1.

Gastroenterita (dizenteria, diareea)

Aceasta afectiune este rezultatul consumului de apa contaminata cu diverse

virusuri: rotavirus, bacterii (e-coli, salmonella, sighella, holera) sau protozoare
(amoebia, giardia). Cel mai frecvent simptom este debutul brusc de scaune apoase.
Acesta poate fi asociat cu varsaturi, febra, dureri abdominale si sange prezent in
scaun (dizenterie). Cel mai adesea, aceste infectii sunt autolimitate si dureaza doar
cateva zile. Unele, totusi, pot dura mai mult de 3-4 saptamani.
O complicatie comuna este deshidratarea manifestata prin sete accentuata,
letargie, cantitate redusa de urina, inchisa la culoare. Copiii sunt mai predispusi la
deshidratare decat adultii. Decesele cauzate de diaree sunt comune la copiii care au
varsta sub cinci ani.
Tratamentul implica hidratare pe cale orala sau intravenoasa. Solutiile orale pentru
rehidratare orala sunt tratamentul de prima intentie la copii. Uneori pot fi necesare
reprize scurte de antibiotice.

2. Hepatita virala

Hepatita virala de tip A si E sunt cele mai frecvente cauze de icter. Hepatita virala
debuteaza cu o etapa initiala de febra, greata, varstaturi timp de 3-4 zile, urmata de
debutul icterului.
De obicei dureaza 3-4 saptamani. Se trateaza de la sine si uneori se complica, prin
insuficienta hepatica. Femeile gravide trebuie sa acorde importanta hepatitelor
virale, intrucat in sarcina sunt sanse mai mari sa se dezvolte insuficienta hepatica
ca o consecinta a hepatitei de tip E.
Nu este cazul sa se administreze nici un tratament specific. Nici restrictiile dietetice
nu sunt necesare. Tratamentele cu medicamente alternative comune ofera beneficii
discutabile si pot determina leziuni la unii pacienti.

3. Febra tifoida

Este provocata de anumite tipuri de bacterii si debuteaza cu febra mare, pierderea

poftei de mancare si letargie. Testele de sange sunt necesare pentru stabilirea

diagnosticului. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice, cum ar fi

ciprofloxacina, ceftiaxona sau azitromicina.

4. Holera

O persoana poate contacta holera prin intermediul apei sau a consumului de

alimente contaminate cu bacteria holerei. Boala se raspandeste rapid in zonele
geografice in care salubritatea este deficitara iar apa de baut este infectata. Igiena
personala contribuie in mare parte la aparitia si severitatea cazurilor de holera. In
prezent sunt disponibile vaccinuri orale contra holerei.

Poliomielita (paralizia infantila) este infectia cauzata de un virus, virusul poliomielitic, care se transmite pe cale fecalorala sau respiratorie si invadeaza sistemul nervos central, putand determina paralizii flasce la nivelul membrelor
uneori ireversibile, fiind o boalainvalidanta.
Cu toate ca in multe cazuri infectia este asimptomatica sau produce doar forme usoare, exista si cazuri foarte grave,
in care prin afectarea centrilor bulbari sau cerebrali poate determina paralizia muschilor respiratori si deces.
Este o boala epidemica si contagioasa, afectand mai ales copiii sub varsta de 5 ani, singura metoda de prevenire
recomandata fiind vaccinarea antipoliomielitica.
Transmiterea este fecal-orala, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale (in care virusul e
prezent timp indelungat), sau aeriana, prin picaturi (virusul fiind prezent in secretiile nazo-faringiene). Riscul
transmiterii virusului este foarte mare pe durata celor 7-10 zile care preced si care urmeaza aparitiei
primelor simptome de boala. Persoanele cu infectii inaparente si purtatorii sanatosi de virus pot de asemenea sa
transmita boala.

Simptome
Sus

Persoana infectata nu prezinta intotdeauna simptome. In unele cazuri simptomele sunt pseudogripale: febra, angina(durere de gat), tulburari digestive, dureri de cap, dureri abdominale. Uneori pacientul
acuza redoare de ceafa sau dureri la nivelul membrelor inferioare. Cea mai grava forma a bolii este paralizia
poliomielitica. Durerile musculare sunt foarte intense, paralizia instalandu-se in decursul primei saptamani. Paralizia
poate afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui. Vindecarea este mai
mult sau mai putin completa, in functie de caz.

Tratament
Sus

Aproximativ 1% dintre copii sunt afectati de paralizie. Dintre acestia peste 1% sunt afectati pe viata postpoliomielita. Daca sunt afectati muschii respiratori, in absenta respiratiei artificiale, poate surveni decesul.
Nu exista tratament, dar intr-o oarecare masura se pot ameliora simptomele. Bolnavul poate avea uneori nevoie
derespiratie artificiala.
Profilaxie

Metoda de prevenire recomandata copiilor este vaccinarea cu vaccin antipoliomielitic. Sunt disponibile doua feluri de
vaccin
contra
poliomielitei:
un
vaccin
cu germeni viu-atenuati, Sabin,
care
se
administreaza
pe
cale
orala
un vaccin cu
germeni
omorati,
Salk,
cu
administrare
injectabila.
In Romania, vacinarea antipoliomielitica face parte din Programul National de vaccinari obligatorii.

