175 nima lor ctri simfimentele omenesti, soarta unui popor su- pus nu poate dupa ratiune si se schimbe tot in mai rit cu cit trece timpul, si daci o asemene stare de Iucruri fiinfa in Transilvania in nigte vremuri barbare si crude, a venit tim- pul ca ea s& inceteze, ca triumful ratiunei si a omeniei si ajunga predomnitor. VII TOPONIMIA. Un argument si din cele mai hotaritoare pe care pro- tivnicii staruintei Rominilor in Dacia cred al putea in- yoca in favoarea tesei lor, ar fi acel al lipsei, in farile locuite astizi de Romini, a unor numiri geografice de obir- sie romani sau daci. Intr’adevar se intimpind, si nu fara cu- vént, ci daci Rominii ar fi locuit in Dacia fara intrerumpere, a- ceasté tari ar fi trebuit si pistreze urmele unui asemene fapt ; cici un popor lasi in totdeauna intipérirea individua- litétei sale pe locurile care au dat adapostire traiului seu. Dac& deci Rominii n’ar fi pirasit cu totul Dacia, la ince- putul navilirei barbare, s’ar regasi in numirile geografice a Je farilor astézi locuite de ei, termini de obarsie romani sau daci, cea ce nu are loc. Toate firile care au fost supuse stapinirei romane au pastrat, pentru a zice ast fel, pecetea romanisarei lor in denumirile geografice. Daci Dacia face singur& exceptie de la o asemene regula, aceasta s’a intim~ plat numai din pricind cé este mai singura tari care a fost cu totul parasita de Romani. De aceea si toate numirile ge- ografice ce se afliin vechea Dacie sunt de obirgie slavi, ma- ghiarii sau german’; terminii latini san daci au fost cu to- fii perdufi, pentru ct Dacia nu au pastrat pe nici unul din co- pii sei, care si’itransmita posteritatei '). ') Résler, Rom. Stud. p. 129. Hunfalvy, din Rumiinen und ihre Anspriiche, p. 39.176 Tntimpinarea ar fi intr’adevér grava, dact ar fi intemeeta. Noi am avut insi prilejul a desgoli sistemul urmat in espu- nerea tesei lor de autorii pe care-i combatem, care con: tocmai in a trece sub ticere imprejuririle care ar putea sa-i contrazici, a supune textele, ce pot suferi operatiunea, unor interpretiri siluite, a se feri de ori ce apropiere din care ar putea si reiast adevirul. Ar fi oare aga de afarit din cale ca ei si fi procedat tot ast fel si in privinta nomenclaturei tarei locuite de Romini, cu atita mai mult cd ei nu o cu- nosteau dupa cit se vede cu deamiruntul, si ci nu aveau de griji a impristie 0 asemine negtiinfa, care slujia aga de bine finta pe care o urmireau. Risley sustine ci ,nu existi in Transilvania si in Banat nici un singur orag cu nume de obirgie romini* ’). Aceasti sustinere este cu totul falgi. Numele romane sau dace au fost pastrate la mai multe localiti{i pe care avem si le e- numerim, In Banat la intrarea viiei Temegului care deschide calea prin munfi citré liuntrul favei, se giseste astiizi satul Tapa sau Tapia, Tocmai aice au existat vechea localitate numitd Tapae de Dion si Jornandes *), unde Traian avu prima intil- nire cu armatele lui Decebal inainte de a intra in hotarele Daciei. Este stiut ci Traian in prima lui expedifie pitrunse citra capitala Daciei prin Banat, si singura cale deschisi pe aice este valea Temegului. De la Tapae a trecut prin Ber- sobim si Aiain ci Sarmizagethusa si in drumul de as- tazi de la Tapia cittri Gridistea se intilneste tocmai aflu- entul Temesului, Barsava, care fard indoialé si a tras numele de la vechea politice daci, agezaté tocmai in regiunea pe unde astézi curge riul cu acelas nume, 4) Rom Stud. p. 130. *) Dio Casius LXVIL, 10. Iornandes 12: ,Quae patria (Dacia) in corespectu Moesiae sita trans Danubium, corona montium cingitur duos tantum habens accessus, unum per Bontas alterum, per Tapas".177 Lingit Clusiu citri nordul Transilvaniei se aff, astazi satul Pa- ta, si tabula tui Peutinger di ca statiune @ 20-a pe drumul de Ja Cerna, ling’ Dunirea, la Porolissum, cel de pe urmi o- rag la nordul Transilvaniei, numele de Patavissa sau Potaisa care nu este alti ceva de cit Patavicus sau vicus Pata '), Cit despre forma acestor doue nume, ea trebuia si raimind neschimbaté, céci dupi regulele fonetice a le limbei romine nu putea primi nici o modificare. Compara: casa—casa, barba= barba, capra=capra. Satul Cigmdu pe ripa dreapti a Muresului la nordul O- riistiei, nu este altd cova de cit Zeugma lui Ptolemen, for- mat dupi aceasi lege care produse Cerna din Zerna. Loca- litatea unde se aflé astizi acest sat, corespunde cu agezarea pe care-i 0 da Ptolomeu, de gi acesta pune Zeugma lui ceva mai aproape Tibiscum, de cum se afld astizi Cigmaul. Dar Ptolomeu nu visitase e] singur Dacia, scriea dupi alte ln- craéri mai vechi; apoi cartografia veche era departe de a fi precisa, Rucérul de astizi de ling’ Olt aminteste Rucconium al aceluiagi geograf, care pune in harta sa acest orag lingh Carpafi $i aproape de un riu. Oragul Deva nu este de cit rimisit’ unuia din numeroa- sele orage dace a cdrora finalé era dava, probabil, dupa forma numelui de astizi, vechea Decidava Tot aga este cu numile de astizi Daca, Daia care amintesc pe poporul de bagtinii a Daciei, Vechea'statiune de bii numiti de Romani Ad-mediam era in tocmai aceagi ce se regisegte astizi sub numele de Me- hadia (in limbagial poporan al Rominilor acelor parti Media). Nenumeroase inscriptiuni dedicate virtufei bine-facitoare a apelor sale calde arati ci aceste bai erau visitate inc’ de 1) Tabula lui Pentinger. Comp. Akner und Miller, Rom. Tn- schr. in Dakien No. 708: Potaissa. 12178 Romani.*) Tabula lui Pentinger pune insi aceasta statiune i- mediat dupa Cerna pe Duniire, ceea ce corespunde pe de- plin cu agezarea ei actual, in cit este peste putin{d a nu se admite aice o continuitate a denumirei. Se ridicé insi in- doeli asupra derivatiunei numelui romin din forma romana, pe motivul ci mediam ar fi trebuit si dee in romineste forma meagzd, ca gi in mediam diem—meazi zi, mediam noctem meazi noapte. La aceasta intimpinim c&é nu se ie in bigare de sama inriurirea pe care metatesa silabei ad a putut si o puna in lucrare prin stremutarea din loc a accentului: Ad-mé-diam—Me-dd-diam, de unde prin contragere: Meddia, Mehddia, Media. In sfirsit si amintim done orage ale Valachiei a cdror de- numire este datorité unor impirati romani care probabil le intemeiera. Caracal asa numit dupi impératul Caracalla *) si Turnu Severinului, dupd unul din cei doi Severi care dom- nir& in Roma. Partisanii cu ori ce pret a parisirei Daciei vroesc si vada in acest de pe urmi nume o amintire a tribului slav ) Akner und Miller, 1. . No. 19—42. No. 21: ,quod a longa in- firmitate virtute aquarnm numinis sui revocaverunt filiam“ No. 27: ,foutibus calidis“, No. 31: ,ob restitutam yaletudinem bo- nam.* Anonymus Ravennatis 0 numeste: Medilas. Distrietul li- mitrof al Valachiei se numeste: Mehedingi %) Laing, Caracal se afli ruinele unei cetati pe care poporul din imprejurimi o numeste Antina, nume pe care ‘| credem derivat din Antonina, in cit ast fel numele impiratului Antoninus Cara- calla s’ar fi impiirfit asupra oragului gi a cetifei zidite de dinsul. Revista gtiintifich din Tasi Contimpuranul sub redactia dui 1. Nadgjde (aul 1884, p. 577) combate aceasté derivafiune pe mo- tivnl ci a wmat de n-in latineste star fi preficut dup 0 lege fonetici, in romineste in @ si cd deci Antonina ar fi trebuit si dee astizi forma intina, Untina, iar nici odata Antina. Ce se face insi atunci cu Anton numele propriu derivat fark indoiald de la numele latin Antonius? Trebue gtiut anume c& chiar in cazurile unde se giisese regule generale in formele limbistice, aceste nu se aplicd la numele proprii, care ne avind inféles, urmeazd unor re- gule fonetice particulare. ‘179 al Severanilor, care insi n’au locuit nici odaté in preajma acelui orag ci in Dobrogia si in centrul Balcanilor. Mai este de observat apoi si genetivul singurit al cuvéntului. In stirsit s’a descoperit in acel orag mai multe inscriptiuni care dovedesc ci in acel loc a fost o agezare romani. Una dina- ceste inscriptiuni aminteste chiar pe imparatul Severus. In timpurile din urma s’a dat tot aice peste un cimitiriu pen- tru oameni siraci *). In Moldova oragul Suceava aminteste prea bine pe vechea Sucidava pe ling& axyezarea ei pe carta lui Ptolomeu lingd Prutul superior, pentru cd aceste doue imprejurari sa fie da- torite int&implarei, Trebue si mirturisim ins& c&é numele de orage ramase din perioada romana sunt putine in Dacia. Daca privim la Fran- tia, Spania sau Italia gasim ci numele de orage rimase de la Romani sunt in numér insemnat