Boli ale tubului digestiv

Tubul digestiv ncepe la nivelul buzelor, fiind constituit din cavitate bucal, faringe,
esofag, stomac, intestin subire, colon i rect. Se adaug organele anexe, la fel de importante:
glande i ci biliare, splina i pancreas. Bolile digestive la copii pot cauza multe probleme de
sanatate si pot degenera daca sunt lasate netratate
1.Diareea presupune materii fecale frecvente (cel putin de 3 ori pe zi) de consistenta moale sau
apoase. Fecalele sunt reziduuri care urmeaza a fi eliminate din organism, obtinute in urma
digestiei si absorbtiei nutrimentelor si fluidelor din alimente. Absorbtia necorespunzatoare a
fluidelor sau secretia in exces a acestora de catre sistemul digestiv duce la aparitia scaunelor moi,
apoase (contin apa, saruri, minerale si cantaresc mai mult decat scaunele obisnuite, normale).
De obicei, diareea nu dureaza mai mult de o zi sau doua si poarta numele de diaree acuta, fiind
o afectiune destul de des intalnita. Daca dureaza mai mult de 4 saptamani, vorbim despre
o diaree cronica si este semnul unei probleme de sanatate grave. Simptomele diareei cronice pot
fi continue sau pot sa dispara si sa reapara (recurente).
Cauzele diareei
Cele mai frecvente cauze ale diareei acute sunt:

Infectiile bacteriene

Infectiile virale

Parazitii acestia pot patrunde in organism prin intermediul mancarii, apei si se pot
instala la nivelul sistemului digestiv. De ex: Giardia lamblia

Sindromul colonului iritabil se asociaza adesea cu alternante intre diaree si

constipatie, balonari frecvente, durere abdominala care cedeaza in urma defecatie sau senzatia
ca nu s-au eliminat toate fecalele.

Boli inflamatorii intestinale colita ulcerativa, boala Crohn

Intoleranta si sensibilitate la unele alimente Unele persoane au dificultati in ceea ce

priveste digestia anumitor componente din alimente precum lactoza, frucoza sau sorbitolul

Reactii la medicamente antibiotice, medicamente antiacide care contin magneziu,

antihipertensive,

Chimoterapia si radioterapia utilizate in tratarea diferitelor tipuri de cancere.

Simptomele diareei
Diareea in sine este un simptom, dar se poate asocia cu:

crampe abdominale in portiunea cuprinsa intre piept si solduri

ameteala

nevoie imperioasa de a merge la baie

febra

sange in materiile fecale

greata

deshidratare
Diareea provoaca adesea deshidratare. Pierderea electrolitilor prin deshidratare afecteaza
cantitatea de apa din organism, activitatea musculara si alte functii importante. Deshidratarea
este foarte periculoasa atat in cazul adultilor cat mai ales al copiilor si a persoanelor cu sistemul
imunitar scazut.
Semnele deshidratarii la copii:
gura si limba uscate ; planset fara lacrimi ; pampersul se pastreaza uscat pentru mai mult de 3 ore
; febra mare ; iritabilitate ; ochi patrunsi in orbite
Contrar asteptarilor, a bea foarte multa apa este importanta in prevenirea deshidratarii, dar nu
este suficient pentru ca apa nu contine electroliti. De aceea este necesar sa se consume fructe,
sucuri naturale de fructe.
2. Durerile abdominale
Durerea abdominala este una dintre cele mai frecvente acuze in perioada copilariei soldandu-se
de cele mai multe ori cu prezentarea la medic. In functie de cauza si de toleranta copilului la
durere, intensitatea durerii poate varia foarte mult. De asemenea durerea poate fi acuta, cu
instalare brusca, sau cronica, ce devine suparatoare prin persistenta sau prin cresterea intensitatii
ei. Capacitatea de localizare a durerii depinde atat de varsta copilului, cat si de organul
abdominal implicat. Daca un sugar sau un copil mic isi manifesta disconfortul abdominal prin

