APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 10
1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra
capului lui era curcubeul*; faţa* lui era ca soarele şi picioarele* lui erau ca nişte stâlpi de foc.
Prezența curcubeului și aspectul Acestui Înger puternic arată că El nu
este un înger oarecare, ci Însuși Domnul Christos. Înfățișarea este
asemănătoare cu cea din Apocalipsa 1.
2 În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul* drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ
În comparație cu Apocalipsa 5, unde, în mâna lui Dumnezeu, era o carte,
aici, în mâna Îngerului, era o cărticică. Cartea reprezenta istoria
Bisericii și a lumii, de la Ioan până la revenirea Domnului. Cărticica
reprezintă ultima parte din această istorie.
Faptul că Îngerul Și-a pus picioarele pe mare și pe pământ arată că El
are stăpânire asupra mării și a pământului. Acest aspect arată că
Îngerul este Domnul Christos.
3 şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte* tunete au făcut să se
audă glasurile lor.
4 Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am
auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte* ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au
spus!”
Această viziune este plasată în timp după trâmbița a șasea, adică după
căderea Imperiului Otoman. Iov 40,9 și Ioan 12,29 ne învață că glasul lui
Dumnezeu este ca un tunet. Cele șapte tunete ar putea fi glasul
(mesajul) desăvârșit al lui Dumnezeu. Dar acest mesaj desăvârșit nu e
cunoscut de oameni. După căderea Imperiului Otoman creștinii au fost
uniți în susținerea unui mesaj bazat pe un calcul profetic bine făcut, dar
greșit înțeles. Versetele 3 și 4 sunt o profeție cu privire la mișcarea
milerită, al cărei mesaj era bazat pe un calcul corect făcut cu privire la
profeția din Daniel 8,14, dar greșit înțeles.
5 Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a* ridicat mâna dreaptă
spre cer
6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care* a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi
lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă*,
7 ci că, în* zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui
Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.
Avem aici o dovadă că viziunea se referă la o perioadă istorică de după
căderea Imperiului Otoman.
8 Şi glasul* pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica
deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”
9 M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”*, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi
va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura* mea a fost dulce ca mierea,
dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune*.
11 Apoi mi-a zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi
împăraţi.”
Ceea ce urmează să se întâmple după dezamăgirea milerită este
prorocie cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați. După
mileriți au apărut adventiștii care, studiind profețiile din Daniel și
Apocalipsa, descoperă înțelesul și înplinirea istorică a acestor profeții în
desfășurarea imperiilor lumii. Versetul 11 este o profeție despre
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.