Filosofie

juridica

REFERAT:Statul
de drept

Savin Roman
Statul de drept
Ideea statului de drept a aparut inca din antichitate,
cand o serie de scoli filosofice, in special grecesti, ca cea a
sofistilor, sau ca cea a legitimistilor din China Antica, dar si
o serie de ganditori, ca Platon, Aristotel, au formulat ideea
fundamentarii statului pe lege, pe drept. In forma clasica,
statul de drept a aparut odata cu societatea moderna, cu
asezarea societatii pe principii laice, rationale, pe principii
de drept.
Odata cu aceasta au aparut si teorii despre statul de
drept. Primele asemenea teorii au apartinut dreptului
natural. Denumirea de stat de drept a fost pusa in circulatie
de Montesqieu, dar conceptul a fost elaborat si
fundamentat de doctrina germana din a doua jumatate a
secolului al XIXlea.
In general, prin stat de drept se intelege statul care se
fundamenteaza pe lege, functioneaza si isi exercita
prerogativele pe baza legii. El foloseste forta argumentelor
si legea ca argument. Se distinge de celelalte forme ale
statului prin urmatoarele trasaturi:
- se intemeiaza si functioneaza pe baza legii supreme a
Constitutiei. Constitutia este cea care fundamenteaza,
legitimeaza, argumenteaza, orienteaza si conduce intreaga
activitate a statului, a institutiilor sale;
- exista un larg sistem de drepturi si libertati cetatenesti
fundamentate pe lege, pe Constitutie care le garanteaza
existenta si aplicarea in practica;

- se aplica in practica si se respecta principiul separatiei

puterilor in stat;
- organele si institutiile statului atat centrale cat si locale
sunt rezultatul votului, a optiunilor exprimate de cetateni,
de majoritatea acestora;
- in Statul de drept exista o delimitare clara intre institutile,
prerogativele si atributele statului si cele ale partidelor
politice.
Partidele politice, indiferent de locul si rolul lor in
societate, nu pot fi confundate cu statul sau statul redus,
identificat cu acestea.
Masurile si deciziile luate nu trebuie sa reflecte
atitudinea si pozitia unui partid, ci ele trebuie sa fie un
rezultatul vointei si intereselor majoritatii.
Asemenea state de drept functioneaza astazi in tarile
democratice din Europa Apuseana, Japonia, Canada, SUA,
etc.
Statul de drept este un nou model de concepere a
raportului si relatiilor dintre institutii, dintre acestea si
cetatean, dintre societatea civila si politica.
El constituie o garantie suplimentara pentru drepturile si
libertatile cetatenesti. Si in Romania, dupa 1989, se poate
aprecia ca se infaptuieste un stat de drept, fundamentat pe
suprematia legii, a Constitutiei.
Constitutia din 1991 se bazeaza pe principii si valori care
garanteaza existenta statului de drept in Romania, pe care,
de altfel, o si mentioneaza expres.
Conceptul de stat de drept este unul relativ recent si
intelegerea lui presupune o abordare interdisciplinara:
sociologica, politologica, filosofica, juridica. Intr-o definitie
simpla, statul de drept apare ca statul limitat prin drept,

opus statului absolutist, in care guvernantii nu sunt obligati

sa respecte normele juridice.
In versiunea doctrinara engleza privind statul de drept,
intalnim celebra sintagma rule of law (domnia legii), care
exprima ideea ca statul se supune domniei dreptului,
aparuta, intr-o prima etapa, ca reactie la puterea absoluta a
monarhului (asa-numita prerogativa regala, care permitea
monarhului sa se opuna oricarui act adoptat de parlament si
sa se sustraga oricarui control).
Doctrina franceza privind statul de drept a aparut, in
principalele sale elemente ideologice, odata cu perioada
revolutionara, dar s-a dezvoltat ca atare abia incepand cu
sfarsitul sec. al XIX-lea. Prima consacrare a ideilor ce
trimit la conceptul de stat de drept in franta este Declaratia
drepturilor omului si cetateanului de la 1789. Aici apar
ideile principale ale conceptului: suprematia asupra statului
a drepturilor individuale naturale, inalienabile si sacre,
consacrarea unei ierarhii de norme in care suprematia este
detinuta de separatia puterilor si de garantarea drepturilor si
libertatilor.
Expresia astazi consacrata cvasiunanim in lumea
occidentala stat de drept se datoreaza doctrinei
germane a lui Rechtstaat. Termenul a fost la inceput
utilizat de adversarii monarhiei absolute si abia la jumatatea
sec. al XIX-lea apare pentru prima data in doctrina juridica,
la Robert von Mohl, care concepe statul ca Rechtstaat in
sens de stat al exercitarii, in limitele legii, a fortei publice
si de limitare legala cat mai stricta a sarcinilor statale in
scopul protejarii individului.
Astazi, Legea fundamentala a Germaniei consacra ca
puncte de plecare in fundamentarea statului de drept:

demnitatea intangibila a fiintei umane (art. 1 alin. 1),

faptul ca drepturile fundamentale leaga puterea legislativa,
executiva si judecatoreasca (art. 1 alin. 3), precum si
superioritatea ordinii constitutionale - puterea legislativa
este legata de ordinea constitutionala, iar puterile executiva
si judecatoreasca de lege si drept (art. 20 alin. 3). De
asemenea, art. 20 alin. 2 al legii fundamentale realizeaza
legatura dintre statul subordonat dreptului si titularul
suveranitatii poporul.
Trasaturile generale ale statului de drept sunt:
a) proclamarea principiului legalitatii;
b) proclamarea suprematiei Constitutiei (in sistemele
constitutionale bazate pe o constitutie scrisa);
c) proclamarea si garantarea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale individului;
d) aplicarea principiului separatiei si echilibrului puterilor
in stat ca diferentiere a functiilor statului si a organelor care
le indeplinesc;
e) afirmarea si realizarea principiului accesului liber la
justitie si al independentei justitiei;
f) instituirea unui sistem de control al legalitatii si
constitutionalitatii actelor autoritatilor publice (controlul
jurisdictional al administratiei publice, controlul
constitutionalitatii legilor) ;
g) instituirea si exercitarea unor forme alternative de
control asupra administratiei la initiativa cetatenilor
(institutia Ombudsmanului).