Situatia de fapt

1. Incidentul din Canalul Corfu

n 1946, n timpul rzboiului civil din Grecia, a avut loc o serie de trei
ntlniri n Canalul Corfu, ntre Albania i Marea Britanie.
La 15 mai, iahturile Orion i Superb au trecut prin partea de nord a
Canalului Corfu. Bateriile albaneze de la mal au deschis focul asupra
celor dou nave, aflate la de 200 de metri (180 m) de escadrila .
Regatul Unit a depus un protest oficial, cernd Albaniei sa-si ceara
scuze . Albania a declarat c navele au nclcat apele teritoriale
albaneze, i a afirmat c trecerea prin Canalul Corfu necesita
permisiunea Albaniei . La 2 august, Regatul Unit a declarat c navele
Marinei Regale vor returna focul in viitor .
La 22 octombrie, o flota a Marinei Regale compusa din iahturi Mauritius
i Leander, precum i distrugtoare Saumarez i Volage, a intrat n
Canalul Corfu. Navele au fost in pozitii de actiune , primind comenzi sa
deschida focul daca vor fi atacate. Armele nu au fost ncrcate, i au fost
n neutralitatee . La 02:53, Saumarez a lovit o min i a fost puternic
avariat.; treizeci i ase de persoane de la bord au fost ucise .Volage a
lovit o alt min la 16:16; opt persoane au fost ucise. Un total de
patruzeci i patru de persoane au murit i patruzeci i dou de persoane
au fost rnite, iar Saumarez a fost deteriorata . La un moment dat, o
barc a fluturat un steag albanez i un steag alb aproape de Volage
pentru a intreba ce faceau navele .
La 12 i 13 noiembrie, Royal Navy a ntreprins o operaiune de deminare
n Canalul Corfu , operatiune care a avut loc n apele teritoriale
albaneze fr permisiunea prealabila a Albaniei .Ulterior, guvernul
albanez s-a plns n mod oficial la Organizaia Naiunilor Unite, descriind
operaiunea ca o incursiune n apele teritoriale albaneze.

La 9 decembrie, Regatul Unit a cerut despgubiri de la Albania. Albania

a negat implicarea n punerea de mine, invinuind Grecia. n ianuarie
1947, Regatul Unit a ncercat s implice Consiliului de Securitate al
Organizaiei Naiunilor Unite.Uniunea Sovietic a obiectat, dar Consiliul
de Securitate a auzit plngerea britanicilor . O comisie de anchet
format din reprezentani polonezi, australieni i columbieni nu au ajuns
la nicio concluzie n ciuda a zece intalniri. Uniunea Sovietica , susinut
de Polonia, a blocat rezoluia care ar fi acuzat Albania de
responsabilitate indirect pentru cmpul de mine. Consiliul de Securitate
a adoptat o rezoluie la 9 aprilie 1947, cu Uniunea Sovietic i abtinerea
Polonia , recomandnd ca Regatul Unit i Albania sa solutioneze litigiului
n faa Curii Internaionale de Justiie. Aceast recomandare a fost
fcut n conformitate cu articolul 36, alineatul 3 din Carta Organizaiei
Naiunilor Unite. CIJ, fiind permanent n edin, a fost dispusa sa
nceapa audierea cazului imediat .
Regatul Unit a prezentat cererea sa catre CIJ la 22 mai 1947.
Depunerea s-a fcut fr o negociere prealabil cu Albania pentru a
ajunge la un acord .Competena CIJ asupra acestei probleme a fost data
n conformitate cu articolul 36, alineatul 1 din Statutul CIJ.
Regatul Unit a fost iniial reprezentat de procurorul general Hartley
Shawcross, care a fost procuror-ef la curtea din Nrnberg . Eric
Beckett, consilier juridic pentru Ministerul de Externe, a fost, de
asemenea, un membru important , n timp ce sprijinul suplimentar a
venit de la Hersch Lauterpacht, Humphrey Waldock, Richard
Wilberforce, J. Mervyn Jones i ME Reed.
Albania a prezentat o scrisoare Curii la 2 iulie, in care a acceptat parial
recomandrile Consiliului de Securitate. Avocatul Albaniei a fost Pierre
Cot, apoi un deputat Radical n Adunarea Naional a Franei. La
sfritul lunii iulie, preedintele Curii a emis un ordin care stabilete
termenele de depunere a memorialelor pentru fiecare parte . n timp ce
Regatul Unit a respectat acest termen, Albania a depus n schimb o

obiecie la aceasta cerere .

