Amplificatoare cu reactie negativa

Schema bloc generala - prezentata

alaturat - contine elemente
idealizate, unilaterale, cu sensurile
de intrare si iesire marcate pe
schema. Circuitul de ntoarcere
("de reactie"-"feed-back") are
factorul (de amplificare-atenuare)
reactie (a nu se confunda notatiile reactie , TB si TEC ). Circuitul direct ("feed-forward")
are factorul de amplificare A (b.d.) (notatia pentru "amplificatorul (de baza) n bucla
deschisa"). Factorul amplificatorului de baza este, evident, si amplificarea globala x o / x i
daca se deschide bucla ("ntrerupnd" oricare din legaturile marcate vertical, n sensul
anularii lui x i '' (care atrage si anularea lui x o '' = reactie x i '') si/sau al anularii termenului
scazator (care, n acest caz, al ntreruperii reactiei nainte de
circuitul de scadere, poate sa fie diferit de x o '') - de aici originea notatiei.
Pe lnga circuitul de scadere de la intrare, (zis si circuit de comparare la intrare), schema
generala contine si doua amplificatoare cuasi-ideale. x i , x i ' , x i '' , x o , x o ' , x o '' pot fi
tensiuni
si/sau
curenti,
singurele
restrictii
fiind
unitatile
de
masura
1
:
[x ]
= [ x o ' ' ] = [ x i ' ] , de unde [ A b.d. ] =


i

[ reactie ]
unitatea de
masura a lui x i

Aceste

restrictii

pot

fi

relaxate

daca

se

generalizeaza circuitul de scadere ca n figura

alaturata este cazul circuitelor de scadere
cu un tranzistor, prezentate
alaturat (majoritatea notatiilor
urmatoare sunt pentru regimul
de semnal mic, alternativ).

Circuitul de scadere a curentilor e extrem de simplu :

Ct priveste iesirea, poate fi o problema "citirea" ("esantionarea") iesirii x o ' pentru a putea fi
oferita sarcinii (ca x o) si ca intrare n circuitul de reactie ( x i'' ). Asadar relatia de
"esantionare" poate fi doar aproximativa, x i '' x o .
DUAL fata de "compararea" simpla a curentilor, e foarte simplu
circuitul de "esantionare" a potentialelor (considerate fata de un punct de
referinta, "masa") - a se vedea circuitul alaturat - si se complica
ntructva problema "esantionarii" curentilor.
Se recurge adesea la "esantionarea" cu tranzistoare (a se vedea figura
alaturata),

solutie

practica

de

separare

circuitului de reactie de cel de sarcina, prin

tranzistoare care, uzual, fac parte, la rndul lor,
din circuitul ( A b.d. ). - aproximarea e mult mai
buna la TEC dect n cazul TB.

