Sunteți pe pagina 1din 136

Conceptul de sistem

Dezvoltarea metodelor de calcul şi a tehnicilor specifice de lucru în domeniul cercetării ştiinţifice va permite implementarea tipului matematic de gândire în manieră sistemică.

Conceptul de sistem a fost definit de mai mulţi autori şi poate fi formulat

astfel:

complex de elemente aflate în interacţiune;

Zadeh - defineşte sistemul ca un obiect abstract, caracterizat în principal prin conexiunea perechilor de mărimi intrare/ieşire;

modelul matematic al unui proces;

o mulţime de obiecte care se corelează între ele sau mulţimea de obiecte

unite printr-o relaţie oarecare.

Noţiunea de sistem mai comportă următoarele definiţii: set de obiecte interconectate; un mod ordonat de acţiune, un tot organizat de

cunoştinţe, mărimi şi concepte; un mediu în care intră un set de informaţii, care se prelucrează şi se transmit la ieşire.

Conceptul de sistem

Procesele modelate sunt caracterizate de anumite

fenomene. Aceste fenomene pot fi fenomene artificiale sau fenomene naturale. Fenomenele artificiale se datoresc activităţii omului, luând naştere în mari sisteme formate din oameni, utilaje, maşini, materiale.

Fenomenele artificiale pot fi fenomene economice sau

fenomene de organizare. Exemple de fenomene de organizare:

ansamblul operaţiilor pe o linie de montaj, într-o fabrică; variaţia unui stoc de mărfuri, de exemplu combustibil;

sistem

gospodărirea investiţiilor;

elaborarea economică a unui amestec de produse, determinarea

repartiţia

puterii

active

între

centralele

unui

electroenergetic;

reţetei de combustibili solizi;

amplasarea unităţilor de producţie (fabrici, centrale electrice);

măsuri ce se iau în caz de avarie.

Conceptul de sistem

Datorându-se activităţii oamenilor, fenomenul de organizare îi este caracteristică luarea unei hotărâri, a unei decizii, asupra modului de

desfăşurare a acestei activităţi.

Cele mai importante probleme ale luării deciziei în sistemele în care apar fenomenele

de organizare sunt:

analiza activităţii sistemului;

fixarea scopului activităţii;

alegerea

soluţiilor

care

scopului propus.

conducă

la

atingerea

Conceptul de sistem

Modul de observare şi influenţare a fenomenelor de organizare a parcurs două etape:

 

prima etapă a avut un caracter empiric - fenomenul este cunoscut pe baza experienţei personale, iar decizia este luată în funcţie de intuiţia factorului de decizie; a doua etapă are un caracter ştinţific - fenomenul este cunoscut prin informaţia cifrică obiectivă, iar decizia este luată în urma unui raţionament ştiinţific.

Luarea deciziilor pe baza experienţei personale şi a

intuiţiei poate conduce la decizii eronate.

Cercetarea operaţională

Disciplina care cercetează în mod ştiniţific

fenomenele de organizare şi permite pregătirea

ştiinţifică a deciziilor poartă denumirea de

cercetare operaţională.

Ea reprezintă fundamentul teoretic în rezolvarea

unor probleme practice.

Cercetarea operaţională se caracterizează prin

aceea are un domeniu propriu de cercetare -

domeniul fenomenelor de organizare -

elaborează teorii proprii şi foloseşte metode specifice.

Modelul matematic

Metoda de cercetare specifică cercetării operaţionale este metoda

modelării matematice.

Modelarea matematică reproduce la scară, prin intermediul simbolurilor, o parte a realităţii, o mulţime de evenimente, o teorie dintr-un anumit domeniu de specialitate, având ca scop testarea,

simularea comportamentului acestuia şi găsirii căilor de optimizare a

desfăşurării lor în practică.

Conceptul de model a fost folosit pentru prima dată în 1868 de matematicianul italian Bertrami care a construit un model euclidian pentru geometria neeuclidiană.

Modelele matematice reproduc anumite laturi ale obiectelor supuse

studiului prin intermediul unei teorii.

Modelarea serveşte în această idee la cunoaşterea ştiinţifică a realităţii şi se ocupă cu construirea de noi modele care să servească

scopului propus.

Modelul matematic

Modelul ideal din punct de vedere ştiinţific este acela care reproducând teoria unui fenomen, se poate supune testării în diverse ipoteze de desfăşurare, din care rezulte concluzii directe privind fenomenul cercetat.

cunoaşterea

Modelele

matematice

servesc,

pe

această

cale,

la

fenomenelor şi la descoperirea de noi relaţii între acestea.

Confruntarea modelelor macroeconomice cu realitatea este foarte rar posibilă pe cale experimentală.

Modelarea sistemelor realizată în maniera cercetării operaţionale

permite pe de o parte reprezentarea teoriei care conduce la cunoaşterea fenomenelor, iar pe de altă parte foloseşte ca instrument

pentru noi descoperiri.

Pe baza testării modelelor se scot în evidenţă stările posibile de

desfăşurare ale proceselor şi se pot preciza căile de intervenţie pentru

optimizarea structurii sistemelor modelate.

Modelul matematic

Modelarea ca metodă matematică de reprezentare şi organizare a

sistemelor oferă următoarele avantaje:

reprezintă riguros fenomenele şi legăturile lor la nivelul sistemului analizat;

permite verificarea prin analogie a teoriei cu practica;

uşurează descoperirea unor corelaţii dintre fenomene care stau la baza procesului de decizie;

permite obţinerea unor soluţii optime.

Verificarea modelelor se realizează prin simulare.

Modelele generale în teoria cercetării operaţionale se pot clasifica în:

modele liniare şi modele neliniare;

modele deterministe şi probabiliste;

modele discrete şi continue;

modele algoritmice;

modele inteligente;

modele staţionare şi dinamice;

modele micro şi macroindustriale.

Modelul matematic

Modelele liniare operează cu relaţii matematice la care variabilele au

exponenţii egali cu unitatea.

Modelele

neliniare

operează

cu

relaţii

variabilele cu exponenţi supraunitari.

matematice

în

care

intervin

Modelele deterministe şi probabiliste se construiesc atât pentru

procese certe cât şi pentru procese cu un înalt grad de incertitudine în

desfăşurarea evenimentelor.

Modelele

deterministe

de

pot

a

deduce

din

cele

probabilistice

cadrul

când

sistemului

se

desfăşurare

analizat sunt egale cu unitatea.

probabilitatea

evenimentelor

din

Modelarea discretă sau continuă se aplică la finalizarea matematică a problemelor în care fenomenele au o distribuţie discretă sau o distribuţie continuă.

nu

Modelele

statice

cuprind

evenimente

descrise

de

variabile

care

depind de timp.

