PREOT DAVID MARIAN

PREDIC LA TIEREA CAPULUI

SFNTULUI IOAN BOTEZTORUL

Taina iubirii ucise

Iubiti frati si surori intru Domnul

Sarbatoarea de astazi ne duce cu gandul la un eveniment sinistru din

Istoria Biblica a Noului Testament si anume uciderea Sfantului Ioan
Botezatorul. Acest eveniment a avut loc in timpul regelui sau mai bine zis
tetrarhului Irod Antipa care conducea Galileea si Pereea. El era fiul regelui
idumeu Irod cel Mare. Dupa moartea lui Irod cel Mare, Tara Sfanta a fost
impartita intre fiii acestuia, astfel:
-Irod Arhelau stapanea Idumeea, Samaria si Iudeea;
-Irod Antipa stapanea Galileea si Pereea;
-Irod Filip avea stapanire redusa si anume: regatul de nord si est de
Marea Galileii.
Sfantul Evanghelist Marcu relateaza acest eveniment, astfel:
,,Si a auzit regele Irod (Antipa) caci numele lui Iisus Se facuse
cunoscut si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac
minuni prin el. Altii ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul dintre
prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a
sculat din morti. Caci Irod trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat in temnita, din
pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan
ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau. Iar Irodiada il
ura si voia sa-l omoare, dar nu putea. Caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l
barbat drept si sfant si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il
asculta. Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat

mare dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea si fiica

Irodiadei intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau la masa cu el. Iar
regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da. Si s-a jurat ei: Orice
vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu. Si ea, iesind, a
zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada a zis: Capul lui Ioan Botezatorul. Si
intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut zicand: Vreau sa-mi dai indata pe
tipsie, capul lui Ioan Botezatorul. Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru
juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze. Si indata
trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Si acela, mergand, i-a
taiat capul, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Si
auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant
(MARCU 6;14-29).
Drept maritori crestini
In paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament, fiecare Evanghelist,
pe la inceputul Evangheliei reda o parte din predica Sfantului Ioan Botezatorul
si observam la acesta ca in calitatea sa de om trimis de Dumnezeu ca sa fie
Inaintemergator si Botezator al Dumnezeului-Om, Iisus Hristos, nu se infricosa
de fata omului, stiindu-l lipsit de virtute si viata fara de prihana. El mustrase pe
farisei si pe saduchei pentru fatarnicia si viata lor usuratica, neserioasa, pe
vamesi pentru lacomia lor, pe ostasi pentru cruzimea lor si ceruse tuturor sa se
pocaiasca si sa se pregateasca pentru primirea lui Mesia Cel vestit de proorocii
Vechiului Testament. Ii mustrase si infruntase pe toti si nu s-a temut de nici
unul dintre reprezentantii acestor categorii de oameni. El l-a infruntat si pe
regele Irod Antipa tetrarhul Galileii si Pereii pentru viata sa nelegiuita.
Irod calcase Legea Mozaica si nesocotea morala acestei Legi prin
viata traita in concubinaj cu Irodiada femeia fratelui sau Filip. Pasiunea
amoroasa a lui Irod Antipa a dus la despartirea lui de sotia sa fiica lui Aretas
regele Arabiei, dar si exilarea lui Filip la Roma unde acesta traia ca persoana
particulara. Regele Aretas va porni un razboi asupra sa iar Filip va unelti
impotriva lui, urmarindu-i coroana si nadajduind la intoarcerea Irodiadei.
Evident, pacatul lui Irod Antipa si al Irodiadei era mare. Este adevarat
ca iudeii aveau casatoria de levirat care prevedea ca daca un frate ti-a murit si
nu a avut copii, celalalt trebuia sa ia in casatorie femeia fratelui mort si sa-i faca
copii, acestia fiind considerati urmasii de drept ai fratelui decedat; dar in cazul
de fata nu putea fi vorba despre o astfel de casatorie din urmatoarele motive:
-mai intai, pentru ca Filip era in viata;
-in al doilea rand, pentru ca Filip avea urmasi, Irodiada fiind acum o
femeie in varsta de vreo 35 de ani, iar fiica ei Salomeea, aproape pe jumatate.
Legea iudaica mai fusese nesocotita si prin aceea ca nici Filip, nici
Irod Antipa nu le-au dat fostelor sotii legiuita carte de despartire, despre care