Modelarea amplificatoarelor cu reactie pe baza teoriei diportilor

Poarta ( portul ), ca pereche de borne (terminale) ale unui circuit, reprezinta o grupare utila
n descrierile bazate pe tensiuni ( n a caror definitie ca diferente de potential ntre doua
puncte, "perechea" de borne intervine esential ) si pe curenti ( unde cele doua terminale sint
esentiale ca intrare si iesire a curentului, pentru conservarea sarcinii electrice). Spre
deosebire de un di-pol oarecare, port-ul se caracterizeaza deci, definitoriu, prin conservarea
sarcinii electrice. Aceeasi e si deosebirea dintre un cuadri-pol si un di-port. Un terminal al
circuitului di-port poate fi comun ambelor porti. Cel mai ilustrativ este exemplul sistemelor
tri-pol - de exemplu tranzistoarele - care necesita nsa, pentru polarizare si pentru
functionarea ca amplificatoare, conectarea ca di-port.
Analiza matriciala a diportilor
n domeniul spectral Laplace n-portii liniari au relatiile intrare-stare-iesire exprimabile
matricial, considerind ca exista laturi exterioare, aferente portilor, cu surse si / sau impedante.
Latura exterioara k, asociata portului k, cu Uk (s), Ik (s) tensiunea si curentul laturii,
contribuie cu ecuatia ei structurala(Ohm, Thevenin sau Norton) la sistemul de ecuatii liniare
asociat.
Pentru un circuit determinat, cu topologie si structura cunoscute, rezolvarea e reductibila,
din punct de vedere al laturii exterioare k, la un sistem de doua ecuatii liniare, cu
necunoscutele Uk (s), Ik (s). Prima e ecuatia structurala amintita (care reprezinta latura
exterioara si e independenta de restul circuitului) iar cea de a doua ecuatie descrie
conexiunea laturii k cu circuitul si reprezinta circuitul, fiind, respectiv, independenta de
structura laturii exterioare k.
Se poate justifica astfel ca un uniport e reprezentat de o ecuatie cu doua necunoscute care, la
conectarea lui cu alt uniport, se va conecta cu ecuatia acestuia, ntr-un sistem de doua ecuatii
cu doua necunoscute (compatibil determinat) si ca, analog, un n-port e descriptibil cu n
ecuatii cu 2n necunoscute si trebuie conectat ( completat ) pentru a deveni determinat, cu n
uniporti exteriori care sa nchida cele n porti. Pentru aceasta, sistemul de n ecuatii cu 2n

necunoscute propriu n-portului trebuie sa aiba rangul n (dimensiunea maxima a minorilor

patrati ne-singulari - cu deteminantul nenul).
In cazul di-portilor, notind cu U1,2 (s) , I1,2 (s) tensiunea si curentul
la portile 1,2 (a se vedea notatiile uzuale n figura alaturata) si
considerind doua variabile independente ( intrari ), le putem exprima
pe celelalte doua ( ambele considerate iesiri, sau una considerata
stare ) printr-o relatie intrare-stare-iesire n care figureaza o matrice [
2 x 2 ] care reprezinta circuitul din punct de vedere al relatiilor sale
cu exteriorul prin intermediul portilor. Pentru fiecare diport, se pot
asocia, n acest context, C 24 = 6 matrice, carora le pot corespunde oricite structuri interne,
echivalente din punct de vedere al comportamentului la portile exterioare. Relatiile lor de
definitie sunt :
U1
I1
I1
U1
Parametrii de impedanta : = [ z] ; Parametrii de admitanta : = [ y]
U 2
I 2
I 2
U 2

Parametrii fundamentali U1
U 2 Parametrii fundamentali U 2
U1
;
= [ A]
= [ B]

["de lant"(-de dipoli)] I1

inversi
I 2
I2
I1
Parametrii hibrizi

U1
I1
I = [ h] U ;
2
2

Parametrii hibrizi
inversi

I1
U1
U = [g ] I
2
2

Relatiile de mai sus sunt valabile deci oricare ar fi contextul electric (circuitul exterior) n
care e situat diportul ( I 1 , I 2 , U 1 , U 2 ce respecta legaturile de mai sus, care depind
exclusiv de structura interna a diportului ).
z11 z12
1 y 22 y12
=

Rezulta de aici [ z] = [ y] 1
si [g] = [h]-1 . Pentru

z 21 z 22 y y 21 y11
celelalte relatii de legatura ntre parametrii matriciali, se scriu cele 62 = 12 ecuatii liniare
asociate, obtindu-se un sistem omogen (cu 0 n coloana termenilor liberi), de dimensiune
(12 x 4). ntruct un circuit n-port e descriptibil printr-un sistem de ecuatii liniare de rang n,
rezulta ca rangul sistemului de mai sus este 2. Scriind toti minorii [ 3 x 3 ] si egalndu-le
determinantul cu 0, se pot determina relatiile de legatura ntre parametrii matriciali.
De exemplu, pentru a determina A11 pe baza parametrilor z, se formeaza minorul [ 3 x 3 ]
adecvat excluznd din matricea [ 3 x 4 ] a celor doua ecuatii cu parametrul z si a ecuatiei cu
z11 1
0
z
0
1 = 0 z11 = z 21 A 11 = 0 A 11 = 11
A11, coloana lui A12. Obtinem z12
z 21
0
1 A 11
Parametrii matriciali pot fi calculati-masurati pe scheme ale diportului cu poarta de iesire n
gol sau n scurt-circuit. Considernd ambele sensuri de parcurgere a diportului,
(
poarta 2 ), acesti parametri pot avea semnificatia unor impedante sau admitante de
poarta 1
intrare sau de amplificari A u , i , z , y (trebuie observate si unitatile de masura). De exemplu,



