‘arturisirea ortodoxa se intrepatrunde cu dorinta trairii voii lui Dumnezeu, inu-o dispozitie iubitoare si eroica. ,A tii in Hris- T urma pasii” (1 Petr. 2:21) a fost intotdeauna idealul si inima i ortodoxe. Nazuinga central a cultului ortodox este expri- mata in cererile Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite, cand ,biserica credinciosilor” se adreseaz4 Tatalul si fl implora: ,Astfel ficandu-ne partasi acestor daruri dumnezeiesti si primind viata cea noua prin ele, putem fi unifi in Hristosul ‘Iu, prin Cuvantul Tau, Domnul, Care petrecand in noi si umbland printre noi, ne face biserica a Preasfantului gi Preacinstitului Tau Duh”. Slava transfiguratoare si puterea Dumnezeului Treimic trebuic sa straluccasca in timp, prin misiunea Biscricii, in orice manifestare a viepii umane gi in intreaga creatic. Deoarece, cuvantul-cheic ,misiune”, in jurul ciruia se vor dezvolta discutiile noastre, sc foloscgtc adesca cu o mulfime de nuange, ¢ nevoic si clarificim cA, prin acest cuvant ingclegem marturisirea pentru Dumnezeul ‘Treimic Cel Viu, care ne cheami la mantuire si ti leagi pe oameni cu Biserica, oameni care nu ii apartin acesteia sau si-au pierdut legatura cu ea..Aceasta caracteristica diferentiaza Biserica de o simpla grija pastorala, care sc:adre- seaz celor care sunt deja incorporati in Biserica. Terenul misiunii cregtine astazi este nu doar zona regiunilor intinse, indepartate, ale asa zisei lumi a ureia (mai precis, doua treimi din totalul populatiei lumii), ci si intreaga lume. E vorba asadar, de misiune pe toate continentele. Pentru fiecare Bisericd locala, misiunea este ,interna”, cand se desfi- goara in granitele ei geografice, lingvistice si culturale, si .externa”, cand se desfagoara dincolo de aceste granite, la celelalte popoare, in alte ari. Biserica cea ,una, sfantd, soborniceascA $i apostolic” este obligati si dea marturie si celor de aproape, cat si celor de departe gi si manifeste in- 197+ Arhiepiscopul ANASTASIE teres fat de tot omul, la nivel personal si social, de progresul intregii lumi. Nimic din ceca ce se referi la existenta umand nu este in afara interesului scopului misiunii crestine. A. O SUCCINTA PRIVIRE {N TRECUT. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE MISIUNII ORTODOXE fn anul 1958, cind a existat o reinsuflegire a idealului misiunii externe in Ortodoxia contemporani, a uebuit si nc confruntim cu doui dificultati: surpriza apusenilor, care credeau ca Biscrica Ortodoxa este introspectiva gi neinteresati in misiune; si 0 reactie pasiva, interna, intre ortodocsi, cate priveau acest interes ca pe ceva strain. Din acest motiy, in timpul primului deceniu, nu doar ci s-a accentuat misiunea externa ca si necesitate teologic’ si bisericeasca ortodoxa, dar s-a ficut un demers important de studiere a istoris Dintre documentele relevante, care au fost publicare in ultimele deceniis a devenit clar ci, responsabilitatea apostolici e un element fundamental al constiinyei de sine ortodoxe', chiar daca, in anumite circumstange istorice, activitatea misionara a anumitor Biserici locale si-a redus din intensitate si interes, diferite misiuni devenind letargice. ei. 1 Vezi A. Schmemann, ,,The Missionary Imperative in the Orthodox Tradition”, The Theology of the Christian Mission, G.H. ‘Anderson, ed., New York 1961, p. 250-257. G. Khodre, ,ExxAnoia kat Anootoaty”, Mopevdévtes, 3 (1961), p. 40-42, 56-58. N. Nissiotis, , The Ecclesiological Foundation of Mission”, The Greek Orthodax Theological Review, 8 (1962), p. 22-52. A. Yannoulatas, ,Orthodoxy and Mission”, St. Vladimir’ Seminary Quarterly, 8 (1964), p. 139-148. Idem, Exondg nat xivqtpov IcpanootoAns £& encéipears Oeohoytxric. ABNVA, 1966. Retipatire din rev. QeoAvyia 37 (1966) — veut republicatea in capitolele antctioare ale acestui volum, Idem, Apetnpiaxai oxé peus bua ‘env Eéwtepixny lepanootoAny, A@rva, 1968. Republicare din rev. Topev6evtec, 10 (1968) $i ExxAnoia, 55 (1968). Idem, Abiaxpopia yia thy lepatoatoAn onyatvet aprnon ths OpAabagiac, ABrVva, 1971. J. Meyendorff, The Orthodox Church and Mission: Past and Present Perspectives”, St. Vladimir's Seminary Quarterly, 16 (1972), p. 59-71. E. Voulgaraki, ,Orthodoxe Mission”, Lexikun Missions-theologischer Grundbegriffe, Hrgb. K. Mueller gi'Th. Sundermeier, Berlin 1987. Jon Bria (ed.), Martyria/Mission. The witness of the Orthodux Chrurches today, Geneva 1980. Pentru o mai ampli prezentare a subiectului gi o bibliografie mai detaliata vezi J. Stamoolis, Eastern Orthosox Mission ‘Theology Today, Maryknoll, N. Y. 1986. Vezi si nora 91. 198MISIUNE PE URMELE LUI HRrisros In acest an (1989) al aniversirii unui mileniu de la increstinarea rusilor, lumineaza si mai mult, atit initiativele misionare ale bizantinilor, cat si actiunile apostolice ale ucenicilor lor rugi, in secolele ce au urmat. 1. Pe intreaga durati a unui mileniu de viagi a lui, Bizanpul ortodax s-a preocupat cu raspandirea credingei crestine, atat paganilor din cuprinsul granifelor lui, sau triburilor pagane care invadau Imperiul, cat si garilor ve- cine. In mod deosebit, distingem dou’ perioade cu un intens zel misionar: a) din secolul al IV-lea pan’ in secolul al VI-lea, culmindnd cu perioada lui Justinian; si b) intre secolele al IX-lea si al XI-lea, sub dinastia macedoneana. in prima perioada, ca si in a doua, activitatea apostolic a fost insoyita de o cautare tcologica profunda si de o inflorire duhovniccasca. in prima perioadd, s-au nevoit in lucrarca misionara episcopi luminati, precum Sfantul Ioan Hrisostom (7 407), sfingi monahi, precum Sfantul Ilarion (+ 371), Sfantul Eftimic (+ 473) si Sfantul Savva (+ 532), Bizantinii s-au interesat de incrcstinarca anumitor popoare care se invecinau cu impe riul, precum gogii, hunii, ivirii, a anumitor triburi din Colchis sau Caucaz. Mai mult decat atat, in Sud, dupa increstinarea etiopienilor, s-au interesat de increstinarea anumitor triburi din Numibia gi din regiunile nordice care apartin astizi Tunisiei. Aceasta prima perioada, datorita actiunii misionare in zone unde, ulterior, au avut loc multe amestecari de populatie, este foarte putin cunoscuta. Cea de a doua perioada, legata de increstinarea lumii slave, a fost cerce- tata mai mult; in special in ultimii ani, cand interesul mondial s-a focalizat pe celebrarea aniversirii a 1100 de ani, de la misiunile Sfintilor Chiril si Metodie si a mileniului amintit anterior. Misiunea bizantind se baza pe cateva principii clare si fundamentale. Amintim: la inceput exista o dorinya de a intemeia o comunitate euharis- ticd locala. Astfel, se dadea tntdietate traducerii Sfintei Scripturi, textelor liturgice si a literaturii patristice, dar si ridic&rii de biserici frumoase, care proclamau prin tacerea lor elocventi, frumosul, ci Dumnezeu S-a coborat intre oameni. Importanga pe care teologia bizantind o dadea viepii licurgice si »indumnezeirii” omului, nu a impiedicat Ortodoxia sa se intereseze direct de dimensiunea sociala si culturali a vietii. Impreuna cu Evanghelia, bizantinii 199t Arhiepiscopul ANASTASIE implementau in popoarele increstinate, intreaga lor experiengi — politi artistic’, economica, culturald — patrunsa de principiile evanghelice si viziunea crestind asupra vietii; contribuind la procesul modelarii constiim de sine a noilor popoare, si la dezvolrarea propriei lor culturi. Prin puterea Evangheliei, care era infuzara valurilor de popoare neci lizate care invadau Europa, Bizangul crestin le-a adus o viagi complet not din punct de vedere spiritual, social, si politic. Flexibilitatea si inyelegerea care misionarii greci au adaprat licurghia si traditia bizantina circumstangel locale, le-au dat acestora un caracter universal, ficandu-le element de le; turd intre popoarele ortodoxe. In acelasi timp, dezvoltarea limbii specifi sia unei sinteze sufletesti a fiecirui