FILARMONICA BANATUL

Avancronica de concert

Vineri, 15 ianuarie 2016, ora 19

Simfonia nr.7 n La major op.92 de Ludwig van Beethoven.
Simfonia a VII-a a fost supranumit de Wagner apoteoza dansului
datorit melodicitii sale extraordinare i plcerii pe care o ofer auditorului. Cu
toate c Beethoven era contient c surditatea de care suferea era un proces
evident, ireversibil i progresiv, i-a depit starea depresiv reuind s mbine
excelent elementele clasice cu noile virtui romantice ce apruser n art. Mai
precis, muzicologii consider c aceast simfonie este ruptura definitiv cu orice
elemente stilistice rmase de la Haydn i Mozart i c este punctul de ntlnire i
de plecare mpreun cu cei care fceau pasul spre epoca romantic. Aceast
minunat compoziie optimist a obinut de la nceput un imens succes la public,
ba chiar i-a impresionat chiar i pe unii dintre cei mai ostili critici ai si. Se spune,
dei avem oarecari dubii, c Richard Wagner ar fi dansat fericit pe muzica acestei
simfonii, pe un aranjament fcut la pian de nsui Franz Liszt. Oricare ar fi
adevrul, aceast simfonie este o mare exclamaie de bucurie. Doar n partea a
doua a simfoniei, aducndu - i parc aminte de marul funebru din simfonia a III-a
Eroica, ne ofer o stare de spirit nscut dintr-o procesiune funebr, mai mult
nostalgic i interiorizat dect tragic. Tonalitatea minor are doar o funcie
expresiv, cci cele dou triouri care urmeaz sunt n tonaliti majore. Partea a
patra, care l-a entuziasmat pe Wagner, este ntr-adevr un iure de mare fericire, un
dar neateptat de la ursuzul Beethoven. De ce muzica lui Beethoven pstreaz un

ascendent att de puternic asupra tuturora? Pentru c limbajul su este mereu

determinat de elemente de necesitate, de intervenie dramatic de nenlturat. El
spunea n simfonie m simt cu adevrat n elementul meu. ntotdeauna aud n
adncul fiinei mele sunetele unei mari orchestre.
Mircea Ttaru