CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1. Prezentarea notiunilor de anatomie i fiziologie a aparatului afectat
1.1.1.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUIDIGESTIV
A pa ra t ul di ge s t iv ( ca na l ul a l im e n ta r s a u tr a c tu l ga s t roi n te s ti na l) ,
re p re z i nt ansamblul de organe cu rol de a transforma fizic i chimic
alimentele, n scopul asimilrii lor i de a elimina reziduurile ce nu au putut fi
digerate.
Aparatul digestiv este format dintr-un tub cilindric neregulat numit
tubul digestiv i din structuri glandulare, care se dezvolt n jurul lui, numite
anexele tubului digestiv.Tubul digestiv este delimitate de
orifi ciul bucal i anal. Este alctuit din: cavitatea bucal, faringe, esofag, stom
ac, intestinsubire i intestin gros.
Aparatul digestiv este alctuit din:
1.Tractul gastrointestinal superior estef ormat din:
-cavitatea bucal, aici alimentele sunt
mrunite cu ajutorul dinilor i limbii i suntamestecate cu saliv.
Cavitatea bucal
ested e l i m i t a t a d e 5 p e r e i : u n u l a n t e r i o r buzele, doi laterali
obrajii, unul inferior planeul bucal i unul superior bolta sauvalul palatin.
esofag , parte a tractului digestiv, esofagul este un tub musculomucos, lung
de 25-30cm cu funcia de transport a hranei i care leag faringele de
stomac. Pereii si musculari produc contracii ondulatorii, care ajut la
transportarea alimentelor.
stomac, aici hrana este transformat n pasta, cu ajutorul acizilor
existeni la nivelulstomaculu

2. Tractul gastrointestinal inferior este format din:

-intestinul subire- reprezint segmentul aparatului digestiv, situat
ntre stomac i intestinul
subtire. Ai c i s u nt a bs o r b it e ma jo r i ta te a l ic h i de l or i m in e r a l e l o r di
n m nc a re . Prezint o serie de inflexiuni, numite anse intestinale i este
format din 3 pri:
duoden- segment iniial al intestinului subire cu lungime de 25 30 de cm
iform de potcoav deschis, ce leag stomacul de jejun. Aici ncepe procesul
de digestie amncrii, rolul duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea
din hran;
jejun- partea central a intestinului subire, fiind situat ntre duoden i
ileon.Rolul lui este de a absorbi substanele nutritive;
ileon- ultima parte a intestinului subire. Aici are loc absorbia

nutrienilor rezultai n urma digestiei;

-intestinul gros- parte a aparatului digestiv, cuprins ntre intestinul

subire i anus.Aici are loc absorbia apei i a mineralelor neabsorbite.
Intestinul gros este format din:
cecum(cecul) - prima parte a intestinului gros, situat ntre ileon i colon.
Dececum este ataat apendicele. n cecum se afl flora intestinal;
colon(colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon
sigmoid) -aici este absorbit apa rmas n alimente;
rect,canal cu perei musculoi unde sunt depozitate materiile fecale;
anus,partea final a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale
3. Organe anexe - organele anexe aparatului digestiv au rol doar n digestie.
Acestea sunt ficatul, vezica biliar i pancreasul.
ficat - produce bila, neutralizeaz toxinele din organism, prelucreaz i
depoziteaz numeroase vitamine i o serie de microelemente eseniale;
vezica biliar (colecistul) - rezervor temporar al bilei. Este unit cu
ficatul, de unde primete bila, i cu duodenul, unde elibereaz bila, necesar
digestiei grsimilor;
pancreas - organ care ndeplinete dou funcii majore: exocrin (produce
sucul pancreatic care conine enzime digestive) i endocrin (produce muli
hormoni importani,incluznd i insulina).
Deglutiia sau nghiirea const n totalitatea actelor (contracii musculare
etc.), care fac ca bolul alimentar s treac din cavitatea bucal, prin faringe,
n stomac.
Deglutiia se desfoar n trei timpi: timpul bucal, timpul faringian i timpul
esofagian.
Actul deglutiiei apare la nceputul declanrii lui ca un act voluntar. Din
momentul n care bolul alimentar atinge mucoasa faringian, acest lucru devine
involuntar, reflex.
Coordonarea tuturor actelor ce favorizeaz deglutiia este fcut de centrul
deglutiiei din bulb.
Digestia alimentelor presupune:
1. Activitatea motorie a tubului digestiv realizat de fibrele musculare din
pereii tubului digestiv;
2. Digestia mecanic, fizic i chimic a substanelor organice din alimente,
pn se obin substane cu molecule simple ce pot fi absorbite de celule.
Digestia mecanic cuprinde trei categorii de fenomene:
Transformarea alimentelor ingerate n fragmente relativ mari i solide, n
particule mici i moi, uurnd digestia chimic;
Amestecarea coninutului tubului digestiv cu sucurile digestive, proces care
favorizeaz transformrile chimice i absorbia;
Progresia (transportul) alimentelor de-a lungul tubului digestiv i eliminarea
resturilor nedigerate.
Digestia chimic cuprinde transformrile chimice pe care le sufer substanele
alimentare n timpul tranzitului lor prin tubul digestiv. Aceste transformri de
tip hidrolitic se datoresc aciunii substanelor prezente n sucurile digestive.
Bolul alimentar mbibat cu saliv este supus transformrilor chimice ale
fermenilor polivari pn ce este desfcut i ptruns n sucul gastric acid,
moment cnd nceteaz activitatea amilazei salivare din cauza mediului acid
inhibitor.
3. Metabolizarea n ficat a nutrimentelor: glucoz,aminoacizii, acizi grai i