n obiecia depus la 9 decembrie, Albania a susinut c un acord
special a fost singura cale de a rezolva cazul . Obiecia a declarat c,
atunci cnd cel puin una dintre pri era un stat care nu a fost obligat sa
se supuna competentei Curii, aciunile ar putea fi instituite doar prin
acord special. Albania citat articolul 26 alineatul (1) i 40 (1) din Statutul
CIJ n susinerea sa, i a declarat c nu s-a ajuns la un astfel de acord.
Constestand preteniile Marii Britanii, apararea Albaniei a declarat c
rezoluia Consiliului de Securitate nu a fost suficienta pentru a o obliga
s accepte competena Curii. De asemenea, a spus c acceptarea
obligaiilor imputabile Albaniei , unui stat membru al ONU , nu constituie
o acceptare expres a competenei CIJ . Dup declaraiile iniiale,
Shawcross a fost nlocuit ca reprezentant al Regatului Unit de avocatul
general, Frank Soskice .
CIJ a pronunat hotrrea cu privire la obiecia la 25 martie 1947,
obtinand votul de 15 la 1 . Majoritatea a considerat c Albania s-a supus
voluntar jurisdiciei Curii Internaionale .Mai exact, doua
corespondentes-au desfurat dou concordante succesive au stabilit
atitudinea de supunere a Albaniei fata de Curtea de Justitie si anume :
emiterea Britanicilor a aplicatiei pentru Albania , urmate de scrisoarea
Albaniei adresata Curtii . Un factor important n aceast decizie a fost
faptul c scrisoarea albanez nu a fost produse de ctre agentul Albaniei
, ci de ministrul adjunct al afacerilor externe.
Un alt aspect, pe care Curtea l-a abordat a fost diferena dintre normele
care reglementeaz instituia de proceduri i competen. Obiecia
Albania dispune c aciunea ar putea fi introdus numai n cazul n care
competena obligatorie a existat sau n cazul n care s-a ajuns la un
acord special. n esen, pentru a putea introduce actiuni partea care
solicita Curtii trebuie sa pledeze pe cat posibil in futie de competenta si
nu s-o stabileasca in mod absolut .

Dup hotrre, prile au prezentat un acord special n edin public in

care se puneau doua intrebari : Dac Albania se face responsabila
pentru incidente, si dac Regatul Unit a nclcat suveranitatea Albanez
. Curtea a acceptat acordul special ca baz pentru toate procedurile
ulterioare, n cazul de la 26 martie.

Situatia de drept
2 . Cazul Canalului Corfu
Cazul Corfu Channel a fost un caz public internaional drept auzit n faa
Curii Internaionale de Justiie (CIJ) ntre 1947 i 1949, n ceea ce
privete responsabilitatea de stat pentru daune pe mare, precum i
doctrina de trecere inofensiv . Un caz controversat, a fost primul de
acest tip auzit de ctre CIJ dup nfiinarea sa n 1945.
Dup o serie de ntlniri intre mai-noiembrie 1946 n Canalul Corfu ntre
Regatul Unit i Republica Popular Albania-dintre care una a dus la
deteriorarea a dou nave ale Marinei Regale i pierderi semnificative de
viata- Regatul Unit a adus situatia in fata CIJ cautand reparatii. Dup o
hotrre iniial de competen n 1948, CIJ a emis meritele individuale
i hotrrilor de despagubiri n 1949. Curtea a acordat Regatului Unit
843,947. Aceast sum a fost neachitat de zeci de ani, i eforturile
britanicilor pentru a vedea plata ptr distrugeri a dus la un alt caz CIJ de a
rezolva revendicrile dintre albanezi i italieni concurente pentru mai
mult de dou tone de aur nazist. n 1996, Albania i Regatul Unit stabilit
hotrrea, mpreun cu revendicarea restante Albaniei la aur.
Corfu Canalul a avut o influen de durat asupra practicii de drept
internaional, n special dreptul mrii. Conceptul de trecere inofensiv
utilizat de ctre Curte a fost adoptat n cele din urm ntr-o serie de
articole importante din conveniile maritime. Poziia adoptat de Curte cu
privire la utilizarea forei a fost de o importan deosebita n decizii

