Amintiri...

uneori cuvintele...asternute in nuante de albastru pe hartie sau rostite cu glas

suav sau grav...sa sting ca lumanarile in bataile vantului nelinistit de toamna
tarzie sau esueaza ca barcile in larg pe timp de furtuna,cand isi doresc sa ref
lecte bataile inimii sau trairile ce macina sufletul...totusi...o sa incerc sa d
au cuvantului pentru cateva clipe misiunea de a se oglindi cu o zi din viata suf
letului meu,de a fi vocea lui...Dimineata...o noua zi fara tine...o noua zi in c
are trebuie sa ma lovesc de realitate...de faptul ca nu mai esti aici...ca NOI n
u mai suntem...ca o sa ma hranesc o zi in plus doar cu amintirile mele...ale mel
e doar...caci tu ai uitat pana si amintirile...un cantec care,fara sa vreau,ma f
ace iar sa plang...si am zis de atatea ori ca nu o sa mai plang..ca o sa te uit
in curand...pentru ca nu are rost sa sufar...un cantec care ma poarta prin labir
intul obscur infinit al amintirilor si ma face sa imi cant si eu la randul meu d
urerea si dezamagirea,amortite in fiecare clipa a existentei mele de luni intreg
i...seara...trebuie sa adorm gandindu-ma la cineva si,cum cu nimeni altcineva nu
am atatea amintiri frumoase,care sa imi hraneasca sufletul,gandurile mele zboar
a dezordonate catre tine...catre planurile pe care le faceam...catre toate lucru
rile care acum nu mai sunt...care s-au spulberat...care au murit...da...sufletul
meu s-a stins...odata cu iubirea noastra...dar poate intr-o zi va renaste si va
retrai o noua iubire...va putea sa daruiasca altcuiva tot ce ti-a darit tie...d
ar e foarte greu...caci sufletul meu nu e ca al tau...nu poate trece de la o iub
ire la alta...nu e atat de schimbator...as vrea sa stii ca din drumul pe care lai ales nu te voi opri...dar cand o sa ajungem in ceruri...acolo sus...un inger
o sa iti spuna cat de mult te-am iubit...cu un nume pe care tu ti l-ai sters din
suflet...
dar nu pot...
amintirile imi inunda mintea...vreau sa te uit...daca nu vreau sa te vad...de ce
desenez chipul tau pe fiecare colt de foaie...?...daca nu imi pasa de tine...de
ce imi e teama ca indiferenta mea te doare...?...daca nu ma intereseaza viata t
a...de ce urechile imi cauta o veste despre tine...?...daca nu m-a durut ceea ce
mi-ai facut...de ce ma simt atat de pustiit pe dinauntru...?...si de ce ai facu
t-o???...de ce tu,dintre toti acei oameni din jurul meu?...si erau atatia care c
hiar ma urasc...chiar sunt atat de rau incat sa merit tot ce mi-ai facut???...mai invatat sa am incredere in oameni...mi-ai fost alaturi cand m-au dezamagit al
tii...mi-ai vindecat durerea si mi-ai demonstrat ca e mai bine sa traiesti...chi
ar daca asta implica si suferinta...decat sa te ascunzi intr-un glob de cristal.
..dar acum cine ma vindeca???...mi-ai zis ca totul in viata are un rost...cum or
ice rand dintr-o carte are un inteles...nimeni nu e la intamplare si orice om ar
e de facut ceva pe pamant...ai spus adevarul sau au fost minciuni pentru o viata
mai buna???...acum ti-ai vazut interesul...maine...cand ma voi trezi...imi voi
lua trench-ul...si voi iesi din casa zambind...pentru ca lucrurile bune si vorbe
le frumoase spuse de tine au fost mai multe decat momentele de agonie...iar daca
cineva a hotarat sa platesc pentru ele cu suferinta,atunci accept!!!...iar daca
stau si ma gandesc...hmmm...nu imi doresc sa iti vad chipul...imi doresc sa vad
fericirea pe care am sadit-o in ochii unui om...nu imi e teama ca indiferenta m
ea te doare...ci imi e teama ca as putea sa fac pe cineva sa sufere...numele tau
era doar o modalitate de a schimba ceva in viata mea,dar exista si alte schimba
ri mult mai benefice si mai evidente!!!...urechile mele nu cauta veste despre ti
ne...si inca o vorba de duh pustiit...nu e nici desertul pustiu...de ce ar fi su
fletul meu...???...am iubit si iubesc orice si pe oricine...pentru simplul motiv
ca merita iubire...iar o deceptie nu ma va impiedica sa iubesc in continuare...