iritabilitate, plans, refuzul alimentatiei sau simptome asociate (varsaturi sau tulburari ale
tranzitului intestinal), incepand cu varsta prescolara copilul incepe sa inteleaga ca organismul lui
are si componente interne. Un copil mai mare poate indica locul durerii sau alte caracteristici
asociate.
Durerile abdominale acuzate de copii pot avea ca sursa tubul digestiv dar si alte organe
abdominale (precum rinichi, vezica urinara, organe genitale), sau pot fi iradiate de la focare
extraabdominale (de exemplu, in durerea abdominala din cursul pneumoniilor). Durerile
abdominale cronice sunt durerile care evolueaza pe o perioada mai lunga de timp si supara prin
persistenta lor. Ele pot avea cauze evidentiabile, dar pot fi si functionale (precum sindromul
intestinului iritabil, durerile abdominale periombilicale recurente). Dintre posibile cauze
digestive merita amintite : constipatia cronica, intoleranta la lactoza, parazitoza intestinala, ulcer
gastric si esofagian, precum si litiaza biliara. Constipatia cronica este o problema comuna si din
ce in ce mai frecventa in populatia pediatrica. Ea se defineste ca prezenta unui scaun de
consistenta crescuta eliminat cu dificultate si conduce la dureri abdominale. Cateodata copiii
experimenteaza crize dureroase extrem de intense ce necesita tratament de urgenta. Atat
intoleranta la lactoza, cat si bolile intestinale parazitare (in special Giardioza), se pot manifesta
prin balonare, flatulenta, crampe intestinale (in special in jurul ombilicului) si chiar episoade de
diaree. Ulcerul gastric si esofagita se intalnesc cu frecventa crescuta la copiii mai mari, ce tind
catre un stil de viata independent, incluzand si obiceiurile alimentare. Ele se caracterizeaza prin
durere, cu caracter de arsura in epigastru (portiunea superioara a abdomenului imediat sub stern)
iradiate in cazul esofagitei la nivelul pieptului. Ele sunt ameliorate de ingestia de alimente sau de
pansamente gastrice ce combat aciditatea. Pentru toate aceste afectiuni gastrointestinale
generatoare de dureri abdominale cronice, existe metode specifice de diagnostic. De aceea este
important sa ne adresam unui gastroenterolog pediatric cand simptomele digestive sau durerile
abdominale fara o cauza evidenta persista timp indelungat. Un alt segment anatomic generator de
dureri abdominale cronice este tractul genito-urinar. Malformatiile urinare precum hidronefroza,
megaureterul sau anomaliile de pozitie renala (rinichi anormal pozitionat la nivelul abdomenului)
pot determina dureri abdominale persistente, prin acumularea urinei in caile urinare cu distensia
consecutiva a acestora. De asemenea, malformatiile reno-urinare predispun la infectii urinare
recurente sau la litiaza reno-urinara (calculi ce pot obtura caile urinare).
Ocluzia intestinala este o cauza importanta de durere abdominala acuta. Ea reprezinta blocarea
tranzitului intestinal la un anumit nivel al tubului digestiv si acumularea secretiilor si alimentelor
in amonte de acesta. Durerile abdominale sunt intense, iar principalele manifestari asociate sunt
reprezentate de varsaturi si absenta scaunului. Interventia terapeutica trebuie sa fie rapida, pentru
a evita necroza intestinului.
De mentionat este si litiaza rinichilor si a cailor urinare, care prin migrarea calculilor determina
dureri colicative intense, varsaturi, usturime la urinat si urini cu sange. Evolutia ei se poate
agrava prin obstructia completa a caii urinare sau prin favorizarea infectiei urinare.
Durerile abdominale acute in portiunea inferioara pot fi generate de afectarea organelor genitale.

Atat ovarul, cat si testiculul se pot rasuci in jurul vaselor de sange proprii (torsionare) si astfel
pot suferi ischemie pana la necroza. De obicei, torsionarea organului genital asociaza si varsaturi.
3.Hepatitele

