Miezul iernii

Vasile Alecsandri

n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par ngheate, cerul pare oelit,
Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare.
Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios
Ca naltele coloane unui templu maiestos,
i pe ele se aeaz bolta cerului senin,
Unde luna i aprinde farul tainic de lumin.
O! tablou mre, fantastic!... Mii de stele argintii
n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii.
Munii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivtul ptrunde, scotnd note-ngrozitoare.
Totul e n neclintire, fr via, fr glas;
Nici un zbor n atmosfer, pe zpad - nici un pas;
Dar ce vd?... n raza lunii o fantasm se arat...
E un lup ce se alung dup prada-i spimntat!