si ci fara indoialé exista. in aceste feri o puternica traditiune locala, pe cind in Da- tia ea nu este de cit slab representatd. Cum si se esplice acest fapt care nu se poate tigddui ? Noi credem ci trebue atribuit caracterului deosebit al na- valirei barbare in apusul Europei si in rasdritul acestei parti a Iumei, cu deosebire in Dacia. In partea apusani a impe- riului roman au néaviilit numai popoarele germane, cel putin numai aceste intr’un chip mai statornic. Hunii a trecut nu- mai cit pe aice; Avarii si Ungurii, de si a pradat une-ori Germania, Franfia gi Italia, nu gi-au ales in aceste teri lo- cul silisluintei lor, ci in Panonia, in preajma Daciei. Po- poarele germane ele insisi, inainte de a se ageza in terile apusene, trecuse prin acele de la rasirit, de unde venia ni- vilirea, si lovindu-le pe aceste cu toata furia lor, isi revar- Akner und Miiller 1. e. No. 17-16: No. 14; Im. sev. Nu infele- gem pe ce motiv de] Mommsen declaré aceastd inspriptic de apo- crifé C. 1. L. I, p. 12: ,videtur ficta propter nomen oppidi*,180 sase tot focul selbiticiei lor asupra acestor parti si in pri- mul loc asupra Daciei, si numai cit dup acea, récoriti si in- duplecafi citra civilisatie, cei mai multi cregtinisati in par- file risdritului, treceau mai departe citra Europa apusana. Pe cind deci apusul Europei primi in sinul seu popoare ce e drept barbare, dar capabile gi chiar doritoare de a se civiliza, Dacia fu coplegiti, sau de aceste popoare la prima Jor ciocnire sau de altele de neam tiranic, cu neputinti de a se polei sau civilisa '), care nu veniau si se puna sub um- bra culturei imperiului roman ci se rapeziau cu o furie ne mai pomenitd si sfirime gi se pustieze tot ce le egia in cale. Era barbaria in toat& puterea cuvéntului, barbaria cea oarba si indscutaé rasei, nu acea care provine numai cit din lipsa unei culturi. Dinsa nu putea fi schimbatd, precum nu ‘poti imblinzi firea lupului sau acea a tigrului. Pe cind in apusul Europei cei mai mai multi barbari se furigase in imperiul roman, se rugase s& fie primifi in ar- matele sale si numai cit atunci navilir’ mai en violenti cind simtiri la spatele lor suflarea inciumaté a Hunilor, in Dacia navalirea avu tot deauna caracterul nApustirei unor imense bande de hoti, care dideau foc, darimau, pustiau, omorau, pare ci ar fi vrut sii sting’ ori ce suflare pe pamint. $i a- ceasta nivilire nu tinu ca pentru Europa apusani vo doue sute de ani, ci aproape o mie in cit, lucru ingrozitor de gindit, peste trei-seci de generafit de oameni wu mai putura hiliduj in liniste de reul barbarilor, care pireau ci curg din un izvor ce nu vroia si mai sece. Hunii, Avarii, Bulgari, Ungurii, Pacinatii, Cumanii, Tatarii, afar’ de alte oarde mai mici, «a c&ror aume s’a confundat cu aceste lalte, eat’ pomelnicul cel hogat si inflorit al neamurilor mongoJice. Si fie care din a- ceste niviliri nu era de cit reproducerea celei de mai ina- 1) ack Ungurii s'an civilizat pink la un punt, aceasta o datorese amestecului lor en rase .civilisabile: Slavii si Romtnii.181 inte, atita numai cit c& in locul celor satui veniau alti tot mai fliminzi. Nu ne a rimas descrieri contimpurane de cit asupra celei de pe urma din aceste néviliri, acea a Tatari- lor; dar dac& unde-va se poate aplica zicerea latina ,ab uno disce omnes“ apoi fari indoiala c& aice. Portretul Tatarilor lasat de Arhidiaconul Thomas gi care samani de minune cu acel al Hunilor fiicut cu atita maestrie de Marcellinus poate si slujascé drept tip pentru toate rasele mongolice care au venit asupra Daciei si descrierea scenelor de cruzime infi- oriitoare pe care ei le facuri in Dacia drept icoanaé credin- cioas’ a tuturor celor-lalte navaliri mongole. ,lnfiitosarea Tatarilor e ingrozitoare, cu madularele scurte si trunchiurile mari, fata lata si pielea albi (?); obrajii lip- siti de peri si nirile adinci, ochii mici si indepartati unul de altul, despretuesc hrana cu pine, se nutrese din carnuri atit proaspete cit si putrede, ear drept béutura amesteca lapte inchegat cu singe de cal“'), Cit despre izbinzile pe care a- cest cumplit neam de oameni le indeplini in Dacia, eaté in ce colori sunt ele descrise de marturi oculari ai evenimen- tului si care une ori sunt atit de vii in cit lasi a pa&trunde chiar frumuseti de stil prin barbara latinitate a veacului de mnijloc. »Cidean oamenii goniti de Tatari in dreapta si in stinga ca frunzele la vintul de iarmi; cadavrele nenorocitilor aco- pereau drumurile, curgea singele in siroae groase ca niste riuri si minjiau pamintul nefericitei patrii< *). ,Atita era de deasi aruncarea sagetilor in cit mai ci acopereau cu umbré pe acei ce luptau, gi sigetile ca lcustele sau omidele lipite unele de altele sburau prin vizduh* *), ,Era o priveligte in- 4) Archidiaconus Thomas, Historia poutificorum Salonitarum c. XXXVUI in Sehwandtner, Scriptores, vol. III. Comp. Amm. Mar- cell. XXX1.2, Arh. Thomas, ¢. XXXVI %)° Rogerius, Miserabile Carmen, ¢. XXVIII in Schwandéner, vol. 1182 grozitoare de a vedea in timpul noptei 0 citime atit de mare de cadavre omenesti, care ziceau impriistiete ca lemnele sau ca pietrele ; dar aceasti grozivie deveni o scipare pentru zilele de mai apoi. Mai multi oameni ne indrasnind s& fuga in tim- pul zilei, se tavaliau in singele celor morti si ascunzindu-se intre cadayre, giiseau ast fel cei vii ling cei morti scipare gi aparare“ ’). ,Pe cimpii si pe drumuri z&ceau corpurile mul- tor morti, unele cu capetele tiete, altele sfagiete in bucati, multe din ele arse in casele sau biserivele unde ciutase a- dipostire. Aceasti nenorocire, aceast’ pedeapsi gi groziivie tinea cale de doue vile i tot pimintul era coperit cu singe. Si ziceau corpurile pe fata pimintului ca turmele la piscut sau precum stau respandite in caviere firimiturile de pia- tri*), si aga mai departe, file intregi pline de aceste ta- plouri unul mai infiorator de cit celalt si care de parte de a exagera spiiméntitoarea realitate eran in neputinté a o re- produce. O asemene nivilire ciizind asupra poporatiunei daco-romane, deprinsi cu linistea si apirarea de care se bucura sub o0- bliduirea romana, trebui si impingii pe oameni la fuga si a- nume, cum am aritat’o in mai multe rénduri, pe cei bogati a- fara din provincie, pe cei siraci in locurile tari, de care toc- mai Dacia era asa de bogatit, ‘dire in apusul Europei nu se vede ca poporatia sa fi fugit inaintea navalirei. Din pro- tivi mogiile si orasele Romanilor se umpleau, pre zice mer- ge tot mai mult cu poporatie germana. In Daeia totul fu darmat, pustiit ; nu rimase piatra peste peatra din frumoasele orage @ le Daciei si poporatia lor umplu lumea sau muntii. In niste asemine conditiuni de viatii create daco-romani- lor, ar fi fost 0 adeviraté minune ca sa fi ramas in Dacia 0 terminofogie geograticé care s& fi pistrat pana astizi numele i) Arh. Thomas, ¢. XXXVIL 4) Rogerius, 6, XXX.183 vechilor orage. Aceste furi preficute in cenugi si nu se mai ridicara; cici Rominiinu se puteau cobori ca popor din mun- tii unde isi adaposteau existenfa, de vreme ce barbarii ro- iau necontenit la poalele lor. Paralel cu aceasti peire ao- ragelor romane, mai gisim disparuté inci si o altd parte, poate mai insemnati chiar a vietei lor, care ar fi trebuit si loveasc& tot atit de tare pe acei ce se miari de disparitiunea numelor de orase, dar pe care, cu toate aceste, n’au bagat’o de loc in sami. Aceasta este viata de stat romana. Daco-Romanii eran organizati in Dacia in provincie romana, precum erau organizati buni-oari locuitorii in Spania gi Gal- lia. Pe cind in aceste teri traditimea statului roman, numele dregitorilor, limba oficiala si alte elemente ale vietei orga- nisate ramin neatinse'), ele dispar din Dacia pdnd la cea de pe urmd rdémdgsifd. Nu existé la peporul romin nici un singur agezimint politic care ar fi fost, mogtenit de la Romani; totul este la ei nou, totul imbracé forma slavond sub a* ci- ria inriurire s’a inchegat eardsi in Dacia viata de stat. Fiind ci aceast’ imprejurare are insemnitatea cea mai mare pentru intrebarea pe careo tratim, vom ciuta si 0 do- vedim prin cite-va cuvinte: Lasind la 0 parte notiunile de stat ce se tineau de cen- trul imperiului roman, precum acele de senut, senator, patri- ciu, censor, consul, impdrat,—din care numai aceasta din ur- ma s’a pastrat in constiinta poporului, ins& in haina miti a basmului,—se trecem la analisa elementelor politice pro- vinciale si anume la acele ce se constita a fi existat in