FISA DE LUCRU - TRASATURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII +

ELEMENTELE ANALITICE ALE INFRACTIUNII (obiect; subiecti;

latura obiectiva fisa de lucru NU cuprinde latura subiectiva)

Apreciati - argumentat - asupra corectitudinii urmatoarelor

afirmatii:
1. Definitia legala - art.15 alin.1 Cod penal - infatiseaza trasaturile
generale, fundamentale, ca trasaturi comune tuturor faptelor ce
constituie infractiuni, ceea ce permite distinctii in raport de ilicitul
extrapenal.
2. Doctrina noastra penala este controversata in materia
identificarii trasaturilor esentiale ale infractiunii; sub acest aspect,
cu referire la numarul acestora, variatiile pot fi de la cinci trasaturi
esentiale (maximum) - la doua trasaturi esentiale (minimum).
3. Indiferent de optica adoptata in materia identificarii trasaturilor
esentiale ale infractiunii, se cere intrunirea cumulativa a acestora.
4. Putem privi infractiunea drept fapta tipica, antijuridica si
imputabila persoanei care s-a implicat in savarsirea acesteia.
5. Exista mai multe tipuri de definitii acordate infractiunii; de lege
lata, definitia inscrisa are un caracter formal, spre deosebire de
conceptia promovata de Codul penal anterior.
6. Trasaturile esentiale ale infractiunii nu trebuie confundate cu
elementele constitutive ale infractiunii. Prevederea faptei in legea
penala si vinovatia isi gasesc reflectare in continutul infractiunii.
7. Orice fapta prevazuta de legea penala constituie o fapta penala
(infractiune), iar savarsirea pe caz concret conduce la angajarea
raspunderii penale.

8. Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni, dupa

cum si pedepsele aplicabile ori masurile educative ce se pot lua
fata de persoanele care au savarsit infractiuni.
9. Sunt sanctiuni de drept penal: pedepsele, masurile educative si
masurile de siguranta. Dintre acestea, sunt sanctiuni penale consecinte ale raspunderii penale - pedepsele si masurile
educative.
10. Nejustificarea si imputabilitatea faptei au in vedere comiterea
faptei (ca fapta relevanta penal) in afara/ in lipsa incidentei unor
cauze operante in materie juridico-penala.
11. Cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate sunt cauze
care inlatura raspunderea penala, al carei (unic) temei rezida in
comiterea unei fapte prevazute de legea penala.
12. Nejustificarea faptei echivaleaza cu antijuridicitatea acesteia;
fapta comisa sub imperiul unei cauze de ordin justificativ ramane
o fapta prevazuta de legea penala care nu constituie infractiune.
13. Sub aspectul naturii juridice, cauzele reglementate in Titlul II,
Capitolul II din Partea generala a Codului penal sunt: cauze
generale de excludere a infractiunii, avand un caracter real. Nu
exista cauze speciale de ordin justificativ.
14. Incidenta unei cauze justificative inlatura raspunderea penala,
dar nu si posibilitatea luarii unor sanctiuni de drept penal in
legatura cu fapta comisa.
15. Sub aspectul naturii juridice, cauzele reglementate in Titlul II,
Capitolul III din Partea generala a Codului penal sunt: cauze
generale de excludere a infractiunii, avand - de regula - un
caracter personal. Nu exista cauze de neimputabilitate de ordin
special.

16. Incidenta unei cauze de neimputabilitate exclude caracterul

infractional al faptei comise, dar nu si incidenta unor sanctiuni de
drept penal.
17. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala,
daca a fost comisa sub imperiul unei cauze de neimputabilitate,
pastrandu-si insa caracterul ilicit.
18. Pornind de la definitia infractiunii, gresim daca afirmam
urmatoarele: ansamblul cauzelor generale de excludere a
infractiunii se reduce la cauzele justificative si la cele de
neimputabilitate.
19. Cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate lovesc in
trasaturi esentiale distincte ale infractiunii; drept urmare, trebuie
operate deosebiri intre aceste cauze, dincolo de unele aspecte
comune pe care le prezinta.
20. Sub aspect procesual penal, in situatia in care se constata
existenta cauzelor de excludere a infractiunii, organul judiciar
penal - ca organ jurisdictional, instanta penala dispune achitarea.
21. Prin continut al infractiunii se intelege ansamblul
conditiilor/cerintelor (obiective si subiective) prevazute in norma
de incriminare, cerinte necesare pentru ca fapta sa constituie
infractiune. Notiunea de continut al infractiunii serveste la
delimitari intre faptele ce constituie infractiuni, cit si la o corecta
incadrare juridica.
22. Orice infractiune prezinta un obiect juridic special, insa nu
toate infractiunile prezinta (si) un obiect material.
23. Cu titlu de exemplu, prezinta obiect material urmatoarele
infractiuni: omorul, furtul, talharia etc. Astfel, in ipoteza unui
omor - act de ucidere, cu intentie, a victimei careia i s-a aplicat o
lovitura puternica cu un topor intr-o zona de pe corp care
adaposteste un organ vital (cap, torace, abdomen), obiectul
material este reprezentat de instrumentul folosit in comiterea