Mantuitorul in Predica de pe Munte, zice:,,Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea

carte de despartire (Matei 5, 31).
In virtutea tuturor celor relatate, iudeii s-au scandalizat, iar Sfantul
Ioan l-a apostrofat, zicandu-i: ,,Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau
(Marcu 6; 18).
Cand si unde a avut loc aceasta mustrare, Sfintii Evanghelisti nu
precizeaza. Evident, mustrarea paruse mai grea Irodiadei, ,,care il ura si voia sal omoare, dar nu putea (Marcu 6; 19), in vreme ce ,,Irod se temea de Ioan,
stiindu-l barbat drept si sfant si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag
il asculta (Marcu 6; 20).
Irodiada voia sa-l omoare, dar nu avea cum, deoarece Ioan nu predica
in Galileea unde era Irod, ci in Iudeea, iar Iudeea era in stapanirea
procuratorului roman Pontiu-Pilat, iar tetrarhul si procuratorul roman se aflau
in mare dusmanie si se vor impaca abia in zilele judecatii lui Iisus la Ierusalim.
In cazul acesta se pune intrebarea: Cum a ajuns sa fie extradat Ioan
dintr-o provincie in alta?
Dupa relatarea istoricului iudeu Iosif Flaviu, Irod Antipa, temandu-se
de vreo rascoala a poporului din pricina lui Ioan, a cerut prinderea sa. La
presupusa rascoala se adauga si ura Irodiadei, precum si a carturarilor, fariseilor
si saducheilor pe care proorocul ii mustrase fara crutare, fara menajamente.
Trimitand un detasament de soldati pe malul Iordanului unde propovaduia si
boteza Ioan, Irod porunci prinderea si arestarea sa care a avut loc noaptea, cand
proorocul era singur si fara aparare. A fost arestat si trimis in inchisoarea de la
Macherus, un orasel situat la granita Pereii si Arabiei si cam la vreo 50 de km
de Ierusalim.
Aici, intalnirea dintre prooroc si tetrarh a fost de mai lunga durata si
Irod il asculta cu drag. A avut prilejul sa se convinga de calitatile cu care
proorocul a fost inzestrat de Dumnezeu si sa vada in el un om drept si sfant, dar
totodata sufletul sau era in mare cumpana: sa-l crute sau sa asculte de
indemnurile Irodiadei si sa-l ucida?
In aceste imprejurari, Evanghelia ne mai dezvaluie un fapt care ne
arata legatura dintre Iisus si Botezatorul Sau, fapt care are loc in prejma mortii
sale. E vorba de solia proorocului venita in Betania unde in aceste zile Se gasea
Iisus si ucenicii Sai, despre care ne relateaza Evanghelistul Matei, astfel:
,,Si auzind Ioan, in inchisoare, despre faptele lui Iisus Hristos si
trimitand pe doi dintre ucenicii sai, au zis: Tu esti Cel ce vine, sau sa asteptam
pe altul? (Matei 11; 2-3).
Se indoia Ioan de mesianitatea lui Iisus, cum a fost ispitit sa creada
Tertulian? Raspunsul este: Nu. A socoti ca Ioan se indoia de mesianitatea lui
Iisus e tot una cu a spune ca proorocul ajuns in temnita, retracteaza intreaga sa
activitate de Inaintemergator si Botezator al Domnului si ca nu-I recunoaste
Mantuitorului nici un merit. E corect sa conchidem ca intrebarea nu a fost pusa
pentru sine, ci pentru ucenicii sai, care aveau sa se incredinteze ca Iisus era