popor, pentru care cu atata respect daruire au lucrat mulgi misionari bizantini, a salvat personalitatea popoarel increstinate. In opozizie cu orice conceprie administrativi centralizata $1 monolitic& despre Biseric4, misionarii bizantini vedeau unitatea Bisericii tft extinderea ei si in doxologia ei comuna — cu multe voci, asadar, ,.in unitatea duhului” - si in participarea lor sacramental la paharul vietii, ,ci 0 paine, uti trup suntem cei multi; cAci tori ne impartasim dintr-o paine” (I Cor. 10:17)! In cele din urm’, misiunea in Bizant nu a constituit lucrarea vreunui gtup de ,,specialisti”. La ea au luat parte episcopi, preoti, monahi, imparati — mari sau medii — principese, diplomati, ofiteri, soldati, comercianti, ma rinari, emigrangi, cAlatori, sclavi2, Eroismul modest si rabdator, cu care s-att trudit, spre o astfel de directie, mii de bizantini cunoscuti si necunoscuti, pe parcursul intinsei vieti a imperiului, il determina pe cel care ii studiaza istoria, s4 evidentieze ceea ce Charles Diehl a scris, cu privire la incregtinarea slavilor: ,Lucrarea misionara a fost una dintre miririle Bizangului”*. ? Mai multe vezi A. Yannoulatos, ,BuZAvuiov, égyov EvaryyeAopoe”, @pnoxevtixr) xat HOixr) EyxvxAomaibeia, vol. 4 (1964), p. 19-59, Idem, KopudAog xen Meb66.0¢, detxtar mopeiac, ABT\va, 1966, retiparit din rev. ExxAnoia, 53 (1966). Idem, Movaxoi Kau tepartootoAr Kata tov A’ar', A@r{va, 1968. Pentru alte aspecte specifice ale misiunii bizantine vezi R Dvornik, Les Slaves,Byzance ei Rome au IX siéele, Paris, 1929. M. Lacko, Saints Griland Methodius, Rome 1963. M. Spinka, A History of Obristianiny in the Balkans, Hamden, Conn 1968. A. Tévn, ,Blog Kat deacon tov Ayiov MeBodiou” Mavta ta £6vn, ne. 15 (1985), p. 6-9. Vezi si alte articole in acelasi volum comemorativ. > Ch. Dichl, Les grands problems de Uhistoire byzantine, Patis 1943, p. 17. 200MISIUNE PE URMELE LUI HRisTos 2. Activitatea misionaré rusd prezint’, de asemenea, un larg interes gi o extraordinara varietate. In prima perioadi, care se intinde de la botezarea lo- cuitorilor Kievului pana la cucerirea mongolilor (988-1240), se creeaz centre monahale, care devin baze misionare. Episcopi luminai, preoti si cilugiri au trudit, in mod eroic, pentru evanghelizarea triburilor slave din Nord. in a doua perioadi, de la invazia mongola pana in jur de sfargitul seco- lului al XV-Ica, un mare numéar de monahi s-au retras in paduri, si au facut din sihistriile lor, centre de activitate misionara si culturala. Prizonicri de razboi au devenit primii apostoli ai tatarilor. Pe langa diferiti evanghelisti anonimi ai acestei perioade, s-au ridicat mari personalitati misionare, precum Stefan de Perm (+ 1396). In timpul celei dea treia perioade, din secolul al XVI-lea pana in secolul al XVIII-lea, sute de mii de musulmani din randul populatiei locale din jurul regiunii Kazan s-au convertit la Ortodoxie. Pe masura ce Imperiul se extin- dea spre Siberia, unde crestinismul era pana atunci necunoscut, multime de i mandstiri se construiau, intr-un numar care nu reusea si acopere nevoile. in aceasta perioada, politica de stat era adesea ostili misiunii. Cu toate acestea, mari figuri misionare, precum Sfantul Trifon de Novgorod (71583), misionar la laponieni, episcopul Filotei de Tobolsk (} 1727) si altii, prin zelul lor misionar, au reusit si aduci mii de oameni la Hristos. A patra perioada, din secolul al XIX-lea pana la Revoluria rusi (1917), prezinta un puternic caracter bisericesc si se distinge prin realizarile ei. Misi- onarii au fost numerosi: episcopi remarcabili, preogi, monahi si laici, princre care: monahul Macarie Gloukharev (+ 1847), apostol al triburilor rizboinice din respingatorul lant muntos Altai; episcopul Inochentie Veniaminov (+ 1879), ulterior Mitropolit al Moscovei, care a propovaduit printre aleugi, eschimosi si alte triburi din Alaska; S{antul Herman, de asemenea, in Alas- ka; comerciantul Sidenikoff, intre samoiti; lingvistul gi teologul Nicholas Ilminsky, care a introdus noi metode de traducere si misiune intre tatari. Multe au fost triburile spre care s-a indreptat misiunea rusi. Multe au fost silimbile in care s-a tradus Evanghelia. In tot acest efort misionar, o mare contributie a avut-o Societatea Mi- sionara Ortodoxa, care a fost infiingata la Moscova, in anul 1870, si care a oferit suport financiar misiunilor ruse. O alti mare contributie a fost 201| Athiepiscopul ANASTASIE facuta de catre Academia din Kazan, care a devenit un centru pentru studii misionare. Departamentul de traduceri al acesteia, a publicat cirti in zeci de limbi, pentfu regiunile Volga, Siberia, Caucaz etc. Misionarii rusi au fost activi gi in afara granitelor Imperiului, in China, Korea gi Japonia, cu personalititi de anverguri, luminate, precum episcopul Innochentie Figurovsky, in China, si arhiepiscopul Nikolai Kasatkin (1836- 1912), in Japonia‘. Misionarii rugi au fost inspirati de principiile bizantine ale Ortodoxiei, dezvoltandu-le intr-un mod original gi cu curaj. Au creat un alfabet pentru limbile nescrise. Biblia si textele licurgice au fost traduse in noi limbi. Litur- ghia era savarsita in diferite dialecte locale, cu o atentie filologica deosebita. Pregateau si promovau clerici nativi, cat de repede puteau, incurajand par- ticiparea atat a clerului, cét gi a laicacului la viaga bisericeasci, incurajindu-i pe tofi credinciogii. Se ocupau de educatia in agriculeuri, progres tehnologic si, in general, de evolutia socio-culturali a uiburilor gi a popoarelor atrase la Ortodoxie. Continuand ‘Tradigia ortodoxa, au acordat o pozitie centrali vietii liturgice, arhitecturii armonioase a bisericilor, frumusetii cultului si consecingelor sociale ale vietii in Hristos. Anumite principii si fundamente, care doar de curand au fost adoptate de catre misionarii apuseni, au fost dintru incepur fundamente de necontestat. * Despre misiunile ruse, in general, vezi: Eu. Smitnoff, A Short Account of the His- torical Development and Present Position of Russian Orthodax Missions, Loridon 1903. Otis Cary, Roman Casholic and Greek Orthodox Missions, vol. 1: A History of Christianity in Japan, New York 1909. S. Bolshakoff, The Forcign Mision of the Russian Orthodox Church, London 1943. J. Glazik, Die russisc-orthadox Heidenmission seit Peter dem Grosse, Muenchen 1954. Idem, Die Islammission der russisch-orthodoxen Kirche, Muenster 1959. Anastasios Yannoulatos, ,Ogdodo8ia omy Kiva”, Mopevdévrec, 4 (1962), p. 26-30, 36-39, 52-55. Idem, ,AQBod0E ia omy AA&KA”, TopevOevtec, 5 (1963), p. 14-22, 44-47. Idem, Orthodoxy in the Land of the Rising Sun”, Orthodoxy 1964, A Panorthodox Symposium, Atena 1964, p. 300-319, 338-340. HA. BovAyagaxt, H tepartoatoAr katd ta eAAnviKe Keipeve an Tov 1821 wéxpt tov 1917, ABxiva 1971. E. Widmer, The Russian Ecclesiastical Mission in Peking during the Fighteenth Century, Cambridge, Mass. 1976, PD. Garett, St. Innocent, apostle to America, Crestwood 1979. J.J. Oleksa, »Orthodoxy in Alaska, The Spiritual History of the Kodiak Aleut People”, St. Vladimir’ Theological Quarterly, 25 (1981), p. 3/19. 202MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTos 3. Multe Biserici Ortodoxe, nevoite si traiasca sub regimuri islami- ce — patru veacuri de ocupatie turcd in Balcani si treisprezece veacuri de dominatie araba in Egipt — desigur ci, nu au fost in pozitia de a organiza misiuni tn exterior. Din contri, pentru a face far pericolului extraordinar al convertirii populatiei crestine la islam, au fost obligate si duck o lupti sustinuté pentru mentinerea pistoritilor gi s-i recdgtige, din timp in timp, pe cei pierduti. Acest efort misionar indelungat, care a constituit o rezistenta ervicd la variate gi puternice presiuni din partea unei alte religii, a dus la adaugarea a mii de noi martiri Bisericii>. Chiar si in secolul al XX-lea, in pari dominate de regimuti antireligioase fanatice, Biserica si-a wait misiunea ca rezistenté, inur-un mod constant, pasnic, porrivit ethosului primilor cregtini. E vorba despre capitole de is- torie bisericeasc4, dintre cele mai eroice si mai autentice, care asteapti un studiu sistematic. 