pro- vincia Dacia, pentru a vedea rimas-au vre una din ele inc& in memoria poporului romin? Capul suprem al provinciei Dacia a fost in tot timpul sta- 1) D-l Fustel de Coulanges, Histoire des institutions de Pancienne France, I, p. 481, spnne: ,La famille mérovingienne, devenne mai- tresse de la Gaule, ne songea pas A détruire les institutions po- litiques quelle y trouva ¢tablies. Elle prétendit au contraires184 pinirei romane legatus Augusti*), si sa gdsit in inscriptiuni, numele a 38 de acesti inalti ocirmuitori, ast fel ci nu- mele si ideia de legatus trebuia si fie intipariti in mintea fie cirui Daco-Roman. Tot atit de insemnati e- erau si procuratores Augusti, insiycinati cu stringerea con- tributiilor, care erau cite unul pentru fie care din cele trei Dacii: Apulensis, Porolissensis si Malvensis. Inscriptiunile ne au pistrat numele a 15 procuratori din care 8 in Porolisum gi 6 Apulum. Acesti procuratores Augusti aveau si ei sub din- gouverner & la maniére romaine et continuer Vempire. Si nous youlons nous faire une idée exacte de ces princes, i] faut nous re. présenter des hommes qui parlent Je latin, qui shabillent & la romaine, qui s’amusent & écrire en latin, qui se plaisent surtout 3 siéger sur lour prétoire & la fagon des emporeuts et & y dicter des arréts: En conservant le titre de rois des Franes ils y ajou- tent volontiers les titres tout romains de prince, de patrice et @homme illustre. Tis prenent les insignes imperieux, la couronne dor, le trone dor, le sceptre, Ja chlamide et Ia tunique de pour- pre, Ils ont une cour quils appellent comme les empercurs le palais sacré. On leur voit une suite de dignitaires et de courti- sans qui s’appelent comtes, domestiques, chanceliers, référeudaires: camériers. Tous ces noms sont romains; toutes ces dignités sont passées du palais des empereurs dans le palais des rois francs“, p. 498: ,Les rois mérovingiens, maitres d’un tel pouvoir n’en- rent pas 4 chercher des moyens nouveatx pour gouverner les hom- mes; ils usérent de coux dont I empire romain s’était servi. Les empereurs avaient organisé une administration centrale et une ad- ministration provinciale; les rois francs gardérent [une et lau- tre“, p. 502: ,Le seul impét romain qui ait disparu est le chri- sargyre. Le principal impot direct était, comme dutemps de l'empire la contribution fonciére. Non seulement elle continua @étre pergue commme au temps des empereurs; mais encore elle fat daprés les mémes registres de répartition qui avaient été redigés par les fonctionnaires impériaux“ etc. Pretutindene continuitatea cea mai deplini intre viafa romana gi acca a statelor barbare. La Romini din contra o intrerumpere completa. ') — Legatus Augusti pro praetore trium Daciarum, era titlul seu de- pln. Vezi asupra sirului si aumelni lor Goos, Untersuchungen tiber die Innerverhaeltnisse der traianischen Dakiens in Arhiv 1874, p. 189 5. a.185 sii mai multi alti procuratori’ mai mici, insiircinati cu strin- gerea unor dari speciale, precum : procurator vigesimae here- ditatum (1185) "), procurator a caducis, averile fara stapin, mostenirile vacante (1622) procurator vigesimae libertatum, darea pe sclaviiliberati (1135), procurator aurariarum, acel ce stringea venitul minelor de aur (1312, 1318) si alfii inci a céror caracter e mai greu de precisat. Acesti agenti fis- cali, perceptori de dari, fiind necontenit in atingere cu pu- Dlicul, trebuia ca numele pe cit si fiinfa lor si fie foarte cu- noscute poporatiei din Dacia. Ambele aceste dregitorii atit de populare gi de cunoscute au perit din amintirea poporului romin. Dar dac& dregatoriile generale ale provinciei au dispirut, ramas-au cel putin acele municipale, acele dregiitorii mai apropiate de popor prin in- deletnicirile lor? Nici atita. Centrul administrativ al municipiului sau coloniei romane era in orasele Daciei ca si in acele ale intregului imperiu ordo decurionum sau senatul municipal compus din un nou- mér de decuriones, cum am zice astazi consiliul comunal al oragului. Acest consiliu, care delibera si hotdria asupra a- facerilor comune alegea din simul seu patru barbati in mu- nicipii gi doi in colonii, quattuorviri si duumviri din care u- nul primus era un soiu de primar, ear ceilalti un fel de a- jutoare, ce conduceau ocirmuirea zilnici a daraverilor co- munale. Atit decurionii cit si dunmvirii sau quatuorvirii sunt pomeniti in inscriptiuni de nenumarate ori, in cit se vede ci numele lor era dintre acele care veneau mai des pe buzele Daco-Romanilor. Tot aga de populari erau insi gsi defenso- res sau patroni atit a le oragelor cit si a le colegiilor, niste protegiuitori si apardtori influenti ai intereselor acestora, care se int&lnesc iaragi la fie ce pas in monumentele epigtafice. Se mai giisese in sfirgit in Dacia gi alti magistrati atit comu- 4) Numerile sunt acele a Je inscripfiunilor din C. 1. L. Ul, pars. I186 nali cit si provinciali precum: cwratores viarum inspectori ai cailor publice, guaestorcs (casieri) practores urbani si peregrint, tribuni, triumviri yaeri argenti flando feriundo® (1459), trium- viri capitales (1453), aediles, magistri cannabensium, pracy fecti collegiorum, pagi (Aquensis), si altii mufii a ciror nume au dispirut pani la cel de pe urmé din mintea gsi limba po- porului romin. Mai extra-ordinari poate pirea imprejurarea ci si cuvin~ tele privitoare la orindueala armatei a dispirut din graiul Rominilor. Armata romana se compunea din legiuni, ale si cohorte. Numai acest de pe urma termin au ajuns pind la noi sub forma de curte, inse nu in infelesul de corp de armata ci numai cit in un altul pe care’! avea si la Romani, acel de ograd& (Varo, de re rustica). Militari activi purtaunumele de milites gre- garii; cei esiti din slujbi acel de veterani, cuvént care in limba * latind avea intelesul special de soldat liberat din armaté dupa implinirea slujbei. Aceasta fiind de 25 de ani, intelegem cd mai tofi cei ce egiau din armata erau inaintati in vristé. A- cest cuvént s’a si pistrat la Romini in acel de bdérin, care, insamna ins’ numai cit mare de ani, fara nici o amintire a slujbei militare. S’au pistrat acest cuvint si intr’un alt inteles anume la mosiile razésegti pentru a insemna un cimp de pi- mint neimpartit la care au dreptul mai multi simpartasi. Asa se zice ci cutare riziigi fac parte dintr’un bdtrin. Aice s’a pastrat amintirea asignatiunei de piimint ce se didea vete- ranului la egirea sa din armata, lucru ce s’intimpla si in Dacia de mai multe ori, precum ne o dovedese mai multe diplome militare date veteranilor din Dacia dupa esirea lor din slujbi'). Numai atita insi nea riimas din complexul no- und Miller, Rom. Insebr. in Dakien, 863: Imperator Caesar divi Nervac filins—equitibus et peditibus qui militaverunt in alis duabus et cohortibus- decem quae appellantur I civimn Ro- manorum, et I Augusta Ituracorum, etc.—et sunt in Dacia sub Decio Terentio Scauriano-quinis et vicenis pluribusve stipendiis187 fiunei de veteran, din care tocmai in{elesul seu fundamental, elementul militar, a disparut cu totul. Pe ling’ capul armatei, care era de obiceiu legatul li August, mai erau c¥ ofiteri inferiori: pracfecti, tribuni, cen- turiones, optiones. Apoi deosebite grade mai mici, precum: decuriones, frumentarii, duplarii, cornicularii, tesserarii, be- neficiarii, vexilarii ete. care toti acestia au disparut pind la unul din memoria poporului romin. Tot aga an dispirut si numele darilor romane precum vigesima, tributum, portorium. Ce s’au facut cu toate aceste notiuni pe care fie care Daco-Roman trebuia si le aibi in mintea sa, care trebuia sit se afle in fie care moment in gura poporului din Dacia? Alt respuns nu poate fi dat la aceasti intrebare de cit ci perzin- du-se nofiunile la care se referiau cuvintele aceste, cu tim- pul au trebuit si dispara gi ele. Se taese ridacina lor care le tinea vii in congtiinta poporului, si trebuia deci si se u- suce si si se deslipeasci ca frunzele de pe un trunchiu mort. Nivilirea barbarilor asupra Daciei avuse deci de efect de a stinge cu totul viata de stat roman, de a starpi ori ce soiu de ageziminte organizitoare si de a arunca pe poporul daco- roman eariisi in starea primitiva in care se fac injghebirile societatilor. Daco-Romanii se dusera in munti. Acolo redusi iarigi in cea mai mare parte la starea de pistori, ei reci- zur din inalta si complicata organisatiune de stat romana in viata patriarchali, in care uitaré, impreund cu toate notiunile ce se refereau la viata organizata si cuvintele ce le insemnau. Aeasta disparitiune atit de complectit a ideilor pri- emeritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis liberis posterisque eorum civitatem dedit et connu- bium cum uxoribus, quas tunc habuissent cum est civitas eis data, aut si qui caelibes essent, cum iis quas postea duxissent dumta- xat singuli singulis.