APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 19
1 După aceea, am auzit* în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale
Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea*, slava, cinstea şi puterea!
„După aceea”, adică după descoperirea judecății divine asupra curvei
celei mari – asupra Bisericii Catolice – din capitolul precedent, se
dezlănțuie laudele la adresa lui Dumnezeu.
2 Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate* şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica
pământul cu curvia ei, şi a răzbunat* sângele robilor Săi din mâna ei.”
3 Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul* ei se ridică în sus în vecii vecilor!”
Așa cum am înțeles din capitolele anterioare ale Apocalipsei, fumul este
un simbol ce desemnează o învățătură spirituală, sau un anume fel de
închinare. În cazul din Apocalipsa 19,3, fumul curvei celei mari, care se
ridică în sus, în vecii vecilor, reprezintă o lecție despre nivelul la care
pot ajunge aceia care se răzvrătesc împotriva guvernării lui Dumnezeu.
Dumnezeu a îngăduit existența Bisericii Catolice pentru ca toate ființele
inteligente create de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui să
înțeleagă cât de mult se poate strica acela care se împotrivește
guvernării lui Dumnezeu.
4 Şi cei* douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat
lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!* Aleluia!”
5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi* pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui,
voi, care vă temeţi de El, mici şi* mari!”
6 Şi* am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete
puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul* Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să
împărăţească.
7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a* venit nunta Mielului; soţia Lui s-a
pregătit
Mielul este Christos. Soția Lui – în puternic contrast față de curva cea
mare – reprezintă adevărata Biserică a lui Christos. Nunta Mielului
reprezintă evenimentul care are loc după nimicirea Bisericii Catolice (a
curvei celei mari care nimicea pe robii lui Dumnezeu) și constă în unirea
pentru veșnicie dintre Christos și Biserica Sa.
8 şi i s-a dat* să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul* subţire sunt faptele neprihănite
ale sfinţilor.)
Simbolul inului subțire era folosit și în Vechiul Testament, ca un element
al sfințeniei. Hainele preoților, din in subțire, erau de un alb strălucitor.
9 Apoi mi-a zis: „S crie: Ferice* de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis:
„Acestea* sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
10 Şi m-am* aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te* să faci una ca
aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care* păstrează mărturia lui Isus. Lui
Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)
Omul trebuie să se închine doar lui Dumnezeu.
11 Apoi* am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un* cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel
credincios”* şi „Cel adevărat” şi El judecă* şi Se luptă cu dreptate.
12 Ochii* Lui erau ca para focului; capul* îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi* purta
un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.
13 Era* îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul* lui Dumnezeu”.
14 Oştile* din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate* cu in subţire, alb şi curat.
15 Din gura* Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care* le va cârmui cu un
toiag de fier. Şi* va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
16 Pe haină şi pe coapsă avea* scris numele acesta: „Împăratul* împăraţilor şi Domnul domnilor”.
Versetele 11-16 vorbesc despre Domnul Christos apărând în splendoarea
Lui cerească. Sunt prezente elemente ale descrierii Sale din capitolul 1.
17 Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor*
păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi*, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui
Dumnezeu,
18 ca* să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a
călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”
19 Şi* am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce
şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
20 Şi* fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei
semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi* se închinaseră icoanei ei. Amândoi
aceştia* au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care* arde cu pucioasă.
În versetul 20 este redat sfârșitul celor două fiare din Apocalipsa 13, a
doua fiind numită „proorocul mincinos”, ea fiind cândva instrumentul lui
Dumnezeu pentru avertizarea lumii, dar, deoarece și-a trădat misiunea și
a întors spatele Domnului, a ajuns să fie asemenea fiarei dintâi. Fiara
dintâi reprezintă lumea catolică. A doua fiară, numită și „proorocul
mincinos”, reprezintă lumea protestantă americană.
21 Iar ceilalţi au fost ucişi* cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate*
păsările s-au săturat din carnea* lor.
Uciderea celor necredincioși este descoperită a fi răsplata meritată de
aceia care au nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu în timpul vieții trăite pe
acest pământ.