4, De aceea, ar trebui si privim spre tema trecutului gi sub un alt aspect. Cand ne aflim in contexte apusene, in mod automat, ortodocsii dezvolei © descriere excelenti despre tor cea ce este in Biserica noastri. Adesea avem tendinta de a compara propriile noastre piscuri cu vagiunele altora. Este acum timpul ca, analizand trecutul, si devenim mai obiectivi. Aceasta o impune ethosul ortodox, care se conduce dupa lumina Duhului Sfint, pentru ci roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevir” (Efes. 5:9). Studiind cu un astfel de duh ,ortodox” contextele istorice, nie e de folos sa fim arengi nu doar la exceptiile misiunii ortodoxe, ci si la perioadele de slabiciune si de letargie. Primele au condus la noi creagii, ca gi in cazul > Pentru neo-martiri, vezi: Nicodim Aghioritul, Néov MaptupoAdyoy, a Ill-a editic, Arena, 1961. Hrisostom Papadopoulos, O: Neopaptupes, a Il-a editie, Atena, 1934. I. Perantonis, Acétxov twv Neovaptipwv, Or Neouaptupec ano thc adwoews TIC Kavatavtwvoundlens ue xpi tig aneAevOepioews tov bovAov E@vouc, 3 volume, Atena, 1927. A. Vakalopoulos, lotopia tov véov EAAnviyod, vol. II, Thessaloniki, 1976 (in mod deosebit p. 236-242). I. Menounos, Koopa tov ArtwAov. Aidaxéc Kat Bioypawpiar, Atena; 1976. D. Constantelos, , The , Neomartyrs” as Evidence for Methods and Motives Leading to Conversion and Martyrdom in the Ottoman Empire”, The Greck Orthodox Theological Review, 23 (1978), p. 216-234. 203+ Arhiepiscopul ANASTASIE, ultor popoare si, in mod deosebit, a slavilor. in timp ce,orele i istorice si socio-religioase, care Bizany a interesului faya de o increstinarii mt de letargie si omisiune au provocat evoluti au costat inimaginabil Ortodoxia, slabirea in misiune externa adecvata, consistent gi permanenta, a contribuit la evolutia unui vacuum spiritual, care a propulsat islamul in lumea arabia gi, in cele din urma, la caderea Imperiului Bizantin. Daca in secolele IV, V $i VI, Biserica bizantin’ ar fi depus acelasi efort sistematic gi profund, de traducere a Sfintei Scripturi in limba araba, pentrua dezvolta o identitate cultural in triburile arabe, precum a facut ulterior, pentru triburile slave si popoarele ruse din Nord, evolugia din Sud, dar gi traseul ei, ar fi fost difcrite. De asemenea, mai tirziu, .misiunea interna” lipsiva de entuziasm in vastele regiuni ale Rusici, lipsa de sensibilitate la evolutiile sociale gi la tré- irea idealurilor cregtine, in spagiul politic gi social, a condus la dezvoltarea marxism-leninismului, care a dominat in secolul al XX-lea, in aproape toate girile ortodoxe. Aceste dou realitii socio-politice arét de diferite, a islamului sia comunismului, s-au cxtins geografic, si adesea cultural, in zone in care Or- todoxia s-a dezvoltat gi a inflorir; fiecare dintre cle absorbind, in mod eclectic, ceva din elementele ei particulare. Indraznesc sa privesc cele doua sisteme, in formarea lor initiala, ca doua sisteme radicale ,cretice” ale Rasaritului ortodox. Islamul si-a asumat, in mod fragmentar, clemente ale cregtin’ alterandu-le si distorsionandu-le; in timp ce, ideologia socialist a lui Lenin, remodelat alte caracteristici ale mentalitagii ortodoxe ruse, precum idealul eroic, de lupra si viziunea eshatologicd a frapictatii umanicagii. B, PERIOADA CONTEMPORANA Conditiile socio-politice, care sau dezvoltat in multe Biserici Ortodoxe locale si pericolul devierii poporului, au adus asupra secolului XX 0 deosebita relevanga, in privinta ,misiunii interne” (cea care se realizeaza in regiunea gcografici, lingvisticd gi culturalé a Biserici locale). Am purca distinge trei medi diferite, in care Bisericile Ortodoxc locale au fost nevoite si traiasca sisd dea marturie, in vremea noastr’: a) Mcdiul musulman, in care isi desfagoara activitatca episcopiile care apartin, de reguli, vechilor Patriarhii Ortodoxe; b) Mediul socialisto-marxist, in cadrul caruia se dezvolta (1989) multe Biserici 204MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTos din Europa de Rasarit; c) Noul mediu secularizat, pluralist, tehnocratic, cu curentul lui afectat de agnosticism, in cadrul caruia se afla Biscricile Ortodoxe din diaspora Europei de Apus, America si, recent, din Grecia. Toate aceste medii prezinti o dinamica polimorfa, care adesea are influente distrugatoare in anumite Biserici locale. Alsi vorbitori, din cadrul conferingei noastre, au incercat sa prezinte conditiile speciale si problemele cu care se confrunta Bisericile Ortodoxe traditionale locale. In prezenta expunere, ma voi limita sa ma refer la anumite elemente concrete, in legitura cu noile Bise- rici formate in secolul al XX-lea in Africa si in Asia gi la centrele de sprijinire a misiunii externe’, Micile Biserici Ortodoxe misionare din Africa si Asia, chiar daci din punct de vedere numeric, riman mici, au deschis un capitol serios in istoria ortodoxa. Ele contribuie la transplantarea Ortodoxiei in noi regiuni, desi numirul lor nu este impresionant. In comparatie cu alte Biserici, rezultatele sunt modeste, ins in comparatie cu trecutul, ele arata 0 serioasa crestere, gi sunt o pepinier’ datitoare de speranyi pentru viitor, 1. incepem cu misiunea care se realizeaza prin directa jurisdictie eclesiala a Patriarhiei de Constantinopol. Biserica Ortodoxa din Korea are astazi (1989) 4 biserici gi parohii, in orase relativ mari, doi preoti coreeni gi in jur de 2000 de credinciogi. Pentru dezvoltarea ei, muncesc acolo doi preofi misionari, doi laici si trei maici, toi din Grecia. Pentru pregatirea de membrii nativi, functioneaza un Seminar, cu program in trei dupa-amicze pe siptamana. In ultimii ani, au fost traduse in limba coreana multe cargi ortodoxe; liturgice, dar si cu un caracter istoric, general, si edificator. Nuclee ortodoxe s-au dez- voltat, de asemenea, in Hong Kong si Singapore. Recent, in India au fost create doua parohii, la 100 km de Calcutta, in Arabachi. Preotii indieni au fost hirotoniti si acolo igi desfagoara activitatea gi un misionar. 2. Mult mai susginut este efortul misionar asumat sub jurisdicpia Parriar- hiei Alexandriei si a intregii Africi. Primele nuclee ortodoxe au fost create in ¢ fn legituri cu evolugia recenti a Bisericilor misionare din ultimii ani, vezi stirile gi cronicile din periodicele: [lopevOévtec (A@rva) 1 (1959) — 10 (1968): Pac EBvev (Targa), EEoteguer legarootoAn (BecoaAdvinn); Mavta ta é0vn (AOrva) si Mission — leparcootoAq (St. Augustine, Fl.). 