Sunteți pe pagina 1din 8

Mesterul Manole

Pe Arge n gios,
Pe un mal frumos,
Negru-vod trece
Cu tovari zece:
Nou meteri
mari,
Calfe i zidari
i Manoli - zece,
Care-i i ntrece.
Merg cu toi pe
cale
S aleag-n vale
Loc de monastire
i de pomenire.
Iat, cum mergea
C-n drum
agiungea
Pe-un biet
ciobna
Din fluier doina.
i cum l vedea,
Domnul i zicea:
- Mndre ciobna
Din fluier doina,
Pe Arge n sus
Cu turma te-ai
dus,
Pe Arge n gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai vzut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid prsit
i neisprvit,
La loc de grindi,

La verde-aluni
- Ba, doamne-am
vzut,
Pe unde-am
trecut,
Un zid prsit
i neisprvit,
Cnii, cum l vad,
La el se rpd
Si latr-a pustiu
Si url-a moriu.
Ct l auzea,
Domnu-nveselea,
i curnd pleca,
Spre zid apuca,
Cu nou zidari,
Nou meteri mari
i Manoli - zece,
Care-i i ntrece.
- Iat zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
i de pomenire.
Deci voi, meteri
mari,
Calfe i zidari,
Curnd v silii
Lucrul de-l pornii
Ca s-mi rdicai,
Aici s-mi durai
Monastire nalt
Cum n-a mai fost
alt,
C v-oi da averi,

V-oi face boieri,


Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar n temelii!
Meterii grbea,
frile-ntindea,
Locul msura,
anuri largi spa
i mereu lucra,
Zidul ridica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucra n zadar!
Domnul se mira
-apoi i mustra,
-apoi se-ncrunta
i-i amenina
S-i puie de vii
Chiar n temelii!
Meterii cei mari,
Calfe i zidari
Tremura lucrnd,
Lucra tremurnd
Zi lung de var,
Ziua pn-n sear;
Iar Manoli sta,
Nici c mai lucra,
Ci mi se culca
i un vis visa,
Apoi se scula

-astfel cuvnta:
- Nou meteri
mari,
Calfe i zidari,
tii ce am visat
De cnd m-am
culcat?
O oapt de sus
Aievea mi-a spus
C orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pn-om hotr
n zid de-a zidi
Cea-nti soioar,
Cea-nti sorioar
Care s-a ivi
Mni n zori de zi,
Aducnd bucate
La so ori la frate.
Deci dac vroii
Ca s ispravii
Sfnta monastire
Pentru pomenire,
Noi s ne-apucm
Cu toi s giurm
i s ne legm
Taina s-o pstrm;
-orice soioar,
Orice sorioar
Mni n zori de zi
nti s-a ivi,
Pe ea s-o jertfim,
n zid s-o zidim!
Iat,-n zori de zi,
Manea se trezi,

-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
i mai sus, pe
schele,
i-n cmp se uita,
Drumul cerceta.
Cnd, vai! ce
zrea?
Cine c venea?
Soioara lui,
Floarea cmpului!
Ea s-apropia
i i aducea
Prnz de
mncatur,
Vin de butur.
Ct el o zrea,
Inima-i srea,
n genunchi cdea
Si plngnd zicea:
- D, Doamne, pe
lume
O ploaie cu
spume,
Sa fac praie,
Sa curg iroaie,
Apele s creasc,
Mndra s-mi
opreasc,
S-o opreasc-n
vale,
S-o-ntoarc din
cale!
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,

Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
i curgea deodat
Ploaie spumegat
Ce face praie
i mfl iroaie.
Dar orict cdea,
Mndra n-o oprea,
Ci ea tot venea
i s-apropia.
Manea mi-o
vedea,
Inima-i plngea
i iar se-nchina,
i iar se ruga:
- Sufl, Doamne,un vnt,
Sufl-l pe pmnt,
Brazii s-i
despoaie,
Paltini s ndoaie,
Munii s
rstoarne,
Mndra s-mi
ntoarne,
S mi-o-ntoarne-n
cale,
S-o duc devale!
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
i sufla un vnt,
Un vnt pre
pmnt,
Paltini c-ndoia,
Brazi c despoia,

Munii rsturna,
Iar pe Ana
Nici c-o nturna!
Ea mereu venea,
Pe drum ovia
i s-apropia
i, amar de ea,
Iat c-agiungea!
Meterii cei mari,
Calfe i zidari
Mult nveslea
Dac o vedea,
Iar Manea turba,
Mndra-i sruta,
n brae-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
i, glumind, zicea:
- Stai, mndrua
mea,
Nu te speria,
C vrem s
glumim
i s te zidim!
Ana se-ncredea
i vesel rdea.
Iar Manea ofta
i se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
i o cuprindea
Pan la
gleznioare,
Pan la pulpioare.