“ Idem, 50: Titus Aelius Hadrianus Anto- ninus Augustus Pius equitibus et peditibus qui militaverunt in alis IIT quae appellantur ete, et cohortibus X ete,—et sunt in Dacia sub Statio Prisco,188 vitoare Ja viata statului este cea mai vie dovadi ci Romi- nii au trait in munti un lung restimp din viforoasa perioada a navalirii, ch deci ei pirasise orasele din c&mpii ci aceste s’au daramat si n’au fost reedificate si ci impreun’ cu monu- mentele se ingropari sub ruine si numirile lor, pe care astazi trebue si le demorméntiim precum facem gsi cu darimitu- rile lor. Eati deci esplicaté pe deplin pricina lipsei de nume de cetiti din Dacia. Kanu putea fi inteleasi fri faptul paralel aritat de noi, disparitiunea intregei vieti de stat a poporu- lui roman. Viata ordsiineasci se desvolti tot-deauna in paralel cu a- cea politicé. Cit timp Rominii traisi in munfi ei furd lipsiti si de una si de alta. Cind reincepuraé a injgheba viata or- ganisaté sub inriurirea Slavonilor, se intemeera, si oragele noue, care in mare parte poartd numiri slavone. Dar daci numele de orage sunt aga de putine, oare nu vom putea noi intalni alte rémasiti de nume date de cei vechi unor elemente geografice naturale precum muntii sau riurile? Asupra muntilor observiim ci Rominii ne-au lisat in ge- nere foarte pufine stiinti. Muntele nu-i interesa pe ei, ba chiar ii respingea, gi de sigur ci Svifera cea astazi atit de vi- “sitati era incunjuraté cu mare ingrijire de Romani. Din toti munfii Daciei nu gisim pomenifi in autorii vechi de cit nu- mele generic al Carpafilor care exist si astazi, dar care din causa intinderei lantului lor pot tot atit de putin ca si Du- niirea *), sé aduci o dovadd pentru stiruinta Rominilor in 4) D-l Hasdeu Aeduce totugi din numele romin al Danabiulai, Du- nirea wm argument in favoarca continnitiii, Rominilor in Da Samouicus seriitorroman de dupi Traian spune ci in limba tracé Dauubius ar iusemna purtdtor de noré. Albanojii_namese noural re gi purtitor se exprimit in acoagi limb& prin dane, dene; mn- mele romin Dundre, n’ar fi deci de cit vechiul trae: Dane-re. A-189 yechea Dacie. Carpafii se mai numeaa insi si Caucasus gi o parte din ei purta numele, inrudit prin forma, de Cogaconum sau Cauca. Poate ci de la acest de pe urm& nume si se tragd numele de astazi a piscului Cocan din judetul Muscelul. *). Alt fel st& lucrul cu riurile. Aceste erau cunoscute de cei vechi, care le intilniau foarte des in drumul lor, ast-fel ci au rimas mai multe amintiri despre ele in scrierile lor. Toate aceste nume, fiind de obairsie mai veche de cit Romanii, do- vedesc pe de o parte, dup’ cum am ariitat’o mai sus, stiru- inta sub staépinirea romani a nafiunei dace, care le diduse la inceput, Pe de alta ins& ele existind si astazi, incercind numai cit modificirile schimbirilor limbistice operate in de- cursul veacurilor la poporul ce au locuit pe ripile lor, trebue numai de cit sd admitem o continuitate neintrerupti a aces- tei poporafii, cici o schimbare deplini a elementului ome- nese care venia in atingere cu aceste riuri, trebuia si aibi drept rezultat neapirat schimbarea a ceea ce apartine omului in fiinta unui riu, numele seu. Acest fapt nu poate fi espli- cat prin observatia facut’ in treacit de d-l Hunfalvy ca ,ri- urile ar avea o viati indiritnicd si s’ar transmite usor de la un popor la altul* *). Aiure d-sa mai adauge apoi ca ,nu- mele Prutului gi a Siretului erau necunoscute pe timpul Roma- nilor si puteau deci cu atita mai putin sa fie transmise prin ceasti veche insemnare a Dunirii=purtitoare de nori a fost pis- traté in zicitoarea poporand: baté-te Dundrea, si la Daci juri- mintul cel mai sacru se faicea cu solemnitatea béutului apei din Dunarea, in cit cilestoral jurémintulai era pedepsit prin baterea Dundarii. Numele Dundre insi nu poate fi de obirgie albanezii, de vreme ce nici odaté Albanezii n’au locuit linga Dunirea. ,Sau nu cum-va se va zice ci Rominii plecind peste Balcani sub Au- relian, vor fi dus cu dingii numele dacic al Duniirei, pe care nu Yau mai uitat de atunci, ast-fel c& tocmai peste 1000 de ani il vor fi readus indirit in Dacia! (Istoria Criticii, p. 293). ‘) — Hasdew, Ist. Crit. p. 282. a Anspriiche, p. 39.190 colonigti romani (care dupi cum am vézut nici odata nus’au aflat in asemene regiuni), sau prin statiuni militare‘ '). Si- retiul si Prutul necunoscute pe timpul Romanilor, cind sunt pomenite inci de Herodot! Si apoi pentru ce oare numele acestor riuri n’ar fi fost ele transmise posteriti prin sta- tiuni militare, cind tocmai intreitul val al lui Traian din Ba- sarabia se intindea pe malurile lor? Trebue apoi luat aminte ci nu numai cursurile de apa de oare care insemnitate au piistrat vechiul lor nume; day chiar cite-va din cele cu totul mici, atit in volum cit si in lungime, niste pirae a céror maluri erau locuite de la izvor pind la gura lor de aceasi poporatie, si a ciror nume ar fi trebuit sé se schimbe cu atit mai ugor c& mn era nevoe de mari prefaceri etnice operate pe malurile lor, pentru a inlocui nu- mirile lor prin altele apartinitoare noilor locuitori. Cum se poate insi ca Maghiarii si Slavii si fi cunoscut vechile nu- miri ale riurilor Daciei, daci ele nu le-ar fi fost transmise prin o poporatie de bastind, care le pastrase ca o mostenire stramogasci *) ? Incepand cu partea rasiriteané a Daciei, Moldova intalnim int&iu riul Prw? a cirui nume este raportat pentru prima oari de Herodot sub forma greceasca Hug: Forma contrac- tati romind care se intilneste astizi in gura poporului ce locueste pe malurile sale, Prué, se afl’ amintité inci de Con- stantin Porphyrogenitul, 952, care numeste acest curs de api Beodzos 8), Indati dup& acest riu curge al doilea mare afluent al Du- 2) Ibid, p. 48. 1) Tomaschek Zeitschritt fir 0. G. 1872, p. 450: ,Selbst dis we- nigen Spurem der Nomenclatur lassen sich nur darch ein langes Forthestehen einer autochtonen Bevélkerung ezkldren. Haben sich in Moesien, dei cinzigen Heimat der Rnmaenen nach Résler’s An- sieht, deren mehr erhalten? Nein“. 3) Herodot IV, 48. Const, Porphyr. de adm. imp. Bonn. p. 171.191 narii Siretinl. Ptolomeu il numeste ‘Iegécoc; Ammianus, Ge- rasus si Const. Porphirogenitul ii da chiar numele ce il poarti gi astiizi Sépetog +). Numele unui afluent al Siretiului, Buzeul, ne au fost pis- trat de céi vechi sub forma Museus,*) in care gisim in chip invers schimbarea lui m in b care se mai intilneste gi Ja numele Tibiscum. Herodot ne a mai pastrat. vechiul nume al Argegului pe care *] numegte ‘Op&rjoaes. Un alt riu al Valachiei a cérui nume se regiseste in is- voarele vechi este Oltul. Forma antic’ a numelui seu este *Adodza, ugor de redus la acea pe care o poseda astiizi. Per- 1) Ptolemen TH, 8, Const. Porhyr. ibid, Am. Mare, XVII, 13. He- rodot pomeneste gi el fara indoialé Siretiul sub numele de Tixgays totugi relagia stabilitt de el intre acest riu, Prutul, si alte cur- suri de api aduc in incurcalé aritirile sale si arunci ast-fel ne- dumerirea asupra identificirei numelor date de el cu riurile de a- stiizi. El zice IV, 48? 