APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 4
1 După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul* cel dintâi, pe care-l
auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te* aici şi-ţi* voi arăta ce
are să se întâmple după aceste lucruri!”
Glasul cel dintâi este glasul Domnului Christos. Domnul îl poartă pe Ioan
într-o viziune cerească, cu scopul de a-i arăta ceea ce urmează să se
întâmple.
2 Numaidecât am* fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun* de domnie, şi pe scaunul
acesta de domnie şedea Cineva.
3 Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era
înconjurat cu un curcubeu* ca o piatră de smarald la vedere.
Prima descoperire din viziune este tronul lui Dumnezeu și, simbolic,
Însuși Dumnezeu. Ceea ce vede Ioan este o combinație de iaspis (alb
strălucitor) și sardiu (roșu sângeriu). Albul strălucitor este un simbol al
sfințeniei lui Dumnezeu, iar roșul sângeriu e simbolul dragostei care se
jertfește pe sine. Sfințenia și dragostea, Legea și harul, judecata și
îndurarea sunt îngemănate în caracterul lui Dumnezeu, ele fiind pe
Tronul universului.
Ioan mai vede un curcubeu – simbolul legământului lui Dumnezeu cu
lumea.
4 Împrejurul* scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste
scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi* în haine albe şi* pe capete aveau
cununi de aur.
Numărul douăzeci și patru face parte din acele numere ce au o
semnificație simbolică în Biblie. La baza formării lui sunt cifrele trei și
patru, trei fiind un simbol pentru desăvârșire, iar patru fiind un simbol
pentru întreg. 24 = 3 x 4 x 2.
Când Iosif a explicat visul lui Faraon, a spus că repetarea (de două ori) a
visului înseamnă că împlinirea lui este hotărâtă de Dumnezeu. Deci,
cifra doi înseamnă hotărâre.
Despre cei douăzeci și patru de bătrâni am putea înțelege, dacă ținem
cont de valoarea simbolică a cifrelor care compun numărul, că sunt
oameni sfințiți pe deplin prin hotărâre divină.
5 Din scaunul de domnie ieşeau fulgere*, glasuri şi tunete.
Fulgerele, glasurile și tunetele care ies din scaunul de domnie pot arăta
puterea și mânia divină. Totuși, pe tron sunt neprihănirea și dragostea.
Înaintea scaunului de domnie ardeau* şapte lămpi de foc, care sunt cele* şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu.
Cifra șapte este compusă din patru și trei – 7=4+3 – și simbolizează
sfințenia, desăvârșirea. Cele Șapte Duhuri înseamnă Duhul Sfânt.
6 În faţa scaunului de domnie mai este un fel de mare* de sticlă, asemenea cu cristalul. În* mijlocul
scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe
dinainte şi* pe dinapoi.
7 Cea* dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui
om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.
Aceste patru făpturi vii apar și în viziunea lui Ezechiel, cu anumite
diferențe. Existența diferențelor dă de înțeles că ele nu există chiar în
forma aceasta, dar ni se înfățișează în aceste forme care simbolizează
ceva ce poate fi oarecum înțeles. Asemănarea cu leul arată putere,
asemănarea cu vițelul arată dragostea jertfitoare – vițelul era animal de
jertfă – asemănarea cu omul arată Legea, iar asemănarea cu vulturul
care zboară arată siguranța și viteza cu care Dumnezeu poate interveni
când e chemat.
8 Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase* aripi şi era plină cu ochi de jur împrejur şi pe
dinăuntru*. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt*, Sfânt, Sfânt este Domnul* Dumnezeu, Cel*
Atotputernic, care era, care este, care vine!”
9 Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi
care* este viu în vecii vecilor,
10 cei* douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi* se
închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi* aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi
ziceau:
11 „Vrednic* eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci* Tu ai
făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
Versetele 8 – 11 arată închinarea ființelor din cer înaintea Tatălui
Ceresc. Acest tablou este un exemplu de urmat pentru orice credincios.