glicerina.
Totalitatea transformrilor mecanice i chimice pe care le sufer alimntele
n cavitatea bucal poart denumirea de digestie bucal. Transformrile mecanice
sunt realizate prin actul masticaie, iar cele chimice prin aciunea enzimelor
existente n saliva.
Digestia bucal se caracterizeaz indeseobi prin procese mecanice, datorit
cror alimentele sunt frmiate i amestecate cu saliv. Saliva uureaz actul
masticaiei i formarea bolului alimentar, contribuind astfel, prin enzimele
care le conine, la transformrile chimice ale alimentelor.
Aparatul digestiv are ca funcie principal digestia i absortia substanelor
alimentare, deci joac un rol esenial n nutriia organismului. Prin digestie
nelegem totalitatea transformrilor mecanice, fizice i chimice pe care le
sufer alimentele n diferite segmente ale tubului digestiv.
Ca urmare a acestor transformri, moleculele complexe, insolubile ale
alimentelor (glucide, lipide, proteine) sunt descompuse n molecule simple,
solubile, care pot trece din tubul digestiv (mediul extern) n snge sau limfa
(mediul intern).
n procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa
tubului digestiv i glandele anexe ale acestuia. Digestia se produce numai n
acele segmente ale tubului digestiv n care se secret enzime specifice i anume
n cavitatea bucal (digestia bucal), n stomac (digestia gastric) i n
intestinul subire (digestia intestinal).
Prin absorie se nelege trecerea substanelor nutritive din lumenul
intestinal n snge i limfa. Procesul de absorie are loc pe toat ntinderea
tubului digestiv, dar organul principal specializat pentru aceast funcie este
intestinul subire.
Alturi de aparatul circulator i respirator, aparatul digestiv asigura
organismului materialul necesar funciilor vitale, acoper pierderile
energetice, nlocuiete materialul uzat i produce elementele necesare
dezvoltrii organismului.
Btile inimii, digestia, urcatul unei scri, scrisul unei scrisori,
meninerea constant a temperaturii corpului i orice activitate se desfoar
cu un consum de energie. Aceast energie provine din alimente i este
valorificata i transformat n organism potrivit necesitailor. Sub marea lor
diversitate, alimentele sunt combinaii a trei substane nutritive complexe,
numite substane nutritive sau nutrimente: glucidele (zaharurile), protidele
(albuminele) i lipidele (grsimile).
Acestea, la rndul lor, sunt compuse din combinaii chimice mai simple ca:
glucoz, zahr cu 6 atomi de carbon, acizi amnai, constitueni de baz ai
protidelor i, n sfrit, acizi grai i glicerina, care intra n compoziia
lipidelor.
Rolul nutrimentelor n organism este diferit. Glucidele i lipidele sunt
folosite ca sursa de energie propriu-zis, fiind deci substane cu rol
energetic. Spre deosebire de acestea, protidele au rolul de a repara uzura
continu a esuturilor care compun organismul, adic au un rol plastic.
Este de la sine neles c hrana trebuie s aduc organismului tot atta
energie, ct consuma acesta. Cnd hrana este sub necesiti, organismul, spre
deosebire de o main n criz de combustibil, nu se oprete.
n aceste condiii, organismul i menine numeroasele funcii, suplinind
hran cu propriile lui rezerve de combustibil, care sunt grsimile acumulate n
corpul nostru.
1.2. Prezentarea teoretica a bolii
1.2.1. Definitie
Boala Crohn este o boala inflamatorie cronica cu localizare la nivelul peretelui tractului digestiv, putand
afecta teoretic orice segment de la esofag pana la anus, dar in special portiunea distala a intestinului
subtire (ileita terminala) si colonul, caracterizata prin leziuni inflamatorii ulcerative transmurale ce pot
determina complicatii de tipul stricturilor sau fistulelor.

Boala Crohn este boala adultului tanar (15 - 30 ani), dar poate apare si la varste mai inaintate, cu incidenta
egala la femei si barbati.

