APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 6
1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am* uitat şi am auzit pe una* din cele patru
făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”
2 M-am uitat şi iată că s-a arătat un* cal alb. Cel ce* sta pe el avea un arc; i* s-a dat o cunună şi a
pornit biruitor şi ca să biruiască.
Cheia înțelegerii acestui capitol o găsim în versetele 9-11, unde este
vorba despre poporul lui Dumnezeu prigonit. Luând ca reper aceste
versete, putem înțelege că în tot capitolul este vorba despre poporul lui
Dumnezeu – Biserica – într-o descriere cronologică a evenimentelor,
asemeni capitolelor 2 și 3.
Cai asemănători sunt și în Zaharia 6.
Singurul care este biruitor din start este Domnul Christos. Biserica este
biruitoare din start, cu condiția să rămână credincioasă Domnului. Am
putea înțelege că acest cal alb reprezintă Biserica din vremea
apostolilor – Biserica din Efes.
3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am* auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!”
4 Şi* s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ,
pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.
Calul roșu ia pacea de pe pământ – este vorba despre perioada Bisericii
din Smirna, prigonită de Roma păgână.
5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am* auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am
uitat şi iată că s-a arătat un* cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă.
6 Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un
leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul* şi vinul!”
Calul negru este opusul calului alb. Calul alb însemna biruință. Calul
negru înseamnă înfrângere.
Grâul e materie primă pentru pâine. Se poate face pâine și din orz, dar
nu de aceeași calitate. Pâinea spirituală a Bisericii este Cuvântul lui
Dumnezeu, Biblia.
Aici este vorba despre perioada Bisericii din Pergam, când a apărut un
creștinism oficial, de stat, unit cu statul și conducător al statului, dar
compromis prin adoptarea idolatriei. Pentru ca lumea să fie convinsă să
practice idolatria – sfințirea duminicii, închinarea la sfinți, la soare, la
cruce etc. - poporului i s-a interzis accesul la Biblie.
Grâul este simbol pentru Biblie. Orzul este simbol pentru fragmente din
Biblie care se mai puteau găsi la acei credincioși izolați, desprin și de
Biserica devenită oficială.
Untdelemnul e simbol pentru Duhul Sfânt, care nu poate fi oprit de
oameni, iar vinul e simbol pentru sângele ispășitor al Domnului Christos,
care nu poate fi anulat de oameni.
7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am* auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!”
8 M-am uitat* şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el
venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să* ucidă cu
sabia, cu foamete, cu molimă şi* cu fiarele pământului.
Moarte peste tot, atât în Biserică, printre cei cu adevărat credincioși,
din pricina prigoanei care venea din partea Bisericii Catolice – căci
despre acea vreme este vorba – cât și printre popoarele așa-zis creștine,
din cauzele menționate în versetul 8, venite ca o pedeapsă din partea lui
Dumnezeu pentru idolatria și răutatea manifestată împotrive celor cu
adevărat credincioși.
9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar* sufletele* celor ce fuseseră înjunghiaţi
din pricina* Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii* pe care o ţinuseră.

Ca să înțelegem versetul 9, avem nevoie să înțelegem corect, din punct

de vedere biblic, cuvintele folosite aici. Adică despre ce altar este
vorba și ce definește noțiunea de „suflet”.
Cortul din pustie era o reprezentare simbolistică, tridimensională, a
Planului lui Dumnezeu de mântuire. Curtea cortului era un simbol
pentru lumea în care a trăit și S-a jertfit Domnul Christos. Cortul
reprezenta Împărăția lui Dumnezeu, cu cele două secțiuni ale ei: Locul
Sfânt – Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ, adică poporul ales, sau
Biserica – și Locul Prea-Sfânt – Împărăția lui Dumnezeu din cer.
Locul Sfânt, care reprezintă Biserica, are următoarele elemente
simbolice:
 Sfeșnicul cu șapte brațe mereu aprins, care este simbolul Duhului
Sfânt;
 Masa cu pâinile pentru punerea înaintea Domnului, care este
simbolul hranei spirituale, care este Biblia;
 Altarul de tămâiere, care este un simbol al rugăciunii
credincioșilor, în Numele lui Christos.
Întrebarea este cine se roagă?
Geneza 2,7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna* pământului, i-a*
suflat în nări* suflare de viaţă, şi omul s-a făcut* astfel un suflet viu.

Deci, conform acestui text, sufletul este un om viu, în carne și oase.

Acum să înțelegem corect versetul 9:
Când a rupt Mielul pecetea a cincea am văzut la Biserică - Biserica
însemnând grup de credincioși, nu o clădire anume - pe credincioși
rugându-se,...
10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până* când, Stăpâne, Tu, care* eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti
să* judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
Prigonirea credincioșilor atinsese apogeul...
11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină* albă şi i s-a spus să* se mai odihnească puţină vreme, până se
va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.
Faptul că li s-a dat o haină albă Înseamnă că, în dreptul acelor
credincioși care și-au dat viața pentru credința lor, a fost rostită
judecata și au fost găsiți a fi neprihăniți și sfinți. Acest verset vorbește
despre vremea judecății celor credincioși, eveniment profetizat în Daniel
8,14.
12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată* că s-a făcut un mare cutremur de pământ.
Soarele* s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele
13 şi* stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de
un vânt puternic.
Versetele 12-13 s-au împlinit în sec.XIX.
14 Cerul* s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi* munţii şi toate ostroavele s-au
mutat din locurile lor.
15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi
oamenii slobozi s-au* ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.
16 Şi* ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe
scaunul de domnie şi de mânia Mielului,
17 căci* a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi* cine poate sta în picioare?”
Versetele 14-17 nu s-au împlinit încă.
Timpul în care noi trăim este între versetele 13 și 14.
A mai rămas de împlinit revenirea Domnului.

a v.6 Greceşte: dinar