Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Al treilea val al globalizarii (dupa 1980) este diferit de cele anterioare prin trei
trasaturi importante: un mare grup de tari in dezvoltare au intrat pe pietele globale; un alt
grup de tari in dezvoltare au devenit din ce in ce mai marginalizate in noua economie
globala; amplificarea migratiei internationale si a miscarilor de capital.
. explicatia "Join the club" (a face parte din grup). Acest punct de vedere are ca argument
principal faptul ca "marginalizatii" globalizarii nu au reusit sa-si valorifice avantajul comparativ
in munca, datorita politicilor economice neperformante;
. explicatia "Geographic Disadvantage" (dezavantajul geografic). Aceasta opinie se bazeaza pe
argumentul ca tarile care nu au reusit sa se integreze in economia globala, sufera de dezavantaje
fundamentale de locatie;
. explicatia "Missed the Boat" (a pierde ocazia). Acest punct de vedere este sustinut de faptul ca
aceste state, chiar si in conditiile promovarii unor politici economice viabile, au pierdut
momentul oportun.
Globalizarea, insotita de liberalizarea fluxurilor economice internationale, a devenit o
forta motrice a cresterii economice, un proces care dinamizeaza atat mediul economic
international si national, cat si actorii din arena internationala si competitia dintre ei.
Procesul de globalizare a permis largirea campului de studiu al finantelor. Astfel, studiul
finantelor internationale cuprinde:
- pietele financiare internationale;
- bancile internationale;
- finantele intreprinderilor internationale;
- investitiile internationale.
Dezvoltarea finantelor internationale dupa 1945 prezinta caracteristici particulare.
Multiplicarea problemelor legate de plati si a cazurilor de repudiere a datoriilor din partea
debitorilor suverani intre cele doua razboaie, de la Rusia la America Latina, a incurajat
aplicarea unui sistem financiar multilateral public, administrat de institutiile de la Bretton
Woods. Paralel, contradictiile politicii financiare americane trebuiau sa antreneze formarea unei
piete internationale a capitalurilor private. Cresterea exponentiala a acestei piete incepand cu anii
1960 nu a fost deloc compatibila cu mentinerea regimului paritatilor fixe promovate prin
acordurile Bretton Woods. Prabusirea acestui regim la inceputul anilor 1970 a determinat
progresiv caderea tuturor obstacolelor in calea unei liberalizari complete a miscarilor de capital.
Combinate cu revolutia comunicatiilor, politicile de dereglementare au dus la intarirea procesului
de globalizare financiara. Cea mai recenta forma a globalizarii, aceasta consta in aparitia unei
retele financiare globale, functionand permanent pe cvasitotalitatea fuselor orare, dar aduce cu
sine si contrapartida inerenta acestei globalizari, instabilitatea monetara si crizele financiare.