U
y
( 22 = ) z11= 1
y
I1

I2 = 0



poarta 2 n gol

I
1 / y11 ( y11 = 1
U1

U2 = 0


poarta 2 n
scurt -circuit

) ; desi att z11 ct si

(1 / y11 ) se masoara ca impedante de intrare la poarta 1, una se masoara cu poarta 2 n gol si

cealalta cu poarta 2 in scurt-circuit.
Dintre cele 6 seturi de
parametri
matriciali,
parametrii fundamentali
prezinta
un
interes
deosebit pentru transmisia semnalelor pe
lanturile de diporti (a se vedea figura alaturata). De pilda, matricea [B] e notata si [T],
"matrice de transmisie i o " si, asa cum se vede din figura anterioara, notatia specifica
(-I1) - a se vedea si formulele de definitie a matricei [B] - e adecvata punerii n comun a
curentilor si tensiunilor ntre "verigile" lantului, astfel ca, pentru un lant de N diporti,
[ B] lant = [B]1 ... [B] N ; analog, se arata ca [A ] lant = [A] N ... [A]1 (produsele sunt,
evident, necomutative). Totusi, din punct de vedere practic, pentru masurarea parametrilor
fundamentali, e dificil sa se impuna (sa se fixeze) simultan valori independente de tensiune si
curent la o poarta, asa ca masuratorile se fac indirect, prin intermediul celorlalti parametri
matriciali, iar calculele se fac cu fomulele de legatura ntre parametrii matriciali, mentionate
mai sus.
Schema generala a amplificatorului cu reactie (cu cele 4 combinatii de comparare si
esantionare n curent sau tensiune), se poate generaliza n 4 scheme de interconectare "serie"
("+") sau "paralel" ("||") la intrare si/sau iesire (a se vedea figurile de mai jos, unde apostroful,
( ' ) nu mai deosebeste bornele inferioare ale diportilor de cele inferioare, ca n schemele
generale anterioare, ci diportul superior, D', de cel inferior, D'') :
Conexiunea serie - serie, "++"
[serie (bucla) la intrare - serie
(bucla) la iesire]. n bucla de la
intrare se sumeaza tensiunile
( U1 = U1' + U1'' ) - se poate
considera ca se scad, n
"comparatorul-bucla de la intrare",
xi = U1' si xo''= -U2' . n bucla de
la iesire, se pune n comun curentul
I2 - se poate considera ca se
"esantioneaza" xo ( = I2' ) = I2
( = I2 '' ) = xi'' . Se observa ca, pe lnga aceste elemente ale schemei cu "feed-back", apar si
cele ale unei scheme "feed-forward", cu o bucla de reactie n sens contrar : ntr-adevar, la
intrare se pune n comun ("se esantioneaza") curentul I1 (se pune n comun marimea
complementara celei care se sumeaza) iar la iesire se sumeaza ("se compara") tensiunile
U2=U2'+U2'' (marimi complementare celei puse n comun). Se poate considera astfel si ca
D'' e reactia lui D', nu numai invers.
I1
U1 U1 '+ U1 ''
U1 '
U1 ''
'] + [ z'']
)
[
z
U = U '+U '' = U ' + U '' = (


2
2
I 2
2 2
2









[ z] (GLOBALA)

[ z ']

I1 '
I '
2


I1
I
2

[ z'']

I1 ''
I ''

2




I1
I
2

Conexiunea DUALA , "||||" paralel - paralel [ paralel

( nod ) la intrare - paralel
( nod ) la iesire].
I1
I1 ' I1 ''
= +
I 2 ' I 2 ''
I 2