205+ Arhiepiscopul ANASTASIE Africa de Rasarit, la inisiativa africanilor insisi. Astizi (1989) se dezvoltain aceast regiune, in jur de 210 parohii ortodoxe gi mici comunititi, slujite d citre 75 de clerici africani i de 50 de citegi — cateheti. Principalul nuclew al ortodocgilor se afla in Kenia, unde exista 85 de parohii si 67 de mici comu= nititi. Au 10 gradinige, 5 scoli primare, un gimnaziu si 3 spitale. Numarul credinciosilor depaseste 60.000. Grupul misionar este constituit dintr-un episcop, un preot, doua maici, opt laici, trimisi gi plititi de citre Biserica Greciei, Finlandei, Americii gi Ciprului. Aceastd conlucrare interortodoxa ¢ 0 noud caracteristica in istoria misiunii ortodoxe. Biscrica Ortodoxi din Uganda are 29 de parohii, care sunt deservite de citre un episcop vicar african si 14 preogi africani. Numirul credinciogilor c evaluat la aproximativ 10.000, Un anumit numar de ugandezi au studiat la diferite Facultati de Teologie din strainatate, sau tn cadrul altor facultagi: Misiunea intretine dou gimnazii, zece ycoli primare si o policlinica. Existas de asemenea, patru dispensare medicale. Jara a suferit mult, din pricina razboiului civil si multe planuri de clidire sau recladire de biserici, ca si alte centre, au intarziat. Biserica Ortodox4 din Tanzania, care s-a format in ultimii opt ani, are 9 parohii, 21 de mici comunititi si 9 biserici. Numarul credinciogilor € estimat la 8,000. De curind, au fost infiintate 3 dispensare medicale. Exista 4 preogi gi 2 diaconi africani. Pentru educatia clericilor africani, din anul 1982 existd la Nairobi »Scoala Patriarhala Arhiepiscopul Macarie al Il-lea al Ciprului” (in 1988 avea 12 profesori si 47 de studenti). Ortodocgii Afticii de Rasirit apartin diferivelor triburi. Pentru a face fara necesitagilot liturgice, Sfinta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur a fost publicata in mai multe limbi: swahili, kikuyu, luya si luganda; s-au mai facut gi alte traduceri de texte livurgice in aceste limbi, ca gi in limbile haya gi lwo, urmand si traduceri sistematice in limbile nandi ¢i lango. in Africa Central s-au infiingat doua mari centre misionare, unul in Kanaga gi altul in Kolwezi (Zair). Exista acolo 49 de parohii si in jur de 9.000 de crestini ortodocgi, deservigi de 22 de clerici zairezi. Biserica localé este sprijinit de citre doi arhimandriti-greci gi de 12 laici. De asemenea, functioneaza scoala primari, gimnaziu gi un mic Seminar pentru candidagii 206MISIUNE PE URMELE LUI HrisTos la preogic, un camin pentru tineri si un dispensar medical. Pentru cult si catchizare se foloseste limba franceza, swahili si alte dialecte locale. in Africa de Apus avem urmatoarcle informarii: in Camerun, exist 0 comunitate ortodoxa, cu doi preofi nativi; in Gana (din 1977), exista 12 parohii ortodoxe, cu 9 biserici, deservite de 5 preoti nativi si 2 diaconi. Sfanta Liturghie, un rezumat de istorie bisericeasci, Botezul, Casatoria si slujba de inmormantare au fost toate traduse in limba Fanti. In Nigeria existi 16 parohii, deservite de un preot misionar si 9 preoti locali — 12 biserici, 4 scoli primare si suficiente gradinite. Spectrul lucrarii misionare este mai larg, Si se extinde inca $i mai mult, cand ne gandim la responsabilitatea pe care o are fiecare Biserica locala in a fi aproape de popor, in domeniul asigurarii unei ingrijiri medicale, a educatiei, a culturii. Toate manifestirile vierii umane trebuie transfigurate prin harul Dumnezeului Treimic. Rugiciunea si doringa (viziunea) noastra priveste consolidarea;: cu adevarat, a Bisericilor africane locale, capabile si-si asume prin ele insele proclamarea Evangheliei, organizandu-se si sprijinindu-se pe plan local. insa, pentru stabilitatea si dezvoltarea acestor Biserici, va fi nevoie, in deceniile ce urmeazi, de ajutorul sustinut si continu, din partea Bisericilor Ortodoxe mai vechi, impreuna cu indrumarea lor teologicd si pastoral. 3. Cazuri speciale constituie, in vremea noastri, Bisericile din Alaska, Japonia si China. Prima se alld tn interiorul SUA gi are dea face cu misiunea ca fenomen , intern’, stabilizind populagia de acolo (aleutii, eschimosii si altii) in credinta ortodoxa, ca si modalitate de rezistenta la curentul tehno- logist al societifii americane, subminand traditiile lor nationale , si cu el, Ortodoxia lor. Biserica este deserviti de 26-de preoti nativi sub umepiscop tus. Pregatirea clerului nativ (local) este asumata de catre Seminarul ‘Teologic »Sfantul Herman’, care functioneaza pe insula Kodiak din 1972, si are lega- turi apropiate cu Facultatea de Teologie ,Sfantul Vladimir” din New York. Biscrica Japonici are deja un secol de existenta. Administratia si intreaga activitate se afli in mAini japoneze. Mi ilui arhipelag al societagii japoneze, care alearga ameritor in noua epoca tehnologica, se insula a'dina confrunti, de asemenea, cu marea provocare: tehnologica, care framanta 207+ Athiepiscopul ANASTASIE lumea apuseani. In acest moment, Biscrica Ortodoxa din Japonia are de 30.000 de credinciosi, care intregin 150 de biserici ortodoxe, care deservite de citre un arhiepiscop-mitropolit si 35 de preoti. Cu si conlucrarea cu Bisericile Ortodoxc mai vechi, si mai mari, va contribs dezvoltarea ei. Tipul de sprijin duhovnicesc, de care are nevoie, gi-l va sidetermina singur’. Mult mai complicati este situatia Chinei. Din vechile incerciri o xe ale misionarilor rusi, doar o mica candela mai palpaie. Cele maim biserici ortodoxe au fost distruse (Beijing, Tianjin si Harbin). in 19 noua biserick construita a fost inauguraté in Harbin, deservita de catre preot ortodox chinez, {n ultimul timp, exist’ 0 comunitate ortodoxa gi Urumchi. Cea mai stringenté problem’ o reprezinca pregitirea si hin nirea noilor clerici chinezi, care si intrefina ,ruina” Ortodoxiei in a imensé fara, unde misionarilor strdini le e interzis4 stabilirea. Poate can candela a Ortodoxiei, care a fost aprins4 in Hong-Kong, va fi vitala pent intrefinerca flacarii Ortodoxiei in China. 4, In multe Biserici Ortodoxe locale, in paralel cu.o renastere aghio; ficd, patristica si liturgica, traim o dubli inflorire: in primul rand, 0 doris dupa monahism, cu incununarea reinnoirii care se prezinté in Munt Athos; gi in al doilea rind, o reinsuflegire a zelului misionar. Ultima a in= ceput ca gi expresie a ,misiunii interne”, si in ultimii ani a fost completa printr-o reinsuflegire a ,misiunii externe”. Refnsufletirea monahali, cu accentul pe taina pocaingei, pe fundamental existential personal, exprima nevoia unei experieti si mai profunde a Evan- gheliei; contribuind, cu sigurangi, la venirea imparatiei lui Dumnezeu gi la implinirea voii Sale, atat la nivelul vietii personale, cat gi in intreaga lume, Reinsufletirea misionara, cu accentul ei pe apostolicitatea si universalitatea Bisericii, ne aminteste ci aceasta harisma a pocaingei si a mantuirii, nu avem dreptul si o transformam intr-o problema individual, privavd. Ci, suntem datori si o triim ,bisericestc”, in cadrul Bisericii si in perspectiva puniversalitatii” orizontului biscricesc, care este ecumenic. E vorba de un dar destinat intregii lumi, dat pentru a transfigura toate. Hristos S-a rastignit pentru intreaga lume. $i oricine se rastignegte cu El, se rastigneste pentru 208MISIUNE PE URMELE LUI Hristos intreaga lume. Se desparte de lume, insi rugiciunea lui, in acord cu rugi- ciunea lui Hristos, imbratiseaza durerea si agteptarea tuturor oamenilor si a intregii creagii. ,,Fericit este monahul care este separat de togi si unit cu topi”, accentueaza Filocalia’. Cred c& dintre aceste doua curente, si in special, combinarea renagterii monahale si revigorarea constiinyei misionare ortodoxe, pot aduce roade deosebite in aspectul maturitatii si imporcanyei Ortodoxiei contemporane. Increaga lume caura in mod tainic trairea autenticd a Evangheliei libercatii, iubirii si a noii viegi in Hristos, tanjind dupa sfingenie. In mod deosebit, pentru dezvoltarea si sprijinul misiunii externe, in ul- timii 30 de ani, s-a inregistrat o deosebita evolutie. Au fost create centre si grupuri de lucru, cu scopul exclusiv de a sustine acest demers. Vechea revista Porefthendes, pentru a reusi si string’ fonduri, si-a asumat un statut legal in Grecia, in anul 1961, pistrand intotdeauna o perspectiva interortodoxa. Ulterior, acest prim exemplu a fost imitat, la scara local de Prietenii din Uganda, care apare in Tesalonic (1983), si care ulterior s-a numit Frapieratea greach a misiunii ortodoxe externe, si de care Protoklitos din Patra (1974). In anii ’80 s-au format gi alte mici grupuri de sprijin, in alte mici orase. inca dintru inceput, Porefthentesa declarat ci, nu urmaregte organizarea unei ,miscari” speciale, ci depune toate eforturilé, proiectele, programele, studiile, publicagii si personal, la dispozitia Bisericii, pentru crearea unei activitagi misionare bisericesti mai extinse. Astfel, cu initiatorii si membrii de baza de la Porefthendes, s-a infiintat in anul 1968 ,,Biroul de Misiune Externa’, in cadrul Apostoliki Ddiakonia, o organizarie misionara a Sinodului Bisericii Greciei, si a fost hotarata Saptamana de Misiune Externa in toatc Mitropoliile. In 1969, directorul acestui departament a fost invitat sa asiste la crearea ,Departamentului de Studii si Relatii cu Biscricile Ortodoxe” dela Consiliul Mondial al Bisericilor. {n anul 1971 a fost organizat ,Centrul de Studii Misionare”, in colaborare cu Sfintul Sinod $i Facultatea de Teologie din Atena, functionand pana in anul 1976. fn anul 1972, s-a creat primul nucleu monahal de femei, care ulterior s-a dezvoltat in 7 Nil Ascetul, ,AGyos regi mgaueUxi}s”, 124, DAoKaAia tov epon vyTTKEN, Ed, Astir, vol. I, 1957, p. 187. 