Modelele

microindustriale

se

construiesc

pentru

locuri

de

muncă,

utilaje, secţii de producţie şi pentru nivelul întreprinderii.

Modelul matematic

Modelul macroindustrial se elaborează pentru descrierea matematică a activităţilor de la nivelul ramurii industriale, a activităţilor de la nivelul naţional sau mutinaţional.

Un rol esenţial în ingineria şi integrarea întreprinderii îl joacă modelele.

Deseori arhitecturile propuse sunt evaluate prin prisma posibilităţilor de

realizare a modelului întreprinderii, sau a porţiunii din întreprindere care

interesează, în funcţie de scopul avut în vedere (construire, integrare, sau reinginerie).

de

Arhitecturile

şi

modelele

de

referinţă

conţin

metode

şi

tehnici

modelare proprii, sau folosesc soluţii şi produse dezvoltate independent.

Scopurile modelării întreprinderii sunt:

a) înţelegerea mai bună şi reprezentarea uniformă a întreprinderii;

b) asistarea proiectelor de inginerie sau reinginerie a întreprinderii, sau a unor

părţi din ea;

c) furnizarea unei referinţe pentru monitorizarea şi conducerea întreprinderii.

Modelul matematic

O

serie

de

principii

sunt

recomandabile

în

cazul

modelării

întreprinderii sau a sistemelor flexibile de fabricaţie:

a) principul separării preocupărilor, care cere ca analiza entităţii de interes se efectueze pe părţi, în scopul reducerii complexităţii;

b) principiul descompunerii funcţionale, care se bazează pe detalierea pas

cu pas de la o vedere de ansamblu la una de detaliu;

c)

principiul

modularităţii,

gestiunii schimbărilor;

pentru uşurarea întreţinerii modelului şi

d) principiul derivării modelelor, care permite ca modelele specifice se

obţină, prin derivare, din modele generice;

e) principiul reutilizării, care recomandă refolosirea unor modele parţiale, în scopul diminuării timpului de elaborare a modelului;

f) principiul decuplării proceselor şi resurselor, care priveşte întreprinderea ca pe un set de procese, care comunică unul cu altul şi care sunt

sincronizate prin schimbul de mesaje.

Modelarea proceselor prin

metoda Grafcet

GRAFCET este o metodă de reprezentare de tip graf care comportă două tipuri de noduri: etape şi tranziţii.

Arcele fac legătura între etape şi tranziţii. Acestea pot fi de la etape

la tranziţii sau de la tranziţii la etape.

O etapă poate să aibă două stări, adică să fie activă (reprezentată prin marcaj) sau inactivă. Etapa care trebuie fie activă când sistemul este pus în funcţiune se numeşte etapă iniţială.

1
1

- etapă inactivă2.

. 2
.
2

- etapă activă

0
0

- etapă iniţială

Fig. 1 - Reprezentarea etapelor

Modelarea proceselor prin

metoda GRAFCET

Tranziţiile sunt reprezentate ca în figura următoare. Fiecărei tranziţii îi este asociată o funcţie numită funcţie de receptivitate Ri, Ri = funcţie(variabile de

intrare sau/şi de stare).

T i

R

i

Reprezentarea tranziţiilor

Dacă

reprezentarea conţine şi o linie dublă.

sunt

mai

multe

arce

care

sosesc

sau pleacă de c) T i
sau
pleacă
de
c) T i

la

aceeaşi

a) T i joncţiune ŞI b) T i R i distribuţie ŞI joncţiune şi distribuţie
a)
T i
joncţiune ŞI
b)
T
i
R i
distribuţie
ŞI
joncţiune şi
distribuţie

R

i

R i

tranziţie,

Modelarea proceselor prin

metoda GRAFCET

Când două sau mai multe linii se conectează la aceeaşi etapă

ele se regrupează.

T i T i+ i 1 i T i T i+ 1 a) joncţiune a)
T i
T i+
i
1
i
T i
T i+
1
a)
joncţiune
a)
distribuţie
SAU
SAU

Modelarea proceselor prin

metoda GRAFCET

O tranziţie poate nu aibă etape de

intrare sau etape de ieşire. În primul caz vom avea tranziţie sursă iar în al doilea - tranziţie finală.

Ansamblul etapelor active la un

moment dat, defineşte situaţia la acel

moment.

situaţie

sistemului.

O

Evoluţia

corespunde

stării

se

va

efectuarea tranziţiilor.

unei

stări

a

face

prin

Acţiunile sunt reprezentate într-un dreptunghi asociat etapelor, acestea putând fi executate când etapa

respectivă este activă.

T i

i Acţiuni i R i i+1 Acţiuni i+1
i Acţiuni i
R i
i+1
Acţiuni i+1

Modelarea proceselor prin

metoda GRAFCET

O tranziţie este executabilă dacă următoarele două condiţii sunt

îndeplinite:

toate etapele care preced tranziţia sunt active (se spune că tranziţia este validă);

funcţia de receptivitate asociată tranziţiei are valoare adevărată.

Execuţia unei tranziţii constă în a dezactiva toate etapele dinaintea

tranziţiei şi a activa toate etapele de după. Aceste operaţii sunt indisociabile şi sunt executate simultan. Execuţia unei astfel de tranziţii este considerată de durată nulă.

Reguli de execuţie a tranziţiilor:

toate tranziţiile executabile sunt imediat executate;

etapa ce este simultan activată şi dezactivată este considerată activă;

mai multe tranziţii simultan executabile sunt simultan executate.

Modelarea proceselor prin

metoda GRAFCET

O variabilă de intrare de durată foarte mică este considerată un eveniment.

În reprezentarea de tip Grafcet este introdusă o variabilă de temporizare t/i/D - o variabilă logică care va fi egală cu 1, dacă a trecut un interval de timp D, din momentul ultimei treceri a etapei i de la starea inactivă la starea activă.

Pentru exemplu din figura a este prezentat modul de efectuare a tranziţiilor prin

diagrama din figura b.

T i

T i+1

a

b

a

b

X

i

X i

t/i+1/10 s

t/i+1/20 s

1 0 1 0 1 0 1 0 1 10 s 0 01 20 s
1
0
1
0
1
0
1
0
1
10 s
0
01
20 s
0

b)

Modelarea proceselor prin

metoda Grafcet

- unde:

Xi reprezintă starea etapei i, iar Xi+1 reprezintă starea etapei i+1;

t/i+1/10s şi t/i+1/20s sunt variabile de temporizare raportate la etapa

i+1;

a şi b funcţii de receptivitate.

Acţiunile pot fi împărţite în două categorii: acţiuni de nivel impulsiv şi acţiuni de nivel (care pot fi condiţionate sau necondiţionate).

Acţiunile de nivel sunt definite numai pentru situaţii stabile.

