Numele crii: ntre Orient si Occident.

rile romne la nceputul epocii moderne (1800

1848). Ediia aVIII- a, ilustrat.
Autorul: Neagu Djuvara
Traductorul: Maria Carpov
Editura i locul publicrii: Anul apariiei: Humanitas, 1995
Preul crii: 21,14 lei
Numr de pagini: 451
ISBN: 978-973-50-4083-3

Neagu Djuvara s-a nscut la Bucureti n 1916, ntr-o familie de origine aromn aezat
n rile romne la sfritul secolului al XVIII-lea, care a dat rii mai muli oameni politici,
diplomai i universitari. Liceniat n litere la Sorbona (istorie, 1937) i doctor n drept (Paris,
1940). Particip la campania din Basarabia i Transnistria ca elev-ofier de rezerv (iunienoiembrie 1941); rnit n apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe n mai
1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm n dimineaa zilei de 23 august 1944, n legtur
cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietic Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din
Bucureti i membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol" din Iai.
Cartea incepe si se incheie cu doua capitole care se aproprie de genul istoriografiei
clasice. In primul este descrisa perioada de inceput a domniilor fanariote dupa sfarsitul tragic al
incercarilor de desprindere de sub influenta otomana a lui Dimitrie Cantemir si Constantin
Brancoveanu. In final, va fi descrisa perioada de tranzitie care incepe cu un secol mai tarziu, in
care este eliminata mai intai influenta fanariota, apar Regulamentele Organice si se formeaza si
isi incepe cariera generatia care avea sa conduca revolutia de la 1848 si apoi sa duca la unirea
principatelor, crearea statului national si intrarea Romaniei in modernitate. Intre aceste prim si
ultime capitole organizarea informatiei este diferita este descrisa piramida sociala care ii avea

in frunte pe Domnitori, urmati de Boieri, Biserica, Oras, Tarani. Un capitol special este dedicat
Tiganilor si aceasta decizie mi se pare complet justificata, deoarece Romania si alte tari ale
Europei i-au separat pe acestia intr-o clasa complet distincta si i-au tinut in robie in conditii
economice si sociale diferite (si net dezavantajoase) fata de cele mai sarace paturi ale
pamantenilor.
Djuvara foloseste cu iscusinta, dar si cu masura, talentul de povestitor si anectodica
atunci cand considera ca acestea isi au locul firesc in a explica si a da culoare relatarii istorice.
Capitolul despre Tigani, de exemplu, cuprinde cateva asemenea povestiri sa le zicem
romantic-orientaliste care isi gasesc loc firesc in logica scrierii.
Desi scrie despre o perioada care se intinde in cea mai mare parte a secolului 18 si prima
jumatate a secolului 19, Neagu Djuvara vorbeste mult despre contemporaneitate, fara a o face
mai niciodata in mod explicit. Intre Orient si Occident se afla nu numai principatele romane care
isi pierdusera in secolul al 18-lea dreptul de a alege domni pamanteni, ci si Romania din
totdeauna si o buna parte din Europa. Frontiera intre imperiile de rasarit cel turcesc si cel tarist
si Europa regilor catolici si a Reformei este vazuta de istoric ca o prima Cortina de Fier si una
dintre sursele diferentelor in organizare politica, economie, cultura si mentalitate care dainuie
pana astazi.
Desi din context judecata paturii fanariotilor este aspra, Djuvara da cuvantul si unor
opinii alternative. Dependenta fata de Inalta Poarta era un fapt inca inainte de curmarea
domniilor principilor pamanteni. Unii dintre fanarioti au adus cu ei o cultura rafinata care imbina
orientalismul cu traditia greceasca si cu legaturi pana la sincronicitate cu gandirea occidentala a
vremurilor. Cativa dintre ei au introdus reforme care au imbunatatit (local, temporar, limitat)
starea claselor de jos. In ansamblu insa, fanariotismul a fost o frana in evolutia istorica si un
moment de ruptura si izolare fata de pregatirea ideologica si izbucnirea pe strazi a revolutiei
burgheze de la sfarsitul secolului 18.
Neagu Djuvara semnaleaza insa si o trasatura de caracter eminamente pozitiva atribuita
romanilor din toate clasele si aceasta este desigur si ea in parte o conditionare a istoriei, dar una
care explica multe refuzul de a colabora cu puterea straina (in acest caz turceasca)

In alte cuvinte, romanii au acceptat cand nu au avut incotro vasalitate ideologica si uneori
aliante militare care s-au dovedit a fi nefaste, ba chiar si numirea de conducatori impusi, dar nu
prezenta ocupantilor si nici nu au existat practic colaborationisti co-optati in conducerea
imperiilor.
Evreilor nu le este dedicat un capitol separat, dar sunt incluse cateva pagini si informatii
consistente in capitolul despre Orase. La fel si armenilor a caror prezenta activa in economia si
viata sociala a principatelor incepe tot in aceasta perioada. Datele statistice despre numarul si
indeletnicirile evreilor din Muntenia si Moldova dau o imagine a preocuparilor si ocupatiilor
diverse, ca si a rolului jucat de ei in economie in conditiile deja explicate ale intarzierii
dezvoltarii unor paturi autohtone de burghezie industriala sau comerciala.
Lectura acestei carti este una recomandata tuturor pasionatilor de istorie in primul rand,
care vor gasi in ea o multitudine de informatii care sa le satisfaca interesul si o viziune originala,
clara si echilibrata in cea mai mare parte a cazurilor, fara insa a fugi sau ingropa controversele.
Este si o carte frumos scrisa si editata, plansele de ilustratii adaugate in ultimele editii nu sunt
legate direct, dar la fel ca si anexele ofera o completare utila textului din centrul cartii. Orice
iubitor de cultura romaneasca cred ca va gasi multe motive de interes in acest volum, care se
incheie intr-o nota apreciativa fata de generatia care a condus Romania spre unire si
independenta, si a intors din nou fata tarii spre Europa.