Psalmul 9

n versuri

Voi luda pe Domnul meu

Mereu, din toat inima,
Voi povesti lucrarea Lui,
Minunile din via a mea.
Voi face din Tine, Doamne,
Bucuria mea n toate.
Voi cnta cu veselie
Numele Tu, Prea-nalte!
Pentru c vrjma ii mei,
Ce vin mpotriva mea,
Dau napoi, se clatin
i pier dinaintea Ta.
Tu sprijini a mea dreptate
i pricina mea n toate,
De pe-al Tu scaun de Domn
Judeci drept pe orice om.
Neamurile pedepse ti,
Pe cel ru l nimice ti,
i cobori fruntea n glie,
Numele-i tergi pe vecie.
Vrjma ii-s du i! Au rmas
Din ei doar drmturi,
Cci sunt pe veci drmate
Ale lor ntrituri.
Nu-i mai tie omenirea,
Cci Tu le-ai ters pomenirea.
Ei s-au dus, dar Domnu-n veac
Este Mare mprat
i pentru-a Lui judecat
Scaunul i-a a ezat.

El judec cu dreptate,
Cu neprtinire-mparte.
Domnul, celui asuprit,
i este eliberare
i, la vreme de necaz,
Numai El este scpare.
Cei care Numele Tu
l cunosc, se-ncred n Tine,
Tu nu prse ti pe cei
Ce Te caut pe Tine!
Cnta i, cnta i Domnului
Ce-mpr e te-n Sion,
Vesti i isprvile Lui
Ctre oricare popor!
Cci El e rzbuntor
Pentru sngele vrsat
i i aduce aminte
De strigtu-ndurerat.
Ai mil de mine, Doamne,
i vezi ce mi fac vrjma ii,
Ia-m din ticlo ie,
De-aici, din por ile mor ii!
S vestesc laud ie
La a Sionului poart
i de Tine s m bucur
Azi mai mult ca niciodat!
Neamurile cad n groapa
Ce este de ei fcut
i li se prinde piciorul
n cursa ce-au conceput-o.
Iat, Domnul Se arat,
Vine i face dreptate
i l prinde pe cel ru
'N-ale lui lucrri stricate!

Astfel cei ri se ntorc

Unde merg mor ii mereu,
La fel neamurile toate
Ce uit pe Dumnezeu.
Cci acel nenorocit
Nu e uitat pe vecie,
Ndejdea celor srmani
Nu dispare pe vecie.
Scoal-Te acum, o, Doamne,
Ca s nu biruie omul
i naintea judec ii
Tale s vin tot omul!
Arunc Tu groaza-n ei,
S se tie-ntre popoare
C doar Tu e ti Dumnezeu,
Iar ei nu sunt dect oameni!