Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.tradeville.eu/tradepedia/arbitraj
Piata valutara reprezinta ansamblul relatiilor care iau nastere intre banci, dar si
intre banci si clientii lor, privind cumpararea si vanzarea de valute in vederea
reglementarii platilor si incasarilor care apar in procesul schimburilor cu strainatatea.
Ca structuri nationale, pietele valutare sunt supuse legislatiei din tarile lor,
autoritatile monetare exercitand politica valutara subordonata intereselor economice si
financiare ale tarilor respective.
Piata valutara internationala cuprinde totalitatea pietelor valutare nationale pe care
sunt permise astfel de tranzactii, in interdependenta lor.
In cadrul unei piete nationale valutare, constituite ca centru al pietei valutare
internationale, apar trei elemente:
- participantii;
- institutii specializate;
- institutii de supraveghere a pietei.
Participantii reprezinta ansamblul bancilor, firmelor, institutiilor, persoanelor
fizice etc din tara respectiva, care ordona direct, sau prin intermediari, efectuarea de catre
institutiile specializate a operatiunilor de vanzare- cumparare de valute in numele lor.
Institutiile specializate cuprind, in general, bancile specializate in astfel de
operatiuni. Pot fi incluse, de asemenea, bursele sau agentii de schimb valutar.
La nivelul acestor institutii se concentreaza zilnic cererea si oferta de valute prin
comenzile de schimb valutar adresate acestora.
Institutiile de supraveghere au un dublu rol:
- pe de o parte, urmaresc promovarea unei anumite politici valutare, in
special in domeniul cursului valutar;
- pe de alta parte, asigura o jonctiune intre tendintele pe plan international
ale evolutiei monedei nationale si politica valutar- nationala.
Concentrand cererea s 17417t1919r i oferta de valuta, pe piata valutara se
formeaza cursul valutar.
1 USD= x FRF
1 = y FRF
- o mie de unitati monetare, sistem care este mai rar utilizat in actuala
etapa, pentru lira italiana si pentru yenul japonez;
Ex:
1 USD= x lei
100 DEM= y lei
1000 LIT= z lei
Cotarea indirecta este cotarea care indica cate unitati monetare straine fac o
unitate monetara nationala. Aceasta metoda de cotare este specifica pietelor valutare
engleze, canadiene si australiene.
Ex
1 = x USD
1 = y FRF
1 = z LIT
3.2.
Operatiunile la vedere (spot) sunt operatiunile care consta in vanzarea unei valute
si cumpararea unei alte valute in suma echivalenta la cursul la vedere. Aceste operatiuni
se incheie in doua zile lucratoare, respectiv se vireaza banii in cont.
In acest caz, momentul tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar
al zilei. Cursurile la care se efectueaza operatiunile cu valuta spot se numesc cursuri sau
cotatii spot si constituie baza de formare a cursurilor pentru tranzactiile la care ziua de
decontare este diferita de cea a operatiunilor spot.
Mecanismul formarii cursului valutar pe piata cunoaste trei stadii, care contribuie
la uniformizarea acestuia:
- prima uniformizare se produce la nivelul fiecarei banci, prin cererea si oferta de valuta
la ghiseele acesteia;
- a doua uniformizare a cursului se realizeaza la nivelul pietei nationale, prin
compensarea interbancara;
- a treia uniformizare se produce la nivel international, prin compensarea intre piete.
Operatiunile la vedere (cu valuta spot) obtin ponderea cea mai mare in cadrul
tranzactiilor de vanzare- cumparare de valuta in cont.
Operatiunile la vedere permit ca, intr-un interval de timp scurt, sa se inlature o
valuta slaba si sa se procure o alta tare. Uneori, acest tip de operatiuni se pot realiza in
scop speculativ, pe baza reaprecierii sau deprecierii unei valute in timp, stiind ca evolutia
cursului unei valute nu este liniara.
In functie de cursul unei valute in raport cu alta, operatiunile de arbitrajare de curs
pot fi " la hausse" si " la baisse".