Cauza bolii Crohn nu este cunoscuta. Au fost propuse cauze genetice, infectioase, tulburari imunolgice, dar
nici una nu a fost demonstrata cert.
Principalele manifestari ale bolii Crohn sunt :
accentuarea tranzitului intestinal - scaune moi, de cateva ori pe zi - persistenta saptaminiluni (diaree cronica neinfectioasa)
dureri abdominale recurente
sangerari rectale
febra persistenta
alterarea starii generale
artralgii - frecvent lombalgii (dureri de spate)
scadere in greutate
Severitatea diareei si extinderea bolii inflamatorii intestinale pot necesita spitalizare de urgenta; uneori
simptomatologia poate mima o apendicita acuta sau o ocluzie intestinala, dar de cele mai multe ori,
pacientii se interneaza pentru stabilirea cauzei unei diareei prelungite sau unui sindrom febril peristent sau
speriati de sangerari rectale.
Cel mai frecvent, boala Crohn are o evolutie cronica cu atenuari si recaderi, cu remisiuni de durata
saptamanilor, lunilor sau anilor, intercalate de exacerbari severe.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de simptomatologia amintita, ajutat de prezenta la analize a sindromului
biologic inflamator (cresterea VSH, fibrinogenului, proteina C reactiva), eventual anemie si confirmat de
endoscopia digestiva (interesare difuza, discontinua a mucoasei, cu ulceratii liniare si profunde; cu
evidentierea histopatologica a infiltratului inflamator in fragmentele prelevate bioptic). Examinarea
radiologica cu bariu a tubului digestiv poate fi utila in aprecierea intinderii si existentei complicatiilor bolii
(fistule). Explorarile imagistice moderne (tomografie computerizata, rezonanta magnetica) pot ajuta,
deasemenea, in dianosticarea complicatiilor bolii Crohn (abcese, fistule).
Dignosticul diferential se face cu alte afectiuni digestive cu simptomatologie asemanatoare :
dizenteria (coproculturi pozitive)
amoebiza
colita ischemica
colita peudomembranosa
angiodisplazia
cancerul de colon
rectocolita ulcero-hemoragica (tot boala inflamatorie cronica, strict localizata la colonul
terminal si rect, cu afectarea intregii mucoase colice si ulceratii intinse dar superficiale - la
colonoscopie)
Complicatiile bolii Crohn :
abcese parietale si perianale
fistule : entero-enterice, entero-vezicale, entero-vaginale, entero-cutanate, cu complicatii
infectioase determinate de continutul septic al intestinului (infectii urinare recidivante,
infectii genitale, chiar septicemie)
aderente ale anselor intestinale de vecinatate cu dezvoltarea de mase tumorale cu
fenomene obstructive
dilatatie toxica a colonului (megacolonul toxic) - rara - cu pericol iminent de perforatie
anemia
malnutritia
cancerul de colon - rar - incidenta creste dupa 10 ani de boala activa
Tratamentul bolii Crohn este in principal medicamentos, chirurgia fiind de obicei rezervata pentru complicatii
(fistule,
abcese,
ocluzii).
Medicamentele folosite se adreseaza in special substratului inflamator (antiinflamatorii : sulfasalzina,

corticoterapie dar si imunosupresoare : azatioprina, mercaptopurina,metrotrexat, ciclosporina). Fiind un

tratament de lunga durata si cu efecte adverse importante, necesita o atenta monitorizare clinica si de
laborator.
Pot fi utile si medicamentele antispatice, sedative si uneori antibiotice, doar la indicatia medicului curant.
Recent se utilizeaza noi terapii - anticorpi monoclonali impotriva citokinelor proinflamatorii - cu rezultate
promitatoare.
Prognosticul bolii Crohn este variabil, in functie de intinderea procesului inflamator, prezenta complicatiilor,
tratamentul urmat, si nu in ultimul rand, de complianta pacientului, fiind o boala cronica ce necesita periodic
investigatii medicale, urmarire atenta si competenta.
Un aspect complex in ceea ce priveste boala Crohn este faptul ca exista cinci tipuri ale acestei afectiuni. Fiecare tip este
denumit in functie de partile tractului digestiv care sunt afectate de boala, si fiecare are propriul set de simptome.
Astfel avem:
Ileocolita. Ileocolita reprezinta cel mai comun tip al acestei boli si afecteaza intestinul subtire, denumit ileon, precum si
colonul. Printre simptome se numara diareea, crampele la nivelul abdomenului inferior (in partea dreapta jos) si o pierdere
vizibila in greutate.
Ileita. Ileita este denumita, de asemenea, dupa ileon (portiunea terminala a intestinului subtire), iar simptomele includ
diaree, dureri la nivelul abdomenului inferior, precum si posibile abcese in zona din dreapta jos a abdomenului.
Boala Crohn gastroduodenala. Aceasta boala afecteaza stomacul si duodenul, iar printre simptome se numara greata,
varsaturile, lipsa poftei de mancare, si in consecinta, pierderea vizibila in greutate, cu posibile varsaturi.
Jejunoileita. Dupa cum indica si denumirea, aceasta boala afecteaza jejunul, jumatatea superioara a ileonului si ileonul in
sine, iar simptomele includ dureri abdominale, mai ales dupa ce mancati. Poate aparea, de asemenea, si diareea.
Colita granulomatoasa. Simptomele afecteaza exclusiv colonul si includ sangerari rectale, inflamatii in jurul anusului, dureri
articulare si rani ce pot aparea la nivelul pielii.
In plus, aproape 30% dintre pacientii cu orice tip de boala Crohn dezvolta simptome in jurul anusului, sfincter umflat,
sangerare, odata cu miscarile intestinului, dureri in jurul anusului si chiar si puroi.