ulterioare, cum ar fi Nicaragua c. Statele Unite ale Americii. n plus, n

cazul a servit unui numr de tendine procedurale de urmat n cadrul
procedurilor CIJ ulterioare.
Merits case

Faza esentiala in judecarea procesului a nceput la 9 noiembrie 1948.

Faza sustinerilor scrise a fost descrisa ca fiind concisa de catre
standardele moderne .Regatul Unit a depus 87 de pagini de memorii, n
timp ce Albania a depus 74 de pagini. Procedura orala a fost mult mai
extins, acoper peste o mie de pagini.
La un moment dat, Iugoslavia a dorit s prezinte dovezi, dar fr a
interveni n acest caz. Acest lucru a fost ca rspuns la argumentul
britanic care afirma ca Iugoslavia i Albania au lucrat mpreun n
exploatarea Canalului Corfu, i la prezentarea de dovezi a lui Karel
Kovacic, un fost ofier al Marinei Iugoslave. La 8 noiembrie 1948
Iugoslavia a transmis un comunicat al Curii argumentnd mpotriva
credibilitatii lui Kovacic i neaga orice complicitate n minarea Canalului
Corfu .
Faza cu martorii a durat 3 saptamani , timp in care Marea Britanie a
adus 7 martori , iar Albania a chemat 3 martori . Examinarea martorilor
au urmat in general sistemul de drept comun. Acesta faza de proceduri a
fost de asemenea caracterizata prin flexibilitate din partea curtii , data
fiind noutatea situatiei . Curtea insasi a pus intrebari unor martori . Faza
examinarii a fost relativ lunga , constand in 20 de sedinte ale Curtii ,
comparativ cu cele 15 sedinte pentru cele doua runde de memorii .
Intr-un ordin din 1948 , ICJ a solicitat formarea unui comitete de experti
in acord cu art 48 si 50 din Statutul ICJ . Un astfel de comitet a mai fost
organiat o singura data inainte in cazul Chorzow Factory . Aceasta
comisie a fost alcatuita din cate-un ofiter de marina din Royal Danish
Navy, Royal Norwegian Navy si Swedish Navy .Ei au fost insotiti de

grefierul -adjunct al ICJ , precum si de ofiteri ai Marinei Regale si Fortei

Navale Albaneze . Dupa ce comitetul a prezentat primul sau raport ,
Curtea a decis sa solitice o ancheta la fata locului . Iugoslavia a
participat si ea la aceasta etapa prin acordarea de asistenta in fata
comisiei de experti .

Ce a decis Curtea ?
4. Merits judgment
In 1949 , Curtea a emis hotarea sa , judecand partial in facoarea
Albaniei si partial in favoarea Regatului Unit . Curtea a considerat ca UK
nu a violat teritoriul maritim al Albaniei pe 22 octombrie 1946 cand flota
celor 4 nave a traversat parti din Canalul Corfu care reprezentau apele
teritoriale ale Albaniei . Decizia Curtii s-a bazat pe caracterul
international al stramtorii care e dat de faptul ca leaga doua parti de
mare libera si ca stramtoarea a fost folista in scopul navigarii
internationale . Regatului Unit i-a revenit sarcina probelor .
In ceea ce priveste trecerea inofensiva , Curtea a reglementat in
favoarea Regatului unit votandu-se cu 14 la 1 . Notabil e si faptul ca ICJ
a statuat ca dreptul de trecere inofensiva a existat in perioada de pace
prin stramtori precul Canalul Corfu care leaga doua parti de marea libera
. Curtea a admis si ca unele reguli ale Albaniei privind trecerea prin
stramtoare ar fi acceptabile , dar nu si masura de a cere autorizare
prealabila ptr trecerea canalului sau de restrictionare a trecerii navelor de
razboi . Bing Bing Jia a statuat ca aceasta decizie presupune ca a in
timp de pace , o tara nu poate interzice dreptul navelor de a traversa
pasajul sau sa trebuiasca sa ceara autorizatie . Bin Bing Jia continua sa
argumenteze ca , intrucat Albania nu putea sa distinga rapid intre
trecerea Greciei si alte nave in timpul tensiunilor politive foarte mari ,
obligatia de notificare prealabila ar putea fi legala .