Acţiunile impulsive au durată foarte scurtă şi realizează schimbarea unei variabile sau contorizarea unei mărimi.

Aceste acţiuni pot fi ieşiri pentru sistemul modelat. Funcţia de

receptivitate poate fi un eveniment extern sau un eveniment şi o

condiţie.

Macroetape şi pseudo-

macroetape

Macroetapele şi pseudo-macroetapele sunt utilizate pentru descrierea sistemelor complexe. Acestea permit detalierea separată a unor părţi din GRAFCET.

5 M30
5
M30

Macroetapa are numai o intrare şi o ieşire. Execuţia unei tranziţii înainte de macroetapă conduce la activarea etapei de intrare din descrierea macroetapei.

Pseudo-macroetapa -reprezintă o parte din GRAFCET care este reprezentată

concentrat.

Acţiunile sunt reprezentate de acţiunile ce aparţin etapelor ce intră în descrierea pseudo-macroetapei.

i i Acţiuni i
i
i
Acţiuni i

Modelarea sistemelor prin Reţele

Petri

Noţiuni generale

Modelarea sistemelor prin Re ţ ele Petri Noţiuni generale  Aparatul matematic al acestei metode a

Aparatul matematic al acestei metode a fost pus la punct de matematicianul german Carl Adam Petri în perioada 1960- 1962, descriind relaţiile existente între condiţii şi evenimente.

Primele cercetări privind modelarea sistemelor de producţie prin

această metodă, au fost făcute în SUA la MIT (Massachusetts Institute of Tehnology) la începutul anilor 1970.

Această metodă de modelare este de tip graf orientat, utilizând

două tipuri de noduri: poziţii şi tranziţii.

O poziţie este reprezentată printr-un cerc şi tranziţia printr-o linie (unii autori reprezintă tranziţia printr-un dreptunghi).

Poziţiile şi tranziţiile sunt legate prin arce. Numărul de poziţii şi

tranziţii este finit şi nenul. Un arc este orientat de la o poziţie spre o

tranziţie sau de la o tranziţie spre o poziţie.

Modelarea sistemelor prin Reţele

Petri

Noţiuni generale

Marcaje

 

Fiecare poziţie conţine un număr întreg (pozitiv) de marcaje sau jetoane. Numărul de marcaje conţinute de o poziţie Pi se va nota M(Pi ) sau ni şi se va numi marcajul poziţiei Pi.

Vom defini marcajul reţelei ca fiind M1={m1, m2,

m3,

,

mn}

Marcajul la un moment dat defineşte starea R.P.

Evoluţia stărilor corespunde deci evoluţiei

marcajelor, evoluţie care se produce prin execuţia

tranziţiilor.

 

Se vor utiliza mereu Reţele Petri marcate şi vom scrie simplu R.P. Marcajul unei R.P. este diferit de cel a unui Grafcet. Marcajul unei R.P. este numeric pe când marcajul unui Grafcet este boolean.

R.P. este diferit de cel a unui Grafcet. Marcajul unei R.P. este numeric pe când marcajul

Modelarea sistemelor prin Reţele

Petri

Modelarea sistemelor prin Re ţ ele Petri Noţiuni generale  Execuţia tranziţiilor  Execuţia tranziţiilor

Noţiuni generale

Execuţia tranziţiilor

Execuţia tranziţiilor poate fi efectuată dacă fiecare

poziţie de intrare în aceea tranziţie conţine cel puţin un

marcaj. Vom spune că tranziţia este executabilă sau validă.

Execuţia unei tranziţii constă în luarea unei marcaj din

fiecare poziţie de intrare a tranziţiei Tj şi adăugarea unui

marcaj în fiecare din poziţiile de ieşire din tranziţia respectivă.

Dacă o tranziţie este validă, aceasta nu implică că ea va fi

imediat executată. La un moment dat poate fi efectuată

o singură tranziţie. Execuţia unei tranziţii este indivizibilă şi o vom considera de durată nulă (R.P. autonome).

Reţele Petri - particulare

În

cadrul

particulare:

Reţelelor

Petri

sunt

definite

următoarele

structuri

a) Graf de stări

O reţea Petri este un graf de stări dacă şi numai dacă toate tranziţiile

au o singură poziţie de intrare şi o poziţie de ieşire.

stări dacă şi numai dacă toate tranziţiile au o singură poziţie de intrare şi o poziţie

Reţele Petri - particulare

Vom avea graf de stări marcat dacă

reţeaua conţine un singur marcaj, deci dacă

se află într-o singură stare la un moment dat.

dacă se află într -o singură stare la un moment dat.  b) Graf de evenimente

b) Graf de evenimente

O reţea Petri este un graf de evenimente dacă şi numai dacă toate poziţiile au exact o tranziţie de intrare şi o tranziţie de ieşire. Graful de evenimente este dualul unui graf de stări.

Exemplu

de intrare şi o tranziţie de ieşire . Graful de evenimente este dualul unui graf de

Reţele Petri - particulare

c) Reţele Petri fără conflict

Sunt reţele Petri în care toate poziţiile au cel mult o tranziţie de ieşire.

Un conflict corespunde existenţei unei poziţii P1

care are cel puţin două tranziţii de ieşire.

P(T1, T2) - conflict.

Vom nota acest conflict prin poziţia respectivă şi ansamblul de tranziţii.

de ieşire.  P(T1, T2) - conflict.  Vom nota acest conflict prin poziţia respectivă şi

Reţele Petri - particulare

d) Reţele Petri cu alegere liberă

O reţea Petri cu alegere liberă este o R. P. în care pentru toate

conflictele Pi (T1, T2, T3,

,Tj ), nici o tranziţie T1, T2, T3,

, Tj nu are

altă poziţie de intrare decât poziţia Pi .

e) Reţele Petri simple

Sunt reţelele Petri în care tranziţiile nu pot fi raportate decât la un conflict cel mult. Altfel spus, dacă există o tranziţie T1 şi două

conflicte P1(T1,T2 ) şi P2 (T1, T3 ) atunci R.P. nu este simplă.

Reţelele Petri simple includ ansamblul R.P. cu alegere liberă, care includ ansamblul R.P. fără conflict, care includ la rândul lor grafurile de evenimente.

cu alegere liberă, care includ ansamblul R.P. fără conflict, care includ la rândul lor grafurile de

Reţele Petri - particulare

f)

Reţele Petri pure Sunt reţele Petri în care nu există tranziţii având poziţii de intrare ce sunt şi poziţii de ieşire din aceea tranziţie.

intrare ce sunt şi poziţii de ieşire din aceea tranziţie.  Vom spune în cazul II

Vom spune în cazul II că T3 este tranziţie impură.