Cronice

Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul
organ care se regenereaza.Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule.
Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei virusi:
1. virusul hepatitei A
2. virusul hepatitei B
3. virusul hepatitei C
La copii, cea mai intalnita forma de hepatita este hepatita A (numita de asemenea hepatita
infectioasa). Aceasta forma este cauzata de virusul hepatitei A (HAV) care se transmite prin
materiile fecale ale persoanelor infectate. Materiile fecale infectate cu acest virus pot fi prezente
in cantitate mica in mancare sau pe obiecte (cum ar fi scutecele).
Hepatita A se transmite astfel:
- cand cineva ingera un aliment contaminat cu materii fecale infectate cu virusul hepatitei A (fapt
care favorizeaza transmiterea virusului in medii suprapopulate si neigienizate);
- prin apa, lapte si hrana, mai ales crustacee.
Fiindca hepatita A poate fi o infectie usoara, ce apare mai ales la copii, este foarte posibil ca
unele persoane sa nu constientizeze ca au avut vreodata aceasta boala. De fapt, desi testele
medicale arata ca un procent de 40 % din populatia urbana a avut hepatita A, doar 5 % dintre
acestia au avut simptome de boala. Desi virusul hepatitei A poate da uneori forme de boala
indelungata, de pana la 6 luni, in mod tipic, afectiunea este de scurta durata si nu provoaca boli
cronice ale ficatului.
Simptome
Hepatita, in stadiul incipient, poate cauza simptome asemanatoare gripei, incluzand:
- stare de rau general (o senzatie generala de rau); febra; dureri musculare; pierderea apetitului;
greata; varsaturi; diaree; icter (o ingalbenire a pielii si a albului ochiilor).
Dar, unii oameni cu hepatita pot sa nu prezinte deloc simptome si, de aceea, este posibil sa nu fie
constienti de faptul ca sunt infectati. Copiii cu hepatita A, de exemplu, pot prezenta simptome
usoare sau este posibil sa nu aiba nici un simptom. Daca hepatita progreseaza, simptomele ei
debuteaza la nivelul ficatului, ca sursa a bolii.
Substantele chimice secretate in mod normal de catre ficat incep sa patrunda in sange, ceea
ce duce la:
- icter;
- respiratie urat mirositoare;
- gust amar in gura;

- urina inchisa la culoare sau de culoarea ceaiului;

- scaune (materie fecala) albicioase sau de culoarea argilei.
De asemenea, pot aparea dureri abdominale, care ar putea fi localizate sub coastele din dreapta
(cauzate de tumefierea ficatului, care este in tensiune) sau sub coastele din stanga (ca urmare a
afectarii splinei, aflata sub presiune).

4.Parazitozele
Parazitozele intestinale reprezinta o cauza importanata a patologiei pediatrice. Acestea se pot
prezenta cu simptomatologie cu evolutie lenta, simptomatologie zgomotoasa sau pot sa fie
diagnosticate intamplator, la un examen de bilant. Se transmit foarte usor la copii datorita
nerespectarii regulilor de igiena.

1. Enterobioza-Oxiuroza (Oxiurii)
Infectia este produsa de enterobius vermicularis ,un parazit de aproximativ 1 cm
Afecteaza grupa de varsta cuprinsa intre 5-12 ani
Transmitera bolii se face prin oualele depuse la nivelul regiunii perianale ( oualele rezista
in mediul extern 10-20 de zile )
Simptomatologie
lipsa poftei de mancare sau apetit capricios, cu stagnarea sau scaderea in greutate
mancarimi anale , in special nocturne),
Agitatie psihomotorie
Iritabilitate si insomnia
Dureri abdominale difuze
Senzatie de satietate (saturare) precoce
La fetite pot sa apara vulvovaginitele prin migrarea parazitilor in regiunea genitala
2. Ascaridiaza
Este data de ascaris lumbricoides, organism unicelular de dimensiuni pana la 30 cm si
femela de 50 cm;
Femela depune zilnic, in medie 200.000 de oua, oua care se elimina prin scaun si sunt
rezistente la apa clorinata, dar sunt distruse de procesul de fierbere.
Simptomele clinice apar cand infestarea este masiva.
Simptomatologie
Dureri abdominale difuze
balonare
Greturi, varsaturi alimentare
Diaree
Viermele se poate localiza si pulmonar, determinand o simptomatologie sugestiva unei
infectii respirtorie
3.Giardiaza ( Lambliaza )
Este determinate de giardia lamblia

Transmiterea se face pe cale fecal-orala, prin contact intre copii (in special in
colectivitati), prin fructele si legumele contaminate cu chisturi de giardia si nespalate si
prin intermediul apei contaminate (balti, fantani)
giardia nu este distrusa prin clorinarea apei, ci prin fierberea acesteia
Simptomatologie
greturi, varsaturi alimentare
Tulburari ale tranzitului intestinal: diaree
Dureri abdominale cu localizare in special periombilical ( in jurul buricului )
balonare
In formele severe pot apare:anemia prin deficit de fier si acid folic, tulburari in absorbtia
lipidelor ( grasimilor ),si dizaharidelor ( zaharurilor )
Simptomatologia este mai zgomotoasa in cazul sugarilor si a copiilor mici cu varsta sub 5
ani, fata de copiii mai mari (care prezinta dureri abdominale nesistematizate )