Andrioae Sabina-Maria

AMG-Anul I

RELATIA DINTRE CONSTIENT SI INCONSTIENT

Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si procese

psihice senzoriale,cognitive si reglatorii,ce se afla in
interactiune,activeaza simultan si sunt dispuse ierarhic pe trei
niveluri:constient, subconstient si inconstient.
Constiinta este una dintre cele mai importante nivele de
organizare a vietii psihice a individului.Astfel,constiinta poate fi
definita ca fiind totul(psihologia fara inconstient) sau
nimic(psihologia fara constiinta).
Subconstientul nu este total obscur,ci presupune un anumit grad
de transparenta,putand fi considerat o constiinta implicita.El
cuprinde informatii,amintiri,automatisme,deprinderi,ticuri,stari de
montaj perceptive si intelectuale,tonus emotional,motive.
Inconstientul constituie cel mai controversat nivel de organizare
a vietii psihice,in legatura cu care pozitiile de negare sau de afirmare
abunda in literatura de specialitate.Psihologia contemporana
defineste inconstientul intr-o maniera extensiva si pozitiva,ca fiind o
formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse,conflictele
emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii.
Termenii constient si inconstient pot fi folositi ca
adjective.Reactie constienta, scop constient, impuls inconstient, reflex
neconditionat inconstient (reflexe neconditionate si impulsurile sunt
intotdeauna inconstiente). Cand termenii constient si inconstient
sunt folositi ca substantive, atunci ei denumesc niveluri la care se
desfasoara viata psihica a omului.De exemplu, visul oniric(visul in
timpul somnului) se desfasoara numai la nivelul inconstientului.
Unele continuturi ale inconstientului pot deveni constiente in
conditii speciale.
Relatia dintre constient si inconstient a fost cel mai adesea
abordata fie prin opozitia metafizica a celor doua niveluri de
organizare structural-functionala a psihicului, fie prin reductia
simplist-mecanicista a unuia la altul.In abordarea sistemica, intre

constient si inconstient exista relatii dinamice de interactiune si

interdependenta in ambele sensuri.
In sens descendent se moduleaza evolutiv unele pe altele.Potrivit
acestui principiu, un nivel inferior se subordoneaza nivelului
superior, iar pe masura ce se trece de la nivelul inferior la cel
superior, functia de reglare globala, supraordonata care consta in
relationarea eficienta a sistemului cu mediul este preluata de nivelul
superior, in timp ce nivelul inferior isi ingusteaza sfera de
actiune(Mihai Golu).
Din punct de vedere genetic inconstientul precede constientul si
reprezinta baza constituirii acestuia. Jung considera constientul o
emanatie si creatie a inconstientului profund;ea se naste in fiecare zi
dupa somn si seamana cu un copil.
Pentru a intelege mai bine relatiile de interactiune dintre
constient si inconstient, ne putem imagina o axa bipolara cu un pol
plasat la limita inferioara(inconstientul) si unu aflat la limita
superioara(constientul);intre cei doi poli , pe axa se vor evidential
diferitele moduri de interactiune intre cele doua sfere ale
psihicului(Mihai Golu).Cu cat ne apropiem mai mult de unul din cei
doi poli, cu atat se impune cu mai multa putere dominanta specifica
acelui nivel.
Intre constient si inconstient exista 3 tipuri de relatii:
Relatii circulare constau in faptul ca oricare din activitatile
mintale incepute in constient pot trece in inconstient unde este
posibila gasirea unei solutii, apoi o parte din continuturi trec
din nou in constient;
Relatii de subordonare integrativa presupun dominarea
unuia dintre niveluri de catre ceilalalt.Relatiile de subordonare
integrative pot fi de doua feluri:dominarea inconstientului de
catre constient(constientul prin actiunile si operatiile lui proprii
schiteaza, intelege, stapaneste impulsurile inconstiente, mai
ales unele dintre pornirile lui vin in contradictie cu valorile
sociale unanim acceptate) si dominarea constientului de catre
inconstient(inconstientul isi impune, direct sau indirect,
tendintele, fortele lui agresoare; aceste relatii apar cu precadere
in starile de afect, de transa creatoare, in starile patologice care
presupune o rasturnare a raporturilor firesti, inconstientul
devenind principalul regulator al conduitei, ca in cazul
2

psihozelor).Dominarea de catre inconstient a constientului

apare in starile de afect, de transa creatoare sau in starile
patologice in care inconstientul devine principalul reglator al
conduitei.In cazul dominarii inconstientului de catre constient
vorbim de inaltarea omului, in al doilea caz vorbim de
procesul de degradare,regresie.
Relatii de echilibrare presupun realizarea undue usor
balans intre starile de constient si cele de inconstient, fara
predominanta vadita a unora sau altora dintre ele.Practic este
vorba despre acele stari psihice in cadrul carora individual nu
este nici total constient, nici total inconstient, precum starile de
atipire, de reverie, spontaneitate.
In dinamica vitala a constientului si inconstientului principal
sistem de referinta ramane constiinta deoarece prin intermediul ei
omul reproduce in mod adecvat realitatea, asa cum este ea, si numai
in virtutea acestui fapt el isi poate conduce si regal corespunzator
conduita.
In concluzie, intre constient si inconstient nu exista o simpla
suprapunere de faze energetice sau o simpla succesiune de fenomene
intamplatoare, independente unele de altele, ci relatii logic integrate
undue proces de reglare psihocomportamentala.Reglarea pe care o
avem in vedere apare sub doua aspecte :atat ca o coechilibrare interna
a nivelelor de organizare structural-functionala a psihicului, cat si o
echilibrare a psihicului cu solicitarile externe.Atunci cand una sau
alta dintre cele doua forme de echilibrare este perturbata, se perturba
intregul sistem psihic uman.
BIBLIOGRAFIE:
1. Introducere in psihologie,Zlate Mielu(2000),editura
Polirom,Iasi
2. Internetul