209+ Arhiepiscopul ANASTASIE Mianistirea ,Sfantul Ioan Botezitorul” din Karea, avand drept scop slujis misionara. In anul 1976 s-a creat, in cadcul Universitagii din Atena, catedi de Misiologie. Din anul 1981, Porefihendes si-a asumat redactarea revist stiintifice de misiune a Bisericii Greciei, Panta ta ethni. La inceputul deceniului anilor 60 s-au facut eforturi de a extinde o nizatia Porefthendes in celelalte Biserici Ortodoxe, si au fost create grup! alc organizatici Syndesmos in Finlanda, Amcrica gi in alte ari cu migeari tineret ortodox. Cunoscuta autonomic bisericeasca a jurisdictiilor ins, a ajutat acest efort de coordonare gi, in final, in fiecare Biserica locala s+ creat alte structuri, in concordanta cu conditiile locale. in Finlanda exis »Biroul de Misiune Externa al Bisericii Ortodoxe Finlandeze” (1981), iar in America ,Centrul Misionar Arhiepiscopal” al Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecesti a Americii de Nord si de Sud. Ultimul a fost organizat in anul 1985. pe un fundament stabil, extinzand in mod sistematic lucrarea celui mai vechi ,Comitetul pentru Misiune”, care a existat incepand cu anul 1963.5 Pe téramul cercetirii teoretice in misiune, in cadrul traditiei ortodoxe, o contribuyie semnificativa a fost aceea a ,Departamentului de Studii.si Relagii cu Bisericile Ortodoxe” al Consiliului Mondial al Bisericilor, care a organizat o serie de consultari, pe teme specifice®, Astfel, s-a oferit 0 opor- tunitate deopotriva cercurilor ortodoxe si demareze un studiu sistematic al misiunii, iar mediilor misionare ecumenice si se imbogiyeascd din punctul de vedere al perspectivelor ortodoxe. * Anastasios Yannoulatos, ,Confessing Christ Today” Cernica, Romania, 4-8 iunie 1974, International Review of Mission 64 (1975), p. 64-94. Idem, ,Confessing Christ Through the Liturgical Life of the Church Today”, Etchmiadzin, Armenia, Sept, 12- 21, 1975, International Review of Mission 64 (1975), p. 417-423: Idem, The Role and Place of the Bible in the Liturgical and Spiritual Life of the Orthadox Church’, Prague, Czechoslovakia, September 12-18, 1977, International Review of Mission 66 (1977), p. 385-388, Idem, Contribution to the theme: ,Your Kingdom Come”, Paris, France, Sep- tember 25-28, 1978, International Review of Mission 68 (1979), p. 139-147, Idem, The place of the Monastic Life within the Witness of the Church Today”, Al Anba Bishoy Monastery, Egypt, April 30-May 5, 1979, International Review of Mission 68 (1979), p. 448-451, Idem, Preaching and Teaching the Christidn Faith Today”, Zica Monastery, Yugoslavia, September 20-25, 1980, International Review of Mission 70 (1981), p. 48-59. Pentru un rezumat al pozigiilor teologice evidentiate tn aceste consulciri, vezi Go Forth in Peace: Orthodox Perspectives un Mission, ed. lon Bria, Geneva, 1986. 210MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS 5. Pe ling aspectele pe care le-am ‘tmengionst pind acum, tebule si méarturisim ca /ucrarea misionaré a Bisericii Ortodoxe in noile granite, in regiunile necrestine, raméne foarte limitard. Desigur, nw am incetat si mar- turisim credinta in ,Biserica cea Una, Sfanti, Soborniceasc’ gi Apostolica”. Nu este ins& exagerat si spunem ci, congtiinta ortodox’ si fidelitatea tn dimensiunea universal si apostolica a Bisericii, se infatigeazd ca fiind slabi La aceasta situagie a contribuit considerabil constiinta-nationalista excesiva a Bisericilor locale. Cu sigurangi, fiecare neam care a devenit orthodox, datoreaza mult Ortodoxiei, care a consolidat nu doar demnitatea nationala proprie, ci de ascmenea, valoarea $i fiintialitatea lui ca popor. Dar, aceasta recunostinta nagionala si constiinya de sine, a dus adesea la o intorsitura Liuntrica, la o periculoasa deviatie din punct de vedere teologic, lao impermeabilitate nati- onalista, psihologica. Exist’, asadar, un sindrom care adesea.inhibi misiunea ortodoxa: idea c& propria noastra responsabilitate se limiteaza doar la zona noastra, si cd problemele pe carc le:intampina alfii nu sunt.,ale noastre”. Insd, pe aceasta planeta, nici un popor saw unitate sociala nu traiegte izolat. Exista.o influenga reciproca, si in vremea noastra, interdependenya creste cu un progres geometric, Lipsa de.continuitate in efortul misionar ortodox,,a fost gistamane una dintre slabiciunile noastre fundamentale. De multe orisimisiunea se prezin- v4-ca un freamit spiritual brusc al unei vremi, ca:o exceptie, fards& creeze structuri si organizatii panortodoxe, care si asigute prezenta ortodoxain zone dificile, Este timpul si ne intrebim pe noi ingine, de ce misiunea ortodoxa in China, dupa secole de efortisustinut, are rezultate atat de, modeste? De vreme ce fulgii persecugiei, in China:vremurilor noastresise topesc, si sute de comunitati protestante si romano-catolice rasar ca graul; comunitatile ortedoxe sunt limitate doar la doud. Oare misiunea. ortodoxa s-ecolorat prea mult cu o culoare etnicd? De.ce nu au. fost chemati-si‘algisortodocsi la nevoinga care a cuprins.secolul al XX-lea, si intre-in-cursi sisi ajute? De exemplu, o astfel de continuitate s-a intamplat, cand luteranii,germani din Africa de Rasitit si-au directionat responsabilitatea spre continuarea misiunii lor la scandinavi. De asemenea, de ce, in timp ce misiunea ortodoxi.a ince- put, in Korea, aproape in acelasi timp cu cea/protestantiyastaziiprotestantii 211+ Athiepiscopul ANASTASIE au ajuns in aceasta ari la 5, 5 milioane si ortodocsii de abia sc apropie de 2.000? Inca gi alte intrebari dureroase agteapta sa fie puse cand evaluam 60 de ani de prezenri a Bisericii Ortodoxe in Uganda. Poate fi considerat& satisficdtoare evolutia ei, in comparatie cu progresul altor Biserici? Ar trebui si ne oprim si generalizim, sa simplificam gi s4 idealizim cvenimentele, E nevoie de seriozitate gi studiu nepartinitor al trecutului. Desigur, nu pentru a-i judeca sau a-i condamna pe alfii, ci pentru a ne misca drept in planul de viitor, cu responsabilitate, seriozitate si potrivit posibilitatilor noastre, in final, exist pericolul de a considera ca, obligagia misionara ¢ implinita prin simpla intrajucorare a credinciosilor. Misiunea insa, nu se desavargeste prin grija pentru ,cei ai nostri”, nu se identifica’ cu pastoragia’, chiar daci este apropiat legata de ea. Nu este drept si fie numiti ,misiune” orice ne= voingi spiritualé si si fim mulfumigi ca prin activitagile noastre pastorale se implineste obligatia noastré misionara. Misiunea este, in primul rand, legatura ,necredinciosilor” cu Biserica, a celor care erau indiferenti sau dusmnosi faa de credinga, a celor care refuzau, teoretic sau practic, invayatura si principiile ci. O astfel de consta- tare, fi conduce pe episcopi, pe preoti, pe cci ce merg adesea la Bisericd, la o alti atitudine fayi de cei necredinciogi. La o atitudine nu de antipatie sau conflict, ci la o incercare de ingelegere a limbajului, problemelor, rezervelor, ispitelor, incertitudinilor, pacatclor, si chiar a ostilitagii lor. Conduce, in cele din urmi, la o incercare de depasire a baricrclor existente, prin puterea adevarului, rugaciunii si iubirii. C. DESPRE DEZVOLTAREA MISIUNII ORTODOXE {N VITOR Pentru o inflorire stabila si rodnica a misiunii ortodoxe in viitor, de o importanga fundamentala consider doua aspecte: in primul rand, dezvoltarea gandirii teologice misionare, constientizarca, cat este cu putingd, de citre toti membrii Bisericii, cd misiunea este o manifestare fundamental a constiintei noastre de sine bisericesti, si in continuare, transmiterea acestei certitudini 9 Ver cap. 4 al prezencului volum. 