6 pv mpbtog Aexleig tay notapiy (Mo~ pétec) wéyas’ nan neds a ploy a & 38 Babtepog Tragavrbs mpg tendons se ydhho nat Exdaawy, & B23h “Apagas te nal Nenapig nat 8 "Opdyaaos O1é péoov robtwy bdovteg exbdrAouow &¢ cov “Lotpov. Dacii se infe- leg cuvintele 8% péooy zoltwy Agovzec, curgind printre dinsele, atunci Tapavté¢ nu poate fi Siretiul, cci intre acest riu gi Prutul nuse varsi nici un alt curs de api in Dunive. Daca insi se ad- mite interpretarea d-lni Hasdeu (Ist, Crit. p. 188) care traduce aceasti frasi prin his mediantibus-=prin mijlocivea acestora, atunci ne poate parea destul de extraordinar ca Herodot fi cunoscut numele unor riuri mici, afluenfi ai Siretiului gi Prutului, Noi eredem ci Herodot era reu informat sau n’au piltruns bine raporturile ce ise ficeau asupra idvografiei Scifiei. Mai sigur in ele sunt nu- mérile, Cit despre agezarea geograficl gi indreptarea riurilor se in- gelege ugor cum el a putut si se ingele. Eati pentru ce noi cre- dem eA cu toate ci ariitirile Ini Herodot nu corespund de loe ct curgerea riurilor de astizi, Tixpavtd¢ este Siretiul gi "Ope%o0 Argesul. : » Acta S. Sabae Gothi citat de Tomaschek, Zeit. fir 0. G. 1872, p. 150. rat te) "orp zo SBw9,192 derea insi a yocalii sv intre > gi + se efectuase inci de pe timpul Romanilor, de oare ce o inscriptiune di acestui riu numele de Alt-inus *) Jivl reproduce astizi numai cit int&ia silabi din numele seu cel yechiu: Gil-pit dupi cum ne a fost pistrat acesta de Geograful Ravenat si Iornandes *). Motrul, isi trage numele seu de la vechiul orag dac A- mutria, care eva probabil gi numele acelui riu. Orasul dis- pirind, a ramasnumai riul cu numele seu cel vechiu. Sta- tiunea Amutria esto arataté pe tab. Peut. ca a doua dupi Drobetis (Turnu Severinului) si riul Motru de astazi curge nu departe de acest orag spre nord-ost. In sfirgit dintre riurile Valachiei mai citiém pe Lofrul, riu- lef ce se varsi in dreapta Oltului, ling& pasul Turnului ros, si care’si trage fari nici 0 indoialé numele seu de la orasul dac Arutela, care se afld trecut pe Tab. Peut, ca a 9-a sta- fiune pe calea romani ce ducea de la Drobetis (Turnu-Se- verinului) prin pasul Turnului rog citré Apulum (Karlsburg) si distanta destul de insemnati intre Motru (Amutria), a 2-a statiune pe aceasta cale, si Lotrul (Arutela) lasi pe deplin lox pentru 7 statiuni intermediare, mai ales daci luim in privire ca numerul total al statiunilor intre Drobetis si A~ pulum erau 15. 1) Ptolomen IU, 8. Akner und Miller, Romische Inseriften in Da- kien, Anhang No. 28: quam Drusus-pater alpibus bello patefac- tis derivavit, munit ab Altino usque ad flumen Danuvium, 0 alti inscripjiune aduce numele de Alutwm. Ibid No. 17: ad Alutum flumen secus mont. Caucasus“. (Carpafil). 4) Iornandes XXII. Geogr. Raven. LV, 14. D-1 Hasdeu Ist. Criticit I. p, 288 combate apropierea aceasta pe temein) cé Tornandes ar injelege sub Gilpit un riu al Transiivaniei. D-sa dovedeste prin deductiuni flologice c& ridicina acestui nume este Sil=riu, pro- totip tracic. D-sa apropie de acest nume doue alte riuri ale Ol- teniei Jalesud—Sal=rin si Gitortul=Sil-ort in care Ort=brav in limbile arice (Ortoman), Conclusiunéa d-sale este identicd cu a noastrii cli Jinl este un nume vechiu.193 Transilvania care alcituia centrul provinciei romane, pas- treazi gi ea un numér din numirile vechi a le riurilor sale. Toate arterele sale principale de apa sunt si astazi insem- nate cu numiri antice si cite-va din cele iici infatogseaza si ele aceasi particularitate. Riul cel mai mare al Transilvaniei si cel mai mare dintre toate afluentele Danubiului, Zisa, purta in vechime un nume ce nu a suferit aproape nici o schimbare: Tysia, numit gi Parthiseus si confundat une-ori de cei vechi cu Timegul: Tibisia, Tibiseus »). Printre tributarii cei mai insemnati ai Tisei gasim incepind dinspre gurile ei: Crigul uumit de cei vechi Grisia sau -Grissia *); Muregul numit inca de Herodot Mp, de catra Strabo Mariscus, iar de catré Geograful Ravenat Marisia ; *) Timegul a cirui nume la cei vechi, confundat cu acel al Ti- sei, se infitogaz4 in forma sa cea mai obicinuité ca Tibiscus. *) Samegul confluentul cel mai nordic al Tisei isi regiseste nu- mele seu in 0 inscriptiune care pomeneste riul Samus, *) Trei nume afari de aceste aparfin unor cursuri mici de api: Bérsava aga numiti de la colonia Bersovia *); Ompo- inl cave ’gi trage numele de la oragul Ampelum ’) si Cerna 1) Plinius H. N. IV, 12, 25; Iornandes, 5: Tisianus; 34: Tysia; Am, Mareel, XVM, 18: Parthiscus; Geogr. Raven: Tibisia; Gru- ter, Inserip. 448, 8: Tibissus. *) — Iornandes, 22. ‘) Herodot, IV, 48. Strabo, VII, 304, ‘) Ptolomen, II, 8: Tiéisxcc. Aceste nume toate se regiisesc in Const. Porphyr. Bonn. p, 194: yllevapds mpotog 6 Tyahons, mo- Bab & Podrys( 2 s 8 Mophons, nok win & notapas Titts.4 8) Aker und Miiller 1. c. No. 768: Valerius Valentinus subsig- navit Samum cum regione trans vallum imperatore domino nostro Mareo-Aurelio®. ) Tab. Peut. C, 1, L, MI, No. 247. 2) ©. LL. IM No. 1293, 1308. D-1 Schwicker in Ausland, 1877, ad- mite numele unguresc de ,Ompoly* drep cel originar gi apoi de trades194 de la colonia romana Zerne, Ticrna sau Dierna +), Acest wi- me nu poate sluji drept dovadt c& Dacii ar fi fost Slavi, dupii cum vroese Slavistii; forma lui insi, ca acea a unui cuvint din familia limbilor arice, apropiindu-se de limbele slave, el a luat cu timpul prin atingerea poporului romin cu Slayonii, forma inrudita a limbei acestor din urmi. Pentru a sfirgi cu numele geografice ramase din perioada romana, mai amintim niste denumiri care de si nu sunt con- finute in izvoarele vechi, poarti totus in sine insési dovada antichitafii lor. Aceste nume sunt de origine latin’ ; dar cu- vintele latine de la care sunt derivate au disparut din lim- ba obicinnit’ a poporului, ramanind ele alipite numai cit ca nume proprii, fart inteles, de uigte elemente geogratice. Ast- fel sunt: Vulcan, numele pasului celui mai apusan ce con- duce din Valachia in Transilvania si a unui sat ce se afli in apropierea acelui pas, care nume pe timpul Romanilor in- semna una din zeititile pagine. Acuma acest cuvint nu se mai afla in graiul poporan, Dac& il gisim alipit de niste ele- mente geografice, aceasté alipire trebue si dateze din peri- oada romani, cici nu este cu putinti ca Rominii si’l fi det pasului si satului, in ipoteza unei intoarceri a lor de peste Dunirea, peste 0 mie de ani, de vreme ce, ne mai avindu'l in limba, n’aveau de unde si’l dee, Tot aga e si cu Lapi- g¢ea, numele unui munte pietros cé vine de Ja Japis, cuvint ce de asemene au dispirut din limba poporului. Nu mai putin gi cu numele muntelad Crestianilor care contine cuvin- tul cregtin in forma’ mai apropiati de latineste de cit acel comun, ¢restin, dupt legea numelor proprii care pastreazi aice arguwnenteaza in contra derivérei Ini din Ampelum, Numele ung. este inst format din originarul yomin, Ompoiu, care dupa toate regulele limbei romine, deriva din Ampelam, Comp. betam= resboin; allima—=aix, asturoin, 4 Digestue, De censibus 1 § 8. Lab. Peut. Ptolomeu, WH, 8195 mai trainic forma lor primitiva de cit acele ale graiului o- bicinuit. Mai amintim in sfirsit numele soselei vechi romane care trece din Oltenia prin pasul Turnului ros care se numeste si astizi in gura poporului: Celea Zratanului ;*) de asemene un ses pe care Ungmii tl numese Keresztes, iar Rominii Pra- tal lui Traian, Aceste denuniri ar rimiinea neesplicabile dac& nu am admite stiruinta poporatiei daco-romane. Rominii inst au pastrat nu numai numiri ramase de la cei vechi. Terminologia lor geografick mai infafogazd inci si al- tele pe care le au Jasat in tara lor popoarele barbare ce au navalit peste dinsa si care nu s‘ar putea afla la dingii daca ei n’ar fi locuit in Dacia pe timpul cind aceste popoare s’au reviirsat peste ea. Aceste nume ramase din noianul ni valirilor, samani cu acele scoici petriticate se regise: astazi in straturile pamintului si din care geologii reinviazit luni. Ast-fel Gofit au lasat numele lor unui munte Gotul si unui rin ce izvoreste din el: pareul Gotuli precum gi u- uui sat, Gotesti®). Numele a trebuit si rimin&é neschimbat dup analogia lui fot din totus, Numele slav al Zalomitei este amintit ca esistind in terile noastre incd de prin veacul al Vil-lea. Ialomita este aceasi ca Ialovita—Talovea si Theo- phylact, seriitor bizantin mort la 640,0 aminteste in. Vala- chia sub numele de "Hi:é2«iz %), In Dobrogia exist’ un mic pariu, care poarti astizi numele de Pecencaya*) gi Cinna- ') Tung, Die romanichen Landschaiten des rom, Reiches, p. 879 nota 2. Duruy, Histoire des Romains 1V, p. 256, nota 2. De la Berge, Essai sur te végne de Trajan, p. 49. Ignaz Lenk von Trauenfeld, Siebenbiirgens Geogeaphischer Le- xicon, Wien 1839, s. v. 8) Theophylact, Bonn. p. 257. Comp. Theophanus + 817, Bonn I, p. 423. Chronicon bndense p, 329, 0 nnmegte Honcha sau Houcha, 4) Veri Harta Rominiei publicati de Flemming la Glogan.196 mus aminteste ci pe timpul lui existau in Valachia niste munti in care se retrisese Peceneghii si care se numeau Téhov Zpyov astizi viv) si finutul Zeleormanului ‘). De la Cumani a ra- mas asemene 0 inulfime de nume, precum: Coman, Comana, Comarna, Comarnicul, Comdnegti, etc. Cumanii insii se nu- meau si Uzi si au lasat si dupi acest nume al lor urme in muntii Carpati, unde gisim pariul Uzuleed si pitriul Oftuzntui *), Nu se poate tigidui ci cele mai multe din oragele Da~ ciei precum gi o mare parte din sate, a fost intemeete de