TEOLOGIE

DOGMATIC
CURS 08
15.04.2013

ESHATOLOGIA UNIVERSALA

Eshatologia universala inseamna a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos, invierea de obste,
transfigurarea lumii.
1. Inaintarea creatiei spre sfarsit
Din nefericire, eshatologia astazi, in cultura extraeclesiala dar si in spiritualitatea extraeclesiala
este foarte gresit inteleasa. El este sinonim cu distrugerea. Apocalipsa este descoperirea evenimentelor
care vor urma dupa a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos. Cand vorbim despre sfarsitul lumii
trebuie sa folosim expresia sfarsitul chipului actual al lumii (pr Dumitru Staniloae). Teologia ortodoxa
nu poate accepta aceasta conceptie referitoare la distrugere. Dumnezeu nu poate sa distruga creatia
pentru ca s-ar contrazice pe El Insusi. Ar recunoaste implicit ca cele pe care le-a facut sunt proaste.
Eshatologia da sens existentei. Incepand din momentul creatiei, aceasta are un traseu care culmineaza
in eshatologie, cand va fi acest moment al judecatii nimeni nu stie. Stim ca invariabil creatia inainteaza
spre acest moment, noi suntem intr-o astfel de etapa. Momentul precis al chipului acestei lumi nu il stie
nimeni. In confesiunile protestante intalnim frecvent ideea precizarii momentului in care va veni
sfarsitul lumii. Caderea este iremediabila pentru ei, are efecte catastrofale, abisale pentru ei, omul nu
poate face nimic pentru a se recupera. Sfarsitul lumii este o necesitate impusa de conditia pacatoasa
a lumii. Motivatia este atat culturala cat si teologica. O lume rea nu poate avea alta finalitate decat
distrugerea.
Sfarsitul chipului actual al lumii este echivalent si cu o evaluare. Subiectul evaluarii este omul.
Evaluarea este necesara, doar omul este existenta responsabila pentru ca numai el a primit chipul lui
Dumnezeu. Prin facere, Dumnezeu ne-a luat ca asociai i nu renuna la aceasta calitate chiar si
atunci cand noi o refuzam. Cand o refuzam ne manifestam responsabilitate care face abstractie de
Dumnezeu. Va trebui sa raspundem sau sa evaluam cat de mult am acceptat calitatea de asociati, cat am
facut in aceasta calitate, cat am refuzat sa facem. Judecata se face in functie de contributia in implinirea
planului lui Dumnezeu referitor la lume. Va fi evident faptul ca trecutul nu este o realitate moarta sau
desueta pentru ca istoria intreaga va fi prezenta in fata tuturor. De aceea, judecata particulara este
necesar sa fie urmata de judecata universala. Binele si raul facute de noi nu se termina in viata noastra
ci se multiplica in progresie geometrica pana la sfarsitul chipului actual al lumii. Fericitul Augustin
defineste timpul ca un prezent continuu. Istoria, destinata unui sfarsit si unei judecati este opera
comuna a intregii omeniri in care fiecare ins isi are importanta lui. Istoria este alcatuita din faptele
fiecarui ins, nu are o structura impersonala. Imaginea de trup extins al umanitatii este foarte plastica si
foarte sugestiva. In acest trup comun, fiecare persoana este o celula cu rostul ei bine definit si bine
determinat. Cand o parte din trupul comun sufera sufera si intregul.
2. Pareri despre starea lumii in momentul sfarsitului
Nimeni nu stie momentul sfarsitului. Este importam sa traim in istorie in conformitate cu voia
lui Dumnezeu. Crestinul autentic sprijina progresul autentic, deci teologia nu poate fi separata de
progresul autentic. Teologia este conditia progresului autentic. Omul este o faptura dinamica creata spre
asemanarea lui Dumnezeu. Dinamismul interior inseamna progres. Progresul nu trebuie sa fie prezent
doar pe linie duhovniceasca. Ne referim la progres in sens general. Teologia nu sustine numai progresul
duhovnicesc ci progresul in general. Sensul expresiei a stapani lumea este de a-i descoperi, evidentia si
cultiva rationalitatea lucrurilor pe care o face stiinta. Orice forma de progres trebuie sa aiba la baza
rationalitatea interna a creatiei pe care nu o da creatia, ci o da Dumnezeu. Cand acest progres este
fundamentat pe logica interna a creatiei, ea nu poate face rau nimanui. Teologia sustine progresul si il
cultiva. Progresul trebuie sa fie real, nu un fals progres. Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca in
contextul sfarsitului chipului actual lumea isi va fi atins finalitatea. Florenski considera ca sfarsitul este
31