Mesia Cel asteptat si ca ei erau datori sa-L urmeze. De altfel si raspunsul lui
Iisus pledeaza tot spre aceasta intelegere, caci Domnul le zice:
,,Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce ati vazut si cele ce ati auzit: Orbii
vad, schiopii umbla, leprosii se curatesc, surzii aud, mortii inviaza si saracilor li
se binevesteste (Luca 7; 22).
Dar daca ,,Irod se temea de Ioan si cu drag il asculta (Marcu 6; 20),
nu tot acestea erau si sentimentele Irodiadei. ,,Romanca cum i se spunea in
popor, il ura si voia sa-l omoare. In aceasta operatiune era nevoie de mult
curaj, dar mai intai de putin viclesug. Neputand renunta la pasiunea pe care Irod
o avea pentru Irodiada, va renunta la putina consideratie pe care o avea pentru
proorocul de care lumea vorbea cu teama si cu respect. Usuratic si nestatornic in
sentimente, crud si superstitios, ,,Irod se asemana intru toate monstrului fara de
mila, Irod cel Mare, tatal sau. Imitandu-si stapanii de la Roma si poate si pe
fratele sau vitreg printul fara tron cu a carui sotie fugise, Irod Antipa stiuse
sa se inconjoare de luxul roman, imitand felul de viata al romanilor.
Cu prilejul zilei de nastere Antipa amfitrion (gazda) distins,
rafinat in gusturi si pasionat vanator de surprize, orandui cu multa maiestrie un
fabulos banchet. Despre petrecerile lui se vorbea cu admiratie pana in capitala
Imperiului roman.
La acest ospat erau de fata oaspeti de vaza, dregatori si capeteniile
ostirii. Desi Evanghelistul nu relateaza, dupa informatiile istoricului iudeu Iosif
Flaviu, serbarile galante ale lui Irod au avut loc in palatul de la Macherus, situat,
nu departe de Arabia lui Aretas fostul sau socru. In subteranul acestui palat se
afla inchis proorocul Domnului, Ioan Botezatorul, asteptandu-si sfarsitul.
Sus, in palatul oranduit dupa moda romana, Irod petrecea dupa
randuiala si fala care a ajuns si in capitala Imperiului. Asemenea petreceri se
sfarseau cu dansuri pe care le aveau atat Grecia, cat si Roma antica, iar iudeii le
imprumutasera si ei. Fiind dansuri pagane, mitologice si lipsite de elementul
sacru, fireste, iudeii rigurosi nu erau de acord cu ele; dar nu si asta era parerea
Irodiadei, care isi invatase fiica sa danseze dupa obiceiul vremii, in anii sederii
la Roma. De aceea, cand sosi vremea dansului, nu mica a fost uimirea oaspetilor
cand ,,dansatoarea princiara isi facu aparitia in sala ospatului. Salomeea nu
implinise inca varsta de 20 de ani si nu era casatorita, caci alminteri sotul ei nu
i-ar fi ingaduit sa apara ca o dansatoare intr-o adunare particulara. Pasionala si
razbunatoare, Irodiada avea sa fie multumita. Salomeea a dansat cu multa
iscusinta. Gratiile de fata tanara si de dansatoare frumoasa i-a incantat si
tulburat pe oaspeti. Aici putem face o analogie la zilele noastre. Constatam cu
multa uimire cata frumusete a pus Dumnezeu in om creatura Sa, mai ales in
partea feminina si cu cata usurinta, aceasta parte feminina, incepand cu
adolesceta isi dedica aceasta frumusete diavolului prin pacatul desfraului, cum
si Salomeea, fiica Irodiadei a procedat, sustinuta de mama sa, ca si fetele din
zilele noastre, daca nu sustinute, cel putin prin acceptare tacita si indiferenta