alte popoare de cit de Romini gi anume in intiiul loc de Slavoni, in al doile de Maghiari si de Nemfi. Esplicatiunea a- cestui fapt resede in imprejurarea de mai multe ori insem- nata. de noi ci poporatia daco-romani, care nu pirisi tara, cauta scipare in munti, unde gisi adipostire in protiva intre- prinderilor popoarelor nomade. Eati pentru ce nu ar fi afara din cale de a nu gisi nici o urmi. a poporatiunei romiue in cimpie, ceea ce nu se intimpla; cici '} Tomaschek. Zeitsche. fiir O. G. 1872, p.149: Hin Theil der dstlichen Karpathen worin sich der Petsc henegische Hospodar Lazar aurikzog hiess ‘Tho Zoyov (Cinammus, Bonn. p. 196) und denselben tirkischen Namen eleorman filet der walachische district; die Stadt Iassy errinert au das cinstige dasein der Petschenegenhorde Iasy-huban zwischen den Sarat und’ Burat“. Cu acest pritej a- mnintim e& origines. numelui Jasilor de la un pretins munieipium Dacorum Iassiorum este o iscodire nointemeeti. Inseripfiunea cc a dat nagtere acestei credinfi (Akner wd Miller No. 157) pome- neste un praef, M. Dacorum Iassiorum. Un ,praefectas municipii* este cova neobicinuit; ¢ vorba de pracfectus militum dacorum Tassiorum, adeck prefoctnl mititaritor Tasigi din ctmpia Tisci, care nu at comun cu Tagii de cit o aseminare a numelui, 4) Pentru diversele nume lsate de Cumani, vezi Frunzescu, Die- fionar topogratic al Romine’, Bueuresti 1872 gi pentru ‘Lransil- vania acel al lui Trauenfeld, Despre Usi veai Cedrenus, Bonn, Il, p. 582: ro voy OWGY Bvecsydves 2 nal obrog Banbady nai son Monowandy duyevtarepey te nal nohurandéareper.197 am descoperit cite-va ramasiti de punturi [ocuite care au pistrat numirile cele vechi. Existé cu toate aceste un mare numér de sate care poarté nume de obargie romineasci, sila rindul lor furi prefa- cute de Maghiari si Nemfi pentru a le da dupa limba lor. A- semene nume dovedesc deci ci aceste sate datoresc intemeerea lor Rominilor si ci Maghiarii si Nemtii sunt agezati in ele la o dati posterioard. Résler, dup& sistemul lui de a aduce numai aceéle fapte care yin in sprijinul teoriei sale si de atrece sub ticere pe acele ce sé improtivesc, sustine c& ,nu ar exista in Transil- vania si Banat nici un singur orag sau sat de nume romt- nese din obirgie. Ast-fel Alba Zulia nu este decit traduce- rea maghiarului Fejervar sau a germanului Weissenburg, Va- sarhely devine pe romineste Osorheia; Ujvar, Uioura ; Som- ly6, Simlew; Regen, Regin; Hatzag, Hafeg; Clausenburg, Clusiu; Enyed, Aiud; Schiissburg, Seghigoara ; Laslé, Lasleu; Holdvildg, Holdgelag ; Udvarhely, Odorheiw; Kiralyhalma, Cri- Tudtna ; Fildvar, Feldioara ; Szeplak, Sipluc; Hahnenbach, Hambac, etc.* *). Aliturea cu imitarea format de Romini dup’ numele un- guresti gi nemfesti, si punem formatiuni inverse in care e- fementul de obirgie rom&nese a suferit o potrivire citri dia- lectele streine. Romin Maghiar German Carpinis Kerpenyes - Daia Dalya - Rece Reese Ratsch Toparcea Toporeza Tschapertsch Galig Galyis Galisch Sicel (Siiticcl) Szeesel - Tiligea Teliska ‘Telischen Yalea Valya. Vallendorf 4) Rom. Stud. p. 181,198 Mindra Mundra, - Siirata Scrata - Buia Bolya Bell ~ Viadeni Viedeny Viadeia Resinar Reginir Reschinar Poreesti Poresesd + Portschesehti Cimp. Ini Neagu Kampolnyak _ Porumbak Porumbaile Bornbach Caiunoasa Kaynosza — Vadean Volkany Wolkendort Rueir Rukur Ruckendort Adrian Adorian Buzew Badsa Bodsau 5). ete. ete. ete. Se cunoayte ugor ci popoarele streine au imitat pe Romini in formatiunea acestor nume, de pe faptul cit pe cind unele din ele in limba romind insamn& ceva, in limbele germane gi ma- ghiare, ele perd cu totulo asemene insugire. Aga Rece, Car- Pinis, Siicel (sitticel--sat mic), Mindra, Resinar, Porcesti ete. Altele au evident o forma romineased care sund cu totul streiu in limbele celelalte, precum: Toparcea, Vidideni, Bui altele in sfirgit an 0 obarsie veche, dupi cum am vézut-o mai : Buzeu, Vulcan, Rucir. su Nu este tot-deauna usor de a se adeveri care au fost limba originarad ce au dat nagtere numelui gi care dix numiri nu sunt de cit imitatiuni posterioare. Asa spre exemplu cum s'ar putea spune care din ccle trei numiri ale Pasulu Tur- nului vos este cea originard ? Romin. Maghiar. Goman. Pasul Tnrawlui rog, Verestorny-Passus, Rothenturmpass. In uncle zuri ins putem determina succesiunea denuni 1) Pentru toate aceste nume si altele ce vor mai veni in arma consult dictionarul Ini Traenfeld, apoi Bieltz, Mandbuch der Landeskunde Sigbenbiirgens, Hermannstadt, 1857.199 lor, anume atunci cind imitarea cade in unul din cazurile de mai sus. Exist& un exemplu clasic despre modul cum Ungurii au schim- bat numirile vechi rominegti in altele unguresti, pe care acuma invatatii lor le sustin cu tot deadinsul ca ele ar fi cele mai vechi. Anume am vézut mai sus cé numele riugorului Cerna este vechiu. Ungurii il numese acuma Eyriig sau Eger-ugy in care Eger insamnit mesteaciin ear ugy-apai, pirénu. Eger-ugy in- samnad deci paréul mesteacinului sau paréul negru, acelagi inte- les ca si Cerna, nume slav adaptat la vechiul Dierna gi care gi cl vra se ici negru. Este insii inviderat ci numele Cerna este cel mai vechiu si ci numele unguresc nu este de cit un soiu de transcriptiune posterioara ‘). Kati la ce se reduc aserfiunile cele mai categorice ale lui Résler, cave cu toate numirile rominesti, care sar in ochi cu sutele Ja cea dint&i privire aruncatié pe o hartd, are curajul a sustinea ci nu sar afla in Transilvania si Banat nici o singurd localitate cu nume de bagtind rominese ! Ce ¢ drept adese ori trebue multaé luare aminte pentru a descoperi numirile romanesti sub haina lor german& sau ma- ghiari, mai ales cind suit scrise cu ortografia particular’ a- cestor doue limbi. Ast-fel un ochiu nedeprins ar putea ugor ua drept germane numiri ca aceste: Vladein, Bornbach, Bod- 1) D-l. Hunfaloy, Anspriiche, p. 106 recunoaste acest fapt, dar il esplieit in felul d-sale: ,Der slavische Name Cerna der von der fréheren slavischen Bevilkerung herkam, wurde unter den ungrischen Be- sitzern m Hyger—ugy a. h. Erlenbach (Eger—Erle, Ugy—Waser, Bach); dem Evlenbach und Schvurtzbach sind hiufig identiseh, Non erscheinen dic Walachen, denen das slavische nicht fremd war, mit denen sich die ctwaigen slavischen Ucberreste vereinigten, und die alte slavische Benennung wurde ernenert. Auf diese Weise haben sich die slavischen Fhtssnamen auch ueben den Ugrischen in Sieben- biwgen durch die Walachen evhalten.* Dacit isi Valachii an venit dupa Ungnri, pentra ce ar fi impramutat ci numele de Ia Slavi si nn dela Unguri?200 sau, Ruckendorf, gi drept maghiare urmatoarele: Volkany, Kerpenyes, Galys, Szescel. Terminologia oraselor si satelor cu toate aceste nu poate aduce nici o lumina in chestiunea care ne ocupa, afar bine in- feles de numirile de obiirsie veche pe care le am yaportat mai Toate numele maghiare, germane cit si cele roma- negti mai noue nu pot dovedi alti-ceva de cit ci cutare sau cutare localitate au fost intemeiati de cutare popor si de a arata pind la un punt succesiunea straturilor de poporatie care au venit si se ageze unul dupaaltul in acel loc. Nu se poate insi deduce din aceasta imprejurare nici un argument pro sau contra intiitatii agezirei uneia din cele trei rase principale in fara insisi. Pentru a gisi acest argument in nomenclatura fterei, un argument tot atit de puternic ca si acel ce decurge din nu- mirile vechi, trebue si ne urcim in partea cea inalté a mun- telui, si studiim numirile pe care il poarta scheletul farei; eici dup cum am ariitat’o in mai multe randuri, muntii Car- pati ad&postir, pe poporul romin in contra _pericolelor niva- lirei, Acesti munfi care apirase adese-ori pe Daci contra a- tacurilor popoarelor vecine, devenira incd odat& sciparea lo- cuitorilor frei agternute la poalele lor, acuma ins pentru un restimp mult mai lung, in decursul céruia ei cercetard toate infundaturile, se suiri pe toate piscurile, se adipara impreund cu turmele la toate sivoaele lor. Atunci cipatari Daco-Romanii 0 cunostinté aga dedeplina a muntelui; atunci da- dur ei numiri pind si la cele mai mici accidente ale tara- mului, asemenea Sviterilor, care si ei adipostise sub zipezile muntilor, libertatea si neatirnarea lor. Un popor nu locueste nici odata de bund voie, muntele unde viata este in tot-dea- una mai grea; numai silit vine sa ‘i ceara ocrotire pentru pastrarea existentei sale. Cu toate aceste un scriitor neamt, citat si aprobat de Ris-201 ler, observa despre Rominii care locuese muntii Biharului (intre Transilvania si Ungaria): ,ci s’ar gasi cu grea in munfii Alpi un féran care si nu cunoascé numirile muntilor, vailor, ripilor; in Bihar aveam tot deauna de luptat cu nesti- infa ciliuzilor, chiar cind acestia erau pistori care vin in fie-care an Ja pigunele din acesti munti. Aceast’ negtiinta este fri indoialé productul nepisirei pentru propria lor pa- trie si avaté prin urmare lipsa unui sentiment national. Lo- cuitorul Alpilor nu se mai oboseste a Jauda frumuseta ctm- peniilor sale; el nu mai inceteazi in esplicdri si enumerari a tuturor numirilor. Nici o urmi a unei asemenea insusiri nu se intalneste in Bihar ; nepisitor gi fara interes, cunoscind de abia piscurile cele mai apropiate, deplin negtiutor de tot ce se aflé la oare care indepirtare, cAliuzul merge pe ling’ tine, ne avénd simt de cit pentru buteleé“. Din acest loc a d-lui Schmid! deduce Résler argumentul urm&tor: ,,Oare ast- fel s’ar arita Valachul cind el s’ar simti ca vechiul cetitan al acestui pimint, cind acesta nu i’ar f intr’adevér 0 pa- trie noud si inci nu pe deplin cunoscut&?