2 Nil AERATED Ortodoxie si misiune (1964)* Parte a unui-rapore sustinut la Adunarca Generald a Tineretului Ortodox, _Syndesmos”, Kuopio, Finlanda, 28-30 iulie, 1964. A fost publicat ca * ,Ortho- doxy and Mission”, St. Viadimir’s Seminary Quarterly 8 (1964),:p. 1139-1148, cu o noth editoriala: El ilustreaza cu maregie cresterca sensului responsabili- tapi misionare in randra generagic a liderilor tineretului ortodox din Europa”. + In limba francezi: ,Missions Orthodoxes”, Parole et Mission, 8 (1965), Paris, p. 5-18. ¢ In finlandeza: ,Ortodoksisen Kirkon lahetystyoe”: Aamun Koitto, joensuu 1964, p. 234-239. * In suedeza: ,Grekisk-ortodoxt Kyrko-mission- staenkande”, Svensk Missionstidskrifs Uppsala, 53 (1965), p. 15-27 (trad. B. Sharpe). * ‘Iraducere liber in greact: Advapopia yi THY TepartootoAr onuaiver apvnon tH¢ OpBodogiac, ArnootoAuKy Atakovia, AOriva, 1971, 1973 (ed. a treia), « In germana: Eine Kirche erwaecht zur Mission. Repu- blicare din Yabrbuch Evangelischermission, Hamburg, 1970. »Mission aus der Sicht eines Orthodoxen”, Newe Zeitschrift fur Missions-wisienschaft — Nouvelle Revue des sciences missionnaires, 26 (1970), p. 241-252. + IepartoatoAn ota ixvn tov Xpiotov. OeodoyiKés pedétes Kat opsdicc, A@ryva, 2007. 48[ae da marturie despre faptul.ci a fost intotdeauna vie in Biserica Ortodoxa constientizarea chemarii Bisericii la misiune. Totugi, ragiuni cxterne, ocupatia de citre curci a Balcanilor si Greciei, care a durat patru sute de ani, dominatia comunismului in secolul al XX-lea, emigratia in alte tari, unde dominau alte conceptii religioase, i-au determinat pe ortodocsi ~ pentru a-si mentine credinga — sd se inchid& pentru un timp in ei ingigi si sd constituie, pana la o anumitd limita, comunitaqi inchise. Aceasta tactic’, de inteles si necesara poate, a devenit cu timpul obisnuing’ si adesea a luat forma de izolagionism. fnsi la mulgi oameni s-a menginut deja convingerea c& indiferenta sau stagnarea, in ceea ce privegte misiunea universal, echi- valeazi cu o dezicere de Ortodoxia insisi. A, MISIUNEA: DATORIA DE NETAGADUIT A ORTODOCSILOR 1. Universalitatea si apostolicitatea constituie elemente esentiale ale eclesiolo- Siei ortodoxe. a) ,Cred intr-una, sfanta, soborniceascd $i apostoleasci Bisericy” tepetim neincetat aproape la toate slujbele cultice. Acesta este angajamentul pe care, inaintea consacririi lor, episcopii trebuic si il faci: public. Cum este, asadar, posibil, pentru credincios, si in mod deosebit pentru cleric, sa judece sau sa hotarasca, gandindu-se in mod exclusiv la eparhia ,sa”, doar la nevoile »lui”? Perspectiva unitard a Bisericii celei una si nevoile ci integrale sunt cele pe care trebuie si le avem intotdeauna inaintea ochilor. Inchiderea de sine in vale noastre” si indiferenya fax deceilalgi. denova faptul ca credinga noastra in Biserica cea una este redusi doar la o formalitate verbali. Ori de cite ori ne referinn la Biserica noastra” ;daci dorim cu adevarat si trim ca ortodocsi, ne e de folds sine gindimila Biserica care sc intinde de la 49+ Arhicpiscopul ANASTASIE un capat la un alt capat al lumii”, cum spunem in Anaforaua Dumnezcicstii Euharistii (Liturghia Sfantului Vasile cel Mare). Nu exista Biserici Ortodo- xe diferite, precum Biserica Greciei, Biserica Rusiei, Biserica Romaniei, a Japoniei, a Ugandei, ci 0 Bisericd Ortodoxa, Biserica ,care este in” Grecia, in Rusia, in Romania, in Uganda (cf. ,Biserica lui Dumnezeu care este (in) Corinv”, I Cor 1:2 si I Cor 1:1); Biserica, care trebuie s se extinda oriunde. Ortodoxia nu e o confederatie de Biserici, ci Biserica ,cea una, sfanta, sobor- niceasca si apostoleasc’”, cireia Domnul i-a incredintat continuarea lucrarii Sale mantuitoare, mantuirea intregii lumi in dimensiunile ei reale. Biserica este APOSTOLICA nu in mod simplu, datorita succesiunii ei apostolice, ci deoarece mentine flacira apostolici si zelul propovaduirii Evangheliei ,la intreaga creagie” (Mc. 16:15) si pentru cA isi hrineste membrii, astfel incat acestia si devina ,martori (ai lui Hristos) in Ierusalim gi in toaci Iudeea si in Samaria gi pind la marginea pimantului” (Fapte 1:8). b) Constientizarea faptului ci Biserica este ,Trupul Lui, plinirea Celui ce plinegte toate tneru tori” (Efes. 1:23) i ck planul lui Dumnezeu este ,ca toate s4 fie iaragi recapitulate (unite) in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant, toate intru El” (Efes 1:10), tl responsabilizeaza pe credincios si se clibereze de provincialism si gandire ingusca, astfel incdt si poatd wai cu doringa arzatoare si rugaciune in perspectiva recapitularii tuturor in Hristos. Aceasta doringa arzatoare nu poate ramane, in mod simplu, la suprafata, ca sentimentalism si anticipare, ci e exprimata ca participare activa la o chemare vie, la continuarea dezvoltarii , Trupului tainic al lui Hristos”. Astfel, misiunea universala, ecumenica, din punct de vedere ortodox, nu € cu nimic mai putin decat rezultatul imcdiat al unui articol fundamental al Crezului si al intelegerii fundamentale a Biscricii. Daca Ortodoxia nu imbratigeazd aceasta perspectiva a universalitatii Bisericii — si nu ezitam sa © spunem — se neaga in mod simplu pe ea insasi. 2. Ortodoxie — Inviere — Misiune, E, greu sa ingelegem Ortodoxia auten- tica in afara unui demers viguros pentru misiune universali, pentru ci ne este imposibil s4 ne imaginim o Ortodoxie care si nu fie focalizati asupra Invierii lui Hristos. Invierea gi misiunea universald se leagi in mod profund. Porunca pentru misiune este direct legati de biruinya lui Hristos, prin Invi- 50MISIUNE PE URMELE LUI HrisTos erea Sa. Faptul ci I s-a dat ,toatd puterea, in cer si pe pamant’” (Mt. 28:18) trebuie si fie marturisit ,la intreaga faptura” (Mc. 16:15). Inainte de Inviere, inaince de infaptuirea operei de mantuire, ucenicii nu aveau permisiunea de a trece granitele lui Israel. ,In calea paganilor si nu mergeti, gi in vreo cetate de samafineni s& nu intrati” (Mt. 10:5), i-a sfatuit Tisus. Inst dupa Tnvierea Sanu le mai permite si isi ingrideascd mirturisirea doar tn cadrul acestor granite. , Mergeti gi invitati toate neamurile” (Mt. 28:19. Cf. Fapte 10:1-48 si 15:7-8). fnvierea Domnului este punctul de pornire pentru extinderea misiunii din Israel spre intreaga lume. Cei care continua si se migte doar in cadrul limitei lui Israel — chiar si in noul Israel al harului = sunt ca si cand ar trai inainte de inviere. Orientarea tainei mAntuirii este in chip minunat exprimata in versetul care electrizeaza Biserica, in Vecernia Sambetei, inainte de Pasti, ~A inviat Domnul, judecind pamntul, ci Tu stapanesti in toate neamurile”. Invierea constituic axul fundamental al cultului ortodox si, in acest cadru, imnologia ortodoxa —a perioadei Penticostarului, ca si a Vecerniilor de sambata sia Utreniilor—o mirturiscste ca centralitate prin-excelengiva intregii mantu- iri a umanitagii gi descrie folosul