n cadrul firmei X o atenie deosebit este acordat sistemelor de producie i

modului acestora de organizare, ntruct ele caracterizeaz calitativ procesul de

producie, evideniind volumul de produse fabricate ntr-o anumit perioad de
timp bine definit. Tipul sistemului de producie este influenat ntr-o foarte mare
msur de gradul de specializare a muncitorilor, de modalitile de organizare a
produciei, controlul acesteia, folosirea resurselor financiare.
Organizarea produciei n cadrul firmei X ine seama de corelarea proceselor de
producie de baz cu cele auxiliare i de servire, aceas corelare avnd ca
rezultat creterea eficienei economice a activitii organizaiei. Firma are ca
principale obiective s produc la cele mai reduse costuri posibile sortimente
pentru care a fost exprimat o cerere.
Firma are la baza organizrii proceselor de producie principiul

Principala component a sistemului de producie este sistemul de fabricaie n

absena cruia celelalte sisteme i-ar pierde raiunea de a

Prin respectarea acestor principii firma asigur aceea

1.1.3.Principiile organizrii proceselor de productie

Principiul
proportionalittii[6] vizeaz
asigurarea
aceleiasi
productivitati n unitatea de timp n toate verigile de productie. Volumul
resurselor umane, materiale, tehnice alocat unei verigi de productie trebuie sa
fie proportional cu volumul de munca repartizat verigii respective.
Proportionalitatea tebuie asigurata nu numai ntre verigile productiei de baz, ci
si ntre acestea si cele ale productiei auxiliare precum si n interiorul acestei
verigi. Respectarea acestui principiu n situatiile reale este un ideal, obiectivul
fiind o aproximare ct mai bun a relatiei.
Principiul proporionaitii asigur un volum proporional de munc
Principiul ritmicitatii[7] consta n repetarea periodica a procesului de
productie si realizarea aceluiasi rezultat n aceleasi perioade de timp.
Respectarea acestui principiu nseamn fabricarea n intervale egale de timp a
unei cantitti egale sau uniform cresctoare, repetarea uniform a operatiilor pe
toate locurile de munc. n cazul productiei de unitate, nu este posibil repetarea
unicata a acestora si nici executarea acelorasi procese de productie, pirincipiul
ritmicitatii traducndu-se n realizarea unei incercri uniforme a locurilor de

munc care s asigure executarea aceluiasi volum de lucrari n intervale egale.

Respectarea acestui principiu are o tripla conditionare:
-

una interna, reprezentata de faptul c realizarea unei cantitati de

productie uniform crescatoare este dependent de volumul capacittilor
de productie detinute de ntreprindere, nefiind posibil o crestere a
productiei peste limita impus de capacitatea de productie;

una extern, reprezentat de necesitatea corelarii programelor de

productie cu cererea manifestata pe piata pentru produsele ntreprinderiii.
O absent a acestei corelatii, desi poate conduce la respectarea ad litteram
a principiului ritmicitatii, nu are de ct efecte negative manifestate prin
cresterea imobilizarilor n active circulante;

una legata de existenta stabilitatii si egalittii cheltuielilor pe unitatea

de timp de munc la fiecare operatie;

Principiul paralelismului presupune executarea simultan a diferitelor

parti a procesului de productie - faze, operatii, stadii - care sunt independente
si care se pot desfasura pe locuri de munca sau pe echipamente diferite.
Asigurarea parelelismului este dependent de realizarea urmatoarelor
conditii:
-

existenta unui volum suficient de mare de produse de acelasi fel;

transmiterea obiectelor muncii de la un loc de munc la altul, de la o

verig de productie la alta, sa se fac bucat cu bucat sau n loturi mici
de transport;

distanta dintre locurile de munc s fie minim cu amplasarea

utilajelor n linie dreapt pe ct posibil;

mecanizarea complet a transportului.

Respectarea acestui principiu este foarte important n cazul fabricatiei

produselor complexe, realizata dintr-un numar mare de piese si subansamble, a
caror executie succesiv ar duce la cicluri de productie foarte lungi.
Principiul continuittii presupune eliminarea sau reducerea la un minim
adimisbil a ntreruperilor de orice fel n procesul de fabricatie a unui produs.
Respectarea acestui principiu face ca obiectul muncii s se afle ct mai putin n
asteptare pentru reluarea fabricatiei n diferite faze sau stadii. n acest fel, se
asigura nu numai continuitatea trecerii produselor de la o operatie la alta, ci si
continuitatea functionarii echipamentelor sau utilajelor.