* *). Atit cilitorul cit si istoricul uit’ un fapt foarte firesc, ci nici odat& omul de munte nu apretueste frumuseta tirei pe care 0 are necontenit sub ochii sei, si c& inflactrarea de care par cupringi caliuzii sviterani trebue pusi in socoteala intere- sului lor profesional, cea ce nu poate avea loc in Bihar, care fiind foarte rar visitat, profesiunea de ciliuz este cu totul necunoscuté si prin urmare si insugirile acele care 0 deose- beac. Cit despre observatia ci Rominii n’ar avea simt de cit pentru butelcii, nu ne miara atita facerea ei de calétor, cit aprobarea ei de istoric, Si cercetim mai cu deamaruntul nomenclatura muntelui “4) Adolph Schmidt, Das Bihargobirge in Raster Rom, Stud. p. 142.202 in terile locuite de Romini, incepind cu Transilvania, fara. incun- jurati mai din toate pirtile cu munti care ajung mai pretutin- dene la mari iniltimi si care inchid intre ei an podis, el in- sug indestul de inalt. Plecind de la marginea apusani sudici a ferei, de la ho- tarele Banatului gisim muntele cel mai inalt purtind numele de Vérful Pictrei*) in jurul ciruia se aduni piseurile wr matoare dea doua mini: Magura, Muntele mic, Poiana Ned- jet, Dedlul negru, Sedrisoara, Nedja, Dealul galben, Ne- voiul, Deulul parvclor. Riuletele si torentele care udi aceste dealuri poarti. num Ristra Mornlui, Lapugnicul, Fene- ile: B gul, Rial alb, Hidegud. Afarii de Fenegul (pe ungureste strilucitor) si Hidegul (pe ung. rece) toate uumele acestei regiuni sunt romanesti; cite- va din ele slavone. Basenul Jiulni superior, riv ce isvoreste din Transilvania, cuprinde urmitoarele nume de munti si cursuri de api. Pis- curi inalte: Rdtezatal, Lancieul, Veirful la boi, Sigleul mare, Straja, Pisewri mai mici: Verful Rades, Verful Sckorilor, Dea- lil Slavei, Birlogelil, Taragul, Tuliga, Zanoga, Dealul piscu- lui, Nedja Boresenlui, Gidomanul, Godianul, Stina, Frumoase, Dealul Arcanului, D. Plesului, D. Pina, D. Muncelul, D. Sa- ritura. Ape: Tzcorul la Cute, Valea mare, Vo Lazarului, Ptirdiul negru, Zanoga, Pardul Prislopului, V. Bilagului, V. Bradei, Tuliga, Mirliasa, Scoruga, Braja, Crivadia, Ani- nonsa. Toate numirile acestei regiuni sunt romine sau slavone, a- fara poate de Sigleul. Numai cit in partea gesului spre nord, se intimesce cite-va piirie cu numiri unguresti. Reginnea ce se intinde intre Jiu si Olt este percursi de puternicnl lang al Paringulaé a cirni piscuri mai inalte sunt : aie aceste denumiri a fost luate din harta statului major au- striae, Compari dictionarul Ini Trauenfeld si Geogratia lui Beeltz203 Capra, Curga, Cindrelul, Piatra albé, Voinagul, Regindul, Tihtwl, Presbea, eard din cele mai joase, toate cu numiri romiinesti, insemnim: Muneelul, Sceul, Pipuga, Dealul Urdei, Ciobanul, Latarca, Robul, Serbotele, Frumoasa, Oasa, Ostia- gu, Virful rece, Tirnova, Nedelcul, Géneioara, D. Zim- brului, Moldovigul, Plaiul Dragdnesei, Pictrosul, Gorga- nul. Dintre riuri earagi sunt cele mai multe cu numiri ro- mine, cite-va slavone, ear maghiare sau germane nu se gi- seste nici unul: Valea Sipotului, V. Sidului, Riul boalei, Stirniasa, Fetita, Voevodul, Izvorul Bulului, Ie. Caparinu- lui, Iz. Kozicanului, Iz. Barugului, Iz, Balindru, Iz. Furnica, Sadul, Sadurelul, Lotrioara, Riul Vadului, Iz. Floarei. Aceasta lipsi de nume unguresti sau germane este cu a- tita mai insemnati de cit la poaiele Pairingului spre nord se giseste poporatiune maghiaraé si germani, si multe din satele sesului poartaé numiyi streine. Elementele naturale insi sunt numite chiar in apropierea satelor maghiare si germane, cu numiri romanesti. Ast-fel ling oragul Miihibach, pe ungure- ste Sebes, intilnim dealurile namite Viaicw si Vérful Plesei. Spre rasirit de Olt pani in drepturile Bragovului, 0- rag agezat. in un ges ce intra adine in munte si care saméi- na a desparti lantul meridional al Carpatilor de acel ce s'in- tinde la rasaritul farei, se ridicé muntii Pdgdragului a ci- rora piscuri mai inalte se chiami: Cldbucetul, Sura, Nego- inl, Butcanul, Vaearea, Budislavul, Racovitunul, Papusa, Co- paul, Osticul, Boldovistca, Comarnicul, Masgava, Vérful Cra- iutwi, Boifa. Pentru muntii mai putin ridicati, toti cu nu- miri rominesti (cite-va slavone) citim: Grohofisul, Pleaya, Magura, Olanui, Morméntul, Catugdra, Zanoga, Grinsanii, Foisoara, Ciocanul, Suza, Pretina, Céipitina. Cremenca, Bol- dana, Prislopul, Leota, Sticétura, Grinta, Pietricien, Crapa- tura. Dintre pare vom enumera: Butul.~ Topologul, Ar- pagal, Barsa fierului,, Birsa lui Bucur, Birsa Grogetului. Dintre aceste nume vérful Craiului se mumeste pe nem-204 teste : Kénigstein ; dar este inviderat ci numele german nu este de cit o traducere a celui rominese, intru cit el este cu totul isolat, pe cind toate celelalte piscuri sunt numite chiar de Germani cu numele lor rominesti. De asemene gi cu Birsa numitié pe nemteste: Burzenfluss si care poarti in primele documente ale Transilvaniei, numele de Borza, dind numele seu finutului prin care curge terra Borza. Observiim aice ci numele acestui riu exist’ gi in munte, incunjurat acolo exclusiv de numiri rominesti, unde fie care din cele trei ra- muri, care intrunite dau nagtere Dérse/, poarti pe, ling nu- mele generic de Birsa gi un determinatiy curat romanesc. Este deci mai firesc lucru de a admite cd numele dat riului de Romini in munte s’a coborit in vale, unde a fost adoptat de Germanii asezati acolo, de cit cé el si fi luat nagtere in cimp din gura Germanilor si apoi si se fi ureat la munte intre Romini. Intre fara Birsei gi riul Buzen se intilnesc urmatoarele piscuri inalte : Bucecea, Crestianidl mare, Grohotigul, Tutarul, Ciucas. Afari de acest din urma, care poarta un nume un- guresc (—stiucit), pentru ci este aproape de tinutul Secuilor, toti ceilalti sunt roméinesti, cea ce se observa gi la piscurile secundare: Hohotu, Poiana creatd, Strunga, Obdrsia, Piatra mare, Cructrul, Capdtina poreului, Clabu Musi{a, Vérful Tureului, Rugea, Dobromira, Boita. Riuletele principale din acesti munti sunt: Aguya, Doftana, Valea lui Balan, Buzeul. Numaj cit in cimpii din imprejurimile Brago- vului intilnim paride cu nume germane, precum: Weiden, Enrich. De la riul Buzeului inainte, Carpatii, care se intinsese spre risirit, apucdi de odata inspre nord, formind un are de cere aproape de-o deplind regularitate, a ciruia conyexitate este intoarsi citri Marea neagri. Oltul care isi are izvorul mai la nord, scalda picioarele acestui lant gi pe ingusta lui vale. a-205 dese ori pind adinc in fundul munfilor, locueste o rasi. particulara de Unguri, Secuii. *) Aceastié poporatiune ungu- reasca fiind destul de compacti izbuti a desnationaliza ea pe Romini, lucru ce mai nicdire aiure nu se intimpli; de aceia se nimereste adese-ori de a intilni in scaunele secuesti sate intregi de Romini care gsi-au uitat cu totul limba lor gi ver- bese ungureste; cind inse ‘i intrebi ce sunt ei? iti respund ci Vlahi adect Romini. Se va intelege deci ugor cum se face de terminologia muntelui in aceasti parte a Transilvaniei s’a maghiarisat si ea, si ch un mare numar de piscuri, si de pirde, care purtau fiir’ indoiali in vremile vechi numiri ro- miinesti, sunt desemnate astizi cu termini unguresti. Totusi chiar in aceasta regiune se gaseste maghiarisati mai cu deo- sebire partea cea mai apropiata de vale, pe cand partea cea mai centrala a pastrat in mare parte inci