Operatiunile " la hausse" au in vedere realizarea unui castig din reprecierea unei
valute in raport cu alta. Valuta care urmeaza sa se reprecieze este cumparata pentru a fi
vanduta in viitor la un alt curs.
Operatiunile " la baisse" au in vedere realizarea unui castig, asteptandu-se
deprecierea unei valute in raport cu alta. Valuta care urmeaza a se deprecia este vanduta
spre a fi cumparata la un alt curs.
Valutele
Bolivar
Tarile
Pietele financiare
Venezuela
New York
Cruzado
Brazilia
New York
Dinar
Bahrein
Dinar
Irak
Londra, Paris
Dinar
Libia
Londra
Dolar
Australia
Londra
Dolar
Hong-Kong
Londra, Singapore
Dolar
Singapore
Londra
Pesos
Argentina
New York
Rupia
India
Londra
perspectivele evolutiei unei valute, in functie de o serie de factori, cum ar fi: situatia
economica a unei tari, rata inflatiei, ciclul economic etc.
Calcularea cursului la termen se face pornindu-se de la cursul spot, conform
formulei de mai jos:
unde:
Fwd = "forward"-ul
d = diferenta de dobanda dintre cele doua valute pe perioada de calcul a
"forward"-ului;
K = cursul spot
Nz = numarul de zile al perioadei de calcul al forward-ului
La calcularea mai rapida a "forward"-urilor pentru perioadele fixe de 1,2,3,6,12
luni, formula devine:
Sunt cunoscute mai multe tehnici de acoperire a riscului valutar. Aceste tehnici
pot fi grupate in tehnici de acoperire interna, cum ar fi: clauza valutara, alegerea monedei
de contract, introducerea unei marje asiguratorii in pret etc si tehnici de acoperire externa,
tehnici care in derularea lor reclama colaborarea cu o alta institutie specializata, de regula
o banca.
Dintre tehnicile externe, o utilizare din ce in ce mai larga pe plan international o are
hedging-ul valutar .
Risccul "spot"pe piata "forward ".
Piata forward este o piata care depinde esentialmente de rata dobanzii si pe care se
tranzactioneaza cu ajutorul swap-ului valutar. Diferentele intre contractele de vanzare si
cumparare la swap sunt datele diferite de maturitate si diferentele de pret (punctele
forward). Cum atat contractul de cumparare, cat si cel de vanzare incorporeaza o
componenta spot, dealerul de tranzitie pare sa nu suporte riscuri directe pe piata spot. In
realitate, totusi, exista trei forme de risc spot.
Dupa cum se stie, punctele forward reflecta diferentele ratei dobanzii intre doua valute.
Ele sunt afectate si de rata de schimb spot a celor doua valute. Miscarile ratei de schimb
spot pot afecta un dealer de contracte forward in trei feluri:
1. Miscarile in spot pot duce la schimbari in rata dobanzi pentru una sau ambele valute .
Aceste schimbari vor duce deci la schimbarea diferentelor ratelor dobanzii si de aici la
schimbarea punctelor forward;
2. Miscarile in rate spot vor avea ca rezultat schimbarea punctelor forward pur si simplu
pentru ca vor fi mai multe sau mai putine tranzactii in functie de valuta pentru care se
castiga sau se plateste dobanda.
3. Miscarile in rataa spot vor duce la dezechilibre in fluxurile de capital cash, ceea ce va
duce la castiguri sau pierderi din dobanda.
A incerca sa micsorezi impactul pietei spot si sa dezvolti o strategie de hedging pentru
acest risc este dificil, daca nu chiar imposibil. Riscul nu poate fi cuantificat, iar dealer-ul
va trebui sa-l considere ca unul dintre factori.
3.4 Arbitrajul valutar
Scimburile valutare provin, de regula, din operatiunile legate de schimburile
comerciale. Pentru fiecare tranzactie internationala, exportatorul sau importatorul va fi
implicat in operatiunile de cedare sau obtinere de valuta pentru efectuarea decontarii
tranzactiilor respective.