212MISIUNE PE URMELE LUI HRisTos structurilor noastre bisericesti. In al doilea rand, in acelagi timp, o studiere serioasa a lumii moderne, a noii culturi electronice; globale, care apare odata cu apusul celui de al'doilea mileniu, inyelegerea caracterului ei pluralistic. 1 Sprijinirea reologica a misiunii ma este 0 necesitate doar pentru teo- logi. Are o importanta fundamentala pentru intreaga Biserica. De aceea, in aceasta introducere, consider necesar sa subliniez, pe scurt, cateva adevaruri teologice fundamentale’*. a. Fundamentul stabil al oric&rui efort misionar este perceperea misiunii in lumina Revelatiei, si in special, a tainei Sfintei Treimi. Punctul de plecare pentru orice lucrare apostolic a noastra, il constituie promisiunea $i porunca Domanului Celui inviat: ,Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatil, va trimic si Eu pe voi. Si zic&nd acestea, a suflat asupra lor gi le-a zis: Luagi Duh Sfant” (In. 20:21-22). lubirea Tacilui se exprima prin trimiterea Fiului. ,Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, ca oricine crede in El si nu piari, ci si aiba viagd vegnica” (In 3:16). Fiul fitrimite in continuare pe ucenicii Sai, cu puterea Duhului Sfant, pentru a-I chema pe tofi fiii lui Dumnezeu, impristiati, in Imparatia Sa.Tori oamenii creati dupa chipul lui Dumnezeu, trebuie s4 reintre in libertatea iubirii, si participe la viaya de iubire a celor trei Persoane ale Sfintei Treimi} slava'lui Dumnezeu, care radiaza si insufleteste creatia, trebuie si transfigureze toate, si se inalte ,,in tot pamantul si dincolo de cereruri”. Trimitcrea Fiului constituie inceputul si defineste, in mod deosebit, misiunea crestina. Lucrarea lui Hristos nu e, in mod simplu, un’ anung, este "9 Alte aspecte teologice asupra aceluiasi subiect au fost dezvoltate in studiile mele anterioare, precum: ,A la redécouverce de ethos Missionaire de !Eglise Orthodoxe”, Aspects de VOrthodoxie, Scrasbourg 1978, p. 78-96. ,Evxaguotia - Aucovia -Magrugia oe adAmporegixcognon”, Mavta ta £017 13 (1985), p. 6-8. ,H B0EOAoyuer} Kartarvonon| TMs Cans Kat THs LeQAMOOTOAT|”, avta ta éOvN 17 (1986), p. 20-32, 18 (1986), p-4-7 (Aceste scudii au fost reeditate gi publicarc in capitolele anterioare ale prezencului volum). ,Culture and Gospel. Some Observations from the Orthodox Tradition and Ex- perience”, International Review of Mission, 74 (1985), p. 185-198. ,Remembering some Basic Facts in Today's Missions”, International Review of Mission, 77 (1988), p. 4-11. Vezi, de asemenea, prima nota a acestui studiu. 213Athiepiscopul ANASTASIE un eveniment, evenimentul prin excelenta al istoriei universale, care deschi- de drumul spre sfarsicul cel din urma, spre implinirea evolutiei lumii. Este vorha de asumarea firii umane, de regenerarea ei ih viaga de iubire a Sfintei Treimi. Si aceasta asumare in iubire, continuul transfer al vietii de iubire, recreerea tuturor in lumina slavei lui Dumnezeu, se continua in spatiu si in timp, prin misiunea Bisericii. Decisiva pentru misiunea crestina ramane conjunctia ;precum”, pe care o gasim la In, 20:21. Eu riman prototipul vostru, accentueaza Hristos. Pe urmele Mele vi ¢ de folos sa pasiti, exemplul Meu sé il imitagi. Dogma hristologica definegte calea prin care credinciogii vor continua :misiunea Dumnezeului Trinitar. Cel mai important in misiune, nu este ceea'ce anunta cineva, ci ceea ce el insusi traieste, cea ce el este. Omul devine” ceea ce este, rimanand in Hristos. A fiin Hristos” ramane inima misiunii. ,Eusunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane in Mine’si Eu in el; acela adduce roadi multi, cdci firi mine nu puteti face nimic” (In. 15:5). Dintru inceput, Duhul Sfant participa la trimiterea Fiului. Intruparea se realizeaz& ,de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria”. Duhul Sfant coope- Teaz4 cu tot ceea ce este mai bun in neamul omenesc; Fecioara Maria, care fara reginere si cu bucurie se supune voii lui Dumnezeu, pentru implinirea uimiterii Fiului; Duhul, in chip de porumbel, care a raul Jordan, pecetluieste inceputul misiunii publice a Fiuluis in chip de limbi de foc si ca o ,adiere de vant”, Duhul intemeiaza Biserica, transformandu-i pe ucenicii cupringi de fricd in apostoli eroici, plini de luminare dumnezeiasci, cunoastere si putere. Duhul, in mod neintrerupr, insufleteste Biserica si fiecare membru al ei, transformandu-l intr-un element viu al Trupului tainic al lui Hristos, ficindu-l capabil si participle la continuarea misiunii lui Hristos vizind méantuirea intregii lumi. Energiile Dumnezeului Treimic sunt intotdeauna personale: de la‘Tatal, prin Fiul, in Duhul Sfanc. Credinga si gandirea trini- tara urebuic sa se afle in profunzimea consideratiilor gi activicitilor noastre. b. Consolidarea constiingei misionare ortodoxe contribuie, de aseme- nea, la o mai profunda ingelegere a eclesiologiei ortodoxe, Incr-o vreme in caré au cxistat atat de multi termeni de definire a comunititilor, grupurilor si societatilor religioase, primii crestini, pentru a-si defini constiinga de sine, au ales cuvantul ,biserica”, care definea adunarea intregului popor, a intregii 214MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS comunititi. In noua realitate, in noul ,orag” eshatologic, care s-a fondat sus, pe Cruce, si pe mormantul gol al Domnului Celui Inviat, Dumnezeu este Cel Care cheami, iar comunitatea care este chemati, e intreaga lume. E vorba despre o ,,Biserici a lui Dumnezeu” universal’. intr-o vreme a im- periilor si tmparaziilor, noua comunitate pe care Dumnezeu Cel in Treime a chemat-o, alegindu-si termenul de ,,bisericd” pentru a se define pe sine, sublinia responsabilitatea participarii cucuror membrilor ei. Nu putem uita fapcul ca, apartinem Bisericii ,universale”, care cuprin- de toate, intreaga ,umanitate”, intreaga viati. Noi, ortodocgii, aecentuim traditia Bisericii Primare, potrivit careia, cand se face referire la Biserica »universala” a unui orag anume, se intelege ,,Biserica” care este constituita gi se constituie prin sinaxa euharistic’. Precum Hristos intreg este present in taina Dumnezeiestii Euharistii, la fel si Biserica, Trupul Lui tainic, este deplina in ,universalitatea” locala a Bisericii. Aceasti poritie fundamental insi, nu anuleaz4 un’alt mare adevir. Acela ca, perspectiva Apostolilor, dintru inceput, a fost raspandirea Evan- gheliei ,pana la capatul pamantului”, aceea de a invita toate popoarele si intre in Biserica. ,Drept aceea, mergand, invafati toate neamurile...” (Mt. 28:19). Nimeni nu este exclus. Nici o Biscrica local nu are dreptul sa sc bucure, in mod individual, de tradigia crestina, sinandu-o, in mod exclusiv, ca pe un tezaur al ei, propriu. Responsabilitatea fundamentala a fiecarei Biserici locale ,,universale” ramane trairea si oferirea deplina a tradigiei, in mod irenic, insa decisive, in perspectiva ,universalitatii”, Cuvantul ortodox a fost la inceput un adjectiv: ,Biserica Ortodoxa Soborniceasci”; adica, o Biserica, cu adevarat, ,universala”, cu dreapta slivire, cu dogma autentic’, in cele dowd sensuri la care ne-am referit anterior. Intelegerea acestor doua aspect ale ,universalitatii” Bisericii noastre, trebuie studiata si evidengiaté mai mult. Este vremea si triim apostolicitatea Bisericii intr-un mod mult mai consistent, nu doar punand accentual pe succesiunea apostolic, ci