce ea face pentru a-l câştiga pe cel care are o afectivitate polară este o monedă de
schimb, pe care el n-o percepe pentru o tranzacţie care să dezgheţe relaţia lor pusă la
congelator. El tratează implicarea ei desăvârşită ca o datorie a ei şi ca un fel de a fi a celei
care se defineşte prin ceea ce face şi… atât. Casa lor devine un fel de hotel cu servicii de
cea mai bună calitate în care unul dintre ei este …”clientul nostru , stăpânul nostru.”
Când partenerul care transmite semnale de atenţie prin perfecţiunea condiţiilor
create nu este recompensat , încearcă schimbări care să-l surprindă cât mai des pentru a-l
scoate din nereceptivitatea lui afectivă. Dacă nu se trezeşte, ea continuă să păstreze
standardul , resemnându-se , dar fără să mai varieze interiorul prin noutate şi prospeţime.
În unele familii această preocupare pentru exemplar şi confort devine obiectivul
ambilor parteneri, aruncând în secundar orice altă dominantă a vieţii lor , deschizând
drumuri noi spre cuceriri tot mai înalte ale perfecţiunii ambientale. „Hai să mai facem şi
asta, hai să mai schimbăm şi aceea, hai să înnoim culorile casei , hai să… „ iar ei devin
nişte angajaţi al unui scop fără viaţă şi bucurie.
Dependenţa de impecabil poate dăuna grav relaţiei, prin faptul că artizanul acestei
performanţe va cere explicit sau implicit rigoare în conservarea curăţeniei şi tipicului ce
comportament într-un astfel de mediu „aseptic”, dar o rigoare extremă. În cazul
deteriorării armoniei obţinută cu maximum de efort, reacţiile pot fi previzibile sau
imprevizibil şi pot duce la desconsiderarea partenerului , până la izolarea lui.
Copleşiţi de mania unui peisaj exemplar în casă, cei doi uită să amenajeze în
interior climatul lor marital. Dacă deschizi uşa în locul acesta în care nu se întâmplă
nimic vei găsi o „ exemplară” dezordine. Oare se găseşte cineva să le spună ?

Se topesc gheţurile
 O găsi la „recepţie” în dormitor,cu faţa în lacrimi.
- Ce faci? o întrebă el nedumerit.
- Fac curăţenie pe faţă, răspunse ea, oftând.
El se aşeză lângă ea şi, cu un gest ezitant, ridică mâna şi o puse pe umărul ei. Apoi, o
trase lângă el , o ţinu strâns şi oftă.
- Îmi pare rău, spuse el.
- Pentru ce? întrebă ea.
- Pentru că am transformat casa în hotel. Pentru că am făcut din soţia mea o angajată.
Pentru că nu am înţeles că nu te-am înţeles. Îmi pare rău şi dacă poţi, iartă-mă!
Ea l-a privit înnoită de cuvintele lui şi, deodată, trecu fraudulos peste etica „hotelului” şi
îşi îmbrăţişă şi sărută „clientul”.
A doua zi nu a mai fost aşa de curat ca până atunci. Recepţia a dispărut Dar în sufletul lor
arăta superb.