misiunii, care izvorigte din acest eveniment istoric unic. Textele evanghelice care se refer la porunca: ,,.Mergeti, agadar” se citesc foarte des, in mod deosebit la cele mai semnificative sarbatori (Mt. 28:16-20; Mc. 16:9-20, Le. 24:36-53, In. 20:19-31 si Fapte 1:1-8). Este, asadar, o adevarata mirare, cum este posibil ca cineva si'gandeasci, si cante, si trdiasc4 arat de intens Invierea gi si ramani lipsit devel in fara chemirii la misiune universal, care este atat de indisolubil legati de aceas- ta. Cum pot ortodocsii si mrturiseasc& invaritura despre Inviere, daci, in constiinta credinciogilor, responsabilitatea proclamirii triumfului lui Hristos — mantuirea firii umane — ,la toate neamurile” este absenta? 3. Spiritualitate ortodoxa: ,,Fiinta in Hristos” si misiunea. a) Apostolul Pavel, dup’ intilnirea cu Hristos cel inviat, la inceput s-a retras pentru cativa ani in desertul arab, ins’ dupa aceasta pregatire a gasit ca imposibild ramanerea doar intr-un singur loc pentru a medita la Acesta si a-L slavi. Relagionarea sa cu Domnul cel Viu a fost ait de cutremuritoare, incat neincetar fl stimula la noi misiuni, la noi sfere de activitate. ,,Caci daca ves- St+ Arhiepiscopul ANASTASIE tesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sté asupra mea datoria. Caci, vai mie daci nu voi binevestil? (I Cor 9:16), le scria cregtinilor din Corint. Patosul sau pentru misiunea catre neamuri.nu poate fi atribuit unei simple tendinge de extrovertire pentru a scdpa de’ incercirile lui Israel, gi nici iluziei cA lucrarea misionara de acolo s-ar fi implinit. In mod clar, a cunoscut” prin descoperire ,,taina lui Hristos” (Efes..3:2-3), cd ,neamurile sunt impreund mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreuna partasi ai fagiduingei, in Hristos lisus, prin Evanghelie” (Efes. 3:6), si, in consecinta, intelegea perfect cand spunea: ,Dator sunt gi elinilor si barbarilor si invagagilor si neinvaratilor” (Rom. 1:14). Simtea cA trebuie sa impartaseasca impreun cu alti pretiosul dar pe care |-a primit, adicd expericrea personala a lui Hristos cel Inviat, ,,viaga in Hristos”. Accasta viata in Hristos, carc cuprindc totul, pe care a cxprimat-o — intr-un mod proverbial — ca ,m-am ristignit imprcuna cu Hristos; si nu-cu mai traicsc, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2:20), defineste spiritualitatea Apostolu- lui Pavel gi ar trebui sa fie sursa si criteriul spiritualitatii ortodoxe, potrivit traditiei ortodoxe de veacuri. b) Porunca Domnului: .Ramaneti in Mine gi Eu in voi... daca paziti poruncile Mele, veti rimane intru iubirea Mea” (In 15:4 si 10) rimane sco- pul principal al spiritualitatii vietii ortodoxe. Astfel, ,a ramane in Hristos” inseamni ci incercim si gandim, sa simtim gi s dorim precum Hristos. De asemenea, inseamna ci avem ,,mintea lui Hristos” (I Cor. 2:16), cd ne raportim la ceilalti cu ,,afectivitatea lui Hristos” (Filip. 1:8)-si ca intreaga noastrd existenya se afl4 inradacinata in profunzimile iubirii Lui. Sa ne gandim, asadar, pentru putin, cum vede Domnul nostru lumea. Ar fi putut orizontul Sau si se limiteze la oragul nostru, la neamul nostru, la aga-zisa lume cregtina”? Nu ,a facut dintr-un singe tot neamul omenesc” (Fapte 17:26)? Nu vrea ,ca toyi oamenii... si se mantuiasca si la cunostinta adevarului si vind” (I Tim. 2:4)? Nu Se intereseaz4 de milioanele de oa- meni care triiesc ca ,strdini de asezimintele figiduingei, lipsigi de niddejde si Riri