Reţele Petri - particulare

Proprietate

Toate reţelele impure pot fi transformate în reţele Petri pure.

Această proprietate este reprezentată în exemplul următor.

proprietate este reprezentată în exemplul următor .  P1 este o poziţie având T1 tranziţie de

P1 este o poziţie având T1 tranziţie de intrare/ieşire.

T1- tranziţie impură. Vom înlocui tranziţia T1 cu două tranziţii T1/şi T1/ /(T1/-tranziţie de început şi T1/ /-tranziţie de sfârşit) şi o poziţie pentru care T/1 este o tranziţie de intrare, iar T//1este tranziţie de ieşire.

Reţele Petri - particulare

În prima fază poate fi executată T/1, apoi T//1 sau T/1. La pasul următor va trebui obligatoriu se efectueze T//1. Vom adăuga o poziţie Po având

rolul de a asigura executarea în această ordine tranziţiilor T/1 şi T//1.

Dacă tranziţia T/1 s-a executat P0 nu va mai conţine marcaje şi singura tranziţie posibilă este T//1.

 Dacă tranziţia T/1 s-a executat P0 nu va mai conţine marcaje şi singura tranziţie posibilă
 Dacă tranziţia T/1 s-a executat P0 nu va mai conţine marcaje şi singura tranziţie posibilă
Reţele Petri - particulare  g) Reţele Petri fără bucle  O reţea Petri este

Reţele Petri -

particulare

g) Reţele Petri fără bucle

O reţea Petri este fără bucle dacă pentru orice tranziţie TJ având

simultan poziţia PJ la intrare şi ieşire, există cel puţin o altă poziţie de

intrare în tranziţia TJ . Putem spune că mulţimea R.P. fără bucle include ansamblul de R.P. pure.

poziţie de intrare în tranziţia TJ . Putem spune că mulţimea R.P. fără bucle include ansamblul
Tipuri de Reţele Petri  a) Reţele Petri generalizate  O reţea Petri generalizată este

Tipuri de Reţele Petri

a) Reţele Petri generalizate

O reţea Petri generalizată este o Reţea Petri în care, fiecărui arc îi sunt asociate anumite valori (ponderi).

Dacă un arc Pi-Tj are valoarea p, aceasta reprezintă că tranziţia Tj nu va fi validă decât dacă poziţia Pi va conţine cel puţin p marcaje.

În urma efectuării tranziţiei Tj, p marcaje vor fi luate din această poziţie Pi. Pentru un arc Tj-Pi având valoarea p, în urma efectuării tranziţiei Tj- p marcaje vor fi adăugate poziţiei Pi.

În caz general, în urma efectuării unei tranziţii vor fi extrase din

fiecare poziţie de intrare în acea tranziţie, un număr de marcaje egal cu valoarea arcului ce leagă acea poziţie de tranziţia executată şi vor fi adăugate în fiecare poziţie de ieşire din acea tranziţie, un număr de marcaje egal cu valoarea arcului ce leagă acea poziţie de ieşire.

Toate reţelele Petri generalizate pot fi transformate în R.P. ordinare

(marcate şi autonome).

de ieşire .  Toate reţelele Petri generalizate pot fi transformate în R.P. ordinare (marcate şi
Tipuri de Reţele Petri  În figura de mai jos este reprezentată R.P. generalizată. 

Tipuri de Reţele Petri

În figura de mai jos este reprezentată R.P. generalizată.

În figura de mai jos este reprezentată R.P. generalizată.  arcul P1-T1 are valoarea 3; 
În figura de mai jos este reprezentată R.P. generalizată.  arcul P1-T1 are valoarea 3; 
În figura de mai jos este reprezentată R.P. generalizată.  arcul P1-T1 are valoarea 3; 

arcul P1-T1 are valoarea 3;

arcul P2-T1 are valoarea 1;

arcul T1-P4 are valoarea 2;

Tipuri de Reţele Petri  Reţele Petri cu capacităţi  O reţea Petri cu capacităţi

Tipuri de Reţele Petri

Reţele Petri cu capacităţi

O reţea Petri cu capacităţi este o R.P. în care capacităţi (numere întregi şi pozitive) sunt asociate poziţiilor.

Execuţia unei tranziţii de intrare într-o poziţie Pi având capacitatea

cap(Pi) nu este posibilă decât dacă execuţia acestei tranziţii nu ne conduce la un număr de marcaje în Pi care depăşesc această capacitate.

Toate R.P. cu capacităţi pot fi transformate în R.P. ordinare.

în Pi care depăşesc această capacitate.  Toate R.P. cu capacităţi pot fi transformate în R.P.
Tipuri de Reţele Petri  Reţele Petri cu predicate  Reţele Petri cu predicate conţin

Tipuri de Reţele Petri

Reţele Petri cu predicate

Reţele Petri cu predicate conţin poziţii şi tranziţii interpretate:

-arcul P1- T1 are eticheta A

-arcul T1- P2 are eticheta B

conţin poziţii şi tranziţii interpretate:  -arcul P1- T1 are eticheta A  -arcul T1- P2
Tipuri de Reţele Petri  Reţele Petri colorate  Într -o Reţea Petri informaţia este

Tipuri de Reţele Petri

Reţele Petri colorate

Într-o Reţea Petri informaţia este conţinută de poziţii. Prezenţa unui

marcaj într-o poziţie poate, de exemplu modeleze o maşină

disponibilă. Dacă această poziţie este vidă, aceasta semnifică că maşina este ocupată, sau defectă. Mai multe marcaje situate în aceeaşi poziţie poate reprezenta un număr de piese identice sau o valoare.

Dacă vrem să îmbogăţim informaţia purtată de o poziţie într-o Reţea

Petri, astfel încât să fie în măsură să distingă două marcaje între ele,

putem asocia un identificator sau o “culoare” fiecărui marcaj din poziţie, iar informaţia va fi reprezentată de ansamblul poziţie - culoare.

S-a definit astfel o nouă metodă de modelare reprezentată de Reţele Petri Colorate.

Într-o Reţea Petri Colorată (RPC), fiecare tranziţie poate fi executată în

diferite maniere, reprezentate de diferitele culori de execuţie ce sunt asociate tranziţiei.

Tipuri de Reţele Petri  Relaţia între culoarea de execuţie şi marcajul colorat conţinut este

Tipuri de Reţele Petri

Relaţia între culoarea de execuţie şi marcajul colorat conţinut este definită de funcţiile asociate arcelor.

O funcţie este asociată fiecărui arc pentru a traduce relaţia care este

între culoarea asociată tranziţiei aleasă pentru a executa această

tranziţie şi culoarea poziţiei corespunzătoare.