De regula, participantii unei tranzactii internationale sunt situati in tari diferite, iar
valoarea tranzactiei este stabilita in valuta uneia dintre cele doua tari, sau, deseori, in
valuta unei terte tari, cum este cazul dolarului SUA, folosit in tranzactiile altor tari.
Reglementarea financiara
a acestor tranzactii se realizeaza din fondurile valutare
disponibile in conturile deschise la banci, in valuta tranzactiei. Dar apar situatii in care
disponibilul unei valute este deficitar fata de obligatiile de plata asumate.
In mod obligatoriu apare necesitate de transformare a unei valute in valuta dorita.
Aceasta activitate este realizata de arbitrajul valutar, care se defineste ca o operatie de
vanzare si cumparare de valute, in general simultana, in scopul de a realiza un profit sau
de a echilibra disponibilul in valuta. Arbitrajul se poate face si la termen, pe doua sau
mai multe piete, profitand de diferenta de curs valutar sau de dobanda pe aceste piete.
In afara de aspectul concret de echilibrare a lichiditatilor valutare, un rezultat important al
tranzactiilor efectuate in cadrul arbitrajului valutar il constituie si echilibrarea cursurilor
valutare si a dobanzilor, sporindu-se cererea acolo unde cursul este mai slab sau dobanda
este mai mica si marindu-se oferta acolo unde cursul este mai puternic sau nivelul
dobanzii mai ridicat.
Arbitrajul valutar poate fi efectuat de unitati bancare, burse de valori si case de schimb
valutar (in cazul persoanelor fizice). Este evident ca ponderea cea mai insemnata o
constituie bancile, care in acest fel au un rol regulator in desfasurarea activitatii
financiare.
Operatiunile de arbitraj valutar se efectueaza prin mijloace de comunicare rapida (telefon,
telex, swift), bancile fiind in legatura directa si permanenta pe diferite piete valutare. Din
aceasta cauza, in arbitrajul valutar rapiditatea deciziei trebuie sa fie foarte mare pentru a
face fata vitezei instalatiilor moderne de transmitere a informatiilor.
Operatiunile de arbitraj valutar pot fi privite sub diferite aspecte si, deci, structurate pe
diferite criterii. Practica bancara a demonstrat ca natura, momentul si alti factori
financiari valutari delimiteaza sfera de actiune a arbitrajului valutar, in cadrul
operatiunilor financiar- valutare.
Din punct de vedere al oportunitatii exista:
1.Arbitrajul valutar speculativ. Acesta constituie operatiunea de vanzare si cumparare
de valuta sau de plasare a unei valute solicitate pe piata valutara, in scop exclusiv de
realizare a unui profit.
Acest profit poate rezulta din:
a) diferente de curs, ca:
viteza foarte mare si deci trebuie folosit momentul cel mai favorabil pentru efectuarea
unei tranzactii cu profit sau, cel putin, fara pierdere.
3.4.1.
Riscul valutar
Variatia cursului valutar prezinta mai multe forme. Cand cursul valutar scade pe
piata intr-o tendinta continua este asa-numita depreciere; cand acesta scade brusc in urma
reducerii valorii paritare, introdusa de stat la intervale de timp mai mari, atunci aceasta se
numeste de valorizare. Fenomenele contrare sunt cunoscute sub numele de repreciere
(sau apreciere) si revalorizare.
Toate aceste fenomene au efecte favorabile saau defavorabile (dupa caz) asupra
contractelor la termen sau asupra creditelor.
Cazul in care un partener inregistreaza o pierdere la un contract la termen, la o
conventie de credit extern, la un acord international de plati etc, ca urmare fie a
devalorizarii sau deprecierii, fie a revalorizarii sau reprecierii valutei de contract,
inregistrata in intervalul de timp scurs de la incheierea contractului si pana la data
incasarii sau platii, se numeste risc valutar.
Acesta se concretizeaza pentru creditor in scaderea puterii de cumparare a
monedei in care este exprimata creanta in urma unei deprecieri sau devalorizari survenite
in intervalul de timp aratat mai sus. Pentru debitor, paguba apare la cresterea puterii de
cumparare a monedei atunci cand, fiind datorata o plata la termen, aceasta se face intr-o
moneda care a suferit intre timp o revalorizare sau reapreciere.
