Radu Gyr

Leagn fr cntec
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cantece de leagan pe pmnt.
Basmele pe care nu le spun
au murit sub uruit de tun.
Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele si luna n cerdac.
Nu te-alinta soapta nimanui
si nici lapte-n tata mamei nu-i.
Cci pe lumea asta n-au rmas
dect vanturi cu suspin n gals,
foamea ta n albia de tanc,
plansul mamei cu blestem adnc
si scrasnirea lantului zalud
prins de glezna tatii la Aiud.
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cantece de leagan pe pmnt.

Cntec de leagn
Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lastun.
Ruginira plopii si tufanii
si din temnita ce-i surpa anii
nu s-a mai ntors taticul bun.
Dormi copilul mamii, toamna plange
dezgolindu-si umarul ranit.
Cade frunza, cade si se frange,
orice frunza-i lacrima de sange
si taticul nu a mai venit.
Nani, nani, maini de crin plapande,
La ferestra pasari plang si ploi.
Lupii beznelor ranjesc la pande,
Tara-i toata temnite flamande
si taticu-i dus de langa noi.
Nani, nani, tata nu mai vine,
maica sta cu sufletul rapus.

Cine s-ti mai spuie basmul, cine

s-ti sarute pleoapele senine ?
Maica plange si taticu-i dus.
L-au svarlit n temnita dusmanii
pentru sfanta-i lege din strabuni.
Or s-i ninga peste tample anii,
s cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si printii s-ti razbuni.

ntrebare
Adanca-i noaptea, orele profunde
Gemand, spre raftul cartilor m-ndrum
si-ntreb n soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin s m scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum m prabusesc n jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface
M-ntorc spre ea cu sange n cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

Cntec deplin
N-ai luda de n-ai tii s blestemi,
Surd numai acei care suspin,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost s gemi,
De n-ai fi plns, n-ai duce-n ochi lumin.
i dac singur rana nu-i legai,
Cu mna ta n-ai unge rni strine.
N-ai jindui dup frnturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
C nu te-nali din praf dac nu cazi
Cu fruntea jos, n pulberea amar,
i dac-nvii n cntecul de azi
E c mureai n lacrima de-asear.