Iar ea, vai de ea,


Nici ca mai rdea,
Ci mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Metere Manoli!
Agiung-i de
ag,
Ca nu-i bun,
drag.
Manoli, Manoli,
Metere Manoli!
Zidul ru ma
strnge,
Trupuoru-mi
frnge!
Iar Manea tcea
i mereu zidea;
i o cuprindea
Pan la
gleznioare,
Pan la pulpioare,
Pan la costioare,
Pan la ioare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plngea
i mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Metere Manoli!
Zidul ru m
strnge,
ioara-mi
plnge,
Copilau-mi
frnge!
Manoli turba

i mereu lucra.
Zidul se suia
i o cuprindea
Pan la costioare,
Pan la ioare,
Pan la buzioare,
Pan la ochiori,
nct, vai de ea,
Nu se mai vedea,
Ci se auzea
Din zid ca zicea:
- Manoli, Manoli,
Metere Manoli!
Zidul ru m
strnge,
Viaa mi se stinge!
Pe Arge in gios,
Pe un mal frumos
Negru-vod vine
Ca s se nchine
La cea monastire,
Falnic zidire,
Monastire nalt,
Cum n-a mai fost
alt.
Domnul o privea
i se-nveselea
i astfel gria:
- Voi, meteri
zidari,
Zece meteri
mari,
Spunei-mi cu
drept,
Cu mna la piept,

De-avei meterie
Ca s-mi facei
mie
Alt monastire
Pentru pomenire,
Mult mai
luminoas
i mult mai
frumoas?
Iar cei meteri
mari,
Calfe i zidari,
Cum sta pe
grindi,
Sus pe coperi,
Vesel se mndrea
-apoi rspundea:
- Ca noi, meteri
mari,
Calfe i zidari,
Alii nici c sunt
Pe acest pamnt!
Afl c noi tim
Oricnd s zidim
Alt monastire
Pentru pomenire,
Mult mai
luminoas
i mult mai
frumoas!
Domnu-i asculta
i pe gnduri sta,
Apoi poruncea
Schelele s strice,
Scri s le ridice,

Iar pe cei zidari,


Zece meteri
mari,
S mi-i
prseasc,
Ca s putrezeasc
Colo, pe grindi,
Sus, pe coperi.
Meterii gndea
i ei i fcea
Aripi zburtoare
De indrili uoare.
Apoi le-ntindea
i-n vzduh srea,
Dar pe loc cdea
i unde pica,
Trupu- despica.
Iar bietul Manoli,
Meterul Manoli,
Cnd se ncerca
De-a se arunca,
Iat c-auzea
Din zid c ieea
Un glas nduit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Metere Manoli!
Zidul ru m
strnge,
ioara-mi
plnge,
Copilau-mi
frnge,

Viaa mi se stinge!
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochii-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvrtea
i de pe grindi,
De pe-acoperi,
Mort bietul cdea!
Iar unde cdea
Ce se mai fcea?
O fntn lin,
Cu ap puin,
Cu ap srat,
Cu lacrimi udat!

Monastirea Argesului
Pe Arges in gios
Pe un mal frumos,
Negru-Voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale
Sa aleaga-n vale
Loc de monastire
Si de pomenire.
Iata cum mergea
Ca-n drum agiungea
Pe-un biet ciobanas
Din fluier doinas,
Si cum il videa,
Domnul ii zicea:
- Mindre ciobanas
Din fluier doinas,
Pe Arges in sus

Cu turma te-ai dus,


Pe Arges in gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai vazut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid parasit
Si neispravit,
La loc de grindis,
La verde-alunis?
- Ba, doamne,-am
vazut,
Pe unde-am trecut,
Un zid parasit
Si neispravit.
Cinii, cum il vad,
La el se rapad
Si latra-a pustiu
Si urla-a mortiu.
Cit il auzea,
Domnu-nveselea
Si curind pleca,

Spre zid apuca


Cu noua zidari,
Noua mesteri mari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
- Iata zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
Si de pomenire.
Deci voi, mesteri
mari,
Calfe si zidari,
Curind va siliti
Lucrul de-l porniti
Ca sa-mi radicati,
Aici sa-mi durati
Monastire nalta
Cum n-a mai fost
alta,
Ca v-oi da averi,
V-oi face boieri,

Iar de nu, apoi


V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar in temelii!
Mesterii grabea,
Sfarile-ntindea,
Locul masura,
Santuri largi sapa
Si mereu lucra,
Zidul radica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A duoa zi iar,
A tria zi iar,
A patra zi iar
Lucra in zadar!
Domnul se mira
S-apoi ii mustra,
S-apoi se-ncrunta
Si-i ameninta
Sa-i puie de vii
Chiar in temelii!
Mesterii cei mari,
Calfe si zidari
Tremura lucrind,
Lucra tremurind
Zi lunga de vara,
Ziua pin-in seara;
Iar Manoli sta,
Nici ca mai lucra,
Ci mi se culca
Si un vis visa,
Apoi se scula
S-astfel cuvinta:
- Noua mesteri mari,
Calfe si zidari,

Stiti ce am visat
De cind m-am culcat?
O sopta de sus
Aievea mi-a spus
Ca orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pin-om hotari
In zid de-a zidi
Cea-ntai sotioara,
Cea-ntai sorioara
Care s-a ivi
Mini in zori de zi,
Aducind bucate
La sot ori la frate.
Deci daca vroiti
Ca sa ispraviti
Sfinta monastire
Pentru pomenire,
Noi sa ne-apucam
Cu toti sa giuram
Si sa ne legam
Taina s-o pastram.
S-orice sotioara
Orice sorioara,
Mini in zori de zi
Intai s-o ivi,
Pe ea s-o jertfim,
In zid s-o zidim!
Iata,-n zori de zi,
Manea se trezi
S-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
Si mai sus, pe schele,
Si-n cimp se uita,
Drumul cerceta.
Cind, vai, ce zarea?