U1
U1 ' U1 ' '
=
=

U 2
U 2 ' U 2 ' '

[ y ] = [ y ' ] + [ y '' ]
Conexiunea serie (la intrare) paralel (la iesire), " + || "
U1
U1 ' U1 ''
= +

I 2 ' I 2 ''
I 2

I1
I1 ' I1 ''
=
=

U 2
U 2 ' U 2 ''

[h]

= [ h ' ] + [ h '' ]

Conexiunea ( DUALA fata

de precedenta ) paralel ( la
intrare ) - serie ( la iesire ), " || + "
I1
I1 ' I1 ' '
=
+

U 2 ' U 2 ''
U 2

U1
U1 ' U1 ''
= =

I 2
I 2 ' I 2 ''

[g]
xi
+ + U1
Se poate deci completa tabelul || || I1
+ || U1
|| + I1

x i ' x o '' x o
U1 ' - U1 '' I 2
I1 ' - I1 '' U 2
U1 ' - U1 '' U 2
I1 ' - I1 '' I 2

= [ g ' ] + [ g '' ]

Formula generala a reactiei negative :

x
A in bucla = o
xi
inchisa
LO
MO
N
( notata ) A b.i.

[ scriere functie de
x i ' , marimea de
comanda a (SxCx) A b.d. ]

x i ' A b.d.
=
x i ' + x i ' A b.d. r
LOMON
x o ' = x o = x i ''
LOOMOON
x o ''

A b.d.
1 + r A b.d.
LOMO
N
T
(" transmisia
pe bucla")

LOOMOO
N

D
(" desensibilizarea")

1
1
, un
T >> 1 , sunt valabile aproximarile D T si deci A b.i.
r
r
rezultat foarte important : amplificarea depinde practic exclusiv de elementele circuitului de
reactie. Acestea se pot, n general, alege insensibile la dispersia tehnologica, la modificarea
temperaturii si, acolo unde se doreste n mod expres, insensibile la modificarile de frecventa
( r (f) constant ). Astfel, circuitul de reactie e adesea pasiv.
Pe de-alta parte, se pot obtine caracteristici "de filtrare" Ab..(f) insensibile
("ne-senzitive") la factorii la care Ab.d. e "senzitiv", pornind de la caracteristici prescrise
("profilate" corespunzator") r (f) foarte stabile (se obtin asa-zisele "filtre active"). La
aceste filtre, ca si la oscilatoare, Ab.d. e practic independenta de frecventa, n timp ce r
e esential dependenta de frecventa.
n compensatie, se pierde mult din disponibilitatea amplificatorului de baza
1
<< A b.d . ) iar Ab.d. prea mare poate fi prea costisitor [ uzual, ( Ab.d. ) se
( A b.i.
r
implementeaza cu AO ] si, deasemenea, susceptibil de instabilitate.

Pentru

A b.d. >>

naintea unei prezentari riguroase n capitolele urmatoare, putem aprecia intuitiv

existenta unor domenii spectrale pentru care reactia (cea destinata n mod expres sau pe
cai de ntoarcere neavenite, parazite) sa devina "pozitiva", adica semnalele xi' din
domeniul spectral respectiv (extrase de exemplu din "zgomotul" omniprezent de radiofrecventa) sa fie defazate cu la trecerea prin ( Ab.d. ) si ( r ), astfel ca xo'', dupa
trecerea prin circuitul de scadere, sa-l sporeasca de fapt pe xi', iar ntruct Ab.d. e foarte
mare, xi' sa se "ambaleze" la fiecare parcurgerea circuitului de reactie, fiind amplificate
de ( Ab.d. ) mai mult dect le atenueaza ( r ). Chiar daca e ndeplinita conditia de faza
, o amplificare insuficienta face ca influenta acestor zgomote (cele mai multe sporadice)
sa se anuleze n timp.
Efectele reactiei negative
1. Desensibilizarea (la factori perturbatori : de mediu, tehnologici, etc.)
Diferentiala

(1 + r A b.d. ) d A b.d . A b.d . ( r d A b.d. )

A b.d.
=
=
d A b.i. = d
1 + r A b.d.
(1 + r A b.d. ) 2

var iatia relativa

(v.r.) a lui A b.d .
(exp rimata uzual in %)

d A b.d.

d A b.d.
=
(1 + r A b.d . ) 2 1 + r A b.d.