Pentru un importator, riscul valutar apare fie in ipoteza cresterii valutei din
contract, fie in acea a scaderii valorii monedei proprii. In ambele cazuri, importatorul
sufera o paguba care consta in plata unei sume mai mari decat a prevazut in moneda
nationala.
Pentru un exportator, riscul apare in cazul cand contractul s-a incheiat intr-o
moneda straina, iar intre timp fie valoarea valutei din contract scade, fie valoarea propriei
monede creste. In ambele cazuri, exportatorul va primi in moneda nationala o suma mai
mica decat cea prevazuta.
In cazul in care contractul este incheiat intr-o terta moneda, riscul valutar apare
pentru unul dintre parteneri, in functie de variatia monedei stipulate in contract.
Riscul valutar are o influenta negativa asupra tranzactiilor comerciale si financiare
si, din aceasta cauza, s-au cautat mijloace de protectie impotriva lui. Protectia impotriva
riscului valutar se poate realiza:
a) in cadrul contractului;
b) in afara contractului.
2.
3.
Riscul de curs valutar este un risc perfect cuantificabil. Prin raportare la cursul
din momentul respectiv se poate estima cu precizie profitul, respectiv pierderea
potentiala, generate de pozitia initial asumata de banca.
4.
Riscul de curs valutar poate fi evitat doar in conditiile existentei unor limite de
lucru si risc bine stabilite si riguros respectate.
5.
Hedging-ul
Procedeul este valabil si pentru cazurile in care un creditor se teme ca moneda in care
este exprimat contractul incheiat cu un partener, sau creanta pe care o poseda, este expusa
deprecierii sau devalorizarii.
Definirea obiectivelor politicii de hedging
Problema care se pune este daca trebuie adoptat un program pur defensiv sau unl
pentru obtinerea de profit in cazul managementului valutar. Acest program nu poate fi
unul defensiv pentru a se centra pe profit ulterior. Daca programul este agresiv si
desemnat sa genereze profituri, trebuie dezvoltate resursele si structura necesare.
Trebuie observat ca pietele valutare permit tranzactii foarte rapide. Costurile de
intrare si de iesire sunt minimale in comparatie cu alte decizii de afaceri. Tranzactionarea
agresiva poate fi, prin deghizarea adevaratelorobiective comerciale ale firmei, de un real
folos pentru participantii importanti de pe piata.
Pentru o implementare eficienta a politicii de hedging trebuie avute in vedere
urmatoarele sisteme:
1) Previzionarea cursurilor valutare.
2) Delegarea responsabilitatii.
3) Sisteme de evaluare si control a performantelor.
1) Conducerea poate alege daca sa incerce previzionarea cursurilor valuatare si,
data fiind prezenta sau absenta acestor prognoze, daca sa acopere sau nu riscurile. O
politica a neutilizarii hedging-ului implica esentialmente prognoza faptului ca viitoarele
rate de schimb vor fi apropiate sau mai mari decat ratele forward curente. Decizia a fost
astfel luata, fie ca managerii o recunosc sau nu, in sensul ca e mai bine de asteptat inainte
de a se trece la folosirea hedging-ului. Dimpotriva, o politica de hedging automat
sugereaza un inalt grad de aversiune fata de risc, mai mult decat prezenta sau absenta
unei prognoze a cursurilor valutare.
Daca managerii sunt hotarati sa aloce resursele activitatii de previzionare si daca
mentin totusi pozitii neacoperite bazate pe aceasta activitate de previzionare, atunci
putem vorbi, bineinteles, de hedging selectiv.
Admiterea de catre firme a posibilitatii de a gresi in prognozele lor duce la
adevaratul inteles al termenului de expunere la riscuri (exposure). Perceptia conducerii
asupra acuratetii si gradului de incredere pe care-l prezinta aceste prognoze va fi un factor
major in modelarea viitoarei politici de expunere la riscuri.
