APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 22
1 Şi mi-a arătat un râu* cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui
Dumnezeu şi al Mielului.
Din scaunul de domnie al lui Dumnezeu ;i al Mielului iese însăși viața.
Aceasta înseamnă că domnia lui Dumnezeu și a Domnului Christos este
garanția și sursa vieții pentru toată creația.
2 În* mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul* vieţii, rodind douăsprezece
feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la* vindecarea neamurilor.
„Vindecarea neamurilor” nu înseamnă că neamurile vor fi cu păcat în
cer. Expresia ne arată că, deși vor fi în cer, fără păcat, neamurile vor
avea anumite daune în ființa lor, pricinuite de păcat, care nu pot fi
reparate decât cu frunzele pomului vieții. Necunoscând ce înseamnă
starea la care Dumnezeu vrea ca omul să ajungă ca urmare a acestei
vindecări, nu avem cum să cunoaștem despre ce daune este vorba în
text.
3 Nu* va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul* de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului
vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4 Ei vor* vedea faţa Lui şi* Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Acolo nu va mai fi noapte*. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui,
pentru că Domnul* Dumnezeu îi va lumina. Şi* vor împărăţi în vecii vecilor.
Cuvintele privitoare la împărăția viitoare depășesc capacitatea de
înțelegere a minții omenești. Și totuși, am putea înțelege prin a avea
Numele lui Dumnezeu pe frunte o preocupare permanentă a minții umane
cu înțelegerea caracterului lui Dumnezeu. A fi robul lui Dumnezeu în
împărăția viitoare înseamnă a împărăți în vecii vecilor împreună cu
Dumnezeu.
6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste* cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul
duhurilor prorocilor a* trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în
curând.”
Este repetată iar și iar asigurarea veridicității acestei profeții, pentru ca
nimeni să nu aibă vreun motiv de îndoială. Este reamintită și trimiterea
de la începutul cărții Apocalipsa.
7 „Şi, iată* , Eu vin curând ! Ferice* de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
Se repetă fericirea din primul capitol.
8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am*
aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
Ca și în primul capitol, Ioan vorbește despre calitatea lui de martor
ocular. Din mărturisirea lui se vede și uimirea pe care a avut-o și care l-
a condus la a se închina îngerului.
9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te* să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu
fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
Îngerul mărturisește cu privire la calitatea lui de egal în slujire cu
credincioșii de pe pământ. Doar Dumnezeu merită închinare.
10 Apoi* mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea* aceasta. Căci vremea este
aproape.
Spre deosebire de cuvintele spuse lui Daniel, când era vorba despre
vremuri îndepărtate, lui Ioan i se spune să nu pecetluiască cuvintele din
această carte, deoarece vremea împlinirii lor este aproape. Pentru noi,
acest îndemn înseamnă să căutăm împlinirea acestei profeții în istorie,
începând din vremea lui Ioan până în zilele noastre.
11 Cine* este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe;
cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai
departe!”
Aceasta este sentința înfricoșătoare, care spune că, din momentul
rostirii ei, niciun păcătos nu se mai poate pocăi. De asemenea este o
veste bună, care spune că, din momentul rostirii ei, niciun credincios nu
mai poate cădea.
12 „Iată* , Eu vin curând şi răsplata* Mea este cu Mine, ca să* dau fiecăruia după fapta lui.
Domnul Își anunță venirea cu răsplata. El cercetează faptele fiecărui om
și răsplătește pe fiecare potrivit faptelor lui.
13 Eu* sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
Din nou se repetă versete din capitolul întâi.
14 Ferice* de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la* pomul vieţii şi* să intre pe porţi în cetate!
Spălarea hainelor (în sângele Mielului), hainele albe simbolizând faptele
bune ale sfinților.
15 Afară* sunt câinii* , vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna
şi trăieşte în minciună!
Câinii sunt acei oameni care, fără vreun motiv, îi atacă pe semenii lor.
Vrăjitorii sunt aceia care, unindu-se cu demonii, caută să-i înrobească pe
oameni demonilor. Curvarii, disprețuind sfințenia căsătoriei, strică
planul lui Dumnezeu cu oamenii. Ucigașii iau ceea ce nu pot nici să dea
înapoi, nici să folosească pentru ei, anume viața oamenilor. Închinătorii
la idoli nu sunt închinători la Dumnezeu, ci la draci. A iubi minciuna
înseamnă a urâ adevărul, adică pe Christos, care Se numește pe Sine
Adevărul.
16 Eu* , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu* sunt
Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul* strălucitor de dimineaţă.”
Pline de semnificație sunt numele pe care le are Christos! Isus
înseamnă Dumnezeu este Mântuitor. Toată Apocalipsa este Cuvântul
Său, transmis de El printr-un înger, la fel cum Matei 5 reprezintă
Cuvântul Său. Rădăcina și sămânța lui David înseamnă că Christos este
și Tatăl, și Fiul lui David. Luceafărul strălucitor de dimineață înseamnă
că poziția înălțată din cer, de ocrotitor, pe care Lucifer a părăsit-o, a fost
preluată de Christos, prin El fiind ocrotite și cerul, și pământul.
17 Şi Duhul şi Mireasa* zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi* celui ce îi este sete să vină;
cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
Mireasa este Biserica, iar Duhul este Duhul Sfânt, Acela promis de
Christos ucenicilor, pentru înființarea și susținerea în viață a Bisericii.
Mesajul nu e doar pentru Biserică, ci și pentru oricine aude și vrea.
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă* va adăuga cineva ceva la
ele, Dumnezeu îi va* adăuga urgiile scrise în cartea* aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui
de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.
Mesajul Apocalipsei trebuie păstrat intact.
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da* , Eu vin curând.” Amin!* Vino*, Doamne Isuse!
Aici este un dialog între Christos și Ioan, Christos fiind Cel ce
adeverește.
21 Harul* Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

a v.7 Sau: repede.