În RP Colorate, funcţia identică, notată “id” este asociată arcelor care nu realizează nici o transformare de culoare, cu alte cuvinte, execuţia unei tranziţii în raport cu o anumită culoare se reduce la luarea unui

marcaj de o anumită culoare din poziţiile de intrare şi adăugarea

unui marcaj de aceeaşi culoare în poziţiile de ieşire.

Reţelele Petri colorate conţin marcaje cărora sunt atribuite diverse culori. Aceste reţele prezintă interes în modelarea sistemelor complexe.

Toate reţelele Petri colorate având un număr de culori finit pot fi

transformate în R.P. ordinare.

Tipuri de Reţele Petri  e) Reţele Petri cu arce inhibatoare  Un arc inhibator

Tipuri de Reţele Petri

e) Reţele Petri cu arce inhibatoare

Un arc inhibator este un arc orientat care pleacă de la o poziţie, pentru a ajunge la o tranziţie. Extremitatea sa este marcată printr-un

mic cerc. Arcul inhibator între Pi şi Tj va schimba modul de efectuare

a tranziţiei Tj . În acest caz tranziţia va fi validă numai dacă poziţia Pi nu conţine marcaje.

Execuţia tranziţiei Tj constă în luarea unui marcaj din fiecare poziţie

de intrare cu excepţia poziţiei Pi şi adăugarea unui marcaj în fiecare

intrare cu excepţia poziţiei Pi şi adăugarea unui marcaj în fiecare poziţie de ieşire din tranziţia

poziţie de ieşire din tranziţia Tj.

Tipuri de Reţele Petri  f) Reţele Petri cu priorităţi  O astfel de reţea

Tipuri de Reţele Petri

Tipuri de Reţele Petri  f) Reţele Petri cu priorităţi  O astfel de reţea este

f) Reţele Petri cu priorităţi

O astfel de reţea este utilizată dacă vrem impunem o alegere între mai multe tranziţii valide. Ea este compusă dintr-o R.P. şi o relaţie de ordine parţială între tranziţiile reţelei.

Dacă mai multe tranziţii sunt valide va putea fi efectuată acea tranziţie cu prioritatea cea mai mare.

        Tipuri de Reţele Petri g) Reţele Petri neautonome

Tipuri de Reţele Petri

g) Reţele Petri neautonome

Reţelele Petri neautonome pot fi sincronizate şi/sau temporizate. Această clasă de reţele este importantă din punct de vedere practic.

Ele nu pot fi transformate în R.P. ordinare.

h) Reţele Petri continue

Aceste reţele au particularitatea marcajul unei poziţii este un număr real. Execuţia tranziţiilor se efectuează în flux continuu. Aceste reţele permit modelarea sistemelor care nu pot fi modelate

prin R.P. ordinare.

i) Reţele Petri autonome şi neautonome

R.P. autonome permit o aproximare calitativă.

Într-o R.P. autonomă spunem că o tranziţie poate fi executată

dacă ea este validă, dar nu ştim când va fi executată.

Tipuri de Reţele Petri  Reţelele Petri neautonome pot fi:  Reţele Petri Temporizate; 

Tipuri de Reţele Petri

Reţelele Petri neautonome pot fi:

Reţele Petri Temporizate;

Reţele Petri Sincronizate.

Într-o R.P. sincronizată, la fiecare tranziţie este asociat un

eveniment şi execuţia acestei tranziţii se va efectua dacă tranziţia este validă când evenimentul asociat se produce.

R.P. neautonome pot modela sisteme în care tranziţiile sunt

sincronizate cu evenimentele externe şi sau în care evoluţia este

în funcţie de timp.

în care tranziţiile sunt sincronizate cu evenimentele externe şi sau în care evoluţia este în funcţie

Caracteristicile Reţelelor

Petri

Viabilitatea

O reţea Petri este utilizată pentru a descrie un sistem şi a-l studia. Modelul este corect dacă R. P. este viabilă adică nu există blocaje-

≤tranziţie poate fi executată plecând din poziţia iniţială printr-o

succesiune de tranziţii.

Limitarea

Limitare este proprietatea R. P. de a conţine un număr de marcaje finit.

Reiniţializarea

Reiniţializarea este proprietatea reţelelor Petri ca după o succesiune finită de tranziţii să revină la marcajul iniţial. Analiza modelelor realizate prin reţele Petri au la bază aceste proprietăţi, ce pot fi extrase studiind modelele sau prin simularea acestora.

Ecuaţia de stare a reţelelor

Petri

Ecuaţia de stare a reţelelor Petri

Ecuaţia de stare a reţelelor

Petri

Matricea de incidenţă este independentă de marcaj. Dacă o R.P. este pură matricea sa de incidenţă permite construirea reţelei.

Fie o secvenţă de tranziţii realizabile plecând din marcajul Mi (S ).

Pentru marcajul Mi al reţelei din figura următoare avem secvenţa S=T2 notată cu Mi(T2 ).

o

Secvenţa

avem secvenţa S=T2 notată cu Mi(T2 ). o  Secvenţa de execuţie S conţine numai tranziţia

de

execuţie

S

conţine

numai

tranziţia

T2

executată

singură dată.

Vectorul caracteristic al acestei secvenţe S notat cu S , este vectorul

de dimensiune m a cărui componentă j corespunde numărului de execuţii a tranziţiei Tj în secvenţa S .

Ecuaţia fundamentală a RP va fi:

j corespunde numărului de execuţii a tranziţiei Tj în secvenţa S .  Ecuaţia fundamentală a

Ecuaţia de stare

a

reţelelor

Petri

Ecuaţia de stare a reţelelor Petri

Ecuaţia de stare a reţelelor

Petri

Pentru exemplul nostru S = (0100) .

Dacă secvenţa de tranziţii este Mi(S fundamentală:

Mk= Mi+W*S Pentru exemplul dat avem:

de tranziţii este Mi(S fundamentală:  Mk = Mi + W*S Pentru exemplul dat avem: Mk

Mk ) atunci vom avea relaţia

de tranziţii este Mi(S fundamentală:  Mk = Mi + W*S Pentru exemplul dat avem: Mk
de tranziţii este Mi(S fundamentală:  Mk = Mi + W*S Pentru exemplul dat avem: Mk

Ecuaţia de stare a reţelelor

Petri

Pentru secvenţa de execuţie S'=T3, T4, T1, T3 =(1, 0, 2, 1)

Mk=Mi+W*S

Mf =Mk+W*S' unde

execuţie S'=T3, T4, T1, T3 =(1, 0, 2, 1)  Mk=Mi+W* S  Mf =Mk+W* S

avem vectorul caracteristic S

Componente conservative şi

invarianţii marcajelor

Exemplu

 Exemplu
 Exemplu

În exemplul dat observăm că totdeauna o singură poziţie va fi marcată sau la un moment dat există un singur marcaj pentru

cele 4 poziţii.