2) Un sistem sau o procedura pentru delegarea responsabilitatii formeaza un al
doilea element cheie in implementarea politicii de hedging. Acest pas este adeseori cel
mai greu dintre cele trei elemente. Exista doua conditii care trebuie indeplinite:
Operatiunile de SWAP
unde
Fwd = forward
Cs = curs spot
Nz = numar de zile
Daca Rs este mai mic decat diferenta de dobanda, se aplica metoda depozitelor de
eurovalute, care consta in atragerea sumei necesare intr-o anumita valuta simultan cu
plasarea sumelor disponibile in alta valuta pe acelasi termen. La scadenta se restituie
suma atrasa plus dobanda aferenta din intrarile asteptate la termenul respectiv in acea
valuta si respectiv se incaseaza suma si dobanda aferenta la valuta plasata, din care se vor
plati angajamentele scadente la acel termen. In general, se urmareste plasarea unei valute
care sa inregistreze o dobanda mai mare decat cea atrasa.
Operatiunile valutare swap pot fi de mai multe feluri:
- combinarea unei cumparari la vedere cu o vanzare de valuta la termen;
Operatiuni futures
Desi atat in contractele forward cat si in cele futures executarea are loc la un
termen viitor, cele doua categorii de operatiuni se deosebesc in mai multe privinte:
I. In primul rand, intr-un contract futures conditiile contractuale sunt standardizate in ceea
ce priveste natura activului de baza (o anumita valuta) si suma contractata, numita si
unitate de tranzactie (de exemplu 100.000 dolari). Toate contractele futures si acelasi
activ standardizat formeaza un gen de contracte futures.
Totodata, fiecare contract futures are un anumit termen de executare, mai precis o
luna in care urmeaza sa aiba loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite si coteaza la
bursa, iar contractele pe un anumit activ are aceeasi scadenta formeaza o specie a
contractului futures pe acel activ.
Prin urmare, cand vorbim de contractul futures avem in vedere multimea
contractelor de un anumit gen si care are o anumita luna de livrare. Aceste contracte sunt
reciproc substituibile pentru ca obiectul lor este un activ omogen din punct de vedere
calitativ, definit in mod unitar in termeni contractuali, toate avand aceeasi scadenta; ele
sunt standardizate.
II. In al doilea rand, pretul contractului futures se stabileste la bursa prin
procedura specifica de negociere si contractare a acestei piete organizate. Acest pret este
expresia raportului dintre cererea si oferta pentru fiecare contract standardizat (acelasi
activ de baza, aceeasi scadenta) si el variaza zilnic, in functie de conditiile pietei. Ca
atare, valoarea contractului (data de produsul dintre pretul unitar si unitatea de tranzactie)
nu mai este fixa, ca in cazul contractului forward, ci este variabila. De aici rezulta una din
caracteristicile definitorii ale contractului futures si anume ca acesta este zilnic actualizat
sau "marcat la piata" (marked to market), astfel incat pierderile uneia din partile
contractante sunt transferate ca venituri celeilalte parti.
Daca valoarea contractului creste, cumparatorul primeste in contul sau la broker o
suma corespunzatoare profitului virtual al contractului; daca valoarea scade, o anumita
suma, reprezentand pierderea virtuala, este dedusa din acel cont. In mod sistematic, in
cazul in care pretul pietei scade, ceea ce inseamna reducerea valorii contractului,
detinatorul unei pozitii short (vanzatorul) beneficiaza de profitul virtual; in schimb, la o
cresterea a valorii contractului, o suma reprezentand pierderea virtuala se deduce din
contul vanzatorului.
Se poate spune ca un contract futures este practic un sir de contracte forward,
fiecare fiind lichidat zinic si inlocuit cu un nou contract, care are un pret egal cu pretul
zilei curente. Adaptarea valorii contractului (numita si actualizare) se face pe baza
diferentei dintre pretul de lichidare al zilei respective si cel al zilei precedente. Acest pret
se determina, in general, pe baza cotatiilor de inchidere a bursei din fiecare zi (de aici si
denumirea de pret de inchidere) si serveste la regularizarea diferentelor de valoare a
contractului (de aici si denumirea de pret de regularizare).