.
A b.i.

1 + r A b.d .




D


d A b.d.

A b.d.



d ( ln A b.d. )

d A b.d.
d A b.i.
A b.d.
( v. r.) A b.d.
=
=
Se obtine de aici variatia relativa : ( v. r.) A b.i. =
A b.i.
D
D
Deci amplificatorul cu reactie devine ("de D ori") mai putin sensibil la perturbatii dect cel
fara reactie (cu pretul sub-utilizarii acestuia din urma). Pentru o proiectare eficienta se poate
face un calcul preliminar de tolerante si daca ele sunt mai mari dect cele admise, se
optimizeaza fie Ab.d., fie r , astfel nct factorul 1/D sa diminueze tolerantele, aducndu-le
n limitele cerute.

2. Ameliorarea raspunsului n frecventa (pe seama aceleiasi scaderi a amplificarii globale)

Presupunem r , asa cum am anticipat mai sus, practic independent de frecventa.
Vom justifica mai jos ameliorarea
f inf.,-3dB si f sup.,-3dB care scad si
respectiv cresc cu acelasi factor D (cu
care scade si amplificarea). Se vor obtine
caracteristici | A (f) | ca n figura
alaturata ; a se vedea si diagramele
detaliate
de
la
prezentarea
"metodelor gol / scurt-circuit " , metoda la care vom face referire n cele ce urmeaza. Daca polii
si zerourile ("p-z", radacinile numitorului, respectiv numaratorului) fractiei rationale
A b.(d./ .) ( ,
s ) sunt relativ distantate (p-z simple nseamna inflexiuni simple ale
pulsatia
Laplace

caracteristicii 20 lg

A(j )
, cu modificari ale pantei de  20 dB/decada, si nu
A MF (j )

dB
) se pot face, la nalta frecventa (F), aproximarile " metodei gol " :

m p-z 20
decada
L
OMO
N
multipli
citatea p -z

MF, b.d.



A Max., b.d.
1
A b.d. ( f )
, unde f sup.,3dB, b.d.
f
2 k , gol
1 + j
k
f sup.,3dB, b.d .

si

Max., b.d.

A Max., b. .
1+ j f




sup.,
,
dB

A Max., b.d . / D
A Max., b.d.
b.d .

A b. . ( f )
=
=
f
f
,,
,,
r + 1 (
1+ j
r + 1) + j




f sup.,3dB, D
f sup.,3dB,
D ( Max. )


generic, D

b.d.

b.d.






f sup.,3dB, b. ..

La joasa frecventa, (JF), se pot face, aproximarile " metodei scurt-circuit " :
A

MF, b.d .



A Max., b.d.
1
1
, unde f inf.,3dB, b.d.
A b.d. ( f )

f inf.,3dB, b.d.
2 k k , scurt circuit




1 + j
" sc c"
f
DUALITATE F JF
(f

1
, etc. )
f

Max., b.d.

f inf.,3dB,

A Max., b. .
b.d .




1+ j

A Max., b.d.
A Max., b.d. / D

f
=
=
A b. . ( f )
f inf.,3dB, b. .
f inf.,3dB,
,,
r + 1



b.d.
,
,
f inf.,3dB,
r + 1) + j
(




f
b.d.
D (Max.)

1+ j
f
De obicei f inf.,-3dB << f sup.,-3dB (o diferenta de cteva ordine de marime), astfel ca "banda
amplificatorului", B ( = f sup.,-3dB - f inf.,-3dB ) f sup.,-3dB . Considernd "amplificare" pe cea
de la medie frecventa ("MF"), adica AMax. , de pe palierele caracteristicilor A(f) de mai sus,
se obtine un rezultat important: produsul (amplificare x banda) ramne constant, oricare
ar fi reactia, A b.i. f sup.,3dB, b.i. = A b.d. f sup.,3dB, b.d. Acest produs constituie







A b.d.