Putem scrie

 Putem scrie

Exemplu

Componente

conservative şi

invarianţii

marcajelor

 Exemplu Componente conservative şi invarianţii marcajelor
 Exemplu Componente conservative şi invarianţii marcajelor

Componente conservative şi

invarianţii marcajelor

Succesiunea tranziţiilor în acest exemplu este T1, T2, T3.

Putem observa se află totdeauna un singur marcaj în ansamblul

poziţiilor {P1, P2, P4}

m1+m2+m4 =1, similar

m1+m3+m5 =1, prin adunare

obţinem 2m1+m2+m3+m4+m5=2, obţinând un invariant care este

relativ la ansamblul poziţiilor R.P.

Fie o R.P. şi PP ansamblul poziţiilor. Avem un invariant liniar de

, qr)

poziţii, dacă o mulţime P' P şi un vector de ponderi (q1, q2, toate valorile astfel încât:

vector de ponderi (q1, q2, toate valorile astfel încât :  q1 · M(P1)+q2 · M(P2)+
vector de ponderi (q1, q2, toate valorile astfel încât :  q1 · M(P1)+q2 · M(P2)+

q1· M(P1)+q2· M(P2)+

Ansamblul poziţiilor Peste o componentă conservativă.

qr·

M(Pr)=constant ,

Componente conservative şi

invarianţii marcajelor

R.P. este o componentă conservativă dacă şi

numai dacă P este o componentă conservativă. Proprietatea de a fi o componentă conservativă este independentă de marcajul iniţial.

Considerăm un vector de ponderi de poziţii F =

qn) astfel încât fiecare pondere qi

(q1, q2,

, este un număr întreg mai mare sau egal cu 0.

Valoarea qi este valoarea asociată poziţiei pi.

Fie P(f) mulţimea poziţiilor pentru care valorile ponderilor nu sunt nule. P(f) este deci o submulţime d a lui P.

Considerăm R.P. din figura alăturată.

ponderilor nu sunt nule. P(f) este deci o submulţime d a lui P.  Considerăm R.P.
Componente conservative şi invarianţii marcajelor  Vectorul F = (11010) ce corespunde unei ponderi: -

Componente conservative şi

invarianţii marcajelor

Vectorul F = (11010) ce corespunde unei ponderi: - 1 pentru (P1, P2 şi P4); - 0 pentru (P3 şi P5 ).

Vom avea deci P(F) = (P1, P2, P4 )

Proprietate: B este o componentă conservativă dacă şi numai dacă există un vector de ponderi astfel încât P(F)=B şi F T *W=0. Plecând de la ecuaţia fundamentală care o multiplicăm cu F T putem scrie:

F T *Mi=F T *M0+F T *W*S

pentru toate marcajele accesibile printr-o succesiune de tranziţii

S.

Deci dacă FT*W=0 vom avea FT*Mi = FT*M0, pentru orice valoare

a lui S şi orice valoare Mi M0*.

Vom spune că FT*Mi este un invariant de marcaje. Altfel spus numărul de marcaje din mulţimea P(F), ponderat prin vectorul F este constant.

Componente conservative şi

invarianţii marcajelor

Pentru exemplul considerat:

şi invarianţii marcajelor  Pentru exemplul considerat:  Ansamblul poziţiilor P(F) = ( P1, P2, P4
şi invarianţii marcajelor  Pentru exemplul considerat:  Ansamblul poziţiilor P(F) = ( P1, P2, P4

Ansamblul poziţiilor P(F) = ( P1, P2, P4 ) este o componentă conservativă.

Componente repetitive şi

invarianţii tranziţiilor

Secvenţele de execuţie a tranziţiilor care sunt posibile plecând de la marcajul iniţial M0 din figura următoare pot fi următoarele:T1, T1T2, T1T2T3, T1T2T3T4, T1T2T3T4T1 etc.

Secvenţa T1T2T3T4, se evidenţiază prin faptul că T1T2T3T4, M0 ,

conduce la starea iniţială. Această secvenţă este repetitivă.

se evidenţiază prin faptul că T1T2T3T4, M0 , conduce la starea iniţială. Această secvenţă este repetitivă.
se evidenţiază prin faptul că T1T2T3T4, M0 , conduce la starea iniţială. Această secvenţă este repetitivă.

Componente repetitive şi

invarianţii tranziţiilor

O secvenţă care conţine toate tranziţiile este o secvenţă repetitivă completă. Simbolurile utilizate in reprezentarea secvenţelor de tranziţii sunt următoarele:

T1+T2=T2+T1 - reprezintă T1sauT2;

T1T2 - indică T1 urmat de T2;

T1T2=T1 2 - reprezintă T1 executată de două ori;

T1T2T3 - este o secvenţă de lungime 3;

λ- secvenţă de lungime nulă;

T1(T2+T3)=T1T2+T1T3 - reprezintă T1 urmat de T2 sau T3;

(T1+T2)T3=T1T3+T2T3 - T1 sau T2 urmat de T3.

Fie Sk o secvenţă de tranziţii şi Nk(Tj) numărul de repetări a tranziţiei Tj în secvenţa Sk .

De exemplul pentru secvenţa de tranziţii T1T1T2 din reţeaua din figura

următoare , vom avea Nk(T1) =2 şi Nk(T2 ) =1.

De exemplul pentru secvenţa de tranziţii T1T1T2 din reţeaua din figura următoare , vom avea Nk(T1)

Componente repetitive şi

invarianţii tranziţiilor

Componente repetitive şi invarianţii tranziţiilor  Proprietatea comună tuturor secvenţelor de execuţie este

Proprietatea comună tuturor secvenţelor de execuţie este următoarea:

comună tuturor secvenţelor de execuţie este următoarea:  Vom spune că avansul sincronic a lui T1

Vom spune că avansul sincronic a lui T1 asupra lui T2 nu poate

depăşi 2 şi că T2 nu poate avea avans sincronic faţă de T1.

Vom nota ca fiind avans sincronic a lui Ak( T1, T2) = Nk( T1) − Nk( T2)

T1 asupra lui T2 pentru Sk şi

Amax(T1, T2) = max (Nk(T1,T2) - avansul sincronic maximal pentru mulţimea secvenţelor Sk .

Avansul sincronic maximal constituie un invariant relativ la execuţia

tranziţiilor. Valoarea lui depinde de marcajul iniţial. Pe baza

definiţiilor

putem scrie:

Ak(T1, T3) = Ak(T1, T2)+Ak(T2, T3 ) şi

Amax( T1, T3) <= Amax( T1, T2) + Amax( T2, T3)

Componente repetitive şi

invarianţii tranziţiilor

Vectorul de ponderi care l-am considerat are acum un corespondent în

vectorul caracteristic S .