de Dumnezeu, in lume” (Efes. 2:12)? Cu siguranyi, il determinam pe apostol sa repete inca o data: ,Unii nu au cunostinga de Dumnezeu; 0 spun spre rusinea voastra” (I Cor. 15:34). Toate acestea ne marturisesc, cu siguranga, cd nu s-ar putea cineva raporta cu o inimé rece gi indiferenta la 52MISIUNE PF URMELE LUI HRisTos drama instrdinarii umanitapii de Dumnezeu, daca cu adevarat doreste ,si ramana in Hristos”. In cele din urmna, concepfia noastri despre misiune, intr-o perspectiva globala, nu poate fi mai putin decat intoarcerea inimii noastre spre lisus, astfel incdt si putem trai cu adevirat ,,rimAnerca in Hristos”. Aici se afla adeviratul imbold al misiunii. Credinciosului constient ii ¢ de folos sa aiba netncetat in mintea lui evanghelizarca intregti lumi. Nu poate sa gandcasca contrar mintii lui Hristos. Nu poate si iubeasca intr-un mod diferit de cel al Domnului sau. Nu poate sa ia hotarari pe criterii care difera de cele ale Evangheliei. Considera ci nu existé un dar mai pretios pentru om decat adevarul pe care |-a revelat Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, el simte cd oa- menii care suferd cel mai mult de nedreptate in vremea noastra sunt aceia care sunt privati de Cuvint. El simte mai departe cA .cinstea” si ,iubirea” lui nu pot fi aurentice, daci nu incearci ceva concret — ceea ce poate face cel mai bine inspre aceasti directie. Interesul sau fati de misiune are 0 astfel de pozigie in inima sa, incat nu fi este cu putinta sa faci ceva in’ mod diferit. Izvoragte din cuvancul Domnului: ,Daci Ma iubiti pe Mine, paziti poruncile Mele” (In. 14:15). ,Cel ce are poruncile Mele gi le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal’ Meu si-l voi iubi si Eu gi Ma voi arata lui” (In. 14:21). Omul care iubeste $i este iubit se supune intregii Evanghelii, pentru ci doreste si tréiasci in Hristos. B. ELEMENTE DISTINCTIVE FUNDAMENTALE ALE MISIUNII ORTODOXE Existé multe aspecte care ar trebui si devina obiectul studiului arent in efortul misionarismului ortodox, care sé afli doar la inceput (1964). In cadrul acestei succinte prezentari ne propunem si evidengiem anumite elemente distinctive fundamentale, care trebuie si caracterizeze aceasta revigorare misionara. 1. Expresie a pocaingei si interes al intregii Biserici. a) Adesea se exprimi opinia c&, de vreme ce avem atatea probleme acasi, lucrarca misionara in locuri indeparyate este ,,un aspect de lux”. Din contra, noi credem ci c un 53+ Arhiepiscopul ANASTASIE aspect de pocdinra gi priveste fiecare comunitate ortodoxi, ca gi pe fiecare credincios. Deschiderea gi largirea orizontului nostru nu sunt mai putin importante progresului nostru duhovnicese decat sunt nevoii oamenilor care primesc misiunea. E un aspect de pocdinyd — 0 schimbare a gandirii sia faptei, potrivit unei porunci fundamentale.a Domnului si Traditiei ortodoxe autentice. Nu am putut niciodata s4 ne debarasim de probleme interne gi nici nu urmeaz4 vreodata si se intAmple aga ceva. Cand Apostolii au mers ,la neamuri” (adica la inaintasii nostri), problemele Bisericii din Palestina era departe de a fi solugionate. Sfantul Atanasie cel Mare, Sfancul Ioan Hrisostamul si Sfintul Fotie se confruntau cu mari probleme in cadrul Biscricii, ins acest aspect nu fi impiedica s& arate un interes personal deo- sebit fata de increstinarea altor zone. Problema interna cea mai serioasa este daca suntem pregititi ,,s4 le tinem pe toate” din cele.cAte Domnul ,,ne-a poruncit noua” (Mt. 28:20), sau daca ne vom crea propria interpretare a Evanghelici, adaugand si dand la o parte porunci, potrivit propriei noastre conceptii $i nevoi contemporane. Este clar c& in fiecare tara exist astazi un camp larg pentru activirare misionara. Ins Dumnezcu ne cheami nu in mod simplu spre cei care au nevoie de noi, ci spre cei care au nevoie mai mare de noi. Ca slujitori ai singurului Domn al acestei lumi, noi trebuic sé cautam in mod constant si descoperim in ce loc gi in ce mod, coneret, putem sa-L slujim mai bine. b) Problema nu este sa cream, in mod simplu, cateva grupuri misionare, Intrebarea este: In ce mod intreaga Biserica poate sa fie insufletita de aceasta viziune misionara universala? Participarea fiecirui credincios trebuie si fie ciutata cu aceeasi staruinta si intensitate precum participarea sa la cult. Trebuie ciutata (privitd) ca o consecinya a ,,Crezului” pe care el, in mod continuu, il marturiseste. Tori pot s& ajute, cu totii avem responsabilitate in acest sens, ca membri vii ai aceasta ar trebui si constituie mottoul. Forma concreti a ajurorului € un aspect de organizare. Este urgent sa se stabileascd o zi sau o saptimana speciala, dedicata in fiecare an misiunii, in toate Bisericile Ortodoxe, pe parcursul careia constiinta misionara a poporului ortodox va fi stimulata prin predicare, 54MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS rugaciuni si eforcuri de strangere de fonduri. Un accent deosebit trebuie pus pe rugaciune si pe contributia financiara care provine din jertfi personala. c) In acest efort misionar, trebuie ciutatd colaborarea tuturor Bisericilor Ortodoxe. Este imposibil ca Orvodoxia si se ofere in mod separat (scindat) intr-o lume care devine o vecinatate globala. Subieccul prezinti, desigur, multe dificultati interne. De aceea, trebuie si inaintim spre o abordare mai sistematica si mai sustinut’ a problematicii, mai degraba decir si o neglijam. Colaborarea interortodoxa, in multe domenii, este deja o realitate dacitoare de speranga. 2. Asumare, si nu in mod simplu adaptare. a) Critica sustinuta, in anumite situagii justificata, s-a facut in trecut vizand actiunea multor misionari de a intemeia colonii spirituale sau anexe la propriile lor Biserici, mai degraba decat sa creeze Biserici noi, vii, inridacinate in sufletul si viata oamenilor, Traditia ortodoxa a fost, cu privire la acest aspect, din fericire, foarte clara: Respect sincer fata de identitatea persoanelor si popoarelor si sfingiren elemen- telor lor caracteristice deosebite, astfel incat st poata deveni cu adevitrat ei ingisi. Aceasta s-a intamplat cu increstinarca Etiopici si a lumii slave, la fel au trudit si misionarii ortodocsi ulteriori, la neamuri mari (de ¢xemplu, Nikolai Kasatkin in Japonia) sau la mici triburi primitive (precum-Innocent Veniaminov cu aleutii din Alaska). Aceste tactici nu au fost o emanatie a ratiunii umane. Mai degraba, a fost vorba de o consecinti teologica pentru raspandirea evenimentului ca El, Cel care a fost trimis de Taral,.ga locuit intre noi” (In. 1:14) gi S-a unit cu umanitatea. , {ntruparea” ,Cuvantului” lui Dumnezeu in limba si in tradigiile unei pari constituic principala lucrare a fiecdrui misionar ortodox. Evenimencul Cincizecimii (Fapte 2:6-11), in timpul caruia sfiecare a auzit vorbindu-se in propria sa limba” despre ,,lucrarile minunate ale lui Dumnezeu”, ramane fundamentul tacticii misionare. Traducerea’ Sfintei Scripturi sia Sfintei Licurghii in limba fiecdrui popor a fost tradigia neintre- rupta a Bisericii Rasaritene. Misionarii rusi (cum deja.am observat) au urmat acceasi modalitate si au facut traduceri in limbile celor mai mici triburi din Siberia, din Peninsula Kamchatka si din Alaska, Cand, pentru o perioada de timp, aceasti metodi de lucru a fost neglijava, efortul misionar a stagnat. 