cerut de neputinta ulterioara a progresului, de vreme ce Duhul va aparea deplin dupa sfarsitul creatiei in
forma actuala. Altii sustin ca lumea va deveni atat de rea incat nu mai are nici un rost sa existe.
Teologia ortodoxa spune ca numai Dumnezeu constata cand lumea e coapta pentru sfarsit si poate
hotari daca am inaintat spre tinta stabilita de el sau nu. Libertatea noastra se poate manifesta
ambivalent. Libertatea ma determina sa accept calitatea de colaborator al lui si tot ea ma poate
determina sa refuz aceasta libertate. Sfarsitul chipului actual al lumii este cerut de coacerea ei.
3. Semnele sfarsitului lumii si motivul ei nevazut
Despre semne vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos Insusi. Unele semne sunt prea generale
(razboaie, vesti de razboaie, foamete, evenimente naturale negative), convertirea iudeilor nu se stie in
ce sens trebuie inteleasa, iar unele din asa-zisele semne pot fi socotite ca prezente inainte de a se
produce si contestate cand se vor fi produs. Istoria nu va ajunge la sfarsit prin ea insasi ci prin voia lui
Dumnezeu atunci cand continuarea ei nu ar mai avea sens. Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca Hristos
se zideste si nu va inceta sa se zideasca pana cand va ajunge la masura de crestere a trupului sau pana
cand nu va mai lipsi ceva. Se va sfarsi deci atunci cand nu va mai fi posibila o dezvoltare a
spiritualitatii concentrate in Hristos. In umanitatea MIH, chipul a ajuns la asemanare. Cand umanitatea
ajunge la asemanare, atunci dezvoltarea nu mai are logica pentru ca umanitatea si-a implinit masura ei
ontologica, nu mai este un pas dincolo de indumnezeire. Unii vorbesc de o anumita epuizare a istoriei,
legea entropiei. Epuizarea istoriei nu va fi nici accidentala, nici silita de providenta ci se va datora unei
misterioase convergente a providentei cu libertatea umana. Prin imbinarea acestei cauzalitati se infirma
faptul ca epuizarea istorica exprima un esec al lui Dumnezeu. Este imposibil pentru ca omenirea este
destinata invierii iar istoria este doar o etapa in acest proces. Dupa istorie urmeaza vesnicia.
4. A doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos cauza prefacerii lumii si a invierii mortilor
Aceste 2 consecinte a celei de-a doua veniri (prefacerea lumii si invierea mortilor) se vor
petrece simultan. In II Petru 2, 10 se spune ca stihiile lumii vor arde. Lumea noua este anticipata de
descompunerea lumii actuale asa cum si omul trebuie sa moara pentru a invia. Prefacerea isi are cauza
in apropierea lui Dumnezeu de lume. Cade chipul invartosat al existentei si este innoit adaptandu-l
trupului sau inviat si trupurilor noi (induhovnicite) ale oamenilor. Din aceasta perspectiva, a doua
venire va fi o Cincizecime universala pentru ca prefacerea chipului actual al lumii va fi provocata de
prezenta Duhului care este in Hristos si care se extinde in mod deplin asupra lumii. Lumea va fi un
Tabor generalizat.
Sfantul Grigorie Palama spune ca fara a disparea material lumea va fi atat de scaldata in
spiritualitate incat spiritul nu va mai fi vazut prin materie ci materia prin spirit. Aceasta a aratat-o
intrarea prin usile incuiate. Si in forma actuala, materia trupurilor noastre este lumina, concentrare de
energie. Lumina materiala a trupurilor noastre va fi coplesita de lumina necreata divina. Lumina
materiala a trupului meu Il arata de fapt pe Dumnezeu. Ratiunile divine plasticizate sunt cauzate de cele
necreate.
Lumea noua si trupul nostru inviat ating un grad maxim de imaterialitate si de spiritualitate prin
indumnezeirea dupa har pastrand totusi materialitate si sensibilitatea dupa natura. Materia transfigurata
sau in stare de inviere ramane tot materie. Dovada suprema o constituie trupul inviat si inaltat la cer a
MIH.
5. Caracterul pnevmatizat al lumii si transparenta lui Hristos prin toate
6. Natura trupurilor inviate
Fata de cei ce spuneau ca oamenii vor fi ca ingerii si nu vor mai primi trupurile, Metodiu de
Olimp spune ca Dumnezeu a avut un scop cand a creat pe oameni ca oameni si pe ingeri ca ingeri. Ar fi
injurios sa cugetam ca pe urma s-a razgandit pentru ca a constatat ca a gresit. Fiecare segment al
32

