Neomodernismul

NICHITA STANESCU

Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit

de spiritul creator postbelic, caracterizat prin
respingerea formelor grave i prin redarea temelor grave
ntr-o manier ludic, de joc, ce ascunde ns tragicul.
Literatura neomodernist este definit printr-un
imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile
i expresie ermetic.

Neomodernismul s-a conturat

n doar 7 numere ale revistei
"Albatros" editat n 1941 i
condus de Geo Dumitrescu.
Aceast nou form de
manifestare a modernismului ce
se prelungete pn prin anii
'60 este ndreptat cu faa spre
un trecut exemplar. Scriitorii
neomoderniti doresc s se
despart de "spiritul veacului",
care este cel al rzboaielor i s
recupereze valorile i modelele.

Reprezentani
Printre reprezentanii de seam ai ideologiei

neomoderniste se numr Gellu Naum i Nichita

Stnescu, acesta din urm fiind liderul generaiei
anilor '60. Scriitorii generaiei aizeciste aveau o
libertate interioar i protestau mpotriva
realismului socialist.

Orientare manifestat n literatura romn n anii

1960-1970. Dup mai bine de un deceniu (1950)

dominat de proletcultism (literatura aservit
ideologiei comuniste), intervine un dezghe
ideologic, o mai mare toleran a autoritilor fa de
scriitorii i oamenii de cultur n general.

Poetii generatiei 60 incearca sa recupereze,

dupa o perioada in care liricul fusese

subordonat modelului realist-socialist de
literatura (deci politizat si transformat
intr-un mijloc de propaganda), teritoriile
poeticului, restabilind legatura intrerupta
in anii razboiului si cei ai dictaturii
proletariatului cu marile valori literare
interbelice. Daca literatura occidentala se
indreapta in acei ani spre o noua
sensibilitate si spre o noua orientare
culturala - post-modernismul, la noi,
creatorii isi orienteaza energiile spre
recuperarea estetica si valorica a
modernismului interbelic ce nu-si epuizase
in intregime, din motive obiectiv-istorice,
resursele creatoare. Astfel ia nastere
neomodernis-mul, fenomen cultural
autohton.

Neomodernismul in opera lui Stanescu

Solemn i sprinar, melancolic i nepstor, ardent i glacial,

jovial i orcular n vremea lui Ovidiu Crohmlniceanu, Nichita Stnescu e

poetul pentru care poezia e nsui sensul vieii;

se remarc prin o mare mobilitate asupra viziunii despre iubire, natur,

istorie, logos, moarte, destin , genez, dar i printr-un joc insolid al cuvintelor
crora le ofer materialitate i independen.

 A identifica rolul lui Nichita Stanescu intr-o

ordine literara inseamna a surprinde dincolo

de transformarile universului poetic, evidente
de la un volum la altul, acele elemente
constante care-i asigura originalitatea. Un
element care se poate constitui intr-un prim
reper de orientare il constituie incercarea de
reabilitare a lirismului. Poezia devine lirism si
sensibilitate. Se ajunge, astfel, la aproximarea
unui nou statut al poeziei, aceasta devenind o
cale de comunicare cu inefabilul, cu acel
tulburator nu-stiu-ce", cu acel ceva" ce se
afla mai presus de puterile umane de
cunoastere si intelegere. Poezia stanesciana va
propulsa la limita investigarea universului si, o
data cu aceasta, a discursului poetic, aducand
o reforma radicala intr-un dublu registru: la
nivelul viziunii poetice asupra lumii si la
nivelul limbajului.

Poezia lui Nichita Stanescu a insemnat o

revolutionare a posibilitatilor de expresie ale

limbajului, o redefinire a poeziei si o cautare a
altei zone poetice. Din lirica modernista
interbelica se regasesc, in neomo-dernismul
stanescian, redimensionate, transfigurarea
realului in cuvinte, magia lexicala specifica lui
Arghezi, ermetismul barbian, vocatia
vizionara" a lui Lucian Blaga. Toate, insa, pe
un alt teritoriu liric, implantate pe o noua
sensibilitate poetica.
Primele doua volume - Sensul iubirii si O

viziune a sentimentelor - au ca tema

dominanta iubirea. Iubirea si conceptia asupra
poeziei, mai binezis asupra limbajului, sunt
doua suprateme ale poeziei stanesciene.
Iubirea este, in aceste poeme, un sentiment

originar, al nasterii cuvantului. Momentul

iubirii - si al poeziei - este un moment initial, o
clipa a inceputului, de manifestare a starii
jubilatorii.

Surprinde, inca de la primele volume, reintoarcerea

la lirism a poeziei si o anume materialitate si

corporalitate a perceptiei. Spatiul poetic este
conceput ca o lume a obiectelor si fiintelor intrate in
rezonanta sub impulsul energiilor afective, lumea
intreaga se transforma in spatiu de joc, iar
gesticulatia erotica se mentine intre ritual si joc.
Mainile mele sunt indragostite, / vai, gura mea
iubeste, / si, iata, m-am trezit / ca lucrurile sunt atat
de aproape de mine, / incat abia pot merge printre
ele / fara sa ma ranesc." {Varsta de aur a dragostei}.

Particulariti ale poeziei neomoderniste cultivate n lirica

lui Nichita Stnescu:
poezia contrariaz permanent ateptrile cititorului;

o poetic a existenei i a cunoaterii;

lupta sinelui cu inele; confruntarea dintre creator i gnditor;

redefinirea poeticului; lupta cu verbul (necuvintele);

cunoaterea deplin numai prin poezie, ca gest de participare la

creaie;

intelectualismul;

reinterpretarea miturilor;

reflecia filozofic, abordarea marilor teme ale liricii;

ironia, spiritul ludic;

reprezentarea abstraciilor n form concret are ca efect plsmuirea unui univers

poetic original, cu un imaginar propriu, inedit;

transferul dintre concret i abstract funcioneaz bivalent, punnd n discuie relaia

dintre contiin i existen;

ambiguitatea limbajului mpins pn la aparena de nonsens, de absurd;

rsturnarea firescului; ermetismul expresiei;

subtilitatea metaforei;

insolitul imaginilor artistice.

n universul su poetic, descoperim alternana

pulsatorie a unui univers inteligibil, populat de esene

i idei n sens platonician, imaginile trdnd aspiraia
dezmrginirii eului i a integrrii n Marele Tot, i a
unui univers sensibil, populat de fenomene, indivizi,
materie, imaginile sugernd refugiul n concretul
teluric i n individual.
Poezia lui Nichita Stanescu se afla la limita superioara

a modernismului. Ea devine joc, si anume joc al

limbajului, dar si integrare dureroasa a eului liric, joc
cu sine insusi in incercarea de a intelege lumea.

Multumesc pentru atentie!!!