Psalmul 10

n versuri

Pentru ce a a departe
Stai, Tu, Domnul meu viteaz,
Pentru ce Te-ascunzi deoparte
Cnd am vreme de necaz?
Cel ru, n a lui mndrie,
Pe nenoroci i vneaz
i ei cad precum o jertf
n cursele ce le las.
Cci cel ru, cu a lui poft,
La oricine se fle te
i ho ul batjocore te,
Pe Domnul nesocote te,
Sufl dispre mpotriva
Oricui i se-mpotrive te.
Cel ru zice cu trufie:
Dumnezeu nu pedepse te!
Nu exist Dumnezeu!
Iat la ce se gnde te!
Treburile i merg bine,
Din plin, chiar n orice vreme.
De-a Ta judecat nalt
Niciodat nu se teme
i mereu dispre uie te
Pe cine-i se-mpotrive te.
n inima lui el zice:
Nu m clatin niciodat
Cci am pentru veci scutire
De nenorocirea toat!

Gura-i plin de blesteme,

De-n elri i viclenie,
Sub limb frdelege
i rut i pot s fie.
St la pnd lng sate
i ucide tot ce poate,
Pe omul nevinovat
n loc dosnic, neumblat;
i ochii lui stau la pnd
Pe nenorocit s-l prind.
St-n ascunztoarea lui
Leu n vizuina lui
n tot timpul st la pnd
Pe nenorocit s-l prind;
l prinde precum i place
i n la ul lui l trage.
Se ndoaie-n aplecare
i i cad sracii-n gheare.
n inima lui el zice:
Eu la to i le vin de hac!
Domnul fa a i ascunde
i nu va vedea n veac.
Scoal-Te, Doamne, ridic
Mna Ta de Dumnezeu!
Nu uita nenoroci ii
Ce strig la tronul Tu!
Pentru ce s mai huleasc
Omul ru pe Dumnezeu?
De ce s cread c Tu
Nu pedepse ti pe cel ru?
Dar Tu vezi, cci Tu prive ti
Necazul i suferin a,
Ca s iei a lor pricin
i s le dai biruin a.

n ndejdea Ta se las
Cel ce e nenorocit
i Tu vii n ajutorul
Celui de prin i lipsit.
Bra ul celui ru zdrobe te,
Faptele i pedepse te,
Frdelegea-i de-ocar,
Ca din ochii Ti s piar!
Dumnezeu Cel Prea-nalt
Este ve nic mprat!
Neamurile nimice te
Din ara unde domne te.
Tu, Doamne,-auzi rugciunea
Celor ce- i strig durerea!
Inima le-o ntre ti
i-i ascul i din slvi cere ti,
Orfanului faci dreptate
i celui ce-i asuprit
i groaza nu mai strbate
Din omul luat din pmnt.