Psalmul 18

n versuri

Din toat inima mea

Te iubesc, tria mea!
Doamne, Tu e ti stnca mea,
Tu e ti cet uia mea;
E ti Izbvitorul meu,
Doamne, Dumnezeul meu!
E ti stnca mea de granit,
Locu-n care m-am pitit,
Tu-mi e ti scut, tria mea
Ce m scap-n vremea grea,
i ntritura mea!
Eu strig ctre Domnul, care
E vrednic de ludat
i, astfel, primesc salvare
De orice vrjma turbat.
De jur mprejurul meu
Erau legturi de moarte,
Rurile celui ru
M-ngrozir de departe,
Eram nf urat bine
Cu legturi de mormnt
i m-a prins ca s m in
Lan ul mor ii ne-ntrerupt.
Dar, n strmtorarea mea,
Eu am strigat ctre Domnul,
Am chemat cu vocea mea
Din loca ul Lui pe Domnul.
El glasul mi-a auzit,
Cci, atunci, strigtul meu
La urechea Lui sosi;

Da, chiar sus la Dumnezeu.

i s-a zguduit pmntul
Atunci, s-a cutremurat,
Din temelie pmntul
Cu mun i cu tot s-a mi cat.
Da, mun ii s-au cltinat,
Cci Domnul S-a mniat.
Din nri Lui i ie ea fum
i un foc mistuitor
Scotea din gur, i scrum,
Crbuni aprin i ca-n cuptor
neau din gura-I de fum.
Cerurile a plecat
i, atunci, S-a cobort;
Sub picioru-I apsat
Nor gros era a ternut.
Clrea pe-un heruvim
i zbura cum nu vzui,
Venea n grab plutind
Pe-aripile vntului.
Era-nvelit n ntuneric
i i fcuse cortul Lui
Din ape-ntunecoase; negri
Nori se purtau n preajma Lui.
Din strlucirea ceea care
Se rsfrngea naintea Lui
Ie eau nori gro i, grindin mare,
Crbuni aprin i din focul Lui.
Da, Domnul a tunat din cer,
Cel Prea-nalt fcu s sune
Cu grindin glasu-I etern
i cu aprinsul Lui crbune.
Cu mna Lui sge i zvrli

i risipi vrjma ii mei,

Cu trznete El i lovi,
Punnd pe fug pe mi ei.