triind di- namismul apostolic si congtiinya de sine a Bisericii, consolidand mentalitatea apostolici si responsabilitatea apostolicd a tuturor credinciogilor. Marturisind credinga noastri in Biserica cea ,una, sfanti, soborniceasci si apostoleasc’”, ne declaram, in acelasi timp, responsabilitatea de a participa la misiunea ei. 215+ Arhiepiscopul ANASTASIE De vreme ce, Biserica este ,Hristos extins peste veacuri”, avem obligatia de a continua lucrarea Sa mantuitoare, de reformarc a intregii umanicigi Misiunea ortodoxa nu poate si fie individualista. Este personal si ,biseri- ceascx”. Se afla in comuniune organic’ cu ‘Irupul lui Hristos, Biserica, cu roti cei care se impartasesc, cu tofi cei care sunt insetagi dupa iubirea acestui Trup, in cele din urma, cu togi cei creati dupa chipul lui Dumnezeu. Centrul spiritualitatii si misiunii ortodoxe il constituie Dumnezeiasca Euharistic, prin care devenim un trup cu Hristos. $i participand la viata Lui, participam Ja misiunea Lui. ,A fh” in Hristos, nu se exprima printr-o evadare mistica sau emofionala, este, mai degraba, 0 pasire pe aceagi cale pe care Ela mers. ,Cine zice ci petrece intru El dator este, precum Acela a umblat, gi el aga si umble” (I In. 2:6). c. Luand parte la misiune, participam la un. plan dummexeiesc, care se afl in desfigurare si are dimensiuni cosmice. Deja ne migcim in vremea eshatolo- gica. Prin trimiterea Duhului Sfant gi intemeierea Bisericii, si prin prezenta Lui continua, a inceput o migcare de transfigurare a vierii umane, care inalgé umanitatea si transfigureazi universul. Misiunea constituie premis& a venitii Imparitiei. ,Si se va propovadui aceast4 Evanghelic a imparatiei in toata lumea spre mérturic la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul” (Mt. 24:14). Judecata finali insa, este un eveniment universal. ,.Si se vor aduna inain- tea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de algii, precum desparte pas- torul oile de capre” (Mt. 25:32). In timpul eshatologic, toate au. dimensiuni eshatologice. Elementul fundamental rimane surprinzator, ingenuncherea realititilor acceptate in mod conventional. Avit cei care au facut cele bune, ct si cei care au facut cele rele, nu s-at fi gandit ca, criteriul gi fundamentul judecitii ar fi identificarea lui Hristos - Judecitorul cu cel smerit si sérac de pe pamant, cu care El Se identifica pe Sine. Adevarat zic voua, intrucat agi cut unuia dintre acesti fragi ai Mei, prea mici, Mic Mi-ati facut” (Mt. 25:40). Sprijinirea celor saraci si in suferinga este, cu adevarat, intalnire cu Domnul, Care a suferit pentru noi. Aceasta perspectiva face eshatologia crestina si fic neincetat revolugionari, misionara i actuala in orice vreme. Potrivit gandirii si tradigiei ortodoxe, intreaga lume e condusa spre transfigurare. intregul univers a fost chemat sa intre in Biserict, si devind 216MISIUNE PE URMELE LUI HRrisTos Biscrica a lui Hristos, pentru a fi transfigurat la sfargitul veacurilor, in {m- paratia cereasca a lui Dumnezeu. ,,Biserica este centrul universului, spatiul in care destinul lui ¢ determinat in mod decisiv’". Ideea, dezvoltata in principal de catre Paringii greci, cum ca persoana umané trebuie si asume intreaga lume in ascensiunea ci spre Dumnezeul personal, defineste si extinde respectul ortodox specific, nu doar pentru fie- care persoana umani, dar si pentru intreaga creatie. Toate vor fi recapitulate in Hristos (Efes. 1:10). Toate isi vor afla propria ratiune, care este Hristos: Cele din cer gi cele de pe pamant”. La aceasti taind a lui Dumnezeu par- ticipim cand lucrim in chip misionar, Aceasti perspectivi ne elibereazi de orice pietate individualista, de orice tendinyé de a marginaliza nevoinya apostolica si oferd misiunii o perspectiva eshatologica, universala. 2 In Evanghelia dupi Marcu, misiunea se leagi mult mai invens de »intreaga lume” si de ,intreaga creatie”. , Mergeti in toati lumea gi propo- vaduigi Evanghelia la toata fapcura” (Mc. 16:15). ,.Aceasta lume” ¢ datoare Biserica sa a ia serias in considerare si sit-i studieze in continuu evolugia, ca si dinamica ci multiforma. a. Prin putcrnica constiinyd istoricd, care caracterizeaza Biserica noas- tra, multi ortodocsi suntem adesca indreptagi spre trecut. Dimensiunca eshatologici insi, pe care am amintit-o anterior, rimane o dimensiune fundamentali a mostenirii teologice ortodoxe. Ne raportim in continuu, la Cel care este Cel ce este, Cel ce era $i Cel ce vine, Atottiitorul” (Apoc. 1:8). In continuu, viitorul trebuie si constituie, de asemenea, pentru noi, un cadru fundamental de viziune. In cadrul unei astfel de perspective, se impune o serioasa cercetare teologica asupra noii civilizayii care ne apare, ca si a noilor mijloace de comunicare, care conecteazi umanitatea gi contribuie la intrepatrunderea gandurilor, constatirilor si tradigiilor, E imperios necesar si studiem gi si facem fafa cu serivzitate, revolutiei teribile care impinge umanitatea din ™ Vladimir Lossky, Théologie mystique de 'Eglise d'Orient, Paris 1944, p. 175. Potrivit lui O. Clément, ,Biserica, ca tain a Euharistici, ne ofera cunoasterea unui univers creat cu scopul de a deveni, ca intreg, cuharistic’, H GeoAoyia peta tov Bavaro Tov Oeow, AGrva 1973, p. 118. 217+ Arhiepiscopul ANASTASIE vechea era industrializata spre o cultura universala electronica, spre 0 soci- etate mondiala a interdependentei. Vechea trecere de la ,,cuvantul rostit” la ,cuvantul scris”, a creat posi- bilitati teribile umanitatii, pentru pastrarea de cunosting’ si experienga sia accelerat, in mod decisiv, progresul si dezvoltarea umanitatii. Noua trecere de la ,cuvantul scris” la ,cuvantul electronic”, a deschis infinite posibilitati acumularii de cunoastere universala noua si de creere a unci noi inteligenge umane. Fvanghelia trebuie si joace, de asemenea, un rol fundamental in noua cultura care vine. Strans legat de aceasta perspectiva este noul mod de viata experiat itt marile centre urbane sau metropole. Locuitorii oraselor ajung la aproape jumiatate din populatia pamantului (1987). Exist 3.050 de orase, care aut peste 100.000 de locuitori si in jur de 296 de ,metropole” a ciror populagie ¢ estimata la miliarde’. in acelasi timp ins’, cu studiul modalititilor prin care se va realiza raspandirea Evangheliei sperantei, in aceste noi situatii si in aceasté noua limba, se impune necesitatea intelegerii reale a nailor probleme existentiale; pe care le impun: ateismul contemporan, agnosticismul si absorbirea de ac? tivitdgile pamantesti zilnice, care impinge la umbra indiferengei orice interes spiritual. Obligatia noastra fundamentala o constituie dialogul responsabil si serios cu curentele contemporane de gandire, care dau forma rezultatelor stiintelor pozitive. fn multe situatii, conducerea Bisericii s-a limirat la un rol Iiturgi¢, regional si a fost indiferenta la apropierea de intelectuali si de artisti, care sunt mult mai receptivi la vibratiile curentelor gi ideilor moderne, si astfel, prind radacini, transmit si creeaz4 noi idei prin arta lor. E 0 zon’ dificila gi € nevoie de o deosebiti sensibilitate, judecati, speranta si ribdare. fn orice caz, Biserica nu poate fi indiferenca la aceasti zon de preocupare. Cuvantul vietii, libertitii, dreptigii, sperangel, pe care il duce peste veacuri, trebuie si ajungi, in mod dinamic, in gindirea gi in inima celor mai nelinistiti problematizati fii ai ei. " D. Barrett, ,Annual Statistical Table on Global. Mission:1987”, International Bulletin of Missionary Research 11 (1987), p. 24. 