faptei; un furt prin efractie (furt calificat) are drept obiect material
atat bunurile sustrase, cat si mijlocul folosit in realizarea efractiei
- distrugerea; talharia - infractiune complexa, in ipoteza unui furt
comis prin amenintarea persoanei deposedate, prezinta un obiect
material principal si un altul, secundar.
24. Obiectul material al infractiunii nu trebuie confundat cu
elementul material al infractiunii; orice infractiune prezinta un
element material, insa nu toate infractiunile prezinta (si) un obiect
material.
25. Subiectii infractiunii sunt reprezentati de subiectul activ si
subiectul pasiv, identificandu-se cu subiectii raportului penal
conflictual.
26. Orice persoana fizica sau juridica poate fi subiect activ al
infractiunii.
27. Potrivit art.113 alin.2 Cod penal, se inscrie o prezumtie
relativa de capacitate penala a persoanei fizice.
28. Sub aspectul naturii juridice, se impune distinctia intre starea
de minoritate a faptuitorului, respectiv starea de minoritate a
infractorului. Starea de minoritate a faptuitorului este o cauza
generala de neimputabilitate, iar starea de minoritate a
infractorului semnifica o cauza de diferentiere a raspunderii
penale.
29. Nu este imputabila, neconstituind infractiune, fapta prevazuta
de legea penala savarsita de un minor neraspunzator penal,
nefiind atrase consecintele raspunderii penale. Intr-o atare
situatie, in conditiile legii, se pot lua masuri de protectie speciala.
30. Fata de un minor neraspunzator penal care a comis o fapta
prevazuta de legea penala, nejustificata, se poate lua - in
conditiile legii - o masura de siguranta.

31. Legea penala nu defineste notiunile de discernamant si

responsabilitate, ca notiuni de interes cu referire la persoana
fizica.
32. Infractiunile cu subiect activ special (calificat, circumstantiat,
propriu) sunt infractiunile pentru care legea impune indeplinirea
unei calitati speciale in sarcina autorului/coautorului, calitate care
trebuie sa existe la data executarii faptei.
33. Nu exista infractiuni cu subiect pasiv special, dupa cum nu
exista nici infractiuni care, in egala masura, sa prezinte atat
subiect activ special, cat si subiect pasiv special.
34. O infractiune proprie este o infractiune cu subiect pasiv
special.
35. Exista infractiuni caracterizate prin subiecti activi plurali, dupa
cum exista si infractiuni caracterizate prin subiecti pasivi plurali.
36. Latura obiectiva din continutul constitutiv al infractiunii
include trei elemente obligatorii, respectiv: obiectul material,
urmarea imediata si raportul (legatura) de cauzalitate.
37. Dupa elementele care compun latura obiectiva, putem
distinge clasificari ale faptelor penale, respectiv: infractiuni
comisive si infractiuni omisive; infractiuni de rezultat si infractiuni
de pericol.
38. Se poate afirma ca, de regula, infractiunile comisive sunt cele
care se comit prin actiune.
39. Sub aspectul laturii obiective, o infractiune poate sa prezinte
continut alternativ; alternanta se poate manifesta la nivelul
elementului material sau al urmarii imediate.
40. Potrivit doctrinei (curent majoritar), infractiunile de rezultat
sunt cunoscute ca infractiuni materiale, iar infractiunile de pericol,
ca infractiuni formale (de regula, infractiunile de rezultat prezinta

obiect material, iar infractiunile de pericol sunt lipsite de obiect

material). Clasificarea intereseaza sub aspectul momentului de
consumare a infractiunii.
41. Doctrina distinge intre infractiuni de pericol concret si
infractiuni de pericol abstract. Cu titlu de exemplu, este o
infractiune de pericol concret, fapta incriminata de art.208 Cod
penal; dimpotriva, este o infractiune de pericol abstract, fapta
incriminata de art. 273 Cod penal.
42. Raportul de cauzalitate consta in legatura care trebuie sa
existe intre elementul material si urmarea imediata; raportul de
cauzalitate trebuie dovedit in cazul infractiunilor de rezultat si al
celor de pericol concret.
43. In cazul anumitor infractiuni, in legatura cu elementul
material, legiuitorul inscrie cerinte esentiale referitoare la locul,
timpul, modul sau mijloacele de comitere a faptei, cerinte care
intregesc latura obiectiva.
44. Infractiunea de delapidare (art.295 Cod penal) este o
infractiune proprie care prezinta un continut alternativ; pedeapsa
abstracta corespunzatoare este o pedeapsa de ordin cumulativ.
45. Omorul din culpa este o infractiune de pericol, infractiune
omisiva proprie; in ipoteza legala a unei pluralitati de subiecti
pasivi, fapta poate atrage - ca pedeapsa aplicabila - detentiunea
pe viata.
46. Infractiunea de ultraj (art.257 Cod penal) - prin amenintare este o infractiune proprie, infractiune de rezultat care prezinta
obiect material.
47. Potrivit art.199 alin.1 Cod penal - violenta in familie
desemneaza forme agravate cu incriminare autonoma ale unor
infractiuni contra vietii sau integritatii corporale care se
caracterizeaza prin existenta unor subiecti speciali; toate aceste
forme agravate reprezinta infractiuni de rezultat.

48. Continuturile alternative se intalnesc in cazul infractiunilor

pentru care legiuitorul prevede - sub aceeasi denumire - doua sau
mai multe fapte penale autonome (spre exemplu, art.287 Cod
penal). Daca se realizeaza mai multe dintre continuturile
alternative, solutia corecta este cea care exclude unitatea
infractionala.
49. Sub aspectul variantelor de incriminare, nu exista deosebiri
intre notiunea de continut alternativ si cea de continuturi
alternative.
50. Notiunea de continut constitutiv al infractiunii reuneste numai
cerintele esentiale ale laturii obiective - latura fundamentala a
faptei penale.