mamelor lor, isi sacrifica tineretea si frumusetea diavolului prin pacatul

desfraului. Trista constatare.
Vrajit de pasiunea dansului si ametit de bautura, tetrarhul i-a zis:
,,Cere de la mine orice vei voi si iti voi da (Marcu 6; 22). Evanghelistul Marcu,
in continuare relateaza urmatoarele:
,,Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate
din regatul meu (Marcu 6; 23).
Din pacate, Salomeea nu avea nici o dorinta. Este adevarat si faptul ca
fiind printesa, nu ducea lipsa de nimic, de aceea, parasind sala de ospat, se grabi
sa-si intrebe mama. Cu simplitatea naiva a fiicei, mama isi asigura linistea
desfraului. Ceasul razbunarii a sosit si in ura ei impotriva Botezatorului,
Irodiada ii da sinistrul sfat, zicandu-i: ,,Cere capul lui Ioan Botezatorul (Marcu
6; 24).
Fara indoiala, cererea mamei a pus-o pe ganduri pe tanara dansatoare
si nu a inteles de ce mama ei poarta in suflet atata ura impotriva unui om atat de
pasnic cum era cel inchis. Totusi, cu sange rece, Salomeea respecta dorinta
mamei sale, si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut zicand:
,,Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul (Marcu
6; 25).
Cererea era nu numai cruda, ci cu totul neasteptata, caci tetrarhul a
ramas uimit si s-a intristat in adancul inimii pentru ca, de bine, de rau, Irod il
socotea pe Ioan ,,barbat drept si sfant si-l ocrotea. Si ascultandu-l multe facea
si cu drag il asculta (Marcu 6; 20). Mintea ii era ametita de bautura si nu mai
avea puterea de a judeca rational ca sa inteleaga ca cererea fetei era o dorinta
cruda si nesabuita. Plin de orgoliu si stapanit de pasiunea pentru mama fetei,
Irod satisface dorinta fiicei si ,,trimitand regele un paznic, a poruncit a-i
aduce capul (Marcu 6; 27).
Doua mari pacate l-au impins pe Irod Antipa la aceasta oribila crima:
-betia;
-desfraul concretizat in pasiunea pentru Irodiada.
Cererea fetei se tramsforma in realitate, caci paznicul ,,mergand, i-a
taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei
sale (Marcu 6; 28).
Ce dureros se incheie un ospat la care un om isi sarbatoreste ziua de
nastere prin uciderea altui om! E drept, Irod Antipa ar fi putut refuza dorinta
Salomeei sau ar fi putut altfel indeplini fagaduinta lui, caci poti darui omului
lucruri omenesti, dar nu viata. Viclenia reginei cu coroana furata s-a dovedit
mai tare decat vointa si mintea tetrarhului si daca dansul Salomeei a fost prima
surpriza, capul proorocului a fost a doua si aceasta din urma avea sa incheie atat
de tragic sinistrul ospat. Menirea celui ce pregatea calea Domnului a incetat,
glasul celui ce strigase in pustiu s-a stins si omul devenind martir prin viclenia
Irodiadei a brazdat lumii carari adanci de lumini calauzitoare spre imparatia lui
Dumnezeu. In locul sau pasea Mantuitorul lumii Cel asteptat Iisus Hristos.