55T Athiepiscopul ANASTASIE “Exemplul lui Nicholas Iminski este foarte concludent. El a pus la dis- pozigia misiunii lucrarea si roadele stiingei, ale lingvisticii si ale etnologiei pentru a sprijini descoperirea celor mai eficace metode de apropiere de triburile primitive si traducerea Noului ‘Testament tn propria lor limba. Aceasta arata cat de mare atengie trebuic data de misiunea ortodoxi, in mod special cand este vorba de triburile primitive, domeniului lingvis- tic, care a realizat un Progres atat de semnificativ in timpurile noastre. Contriburia lingvistilor si misionarilor gteci, care au o cunoastere au- tentica a limbii textului original, Poate avca o important’ deosebita in traducerea Noului Testament. Potrivit cercetarilor recente, exista in jur de 1500 de limbi si dialecte, in care nu exista o traducere completa a Noului Testament. b) Acesta este primul pas. Finalul drumului unei misiuni ortodoxe: trcbuie si fie, asadar: cresterea Bisericii Jocale, care va sfinti si va folosi intr» un mod just, toate elementele pure ale traditiilor locale si va sprijini persoz nalitatea fiecirui popor, Din aceasti Perspectiva, exista o responsabilitaté misionara de a intelege civilizagia altor popoare. Accasta, desigur, in nici un mod, nu poate si duci spre o imitare sau asumare pasiva. Exemplul fra filor tesaloniceni Chiril gi Mctodie, ca gi intreg cursul dezvoltitii Bisericiit Ruse — care a tnceput cu asimilarea mostenirii spirituale bizantine, dar caré a urmat propriul drum al exprimarii de sine -, constituic un indrumar © mare importanta. In primul rand, trebuie si Tespectam trecutul fiecdrui popor. Apostol Pavel, desi in Fapte 14:16-17 realizeara cd Dumnezeu «in generatiile trecu @ permis tuturor neamurilor si umble pe caile lor”, continuand, complet c4 ,El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, ficandu-va bine, dandu-vi din ploi si timpuri raditoare, umpland de hrana si de bucurie inimile voastre”, Constituie, asadar, porunc’ nu numai pedagogici, ci $i teologica (14:1 sa cercetim cum Dumnezeu a dat méarturie despre Sine, in-relationarea cu fiecare popor. Poate combinatia frazelor: ,El nu S-a Lisat pe Sine marturisit” $i ,umpland de hrand si de bucurie inimile voastre” poate si ajute, ducandu-ne si mai profund in ingelegerea sensului si a semnificati religioase pe care uncle sirbitori legate de'sezon le au intre oamenii trdiesc in conditii primitive. 56MIsIUNE PE URMELE LUI HRISTOS 3. Cult si autonomie. a) Cultul ortodox, a scris profesorul Seeberg de la Universitatea din Berlin, este singurul care poate fi cu uguringa inteles gi asumat de catre om. Atmosfera misticd a cultului sensibilizeaza intreg omul, intr-un mod foarte profund. Cand e tradus corect si armonizat caracterului fiecarui popor, poate si-I ajute, cu adevarat, in tngelegerea tainei riscumpa- rari, Viaga liturgic’ a jucat un rol fundamental:in procesul de increstinare a Rusici. O mirturiseste mirarea delegagilor rugitn fata maretiei Liturghiei bizantine din Sfanta Soffa si, ulterior, influena duhovniceasci