Hepatia edemica

Mod de transmitere
Sus

Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii si purtatorii asimptomatici (mai frecvent copii). Transmiterea este de
obicei
digestiva,
fecal-orala:
prin contaminarea
directa cu
bolnavul
(mai
frecventa
in
colectivitati)
prin
contaminarea
indirecta
(alimente,
apa
contaminata)
mai
frecventa
in
epidemii.
Boala se poate transmite rar prin sange sau contact sexual. Perioada de contagiozitate este de 2 saptamani inainte si
1 saptamana dupa debutul bolii. Virusul este prezent la bolnavi in fecale, incepand din ultima parte a perioadei de
incubatie
si
in
primele
doua
saptamani
ale
bolii.
Practic, omul se infecteaza frecvent in copilarie cu acest virus, dar si ulterior de-a lungul anilor, incat 80-85% dintre
persoanele cu varsta de peste 30 de ani au deja dezvoltati anticorpi fata de acest virus (imunitate specifica).

Simptome
Sus

Incubatia dureaza intre 15-50 de zile, fiind in medie 28 de zile. Probabilitatea de boala simptomatica este strict legata
de varsta: copiii mici fac forme asimptomatice de boala in majoritatea cazurilor; la adolescenti formele acute sunt mai
frecvente. Tipic, hepatita acuta A evolueaza in trei stadii: pre-icteric, icteric, convalescenta.
Debutul poate fi pseudo-gripal, gastro-enteric, cu febra, anorexie, astenie, apatie, disconfort digestiv (greata,
varsaturi, pierderea apetitului). In stadiul urmator apare icterul, coloratia galbena a sclerelor (albul ochilor) si
tegumentelor, urini hipercrome (inchise la culoare) si scaune acolice (decolorate). Durata icterului este de 2-4
saptamani.
Convalescenta
este
marcata
de
o
lunga
perioada
de
astenie.
Hepatita virala A evolueaza in marea majoritate a cazurilor cu vindecare completa. Nu se cronicizeaza. Complicatiile
hepatice sau extra-hepatice apar mai ales la adulti.

Tratament
Sus

Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic bazat pe administrarea de vitamine si protectoare hepatice.
Igiena riguroasa poate reduce riscul de contaminare, dar nu asigura o protectie eficienta si sigura. Evolutia hepatitei
cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara sechele. Nu se cunosc hepatite cronice
si nici purtatori cronici de virus A, dupa infectia cu virus hepatitic A. Perioada de covalescenta este de 30-60 zile,
reprezentand perioada in care se face un control periodic, clinic si de laborator si se consolideaza vindecarea.
Administrarea de imunoglobuline este o metoda rapida, scumpa si limitata in timp (3-6 luni de

protectie). Vaccinareaeste singura metoda cu adevarat sigura, rapida si eficace, asigurand protectia pe termen lung
impotriva hepatitei A.

Lambliaza
boala parazitara provocata prin prezenta in intestinul subtire a unui protozoar flagelat, giardia lamblia.
Contaminare - Parazitul, prezent sub forma unui chist (adica intr-o carcasa) pe sol, in apa sau in alimente sau pe
mainile murdare, se transmite astfel de la un individ bolnav la un individ sanatos.
Parazitul exista in intestin sub doua forme: o forma chistica si o forma vegetativa mobila, susceptibila sa secreteze o
carcasa si sa se transforme in chist.
Simptome si semne - Atunci cand se manifesta, simptomele apar dupa una-trei zile dupa patrunderea parazitului in
organism. Bolnavul are diaree frecventa si cu mucozitati, insotita de gaze intestinale si de arsuri de stomac; se
observa, de asemenea, o pierdere in greutate, mai frecventa la copii.
Tratament si prevenire - Lambliaza acuta se vindeca de obicei fara tratament, parazitul fiind eliminat in materiile
fecale. Totusi, medicamente ca nitroimidazolii sunt susceptibile sa suprime rapid simptomele si sa impiedice
propagarea infectiei Tratamentul se aplica in plus tuturor persoanelor apropiate contaminate. Infectia poate fi
prevenita evitand contactul cu apa sau cu alimentele contaminate si spaland cu multa constiinciozitate mainile inainte
de a manca.

Fascioloza
Distomatoza hepatica, sau fascioloza, este o boala parazitara a ficatului,
consecutiva infestarii cu Fasciola hepatica (numita si galbeaza mare a ficatului), Ea
este prezenta in Franta la ierbivorele domestice (vaci, oi etc.), mai rara la om, ciclul
de reproducere al parazitului necesitand prezenta unei mici moluste semi-acvatice,
limnea. Omul se contamineaza cu ea consumand salate crude ca cea de papadie,
creson sau fetica, culese din fanete. Dupaingestie, viermele merge din stomac in
ficat pana in caile biliare. In saptamanile care urmeaza ingestiei parazitului,
subiectul are febra, frisoane di simte dureri ale ficatului. De asemenea, survin pusee
de
urticarie
si
uneori
umflaturi
ale articulatiilor.
Trecerea perazitului in caile biliare provoaca un icter, dureri mai acute ale ficatului,
colici hepatice si o inflamare a cailor biliare si a veziculei. De la primele simptome,
infestarea este diagnosticata prin examene serologice si sangvine, care pun in
evidenta o hipereozinofilie (cresterea numarului unei varietati de leucocite care
atesta oinfestare parazitara). Prezenta oualor viermelui in scaune sau in lichidul
biliar,
obtinut
prin tubaj
duodenal,
confirma
diagnosticul.
Tratamentul necesita o spitalizare si consta in amdinistrarea de emetina. Prevenirea
se bazeaza pe consumarea de creson si fetica de productie exclusiv industriala;
papadia trebuie sa fie spalata cu atentie, si nu trebuie s-o culegem de pe pajisti pe
care pasc vacile sau oile.