Sfantul Evanghelist Marcu isi incheie relatarea cu cuvintele: ,,Si auzind,

ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant (Marcu 6;
29).
Unde a fost inmormantat trupul lui Ioan Botezatorul, Evanghelia nu
ne spune. Dupa o traditie crestina de care aminteste si Fericitul Ieronim, trupul
lui a fost inmormantat aproape de Samaria, care nu era sub stapanirea lui Irod
Antipa. Mormantul sau se vede si astazi.
Despre capul taiat al proorocului, o alta traditie ne spune lucruri care
scot in evidenta sufletul de femeie ucigasa pe care l-a avut sinistra regina.
Atunci cand fata a dat capul taiat in mainile mamei sale, Ioan si-a deschis gura
si a mustrat-o inca o data pe desfranata Irodiada. Inspaimantata si innebunita de
manie, ea a luat un ac cu care a ciuruit ochii si limba proorocului care
continuase s-o mustre si dupa moarte.
Urmarile monstruoasei crime nu se opresc la gestul de salbatica
batjocorire din partea Irodiadei. Lui Irod, crima i-a generat mustrari de
constiinta putin obisnuite. Ca si saducheii care nu au crezut in invierea mortilor
,,a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut si zicea ca Ioan
Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el (Marcu 6; 14).
In urma atrocitatilor savarsite de catre Irod si sinistra lui concubina
care au culminat cu taierea capului Inaintemergatorului si Botezatorul
Domnului Ioan, pronia divina nu putea lasa ca acestia sa aiba batranete
fericite.
In anul 36, Aretas, fostul sau socru, porneste razboi impotriva lui Irod
Antipa si-i distruge armata. De altfel, Irod nu s-a mai bucurat nici de sprijinul
imparatului de la Roma. Caius Caligula, il inlocuieste cu Irod Agripa I. Irodiada
nu poate renunta la vechiul ei vis de a fi regina si unelteste impotriva fratelui ei
si se deplaseaza la Roma pentru a obtine favoruri de la Caligula. Dar nici
Agripa I nu doarme si si-a platit scump tronul de rege. Acesta l-a parat pe Irod
Antipa imparatului ca impreuna cu Artaban regele partilor au uneltit impotriva
imparatului cautand sa inarmeze 70 000 de ostasi in ascuns. In fata imparatului,
Irod Antipa a recunoscut tot ceea ce a pus la cale, iar Caligula il declara vinovat
si-l pedepsi cu exil la Lugdun (Lionul francez de azi).
Din consideratie pentru Agripa, Irodiada a scapat fara a fi acuzata si
fara sa i se confiste averea personala, dar ea nu accepta gratia Romei si isi urma
concubinul in exil la Lugdun unde si-au sfarsit viata necunoscuti si saraci sub
povara unor dureroase amintiri legate de anii domniei si de monstruoasa crima.
Salomeea s-a casatorit cu Filip, fratele bunicului ei dupa mama.
Acesta om in varsta era tetrarhul Ituriei si Trahonitidei (Luca 3;1). Casatoria a
fost de scurta durata, legata de interese politice, pusa la cale de orgolioasa si
ambitioasa Irodiada, care nadajduia ca astfel va pune stapanire pe posesiunile
ginerelui al carui regat era vecin cu al ei. Lucrurile n-au iesit asa cum socotise
Irodiada, caci tetrarhul murind, Ituria si Trahonitida au fost alipite Siriei, iar