a ministirilor pe intreaga intindere a marelui imperiu. b) Autonomia administrativd a Biscricilor Ortodoxe locale este, de ase- menea, foarte importanta in vremea noastra, in care sentimentele nationa- liste ale popoarelor din Africa si Asia constituie un mare curent. Unitatea Bisericii Ortodoxe nu se bazeaza pe o uniformitate superficial de limba sau civilizagie, ci pe o unitate de credinya gi de viaya sacramental’. Din punct de vedere misionar este foarte interesant ci, in primele secole ale Bisericii unite, existau in uz aproximativ patruzeci dé’Lirurghii diferite gi in jur de saptezeci de limbi liturgice. Problema nu este cum si ne indeparcim de vocile diferite, ci cum varictatca vocilor’poate constitui o armonie a slavirii lui Dumnezeu, In acelasi fel, fiecare credincios are propria lui personalitate diferita, care trebuie sa se dezvolte in mod autonom, pe fundamentul, desigur, al Traditiei Bisericii celei Una. In gradina lui Dum- nezeu exista loc — trebuie si existe — pentru toate felurile'de lori: Dezvoltarea unei Biserici locale, potrivit traditiei ortodoxe; preginta mul- te probleme. Aceste probleme ne determina, tn mod continuu, si examinam si si discernem vesnicul, care constituie parte a traditiei , Bisericii celei Una, Sfanti, Soborniceascé si Apostoleasci”, de temporal, care constituie parte a traditiilor uni Biserici locale si ale unui popor concret si care, asadar, nu constituic o responsabilitate pentru toate celelalte popoare. 4. Caracteristici fundamentale ale misiunii ortodoxe. Pe lang’ preocuparea generala in ccea ce priveste misiunea, este, de asemenea, necesar si cercevim tipul de spiritualitate care ar trebui si caracterizeze misiunea ortodoxi. a) Avand in vedere faptul ci lucrarea misionarului este continuarea operei pamantesti a Domnului nostru, el ar trebui si accepte modul de 57+ Arhiepiscopul ANASTASIE viaya al Invigitorului su. El ar trebui si urmeze pasii Primului misionar trimis de Dumnezeu, ai Celui Care ,.nu a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El s& slujeascd si s4-$i dea sufletul riscumparare pentru multi” (Mc. 10:45). »Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o gtirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, ficandu-Se asemenea oamenilor, si la infapiare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascul- tavor facandu-Se pana la moarte, si inc’ moarte pe cruce” (Filip. 2:6-8), Precum Acesta ,a locuit intre noi” si ne-a descoperit slava Sa (In. 1:14), la fel e chemat si misionarul si trdiasc& in mijlocul poporului si si descopere, slava lui Dumnezeu si taina Intruparii. b) Pentru a fi intotdeauna o marturie vie a prezentei Domnului nostru, misionarul trebuie si fie intr-o relayie personala continua cu El, El trebuie nu doar si gandeasci sau si vorbeascd despre El, ci ysi traiasca in Hristos” (Galz 2:20). Aceasta inseamni o relatie profunda cu Hristos a intregii persoane umane, nu doar a intelectului ei. Aceasta viapi wansformata in Hristos este caracteristica reala a misionarului, Domnul nostru defineste lucrarea misionara a ucenicilor Sai ca 0 cons tinuare directa a lucrarii Sale. ,,Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume” (In. 17:18), a spus El in rugaciunea Sa athiereascay $i dupa Inviere, a repetat acelasi adevir ucenicilor Sai, spunind: ,Precum! M-atrimis pe Mine Tatil, la fel vi trimit si Eu pe voi? (In. 20:21).An cadrub lui. .precum... la fel” trebuie si ciutim nu