Vom nota T(S) ansamblul de tranziţii care apar în S, deci care corespund elementelor nenule.

Proprietate. Fie D un ansamblu de tranziţii. Ansamblul de tranziţii este o

componentă repetitivă (staţionară) dacă şi numai dacă există o secvenţă de execuţie S astfel încât T( S ) = D şi W*S= 0.

D este o componentă repetitivă crescătoare dacă W*S> 0 .

Dacă S este o secvenţă repetitivă plecând din marcajul M1Є*M0 şi dacă S este o secvenţă de tranziţii plecând din M2 Є *M0 atunci S este de asemenea o secvenţă repetitivă plecând din marcajul M2. Această proprietate decurge din ecuaţia fundamentală.

Componente repetitive şi

invarianţii tranziţiilor

Proprietate. Pentru toate poziţiile Pi ale unei Reţele Petri ordinare, avem proprietatea următoare:

Semnificaţia intuitivă a acestei proprietăţi este următoarea:

dacă Mo(Pi)>0, este posibil să executăm una din tranziţiile de ieşire din Pi înainte să executăm o tranziţie de intrare în Pi lucru ce poate fi scris prin relaţia

Ak(Pi 0 , 0 Pi ) =1. Această operaţie o putem repeta de maximum M 0 (P) ori.

Dacă aceasta poziţia Pi nu va mai conţine marcaje şi tranziţiile Pio nu vor mai fi validate.

(P) ori.  Dacă aceasta poziţia Pi nu va mai conţine marcaje şi tranziţiile Pio nu

Grafuri de marcaje

Graful de marcaje este compus din:

noduri care corespund marcajelor accesibile;

arce corespunzând execuţiei tranziţiilor.

 arce corespunzând execuţiei tranziţiilor.  Graful de marcaje corespunzător Reţelei Petri

Graful de marcaje corespunzător Reţelei Petri prezentată în figura de mai sus este următorul .

Grafuri de marcaje

Grafuri de marcaje  Cu ajutorul acestui graf de marcaje putem să găsim  - limitată

Cu ajutorul acestui graf de marcaje putem să găsim

-limitată - nici o poziţie nu are mai mult de două marcaje;

-nu este viabilă - are 2 blocaje;

-nu este reiniţializabilă.

proprietăţile RP:

Grafuri de marcaje

Pentru R.P. din figura următoare tranziţia T1 este validă.

R.P. din figura următoare tranziţia T1 este validă .  Dacă se execută va fi un
R.P. din figura următoare tranziţia T1 este validă .  Dacă se execută va fi un

Dacă se execută va fi un marcaj în P1 vom avea apoi două tranziţii valide T1 si T2. Dacă executăm T1vom avea două marcaje in P1 şi aşa mai departe.

Putem începe să construim graful de marcaje. Dar nu-l putem construi pentru nu este limitat, numărul de marcaje accesibile este infinit.

Grafuri de marcaje  Se poate construi un arbore acoperitor care posedă un număr finit
Grafuri de marcaje
 Se poate construi un arbore acoperitor care posedă un număr finit de noduri, prin
construcţie.

Un arbore este un graf particular în care nu există bucle şi nici circuite. Cu alte cuvinte dacă nu vom ţine seama de orientarea arcelor, două noduri oarecare sunt unite printr- un singur şir de arce.

Construim arborele de acoperire pentru exemplul considerat. Plecând de la marcajul iniţial M0 putem executa T1 şi trecem în M1 (M1>M0). Execuţia tranziţiei T1 se poate repeta de câte ori dorim. Vom asocia atunci poziţiei P1, marcajul simbolic m, care reprezintă că numărul de marcaje in P1 poate să atingă un număr întreg K la fel de mare ca cel care dorim, prin abuz de limbaj îl vom intitula w - care reprezintă o infinitate de marcaje posibile.

Grafuri de marcaje

Plecând de la marcajul

(m) sunt două tranziţii valide T1 si T2.

Dacă sunt k marcaje în P1, după tranziţie vor fi K+1 marcaje dacă se

execută T1 şi K-1 marcaje dacă se execută T2.

Aceste numere k+1 şi k-1 pot fi la rândul lor la fel de mari, cât dorim şi le vom atribui simbolul w. Arborele obţinut este prezentat în figura urmatoare.

fel de mari, cât dorim şi le vom atribui simbolul w . Arborele obţinut este prezentat

Structuri ce pot fi vizualizate

cu ajutorul R.P.

Paralelismul

O structură de execuţie în paralel a două secvenţe S1 şi S2 poate fi reprezentată ca în figura următoare.

La execuţia tranziţiei T1

poziţiile P1 şi P2 sunt activate simultan, evoluţia ulterioară realizându-se pe două ramuri paralele până

la efectuarea tranziţiei T2.

simultan, evoluţia ulterioară realizându -se pe două ramuri paralele până la efectuarea tranziţiei T2.

Structuri ce pot fi vizualizate

cu ajutorul R.P.

Sincronizarea

Sincronizarea în cadrul unui model poate fi realizată prin două metode:

metoda întâlnirii;

metoda semaforului.

În primul caz sincronizare a două secvenţe separate se realizează printr-o tranziţie comună T1, iar în al doilea caz prin intermediul unei poziţii P1, care permite efectuarea tranziţiei T2 numai după ce a fost realizată tranziţia T1 din secvenţa S1. Execuţia operaţilor din prima secvenţă S1 este sincronizată cu efectuarea operaţilor din a doua secvenţă prin intermediul tranziţiei T1.

secvenţă S1 este sincronizată cu efectuarea operaţilor din a doua secvenţă prin intermediul tranziţiei T1.

Structuri ce pot fi vizualizate

cu ajutorul R.P.

Partajarea resurselor

În situaţia în care două secvenţe de operaţii S1 şi S2 utilizează aceeaşi resursă comună putem realiza o structură de tipul celei reprezentate în figura următoare.

Poziţia P0 reprezintă resursa comună. Faptul că această poziţie este marcată semnifică că resursa este disponibilă. Când se vor executa una din tranziţiile T1 sau T5 resursa va fi preluată de secvenţa S1 sau

S2.

Cealaltă secvenţă va putea utiliza resursa numai după ce aceasta este eliberată de secvenţa care o utilizează.

Eliberarea resursei se realizează prin

efectuarea tranziţiei T4 sau T8, care va

conduce la introducerea unui marcaj în poziţia P0.

se realizează prin efectuarea tranziţiei T4 sau T8, care va conduce la introducerea unui marcaj în

Structuri ce pot fi vizualizate

cu ajutorul R.P.