existentei isi va tine in veci locul lui, adica nu-si va pierde identitatea in nici un context si nici in
eshatologie. Trupul inviat al omului va fi pnevmatizat si transparent.
E greu de determinat natura trupurilor inviate. Apostolul Pavel da 6 determinari ale trupurilor
inviate opuse altor 6 actuale (trupurile sunt slabe, materiale, muritoare, pamantesti, naturale psihice,
acoperite de necinste). La inviere, trupurile vor fi pline de putere, duhovnicesti, nestricacioase,
nemuritoare, ceresti (I Corinteni 15, 42-52). Notiunea de trup duhovnicesc (ingeresc) nu trebuie
inteleasa in sensul unui trup care nu mai are decat forma nu si substanta acesteia.
7. Misterul materiei induhovnicite
Misterul trupului inviat si al universului restaurat este misterul materiei induhovnicite. Prin
Duhul Sfant se transfigureaza trupul uman al Mantuitorului pe Tabor, anticipand starea lui de dupa
inviere si de la a doua venire. Prin Duhul Sfant extins in trupurile inviate, acestea vor fi si ele dupa
chipul trupului uman fara a se confunda nici cu el, nici intre ele. Dumnezeu nu va schimba identiatea
sexuala a barbatului si a femeii desi sexualitatea nu va mai avea logica la inviere.
8. Trupurile inviate ale pacatosilor
Trupurile inviate ale pacatosilor vor fi incoruptibile dar capabile sa simta chinurile. Ele vor avea
si ele o spiritualitate intunecata, o foarte accentuata expresivitate a rautatii si tristetii din sufletele lor
insingurate si chinuite de demoni. De ce trupurile pacatosilor inviaza fara a se punea impartasi de slava
trupului inviat al Mantuitorului Iisus Hristos ? (examen) Explicatia pe care o da parintele DS este ca
toti vom invia datorita unitatii naturii umane cu natura umana a Mantuitorului Iisus Hristos.
Rascumpararea este vindecarea naturii umane asumate de Mantuitorul Iisus Hristos. Dovada vindecarii
totale si iremediabile este inaltarea la cer a Mantuitorului Iisus Hristos. Nu toti vor invia spre fericire
pentru ca fericirea este o problema de decizie personala. Hristos nu are in sine toate persoanele umane
ci toata natura umana. Daca ar fi avut in sine toate persoanele umane toate ar fi inviat spre fericire.
Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca ratiunea invierii trece asupra tuturor pentru invierea
Mantuitorului Iisus Hristos care ridica cu sine toata firea omului, dar nu va folosi cu nimic pe cei
iubitori de pacat, caci ei vor fi dusi la iad, primind invierea numai pentru a fi pedepsiti.
9. Judecata universala
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu vom cunoaste numai pe cunoscuti acolo ci vom privi si pe
cei care nu au ajuns niciodata la vederea noastra. Pr. DS vorbeste de o dezbracare, de o descoperire
generala a tuturor in fata tuturor. Nu vor mai fi taine, oamenii se vor privi fata catre fata si vor citi unii
in ochii celorlalti reprosurile si durerea revederii dar si fericirea pe care o provoaca revederea. La
aceasta judecata va participa chiar si creatia. Si creatia isi va intoarce fata de la cei care i-au facut rau.
Aceasta intoarcere a fetei creatiei este exprimata prin expresia intunericul cel mai din afara. Chiar si
pentru ingeri va insemna o descoperire a planului lui Dumnezeu cu privire la lume. Ingerii nu sunt
atotstiutori, creatia are si pentru ei taine, si pentru ei se vor descoperi toate rationalitatile si
intentionalitatile si finalitatile pe care Dumnezeu le pune in structura generala si in structura
particulara, este o dezvelire generala a tuturor in fata tuturor. Cum este redat momentul judecatii
universale in cult ? (examen) Cuvantul infricosator exprima constiinta noastra vinovata.Vom sta goi in
fata nemitarnicului judecator pentru ca nu mai exista nici o taina. Rationalitatea generala a existentei si
rationalitatile secventiale vor fi evidente. Adevarul va vorbi din faptele noastre, nici prietenii, nici
cunostintele, nici elocintele avocatilor nu vor mai putea aduce argumente. Cartile se vor deschide si
faptele se vor vadi. Atostiinta divina inregistreaza si sanctioneaza totul.
Numim aceasta judecata infricosatoare pentru ca aceasta sentinta nu se mai poate face apel.
10. Viata de veci
33

In viata de veci vom experimenta fizic epectazele Sfantului Grigorie de Nyssa, din urcusuri in
alte urcusuri care nu vor avea sfarsit. Daca urci din slava in slava si nu ajungi la capat nu poate aparea
sentimentul disperarii (revoltei) ? Nici plictiseala, nici revolta nu sunt posibile pentru ca urcusul este
provocat de iubire, iar iubirea nu plictiseste niciodata, din ce iubesti simti nevoia sa iubesti mai mult.
Ziua a 8-a, foarte frecvent folosita in spiritualitatea ortodoxa defineste participarea la eternitatea lui
Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca in viata de veci nu va mai fi nici un interval
(diastaza) intre faptura si creator. Daca faptura se misca la infinit in Dumnezeu, aceasta miscare este
stabila, fiind o experienta a infinitatii care intretine vointa de o si mai deplina prindere a lui Dumnezeu.
Tot Sfantul Maxim spune ca firea este supusa miscarii transformatoare atata vreme cat traieste in timp
dar ajunsa in Dumnezeu va avea o stabilitate mereu in miscare si o identica miscare stabila savarsita
etern in jurul aceluiasi unu si singurul. In teologie, incepand cu Origen, atunci cand se vorbeste de viata
de veci, s-a vorbit si de apocatastaza. Apocatastaza este refuzata de Biserica pentru ca Dumnezeu
respecta libertatea omului. Eternitatea iadului nu este voita, iadul si eternitatea lui sunt optiuni
personale pe care le respecta Dumnezeu.

34