1.2. Globalizarea financiara
Incepand cu anii 1970, odata cu aplicarea politicilor de liberalizare a transferurilor de
capital introduse initial in SUA si in Anglia au fost inlaturate obstacolele din calea expansiunii
transnationale a capitalurilor. Astfel, a inceput un proces de integrare progresiva a pietelor
financiare nationale, proces care a marcat aparitia unei noi configuratii financiare pe plan
mondial. Liberalizarea financiara se bazeaza pe regula celor trei 'D': dereglementare,
dezintermediere, deschidere. Fenomenul de dereglementare avea ca obiect largirea libertatii de a
inova si de a intreprinde intr-un sistem de o concurenta pura, prin atenuarea sau suprimarea
reglementarilor autoritare care tindeau: sa reglementeze strict functionarea si accesul la diferite
O parte importanta din tranzactiile specifice pietele financiare sunt efectuate de un numar
restrans de conglomerate financiare, care asigura servicii bancare, de asigurari, investitii,
comertul cu produse financiare derivate etc. Consolidarea unor actori de prim rang ai globalizarii
(ING, Allianz, Fortis, Credit Suisse, Citigroup), s-a facut prin achizitii si fuziuni internationale
atat in Europa cat si in America si Asia. Achizitiile si fuziunile internationale, ca forma
particulara a investitiilor internationale, par a fi simptomul cel mai evident al globalizarii
financiare. Astfel, in ultimii zece ani, rata medie de crestere achizitiilor si fuziunilor
internationale a fost de 42%, depasind orice alta rata de crestere din orice sector al pietei
financiare sau al economiei reale. Valoarea acestor tranzactii atinsese, in 1999, valoarea record
de 2300 mld. USD, ceea ce reprezinta ceva mai mult de 1/3 din valoarea comertului international
cu marfuri si servicii. Achizitiile si fuziunile cu caracter tranfrontalier au detinut peste 25% din
aceasta piata in perioada 1980-1999, iar rata anuala de crestere a fost de 20% intre 1987-1999,
acest fapt putand fi interpretat ca un semnal clar ca aceasta componenta a pietei financiare este
una dintre cele mai dinamice si in acelasi timp, cu un grad si capacitate ridicata de globalizare.
Globalizarea financiara este sinonima cu extinderea la scara planetara a conexiunilor
financiare, dar ea a determinat totodata consolidarea si concentrarea activitatilor financiare in
cateva centre mondiale precum Londra, New York, Frankfurt, Zurich, Hong Kong si Tokyo.
Riscurile implicate de o asemenea concentrare sunt evidente:
-
cea mai mare parte a finantarilor internationale se concentreaza in tarile dezvoltate (la
inceputul anilor '90, tarile in curs de dezvoltare 'varsau' tarilor dezvoltate cu titlu de
rambursare a datoriei lor mai mult decat primeau de la acestea);
Dupa grava criza produsa in tarile Asiei de Sud - Est, se pune problema unei reforme a
pietelor financiare. Problema care se pune consta in masurile ce trebuie luate in ceea ce priveste
liberalizarea miscarilor de capitaluri, pe care Fondul Monetar International o promoveaza in
toate programele sale. Se impune o reglementare prudentiala permanenta a imprumuturilor
externe, in special a imprumuturilor pe termen scurt ale bancilor comerciale.
Globalizarea actuala a pietelor economico-financiare determina raspandirea imediata a
evolutiilor negative inregistrate la nivel national. Recentele evolutii bursiere inregistrate in China
la 27 februarie 2007, unde s-a inregistrat cea mai mare scadere a indicilor bursieri din ultimii 10
ani, s-a propagat instantaneu pe toate pietele de capital mondiale, determinand scaderea abrupta a
indicilor bursieri si ridicand semen de intrebare asupra evolutiei economiei mondiale.
Volatilitatea burselor s-a mentinut pentru o scurta perioada de timp, fiind vorba doar de o
corectie de parcurs a pretului actiunilor fara o sustinere macroeconomica. Cu toate acestea, exista
si perceptia ca pietele internationale au intrat pe o tendinta de scadere la nivel international,
caracteristica perioadei de mijloc a unui ciclu economic.
In prezent, in ciuda turbulentelor de pe pietele financiare, dinamica economiei mondiale
ramane in esenta neschimbata. Optimismul generalizat legat de perspectivele de crestere rapida
creeaza oportunitati excelente de investitii, posibil de realizat doar daca resursele de capital vor
continua sa se indrepte spre tari care sunt capabile sa le foloseasca in mod productiv. Potrivit
studiilor efectuate de Fondul Monetar International, fluxurile nete (sau totale) de capital inspre
pietele emergente vor creste de la 400-500 de miliarde USD (nivelul de dinaintea crizei asiatice
din 1997) la 800-900 de miliarde USD in 2007 si 2008. Aceste infuzii ar putea depasi pragul de o
mie de miliarde intr-un viitor nu prea indepartat.