Salomeea se recasatoreste cu Aristobul, un var al ei, ajuns rege al Armeniei cu

ajutorul crudului imparat Nero. Dansatoarea, care primise capul unui om pentru
un dans, drept rasplata a avut un sfarsit pe masura faptei. Cand a trecut pe un lac
inghetat, gheata s-a rupt si ea a cazut in apa pana la gat, astfel, capul ei, prins
intre doi ghetari, a fost aruncat departe de corp, asa ca ea a pierit, intr-un chip
asemanator Sfantului Ioan Botezatorul, numai ca ea pierzandu-si capul si-a
pierdut si sfintenia, castigand chinurile vesnice ale iadului.
Din cele relatate pana acum reiese motivul omenesc pentru care i s-a taiat capul
Sfantului Ioan Botezatorul.
Iubiti credinciosi
In afara de motivul omenesc, exista si un motiv dumnezeiesc si
anume acela ca marita taiere a Inaintemergatorului randuiala dumnezeiasca a
fost ca si celor din iad sa le propovaduiasca venirea Mantuitorului. Ce reiese de
aici? Desi Ioan Botezatorul a fost un ales al lui Dumnezeu, dupa moarte sufletul
sau s-a dus in iad, deoarece raiul a fost inchis in urma pacatului stramosesc si
deschis la moartea pe cruce a Mantuitorului. De la caderea in pacat a lui Adam
si Eva pana la moartea Mantuitorului, toate sufletele, atat a dreptilor cat si a
pacatosilor au fost trimise in iad. Daca taierea capului Sfantului Ioan
Botezatorul a avut loc inainte de Patimile Domnului si sufletul sau a fost trimis
in iad, dar randuiala dumnezeiasca prevedea ca daca el a fost Inaintemergator al
Domnului pe pamant, sa fie si in iad tot Inaintemergator, caci Domnul la
moartea Sa pe Cruce Se va cobori si in iad. Asa cum pamantenilor li s-a vestit
venirea Imparatiei cerurilor prin Iisus Hristos, asa trebuiau sa fie instiintati si cei
din iad.
Ioan reprezinta incheierea Vechiului Testament, cel ce anunta si
pregateste imparatia cerurilor, dar nu el o si incepe; el continua sa ramana
puntea de tranzitie intre ceea ce a fost si ceea ce va fi; de aici rezulta ca ultimul
de sub Har este mai mare decat primul de sub Lege. In alta ordine de idei,
talharul de pe cruce ce a fost rastignit de-a dreapta Mantuitorului este primul
care intra in rai, inaintea lui Ioan Botezatorul, caci Domnul l-a incredintat de
aceasta, zicandu-i: ,,Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai (Luca 23;
43). Ca Dumnezeu Adevarat, Hristos le-a stiut pe toate acestea dinainte.
In ceea ce priveste sarbatoarea de azi, putem desprinde si multe
invataturi religios-morale.
In aceasta sarbatoare vedem cu adevarat extensia raului in univers,
puterea vicleniei si a nimicniciei, vectorul distugator al vointei umane
pervertite, rabdarea inlacrimata a lui Dumnezeu, asteptarea veacurilor si de ce
nu o justificare a iadului, ca masura a libertatii in instrainare de Dumnezeu.
Biserica lui Hristos se invesmanteaza in negru si in suferinta pentru asi aminti de taierea capului Sfantului Ioan, Botezatorul, Inaintemergatorul si
proorocul Domnului Hristos.