doar continutul, ci, de asemenea; si modul si metoda lucrarii noastre misionare. In Evanghelia Sfantului Evanghelist loan se accentucaza, in mod deoses bit, comuniunea $i unitatea Tatalui cu Fiul. Kiecare cuvant si fiecare lucrate a Domnului-depinde de Tatal Sau gic legata de Acesta. Cand veti inalta pe Fiul Omului, atunci veti cunoaste ci Eu sunt si ci de la Mine Insumi nu fac nimicy ci precum M-a invatat Tatal, aga vorbesc. Si Cel ce M-a trimis este cu Mines nu M-a lsat singur, fiindcd Eu fac pururea cele placute Lui” (In. 8:28-29). Mesajul Siu nu este nimic altceva decit ceea ce El a auzit” si ,,a vazut”. ,Ceb ce M-a trimis pe Mine adevarat este, si cele cc am auzit de la El, Eu accstea le graiesc in lume” (In. 8:26). ,Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu” (In. 8:38). ,Daci Dumnezeu ar fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iegit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine Insumi, ci 58MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTOS El Mea trimis” (In. 8:42; veri si In. 12:49; 10:25; 5:36). Voinpa Sa cste acccagi cu vointa Tatalui Sau. ,,...Pentru cd nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (In. 5:30; vezi si In. 6:38). Lucrarile Lui sunt lucrarile Tatalui. fn tot cea ce El face, afirmda cé a fost trimis de Tatal (In. 5:36). Apostolii au participat la relatia Tatalui cu Fiul: ,Cel care primeste pe cel pe care-I voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste: iar cine Ma primegte pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (In. 13:20. Vezi si In. 17:23). Asadar, problema cruciali pen- tru fiecare misionar este cum si mentina o relatie apropiata cu Sfanta Treime. c) Existé doua lucruri care vor ajuta substantial aceasta relatie vie. In primul rand: sfintirea misionarului in adevarul Evangheliei. ,,Sfintegte-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul” (In. 17:17; vezi si In. 15:75 8:31). In al doilea rand: participarea constienta la taine, in mod deosebit, la taina Sfintei Euharistii. Cel ce minanca trupul Meu si bea singele Meu rimdne intru Mine si Eu intru el. Precum M-a trimis pe Mine Taral si Eu viez pentru Tatil, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai in veac.” (In. 6:56- 57; vezi si In. 6:53; 15:4-5). Este clar c& existi o relazie direct intre ,mancind si band” si ,crimi- yand”, adicd intre participarea la viaga sacramental a Bisericii gi activitatea (expansiunea) misionara. Sa concluzionam: Potrivit incredinyarii Domnului, ,Precum M-a trimis pe Mine Tacal, la fel va urimit si Eu pe voi” (In. 20:21), misiunea Bisericii constituie continuare a lucrarii pamAntesti a lui Hristos si participare (par- tasie) la prezenta Sa vie in lume. E participare la viata Domnului, Care ne-a dat noua slujirea impacarii” (II Cor. 5:18). Din moment ce misionarul este un trimis, ,un apostol al lui lisus Hristos, prin vointa lui Dumnezeu” (Efes. 1:1), el va vorbi fra folos des- pre misiune, daca nu va incerca sa se afle inur-o ,,comuniune” constanta cu Hristos. Ceea ce are importanta nu este ceea ce el insusi va spune sau va face, ci ccea ce Domnul va spune gi va face prin el. Astfel, este de datoria noastra sa folosim cel mai bine toate oportunitatile Dumnezeu, insa va trebui si facem aceasta fara a cadea in ispita activitagii superficiale. Preacuparea noastra supremi trebuie sa fie nu ceea ce noi vom FACE, ci cum noi vom FI 0 marturie vie a prezentei Domnului in lume. 59