Cine ca venea?
Sotioara lui,
Floarea cimpului!
Ea s-apropia
Si ii aducea
Prinz de mincatura,
Vin de bautura.
Cit el o zarea,
Inima-i sarea,
In genuchi cadea
Si plingind zicea:
"Da, Doamne, pe
lume
O ploaie cu spume,
Sa faca piraie,
Sa curga siroaie,
Apele sa creasca,
Mindra sa-mi
opreasca,
S-o opreasca-n vale,
S-o-noarca din cale!"
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
Si curgea deodata
Ploaie spumegata
Ce face piraie
Si imfla siroaie.
Dar oricit cadea,
Mindra n-o oprea,
Ci ea tot venea
Si s-apropia.
Manea mi-o videa,
Inima-i plingea,
Si iar se-nchina,

Si iar se ruga:
"Sufla, Doamne,-un
vint,
Sufla-l pe pamint,
Brazii sa-i despoaie,
Paltini sa indoaie,
Muntii sa rastoarne,
Mindra sa-mi
intoarne,
Sa mi-ontoarne-n
cale,
S-o duca devale!"
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Si sufla un vint,
Un vint pre pamint,
Paltini ca-ndoia,
Brazi ca despoia,
Muntii rasturna,
Iara pe Ana
Nici c-o inturna!
Ea mereu venea,
Pe drum sovaia
Si s-apropia
Si, amar de ea,
Iata c-agiungea!
Mesterii cei mari,
Calfe si zidari
Mult inveselea
Daca o videa,
Iar Manea turba,
Mindra-si saruta,
In brate-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Si, glumind, zicea:

_ Stai, mindruta mea,


Nu te sparia,
Ca vrem sa glumim
Si sa te zidim!
Ana se-ncredea
Si vesel ridea.
Iar Manea ofta
Si se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pin' la gleznisoare,
Pin' la pulpisoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai ridea,
Ci mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Agiunga-ti de saga,
Ca nu-i buna, draga.
Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe,
Trupusoru-mi fringe!
Iar Manea tacea
Si mereu zidea;
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pin' la gleznisoare,
Pin' la pulpisoare,
Pin' la costisoare,
Pin' la titisoare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plingea
Si mereu zicea:

- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe
Titisoara-mi plinge,
Copilasu-mi fringe!
Manoli turba
Si mereu lucra.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pin' la costisoare,
Pin' la titisoare,
Pin' la buzisoare,
Pin' la ochisori,
Incit , vai de ea,
Nu se mai videa,
Ci se auzea
Din zid ca zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe,
Viata mi se stinge!
Pe Arges in gios,
Pe un mal frumos
Negru-voda vine
Ca sa se inchine
La cea monastire,
Falnica zidire,
Monastire nalta,
Cum n-a mai fost
alta.
Domnul o privea
Si se-nveselea
Si astfel graia:
- Voi, mesteri zidari,
Zece mesteri mari,

Spuneti-mi cu drept,
Cu mina pe pept,
De-aveti mesterie
Ca sa-mi faceti mie
Alta monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasa
Si mult mai
frumoasa?
Iar cei mesteri mari,
Calfe si zidari,
Cum sta pe grindis,
Sus pe coperis,
Vesel se mindrea
S-apoi raspundea:
- Ca noi, mesteri
mari,
Calfe si zidari,
Altii nici ca sint
Pe acest pamint!
Afla ca noi stim
Oricind sa zidim
Alta monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasa
Si mult mai frumoasa!

Domnu-i asculta
Si pe ginduri sta,
Apoi poruncea
Schelele sa strice,
Scari sa le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece mesteri mari,
Sa mi-i paraseasca,
Ca sa putrezeasca
Colo pe grindis,
Sus pe coperis.
Mesterii gindea
Si ei isi facea
Aripi zburatoare
De sindrili usoare.
Apoi le-ntindea
Si-n vazduh sarea,
Dar pe loc cadea,
Si unde pica,
Trupu-si despica.
Iar bietul Manoli,
Mesterul Manoli,
Cind se incerca
De-a se arunca,
Iata c-auzea
Din zid ca iesea

Un glas nadusit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe,
Titisoara-mi plinge,
Copilasu-mi fringe,
Viata mi se stinge!
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochi-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvirtea,
Si de pe grindis,
De pe coperis,
Mort bietul cadea!
Iar unde cadea
Ce se mai facea?
O fintina lina,
Cu apa putina,
Cu apa sarata,
Cu lacrimi udata!