terminologia ro- méneascd Aga intre Buzeu si Oituz gisim pe coastelele ce se pra- vilese inspre Olt piscurile urmatoare cu numiri unguresti: Tanovanyoshavas, Bidiskut, Iakobhavas si multe altele; de asemene gsi riuri care poarté numii Zagon, Szipkes, Martonos etc. Mai adinc in munte spre granita Moldovei gasim numiri de obargie romini precum: Penteleu, Mugata, Gherghinl, Voidregelul, Ruskelul, Culmea Cozi, Magura Ca- > sinulué. Cat despre riuri afart de Buzew si Olé a cavor nu- me antic s’a stabilit mai sus, intilnim pe ling multe nu- miri unguresti si urmatearele romine: Bisca, Hertaga, Ghiur oa, Tihuza, Lipsa, Cosa, Caginul. Dar se gisesc urme de nuniri romanesti chiar in partea magiarisata a terei, cel mai sigur semn ci numirile unguresti s’'an suprapus celor romine gsi le-au inlocuit. Ast-fel giisim intre piscurile inalte ale acestei regiuni: Kovasnaipilis, maghiarisare evidenté a nu- melui romino-slavon de Vérfut Covasnei. ca “4) Asupra orignei lor, vezi mai sus p. 103.206 Cucit ne urcam e&tré izvoarele Oltului cu atita se inmultese si restriing mai adanc in munte pe cele row negti. Ba in dreptul judetului Baciului ele tree chiar siin muntii Moldovei, Ast-fel intre Oituz si ‘Trotug gxsim piscurile inalte : Szollishegy, Biidishegy, Nagysandor, acest de pe urmé numit si de Romini dupi uumele angurese: Sandrul mare. §i aice insi intinim numiri rominesti ascunse in vestminte ungu- resti, care arat&é ci aceste sunt mai vechi ; ast-fel gisim mun- tele si riul Zatros, care nu este alti ceva de cit Trotugul (pe slavoneste repede) si Gyirgei Szeg, romanescul Gherghinel. Intre Trotus si Bistrifa se giseyte aceiasi repartitie a nu- melor romine si unguresti. Catri Transilvania: Nagy Hagy- mas, Fekete Hagymas, Mezihavas, Hoshtwas (pe vomineste: Hoghéugul) Ciudomir; citra granita Moldovei din protiva Lripogul. Riuvile care se scurg inspre Olt poarta cele mai multe numiri unguresti; acele care se cobor in Moldova, nu- me slave sat rominesti: Domuk, Corbul; Bicazul poarti un nume ungurese, numirile unguresti Tara locuité de firimitura natiunei unguresti, Secuii, se sfirsesle lingi riul Bistrita, pe ripa dreapti a caireia se giisesc inci munti care se uumesc: Biikhavas, Koszreshavas Mesivesz, Oros Bik, Pe malul nordic al riului incep eardsi a predomninumirile romine. Pini la Dorna se gisese piscu- rile inalte: Dealed negru, Isvorul Alimanului, Petrosul, Stra- nioara si printre iniltimele mai mici: Priporul Condrei, Po- cana Stampcei, Bucsoara, Dealul Lokureitor, Peatra Dornit, Pietrile rosé, Dealul lat, Glodul, Till, Cica, Leorda, Pe ici colo inse cite un mume format din ungureste: Dealul Mogosului (ung. mogoy inalt). Ca pire vom cita; Tika, Tihula, Savigorul, Drigoiousa, Grix Pureegiind de la Dorna lantul Carpatilor ie o indreptare apusani, izehizind Transilvania din partea Nordului si intin- iegul.207 zind ramificdrile sale in muntosul tinut mirginas al Mara- muresului, Numele tuturor muntilor, mari si mici, fra nici o esceptie, sunt de obirsie romini&. Intre piseurile inalte vom cita: Muneclul, Baldsineasa, Ineul, Virful omului, Su- havzelul, Gogosa, Tiblegul, Gutinul. Intre cele mai mici enu- meram: Dealul B: » Virful Lazului, Megura Cataramei ; V. lui Dan, Poeanah , Brusturul, Ciar- canal, Prislopul, Plesenta, ros, Incufa, Carlibaba Rodna, Rabla, Birla, Scorita, Secul. Dintre pardie vom a- minti: Strinha, Suta, Rebra, Ilva, Tesna, Kerzul Runcul, Mara, Slatina, Blasa. poart& nume ungures Cateva pariie care se cobor in vale ar, Kapoluae. Din partea apusané Transilvania infitosaz’ de asemene nigte lanturi de munti destul de ridicati, cu toate ci nu sunt aga de nestrabatufi ca acei care o inchid dinspre cele-l-alte puncte cardinale. Lantul principal dintre Cris si Mures nu- mit lantul Vlighiesei si a Biharulwi, arata pretutindene nume rominesti, amestecate ca de obiceiu, cu citeva numiri sla- vone. Ast-fel insemnim piseurile: Osliava, Varvora, Mun- cdul, Magura Privi, Caciulata, Mesesul, Calota, Réticelul, Bogdanut, Chelechul, Barateul, Gorgogata, Sigdul, Carbuna- vul, Corabia, Piatra tui Arad, Rotunda, Gaina, Dealul stiu- lui, Dial. civ , Negrileasa, Dim- bul, Detunata gi altele nenumiarate. Cat despre cursurile de apii ne vom margini a cita urmitoarele: Jada, Calota, Bisca, Samegul (vechiul Samus) Sicul, Micut. Parasind Transilvania si pitrunzind in Ungaria proprie, gii- sim ci muntii acestei teri ce se alli in dreapta Tisei infe- rioare, in Banat, poarta cu totii numiri roméinegti. Ast-fel in- tilnim in aceasti regiune piscurile urmatoare: Culmca Ferii, Cul. Bobului, Cracul ros, Peatra’ Nedci, Gesna, Cuca, Semeni- cul, Virful Socului, V. Brunigorului, Vo Nemanului, Cucu- ioara, Coprivul, Oiclovaciul, Galgnl, Omesnioul, Tiva Fra- lui, Vadeanul, Balam208 sinului, Mogul, Pregeta, Sviniacea, Tuvernata, Beleovetul, Bregletcle, Moldovica, Balonul, Leul inalt, Domanul, Habite; Plestra, Pleawa, Cununa, Solonul, Ponorul, Stupariul, Doclina, Glava. Numai cateva dealuri mai mici de pe poalele lantu- lui, poarti nume unguresti. Tot aga cu riurile. In Maramures gasim lanturile Léstayelui, a Cdlimanului, a Vifortatulwi, a Rodnei, cu piscurile: Tiblesul, Heninl, Ma- maint, Incul, Biscaia, Calimanul, Ougorul, Iza, Subirzclul, Galitii, ‘urcasa, Rebra, Cérlibaba, Virdul, Saiul, Ciri- bucul, Dintre riuri vom cita: Iza, Apa, Cisla, Trigea, Sio~ pdrca, Lapistea, Térdtcduful, Agul mare, Vizdul. Acest de pe urma pireu nu’gi trage numele de la ungurescul viz—=api ci de la Slayonul #izd, un soiu de peste. Vom cerceta gi Carpatii moldovenesti, nu in privirea nu- melor unguresti, care lipsesc aproape cu totul, dar pentru a demonstra c& proportiunea de numiri slavone este departe de a fi aga de puternic’ dup cum se admite de obiceiu. Eaté numele piscurilor de cipitenie: Cldbucul, Runcul, Ne- mira (u), Obrdjescud (8), Lapogul Mierugul, Solintoroiul, Dormoxa, Aldamasul (w), Ghimegul, (u), Toroglejul, Tible- sul, Pdltinigul, Dragoina (s), Célimanul. Buccinigul, Rarul, Ciumerna, Clatita (8), Bunéul, Lécéuful, Butucii (8), Gorul (8), _Hértanul, Raréul, Larnitele (s), Grebenii (s), Clifele, Ca- raboiul, Barnarul (s), Gaboaia, Verdele, Grinfiegul, Budacul, Crestigorul, Dobreanul (s), Magura (8), Strimba, Tisarul, Geamatiul, Ciahlaul, Carpinigul, Stanigoara (8). S& amintim si cele mai insemnate din nenumaratele pirie care se coboara pe coastele lor: Lipsa, Cernica (s), Pascariul, Slinicul (8), Caci- cdéegul (u), Nemira (u), Beirzdefii, Olobanagul, Carunta, Sulfa, Aghipiousa, Cioghiogul, Tirhoagul (u), Bolohdinugul, Anta (s), Ticogul (u), Pisirigul, Fréntura, Cencera, Panticul, Voi- na (8), Sugita, Tigita (s), Suha (s), Frumosul, Dreptul, Largul, Gahd, Haita, Scafa, Serisciorul, Valea arsé, Pa-209 rca Lopului, Neagra, Pardul alb, Crucea, Laaul-Buhal- nifa, Reipeiwnii. Studiul acestor numiri ne va da, dupi cum am observat’o, un nou si-puternic argument in favoarea tesei noastre. In Anteiul loc observim cé numele munfilor precum gi acel al lanturilor lor este mai pretutindene de, obirsie roma- neasci. Nu se intilnesec nume unguresti de cit numai in tinuturile locuite de Secui, unde terminologia rominé a dis- pirut din pricina stingerei poporului insug. Proportia de nume slavone este mai mare la riuri de cit la munti, caci cele mai multe din aceste ape coborindu-se in cimpie, ele au putut primi numirile lor de la poporatiunile care locuiau pe coastele muntilor. Multe numiri de mun{i sau riuri nuse pot reduce la nici 0 limb’ cunoscuta, precum: Runcul, Har- tanul, Lécociul, Budacul, Bucecea, Gaboaia, Voinagul, Cindre- lal, Iavagul, Godianul, Balindrul, Sidul, Birsa ete. S& nu fie oave aceste niste rimigifi lasate de poporul Dacilor, ve- chii locuitori ai terilor romanesti? Este insd afari de indo- ’& c& aceste numiri ne apartinind nici idiomului slav nici celui unguresc, ele trebue numai de cit si fie a le Romini- Jor, singurul popor ce se intalneste locuind aceste regiuni aliturea cu celelalte. ie Daci acuma apropiem aceasta observatiune de o alta, fa- cuti mai sus, ci riurile principale a le Daciei au pastrat numirile lor cele veehi, date lor inc’ de Daci, vom ajunge la conclusia, ci elementele principale a ori cirei regiuni geo- grafice, munfii si riurile sale, poart’ nume ce se {in prin o- barsia lor de poporul romanesc. Osatura farei este ro- maneasca; arteriile sale sunt denumite cu numiri romanesti si cu toate aceste poporul care au dat aceste nume elemen- telor primitive ale pimintului, si fie mai nou in tara de cit 14