Memorarea

Structurile de memorare pot realiza memorarea efectuării unei tranziţii sau a unui număr. În primul caz (a) execuţia tranziţiei T1 este memorată de către marcajul poziţiei P0 iar în cazul (b) memorarea numărului este realizată prin marcajul poziţiei P1.

către marcajul poziţiei P0 iar în cazul (b) memorarea numărului este realizată prin marcajul poziţiei P1.
către marcajul poziţiei P0 iar în cazul (b) memorarea numărului este realizată prin marcajul poziţiei P1.

Structuri ce pot fi vizualizate

cu ajutorul R.P.

Citirea unui marcaj

Această operaţie este reprezentată de efectuarea unei tranziţii ce este condiţionată de marcajul unei poziţii care nu se modifică în urma

execuţiei aceste tranziţii.

Execuţia lui T1 este condiţionată de marcajul P1, fără să-l modifice.

execuţiei aceste tranziţii .  Execuţia lui T1 este condiţionată de marcajul P1, fără să -l

Structuri ce pot fi vizualizate

cu ajutorul R.P.

Capacitate limitată

Această structură este utilizabilă în cazul în care nu folosim RP cu capacităţi.

Execuţia tranziţiei T1 nu este posibilă dacă poziţia P1 conţine cel puţin

două marcaje.

capacităţi .  Execuţia tranziţiei T1 nu este posibilă dacă poziţia P1 conţine cel puţin două

Retele Petri neautonome

R.P. autonome permit o aproximare calitativa.

Într-o

R.P.

autonoma

spunem

ca

o

tranziție

poate

fi

executata daca ea este valida, dar nu ştim când va fi executata.

Rețelele Petri neautonome pot fi:

Ÿ

Ÿ

Într-o R.P. sincronizată, la fiecare tranziție este asociat un

eveniment si execuția acestei tranziții se va efectua daca tranziția este valida când evenimentul asociat se produce.

R.P. neautonome pot modela sisteme în care tranzițiile sunt sincronizate cu evenimentele externe si sau în care evoluția este în funcție de timp.

Rețele Petri Temporizate;

Rețele Petri Sincronizate.

Retele Petri sincronizate

O R.P. sincronizata este un triplet < R , E , Sync > unde:

R - este o R.P. marcata;

E - este un ansamblu de evenimente externe;

Sync - este o aplicație : T E U{e}; e - evenimentul

totdeauna produs

E = {E1 , E2 ,

}

este un ansamblu de evenimente

externe.

Analiza de caz

. P 1 T 1 P 2
.
P
1
T
1
P
2

E

3

producere E 3 1 marcaj P 1 0 1 marcaj P 2 0
producere E
3
1
marcaj P
1 0
1
marcaj P
2 0

Retele Petri sincronizate

Pe aceasta figura, tranzitia T 1 este receptiva la evenimentul E 3 , pentru ca este valida .

Ea va deveni executabila la momentul în care E 3 se produce, si ea va fi imediat executata.

P 3 T 2 P 4
P
3
T
2
P
4

E

producere E

2 marcaj P

marcaj P

3

4

2

1

0

1

0

În aceasta figura tranzitia T 2 este receptiva la evenimentul E 2 , pentru ca este valida. Ea va fi executata când evenimentul E 2 se va produce, dar ea nu va fi executata decât o singura data, cu toate ca pozitia continea 2 marcaje în momentul producerii evenimentului E 2 .

Retele Petri sincronizate

Tranzitia T 3 este receptiva la evenimentul E 1 , pentru ca este valida. Ea este executata în momentul în care E 1 se produce. În schimb tranzitia T 4 nu este executata, pentru ca ea nu este valida în momentul producerii E 1 (nu este receptiva la acest eveniment).

 . P 5
.
P
5
E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
E
T 3
1
P
6
T
4
E 1
P
7

producere E

1

marcaj P

marcaj P

marcaj P

1

5 0

1

6 0

1

7 0

 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7
 . P 5 E T 3 1 P 6 T 4 E 1 P 7

Comportare a unei R.P. sincronizate la o succesiune de evenimente

a. Vom prezenta un nou eveniment care nu este un eveniment

extern. Acest eveniment este tot timpul produs si va fi notat cu

e.

Acest eveniment este tot timpul produs si va fi notat cu e. Considerăm succesiunea de evenimente

Considerăm succesiunea de evenimente E =

E 2 ,E 1 ,E 1 ,E 2 ,E 1 aplicata rețelei din figura următoare. Tranzițiile T1 si T2

se executa numai

atunci când se produc evenimentele asociate acestora si

tranzițiile sunt

valide.

Comportare a unei R.P. sincronizate la o succesiune de evenimente

b. Vom considera același eveniment asociat la mai multe tranziții.

La producerea evenimentului E1 se executa o singura tranziție si

anume cea care este valida în momentul apariției evenimentului.

evenimentului E1 se executa o singura tranziție si anume cea care este valida în momentul apariției

Comportare a unei R.P. sincronizate la o succesiune de evenimente

c) Vom considera situatia în care reteaua Petri contine tranzitii ce au atasate evenimentul permanent produs ‘e’.

c) Vom considera situatia în care reteaua Petri contine tranzitii ce au atasate evenimentul permanent produs

Comportare a unei R.P. sincronizate la o succesiune de evenimente

a unei R.P. sincronizate la o succesiune de evenimente  Evenimentul e este asociat tranziției 2.

Evenimentul e este asociat tranziției 2. Acest lucru semnifica ca daca tranziția 2 va fi validata, ea va fi receptiva la aceste

evenimente si deci imediat executabila.

Evenimentul E 1 nu va determina o singura tranziție, ci execuția iterativa a tranzițiilor T 1 T 2 în momentul producerii E 1 .

O R.P.S. are atașat fiecărei tranziții un eveniment extern,

fie un eveniment totdeauna produs un element

E {e}.

Vom spune ca R.P.S. este total sincronizata daca nici o tranziție nu-i este asociata elementului e.

Comportare a unei R.P. sincronizate la o succesiune de evenimente

În rețeaua prezentata sunt doua tranziții valide T 2 si T 5 receptive la evenimentul E 2

Când acest eveniment se produce cele doua tranziții sunt executabile. Dar într-o R.P. nu putem executa decât o tranziție odată. Va trebui sa alegem execuția lui T 2 apoi T 5 , sau T 5 si apoi T 2 .

Aceasta este fără importanta în acest exemplu pentru ca R.P.S. este persistenta pentru marcajul considerat.

În orice situație marcajul final este M 2 plecând din marcajul inițial M 1 .

M1 = { 0 1 0 0 1 0 0 } si M2 = { 0 0 0

1 0

0 1 }

marcajul final este M 2 plecând din marcajul inițial M 1 .  M1 = {

Executia iterativa a tranzitiilor sub actiunea unui eveniment extern