Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Florile dalbe
Scoal gazd din ptu
Florile dalbe,
i ne d un colcu
Florile, florile dalbe.
C mmuca n-o fcut
Florile dalbe,
St rar n-o avut
Florile, florile dalbe.
Pe cand st-o cptat
Florile dalbe
Covata ni s-o crpat
Florile, florile dalbe
Cnd covata o lichit
Florile dalbe
Cuptioru' nu s-o urnit
Florile, florile dalbe
Cnd cuptoru' o pornit
Florile dalbe
Anul Nou o i venit
Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe.
Dumnezeu adevarat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.
Florile dalbe, Florile dalbe.
3 alegerea membrilor (numiti local semasi, sambriasi, laturasi, mijlocasi, camarazi) de catre comandant ;
4 procesul de invatare a trei-patru sau mai multe colinde, uneori diferentiate fun-ctional (pentru gazda, pentru fata,
pentru copii, pentru fecior in armata, pentru raposati etc.) la reuniunile speciale, numite hurdughie in Republic a
Molodva (Valea Nistrului de Jos, unele parti din Transnistria si regiunea Nicolaev) ;
5 distribuirea functiilor subalterne, precum banarul, casierul sau haznagiul (cumulat deseori cu cel de comandant,
camaras sau capitan), scriitorul, gonasii sau chematorii, colindatorul principal (amintind de functia uratorului sau
ceteratorului principal din ceata de Anul Nou, tocmit si platit special), colacarii (transportatorii colacilor), pe alocuri
existand si functia de camaras mare si de adjunct, numit satior (Copanca, Stefan Voda), acestora rezervandu-li-se
dreptul exclusiv de a alege casele cu fete mari preferate pentru colindat, dar si obligatia de a cumula incasarile
banesti ale cetelor si de a dirija toate cheltuielile, in scopul organizarii manifestarilor comunitare cu muzica si dans,
numite hora satului sau jocul;
6 achizitionarea sau confectionarea accesoriilor necesare (dupa caz, batul sau franghia pentru colaci, steaua,
clopotelul etc.);
7 obtinerea binecuvantarii preotului si a accesoriilor necesare pentru adunat banii: cheta de la preot (numita si
crusca) sau ladita de la primar (numita si discuri);
8 organizarea horei prealabile a flacailor (jocul), in amurgul zilei de Craciun, intr-un loc special, in fata casei de
cultura, bisericii, in centrul localitatii, evenimentul constituind un
preambul al colindatului propriu-zis.
Etapa colindatului propriu-zis cuprinde urmatoarele actiuni:
1 pornirea alaiurilor din centrul localitatii, cu muzica de mars si de joc, executata cel putin de doi lautari ambulanti,
de regula, la acordeon si la toba, carora li se poate asocia si o goarna de semnalizare, folosita de gonasi;
2 cererea permisiunii de a colinda, strigata de gonasi sau de grupul intreg, din poarta curtii sau de dinaintea casei,
exclamand formula Primiti cu colinda!?;
3 primind acceptul "poftim, poftim, sonorizat de catre gazda, ceata se deplaseaza spre fereastra, in unele localitati
scandand de trei ori, in grup si in maniera ritmica cadentata, cuvantul "Multumim!, sau imitand dansul flacailor, in
sunetul unei melodii de dans, asociata uneori cu pocnetul din bici;
4 se executa in grup a una-doua colinde la fereastra sau in pragul casei, rolul de lider al cantarii revenindu-i
colindatorului;
5 dupa caz, la invitatia gospodarului, ceata intra in casa, uneori cu muzica de Vivat (melodii de cantec in ritm de
dans), dupa care canta cu steaua, la icoane, colinda speciala Nasterea ta, Hristoase, derivata din repertoriul
ecleziastic;
6 dupa caz, fata casei leaga cusmele flacailor preferati cu "fundite sau panglici;
7 dupa caz, la invitatia gospodarului, se interpreteaza unele colinde la masa rituala, printre care colinda
moralizatoare Omu-n lume cat traieste;
8 oferirea darurilor rituale din partea gazdelor, de regula, un colac mare si bani, insotite de formule de multumire
catre colindatori;
9 anuntarea de catre camaras a sumei acordate;
10 formula de multumire din partea camarasului, acompaniata de scandarea grupului;
11 dupa caz, se scoate la joc fata mare a casei, ea dansand in curte, in cercul cetei barbatesti sau in pereche cu
camarasul, o suita de sarba si hora in doua parti, tobosarului atribuindu-i-se un rol ritmic determinant in actul
performarii;
12 dupa caz, comandantul invita fata casei la jocul ce va urma a doua zi de Craciun;
13 alaiul pleaca in sunetul muzicii de mars si de joc,acompaniindu-se de chiote, percutie la toba, pocnituri din bici.
Etapa de incheiere a colindatului poarta, pe alocuri, denumirea sugestiva la zama. Ea semnifica masa rituala
inchinata cetelor de colindatori ai localitatii, care se organizeaza spre dimineata, a doua zi de Craciun, acasa la unul
din camarasi, avand drept simbol zeama de gaina, alaturi de vin si de alte bucate de sarbatoare. In cadrul reuniunii la
zama se face totalul incasarilor, se numara banii, se impart colacii intre membrii cetelor, o parte se consuma pe loc.
Suma totala adunata se distribuie pentru plata colindatorilor principali, uneori si pentru donatii speciale catre biserica,
iar grosul banilor sunt destinati finantarii muzicii pentru cele 7 jocuri (hore) obligatorii ale satului, prilejuite de trei
sarbatori principale ale anului (Craciun, Sf. Vasile si Pasti).
La zama, flacaii petrec, cateva ore la rand, alaturi de fetele invitate, uneori insotite de mame, intreaga adunare
delectandu-se cu muzica si dans. De mentionat, ca petrecerea la zama era organizata si la sfarsitul uratului (haitura,
ceteratura, plugarie) de Sf. Vasile, de asta data, ea fiind gazduita de parintii altui camaras.
In unele localitati, traditia desfasurarii obiceiului variaza sau nuanteaza sensibil schema enuntata mai sus.
Textele poetice ale colindelor poarta un caracter festiv si difera, in functie de varsta si de statutul social al
destinatarului. Prin continutul lor se venereaza munca omului, atasamentul lui fata de natura, dragoste etc. Urarea
propriu-zisa este dezvaluita abia in finalul colindatului. Factura individualizata a colindei pune in centrul ei "omul cu
izbanzile lui legate de crugul anului, astazi evocand, inca la modul arhaic, viata agrara si pastorala, vanatoarea,
pescuitul, dragostea dintre fata si fecior, multumirea celor tineri casatoriti sau a celor mai varstnici, a celor batrani.
Toate aceste etape se bazeaza pe respectarea anumitor norme sociale, morale si juridice, acreditate de comunitatile
locale, fapt ce confera intregului ansamblu functional al colindatului in ceata barbateasca semnificatia unei veritabile
institutii culturale traditionale.
Obiceiul Colindatului in ceata barbateasca, cu valentele sociale profunde, este unul de referinta in strategiile
identitare ale poporului roman. Colindatul in ceata barbateasca solidarizeaza grupul flacailor, cultiva disciplina in
randul lor, ii deprinde sa-si asume responsabilitati colective, contribuie la modelarea comportamentului lor in spirit
civic, patriotic. Functiile sociale ale colindatului vizeaza reactualizarea relatiilor sociale, fortificarea sistemului
traditional de valori si de transmitere a modelelor etice, comportamentale, estetice, constituite pe parcursul secolelor.