218MISIUNE PE URMELE LUT HRISTOS b. De vreme ce’ planeta noastra devine o metropola, in care crestiniil constituie o minoritate din populatia lumii, mai putin de o treime, nevoia unitatii crestine si a dialogului cu oameni de alte convingeri religioase, dobandeste noi dimensiuni si o noua intensitate. Mult mai directa si impcrativa, cu adevarat, este obligatia fundamen- tala de apropicre a crestinilor'>. Noi, crestinii, suntem acum constienti, c4 nu ne putem oferi marturisirea, intr-o maniera convingitoare, atata vreme cat suntem divizati. Reconcilierea si unitatea cregtinilor are dimensiuni misionarc si repercursiuni directe. O prioritate imediati pentru ortodocsi 0 arc colaborarca si mai apropiata cu vechile Biserici ale Africii i Asiei, a celor care au trait de-a lungul istoriei, fiind fidele doar primelor trei Sinoa- de Ecumenice. Acestea sunt Biserici ale eroismului si martiriului, care au supravietuit in chip minunat, in ciuda conditiilor teribile cArora a trebuit si le fac fapa secole de-a randul. $i astizi constituie plimani esengiali pencru transmiterea Evangheliei in Asia si Aftica. Ultimele decenii au aratat cA noi, ortodocsii, avem posibilitatea gi obli- gatia de a contribui decisiv la dialogul intercrestin, cu bogayia experientei noastre teologice de douazeci de veacuri, in diferite contexte istorice gi sociale. De asemenea, participarea noastra la conferinyele si consultarile co- respunzatoare ale Consiliului Mondial al Bisericilor s-a dovedit a fi roditoare nu doar pentru ceilalti, dar si pentru noi, datoritd noilor noastre introspectii in propriile noastre probleme teologice, ca sia noilor teme provocate. de experiensa, succesele sau greselile altora. in cele din urma, in cadrul noului dialog inter-religios, care deja a in- ceput, avem ocazia unei altfel de ,mirturii ortodoxe”, printr-o dezvoltare pozitiva, profanda a teologiei si experiengei Bisericii noastre, care adesea ajuta la depisirea pozirilor unilaterale, care s-au dezvoltat in gandirea gi ethosul altor Biserici. Studiul serios al religiozivatii este pentru lucrarea misionara general, ceea ce este-matematica pentru dezvoltrea stiingelor 8 HA. BovaAyagain, ,leQanooToAt Kat evorns ef ENoIpEws BEOAGYUEr|C”, Tlopev@évtec 7 (1965), p. 4-7, 31-32, 45-47. A. Yannoulatos, ,Réflexions d'un Ortho- doxe sur la cooperation interconfessionnelle en la Mission”, 40e Semaine de Missiologie de Louvain, Louvain 1970, p. 101-110. J. Meyendorf, Unity and Mission”, Worldmission, 26 (1975). nt. 3, p. 39-42. 219+ Athiepiscopul ANASTASIE fizice. In completare, ortodocsii, prin experienya neputingelor sia incercari- lor trecutului, contrabalansim acuzaria facuti adesea, de cdtre adeptii altor religii, impotriva crestinismului, cum ci a fost agresiv si colonial. Cregtinii Bisericilor risiritene trebuie si ofere, ca si contrapondere la presiunile si greselile care provin din cregtinismul apusean, greutatea propriei noastre experiente, si a propriului nostru martiriu, tn lunga istorie de incercari si presiuni din partea statelor musulmane si a populagiilor majoritare (Asia Mica, Balcani, Egipt, Siria). In legatura cu ingelegerea teologic’ a religiozicatii necrestine, din perspec- tiv ortodoxd, ma voi limita" s4 subliniez faptul cd, potrivic istoriei biblice, s-au facut cateva ,legiminte” intre Dumnezeu si om, in perioade de timp indeparrate. $i acestea, nu inceteazi si-si pastreze importanfa si vitalitatea lor. Primul s-a facut cu Adam si Eva, reprezentangii intregului neam omenesc. Al doilea, cu Noe si cu noua umanitate care s-a salvat de la potop (Fac. cap. 8). Al treilea, s-a ficut cu Avraam (Fac. cap 12), pirintele unei nagiuni, care avea si joace un rol fundamental in planul lui Dumnezeu de mntuire a intregii lumi. LegimAntul ultim si decisiv, , Noul Testament’, s-a realizat in persoana lui lisus Hristos, Noul Adam. Tori oamenii creati dupa chipul lui Dumnezeu, se afl intr-o relagie cu Dumnezeu, printr-un legimant. Recunoscand prezenta unor valori reale existente in convingerile religi- case ale altora, inca si a ,seminyelor logosului (ratiunii)” (spermatikos logos), acceptam, de asemenea, faptul cd acegtia au anumite posibilitati, in ceea ce priveste o noua inflorire, in interiorul lor. Iustin Martirul si-a concluzionat “ Veni mai multe asupra acestei teme la L, Filippidis, Religionsgeschichte als Hei- Lesgeschichte in der Weltgeschichte, Atena 1953. N. Arseniev, Revelation of Life Eternal. An Introduction to the Christian Message, Crestwood, N.Y. 1965. G. Khodre, , in a Pluralistic World — The Economy of the Holy Spirit”, The Ecumnical Review, 23 (1971), p. 118-128. A. Yannoulatos, Various Christian Approaches to the Other Religions (A Historical Outline), Atena, 1971. Idem, ,Emerging Perspectives on the Relationship of Christians to People of Other Faith. An Eastern Orthodox Contribution”, Jnternatio- nal Review of Mission, 77 (1988), p. 332-346. Idem, Taykoomotnta Kat OpBod08ia, Ed. Alkritas, 2004 (a V-a editie). Ioannis Karmiris, .H rearykoopuotme tC EV XQwote owning”, Ipaxtixd tas Axabnuiac AOnvav, 1980, vol. 55, Atcna 1981, p.261-289. Idem, JH owmngia twv extés ths BexAnotas avOgdnev tov Gov”, Mpaxtexa apc Axadnuiag A@nvav, 1981, vol. 56, Atena 1982, p. 391-434. 220MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTOsS scurta sa referire la ,,simanta ratiunii”, cu un principiu fundamental, care, in mod paradoxal, nu e subliniat in mod suficient de catre cei care se refera la pozitia lui. Accentueaza diferenga dintre ,simanga” si realizarea plinicagii vietii, care se afla in aceasta. De asemenea, distinge intre ,,putere” intrinse- c4 si ,har’”. ,,Pentru ca, o simanga de ceva, un prototip dat potrivit puterii intrinseci, nu ¢ acelasi lucru cu aceasta, cu harul prin care se realizeaza transformarea $i imitarea (Iui)”">. sok Sa concluzionam, repetand anumite pozitii fundamentale ale noastre: in cdutarea umani existentiald de astazi, trairea crestin ortodoxa gi ethosul ortodox, concentreazi o bogitie unici pentru neamul omenesc. Misiunea noastra este s4 o asimilam, si o traim, s4 o dezvoltim intr-un mod creativ, tn cadrul noilor condigii care apar. Pistrind intotdeauna antenele noastre sensibile la mesajele pe care ni le di lumea — sau, mai bine, Dumnezeu prin lume gi creatie, care sunt ale Lui —studiindu-le cu seriozitate si realism, sun- tem chcmagi sa ne reevaluam neincetat pozitia si viata, in cadrul perspectivei triadologice, eclesiologice si eshatologice. Misiunea, ca gi orice altceva in viaga ortodoxa, nu se realizeaza doar in numele Taralui, i al Fiului gi al Sfantului Duh’, ci, in primul rand, este o participare la viata de iubire a Sfintei Treimi, cu toata puterea existentei, pdin tot sufletul, din toata raiunea, din tot cugetul”. Constituie un strigit pentru actiune, pentru implinirea voii lui Dumnezeu ,,precum in cer, asa si pe pamant”. Misiunea este exprimare (expresie) fundamental a consti- ingei ortodoxe de sine. Permiteri-mi si subliniez o pozigie fundamental’, pe care o subliniem de 25 de ani: indiferenta fagd de misiune inseamna negare a Ortodoxici. Misiunea ortodoxa — interna sau externa — este prin firca ci ,cclesiala/ bisericeasci”. Nu poate fi inteleasi ca activitate individuala sau de grup, rupta de Trupul lui Hristos. Cati o slujesc pe aceasta (misiunea), slujesc Biserica, reprezinta Biserica, rispandesc viata bisericeasci. Nimeni nu se mantuieste singur, nimeni nu oferi mantuirea in Hristos, de unul singur. Se mantuieste in Biserica, se nevoieste in Biseric, si tot cea ce oferi, o face in numele ei. 5 Tustin Martirul gi Filozoful, B’AnoAoyia, 13, PG 6:1-3. (Vezi mai multe despre acest subject in cap. 12 al prezentului volum). 221+ Arhicpiscopul ANASTASIE Tot ceea ce Biserica are, are spre folosul intregii lumi. O radiaza si o oferd, transfigurand toate”. ,intreaga lume’, ,,intreaga creayie”, nu doar cea umani, ci intreg universul, participa la restaurarea care s-a infaptuit in lucrarea mantuitoare a lui Hristos, gi isi giseste destinatia ei, slivindu-L pe Dumnezeu. Misiunea este prelungirea (extinderea) iubirii Dumnezeului Treimic, pentru transfigurarea in iubire a intregii lumi.