Este o sarbatoare care se tine cu post aspru, cu rugaciune si cu

Liturghie. In ea rasuna nu cantecele de bucurie ale vietii, ci durerea pentru
moartea celui mai mare om nascut din femeie, asa cum l-a numit Insusi Fiul lui
Dumnezeu.
Dincolo de insemnatatea simbolico-teologica a invataturii sale care a
aratat Calea-Hristos, trebuie sa spunem ca insusi momentul si contextul mortii
Sfantului Ioan are o semioza adanca. In ea vedem cu adevarat extensia raului in
univers, puterea vicleniei si a nimicniciei, vectorul distugator al vointei umane
pervertite, rabdarea inlacrimata a lui Dumnezeu, asteptarea veacurilor si de ce
nu o justificare a iadului, ca masura a libertatii in instrainare de Dumnezeu.
Proorocul curatiei sfarseste cu lumea aceasta in salasul necuratiei
premeditate, alesul iubitor de feciorie este ucis de maica desfranarii si de acolitii
ei, glasul de tunet al veacurilor este inchis de muzicantii rautatii, mintea cea
limpede a istoriei cade ucisa de betia si de imbecilitatea celor rai, vazatorul si
simtitorul de Dumnezeu inca din pantecele maicii sale devine victima celor orbi
pentru vesnicie si nesimtitori pana la sfarsit. Martorul aratarii Preasfintei Treimi
tace acum sub loviturile oamenilor diavolului. Dascalul pocaintei este omorat de
adeptii vicleniei si a bogatiei vinovate. Porumbelul pustiei interioare este ucis de
catre doritorii de stapanire pamanteasca.
Toate acestea ingaduite de Dumnezeu, care a aratat prin Ioan puterea
iubirii de a birui moartea si a de a strabate pamantul, iadul si cerurile in vestirea
Luminii care se revarsa peste univers.
Omul purtator de minte, Capul cel sfintit de privirea preacurata a lui
Dumnezeu este scurtat de cap de catre cei fara de minte, ale caror simturi
animalice au devenit ratiunea de a fi. Mana care a atins Crestetul Stapanului
veacurilor zace acum fara sa mai poata sa arate vinovatia preadesfranarii.
Femeia izvor de desfranare putea cere cetati, averi nemasurate, functii
si promisiuni uriase, aur si argint, insa a cerut moartea celui mai sfant dintre
pamanteni. Este gestul suprem de rautate esentiala, de absurd al mortii si de
ignoranta de iad. Este inutilitatea si golul vesnic al raului, care se intoarce
impotriva sa. Este gestul sinucigas al oricarei viclenii pe termen lung. Si mai
este simbolul vocatiei ereditare a vicleniei, pedepsite la potop, in Sodoma si in
Egipt. Este simbolul puterii rele a femeii cand barbatul este robit de patima
intunecata si devine ucigas fara voie si fara libertate.
Uciderea lui Ioan, ca proorocie a milioanelor de martiri crestini ai
istoriei, este cu atat mai infricosatoare, cu cat este complet inutila, efectul unui
juramant facut la betie, intunecat de pofta desfranata si care putea fi oricand
anulat prin decizia regelui. Virtutile ceresti concentrate dumnezeieste in sufletul
si viata marelui Inaintemergator sunt batjocorite de cele mai amare pacate,
purtatoare de nefiinta si de moarte: adulter, incest, betie, rautate, viclenie.
Prin toata durerea ei, moartea Sfantului Ioan este o proorocie a
Rastignirii Mielului lui Dumnezeu, vestirea faptului ca Dumnezeu iubeste atat

de infinit pe oameni incat este gata sa moara pentru ei, sa fie cu ei pana la
sfarsit, sa mearga la iad pentru creaturile sale cazute.
Dar mai mult decat atat, moartea proorocului este o mustrare uriasa
pentru fiecare dintre noi. De care parte suntem, in temnita rece asteptand in
rugaciune decapitarea, sau la mesele pline de desfranare ale acestui veac?
Suntem marturisitori pana la moarte ai Adevarului, sau avocati vicleni ai
compromisului cu raul? Suntem iubitori de pustie sau de ospete? Suntem
urmasii lui Ioan sau ai lui Irod si Irodiadei? Sarbatoarea de fata este o judecata
interioara a veacurilor, instanta de separare a oamenilor lui Dumnezeu de
oamenii celui rau. Caci capul preasfant care a privit cerurile revarsandu-se peste
pamant nu inceteaza in veac de a mustra pe cei ce calca in picioare iubirea
jertfelnica a lui Dumnezeu pentru oameni.
Ioan este martorul credincios, lipsit de compromis, care a trait si a
murit pentru a-L vedea pe Mielul preacurat al lui Dumnezeu si pentru a se
impartasi din sfintenia Lui. Taierea lui este sarbatoarea iubirii ucise, care
traieste vesnic in inima lui Dumnezeu si trece in regnul nevazut, de unde umple
veacurile cu lumina de cer.
Sa ne ferim de toate aceste pacate care macina trupul si sufletul si sa
sporim in post si rugaciune mai ales in aceasta zi de doliu crestin pe care il tine
Sfanta Biserica in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul. Amin.

PREOT DAVID MARIAN, PAROHIA NATEREA MAICI

DOMNULUI , NVODARI (Biserica de la malul mrii)