In ceea ce priveste terenul minat in sine , Curtea a respins acuzarea

Regatului Unit cum ca Albania l-ar fi creat , sustinand ca o asemenea
acuzatie nu este credibila : in acel moment , Albania nu avea capacitatea
de a organiza astfel de operatii , Curtea de aemena a respins
argumentul Albaniei cum ca Grecia s-ar face responsabila , precum si
faptul ca minele ar fi fost puse dupa 22 octombrie . Curtea a decis ca nu
este nevoie sa se stabileasca cine a pus minele : dat fiind ca ele se aflau
in marea teritoriala a Albaniei si ca probele au dovedit ca minele au fost
puse recent , perioada in care se cunostea faptul ca Albania avea un
nivel ridicat de securitate . Astfel , guvernul Albaniei ar fi avut cunostinta
de orice operatiune de minare a Canalului Corfu si totodata a avut
responsabilitatea de a anunta acest lucru .

Un comentator a remarcat ca abordarea Curtii cu privire la plangerile

Regatului Unit arata felul in care standardele de proba sunt diferite
pentru actiuni fata de omisiuni . Regatul Unit a afirmat ca Albania a pus
minele sau ca Albania in cooperare cu Iugoslavia le-ar fi pus . De
asemenea a afirmat ca esecul Albaniei in a anunta vasele de existenta
zonelor minate a constitutio o omisiune care a afectat drepturile altor
state , in special dreptul de trecere inofensiva .

In ceea ce priveste cooperarea Albaniei cu Iugoslavia , Regatul Unit nu a

putut furniza dovezi directe de complicitate ca cele doua au pus mine . In
acest sens curtea a cerut "un grad de certitudine " , in timp ce pentru a
stabili omisiunea curtea a dispus ca nu exista nicio indoiala cum ca
Albania ar fi avut cunostinta de aceste mine .

Despagubiri
5. Determining compensation

Curtea a refuzat sa se pronunte cu privire la despagubiri pentru ca

Albania nu a indicat ce parte din daunele solicitate de Regatul Unit
contesta . De asemenea Regatul unit a sustinut pe perioada
pledoariilor ca acordarea de despagubiri e o procedura ce se aplica
lucrului judecat , acestea au fost deja stabilite de ICJ .
Albania nu a participat la procedurile scrise sau orale de judecata in
ceea ce priveste despagubirile , desi mai tarziu a solicitat sa se faca o
modificare ; Curtea a respins cererea Albaniei , sustinand ca Albania a
renuntat la dreptul de a face noi afirmatii . Neparticiparea Albaniei s-a
datorat faptului ca ea constesta competenta ICJ de a acorda despagubiri
.Acest refuz a determinat Curtea sa aplice art 53 din Statutul ICJ pentru
a desemna experti pentru a evalua distrugerile . ICJ a numit in comisia
de experti doi ofiteri ai Marinei Regale din Tarile de Jos . Acest comitet a
evaluat pagubele , care au fost in cele din urma anexate la hotararea de
despagubiri .
Pentru ca Albania nu a participat la procedura acordarii de despagubiri ,
Regatul Unit a primit o hotarare in lipsa la 15 decembrie 1949 , Curtea
acceptand ca argumentul ca competenta asupra problemei a fost a
autoritatii res judicata ( lucrurlui judecat ) conform art 60 .
CJI a obligat Albania la o plata de 843. 947 de euro cu titlu de
despagubiri . Aceasta suma e echivalentul a 23 , 1 milioane de lire
sterline actualmente. Defalcata suma reprezinta : 700.087 euro pentru

pierderea navei SAumarez , 93.812 pentru daunele navei Volage si

50.048 pentru victime .