( f sup.,3dB, b.d. D)

deci un "factor absolut de merit" al amplificatorului, care transcende orice reglaj "intern" al
unui eventual factor de reactie r .
Asa cum se va vedea din capitolele urmatoare, produsul (amplificare banda) se poate
generaliza n contextul relatiilor Bayard-Bode ntre partea reala si cea imaginara a unei
functii de circuit. n cazul nostru, functia de circuit se poate considera ln [ A(s) / A(0) ],
care are aceiasi poli cu A(s). La pulsatii Fourier, acest logaritm are partea reala a() = ln
( | A() / A(0) | ) si partea imaginara (), faza amplificarii. Produsul
( amplificare banda ) exprimat n sens general, ca factor de merit al oricarui

amplificator, va fi a( ) d . Cu metoda constantelor de timp de gol, va rezulta,

0

consistent cu rezultatele particulare de mai sus, ca acest factor de merit este limitat
tocmai de / ( 2 gol, k ) , o exprimare globala a limitelor tehnologice si constructive
k

(capacitati parazite care determina gol,k ,etc.).

3. Ameliorarea impedantelor de intrare si iesire ale amplificatorului (fata de cele, considerate
aici NEIDEALE , ale amplificatorului de baza) - presupune proiectarea amplificatorului cu
reactie astfel ca "citirea" n tensiune sau curent scontata pentru intrare si iesire sa corespunda
cu modul de comparare de la intrare si, respectiv, cu cel de esantionare de la iesire.
Generalizam conceptele de impedanta si admitanta ntr-o marime numita "immitanta", de
tipul unei functii de transfer cu intrare n curent (sau tensiune) si iesire n tensiune (sau,
respectiv, curent). O notam H = ~
x / x , unde
~
x e marimea pusa n comun la intrare sau iesire prin interconectarea diportilor si
___________________ ,, ___________________ .
x e __ ,, __ sumabila
Se presupune, pe de-o parte, ca diportul de reactie e ideal sau idealizat prin "unilateralizare" si
"descarcare" (concepte detaliate mai jos), deci immitantele de intrare si de iesire ale acestuia
~
x '' i , (o)

se considera
[ H '' i , (o) = 
= ( IDEALIZAREA x '' i , (o) = 0
x '' i , (o)
definitoriu pentru descarcarea diportului de reactie D'' ) ].
Pe de-alta parte, diportul D' al amplificatorului de baza fiind ne-ideal, asa cum s-a stipulat, e


xo = ) ~
x o ' = x i ' A b.d. + x o ' H o '
echivalat Thevenin sau Norton : ( ~
Pentru calculul immitantei de intrare, consideram amplificatorul cu reactie cu iesirea ideala,
K
n scurt-circuit sau gol, deci cu x o = 0 (n afara acestei valori reprezentative a lui Hi , orice
alta immitanta de intrare va fi influentata si de valoarea sarcinii ne-ideale).




Va rezulta, ntruct D'' e descarcat ( x i'' = 0 ), ca si x o' ( = x o - x i'' ) = 0, deci si iesirea
amplificatorului de baza e ideala, asadar se poate folosi si valoarea reprezentativa Hi ' . .
~
xi '


~
H i ' xi '
H '
xi
=

= i .
Rezulta H i =





x i ' + r (A b.d. x i '+ x o ' H o ')
xi
D

0



~
~
x o ' x i ''



x o ''

Immitanta de iesire se calculeaza cu intrarea pasivizata

xi '

x o ' r
-~



~
x i ' A b.d.
xo '
( cf . relatiei de echivalare
Thevenin )

xi = 0


=-~
xo ' r





Ho ' =
xo '








x o ( x i '' = 0 )

descar
carea D' '

pasivizare
la intrare

Ho =

Ho '
D

~
xo '
(1 + r A b.d. )



~
x = H x
o