Continuitatea este conditionat de proportionalitate, paralelism si

ritmicitate, ceea ce nseamna c principiul continuittii decurge din actiunea
comun principiior proportionalittii, paralelismului si ritmicittii, continuitatea
putnd fi obtinut doar n conditiile unei depline sincronizri si a unui
paralelism perfect.
Principiul liniei drepte prevede asigurarea celui mai scurt drum pe care
s l parcurg obiectul muncii din stadiul de materie prim n stadiul de produs
finit prin toare fazele perocesului de fabricatie. Acest principiu este conditionat
de amplasarea verigilor de productie si a depozitelor de materii prime,
materiale, produse finite n functie de fluxul tehnologic. Drumu pe care il
parcurge obiectul muncii trebuie s fie nu numai ct mai scurt posibil, dar s nu
cuprind nici ntoarceri sau intersectari.
Dupa determinarea capacittii medie de transport, se va analiza daca
capacitatea medie de transport existenta poate asigura deplasarea cantitatii totale
de transportat, pe fiecare unitate de productie, prin ntocmirea unei balante a
ncarcarii capacitatii . n functie de rezultatele obtinute n cadrul acestei balante
se vor lua decizii privind utilizarea capacitatilor de transport detinute de
companie. Sistemul de depozitare al unei ntreprinderi este format din unitatile
de depozitare, mijloacele de transport utilizate si relatiile de lucru cu procesul
de productie.
Managementul activitatii de depozitare trebuie sa se fundamementeze pe
calculul si analiza indicatorilor de apreciere a eficientei utilizarii depozitelor
.Calcularea si interpretarea acestor indicatori permite analiza activitatii de
depozitare, furniznd managerilor informatiile necesare pentru luarea deciziilor
adecvate.
Optimizarea transportului intern are n vedere att reducerea distantelor
de transport si a volumului transportat, ct si alegerea celor mai eficiente
mijloace de transport, care sa corespunda cerintelor companiei, optimizarea
transportului fiind corelata cu mbunatatirea organizarii procesului de productie.
Pentru optimizarea transportului intern se utilizeaza o serie de metode si tehnici
de management, cum ar fi : programare liniara, teoria grafurilor, teoria sirului de
asteptare, simulare.
Pe lang aceste cinci principii fundamentale, litaratura de specialitate mai
prezinta si altele, dintre care le considerm semnificative pe urmatoarele:
-

principiul minimizrii numrului de operatii realizat prin regruparea

operatiilor asemanatoare, succesive si care se pot executa pe locuri de
munc identice;

principiul policalificrii fortei de munc;

principiul reducerii timpilor de satisfacere a cererii;

principiul alegerii niveluli optim de capacitate.

1.1.4. Tipuri de procese

Procesul de productie este componenta principal a unui sistem de
productie. Dac productia este rezutatul unui proces de transformare a unei
multimi de elemente de intrare ntr-o multime specific de elemente de iesire,
un sistem de productie poate fi caracterizat prin trei elemente: intrari, iesiri si
procese de productie. Intrarile sunt formate din factorii de productie structurati
pe elemente , iesirile sunt reprezentate de produsele obtinute, iar procesele de
productie realizeaz acele transformari necesare intrrilor pentru generarea
iesirilor dorite.[8]
Procesul tehnologic este format din totalitatea opreratiilor tehnologice
prin care se raelizeaza un produs, sau repere componente ale acestuia. Prin
derularea acestor operatii tehnologice au loc modificari ale firmei, structurii si
compozitiei chimice a diverselor materii prime sau materiale supuse prelucrrii.
Exist doua tipuri de procese tehnologice:
-

elementare, n care produsul finit se obtine printr-o singur operatie

tehnologic.

complexe, n care asupra obiectului muncii se executa o succesiune de

mai multe operatii tehnologice.

Procesul de munc este definit ca fiind actiunea factorului uman

desfasurat cu ajutorul uneltelor de munc asupra obiectelor muncii n vederea
transformrii acestora n bunuri materiale. n anumite ramuri industriale, pe
langa procesele tahnologice si de munc obtinerea produsului finit implic si
derularea unorprocese naturale, n cadrul carora obiectele muncii sunt supuse
unor transformari fizice sau chimice sub actiunea factorior naturali, fr
implicarea partial sau total a proceselor de munc. Avand n vedere aceste
precizri se poate redefini notiunea de proces de poductie ca fiind ansamblul
proceselor tehnologice, de munc si naturale, n interdependenta lor reciproc,
ce conlucreaz la obtinerea produselor care constituie obiectul de activitate al
firmei.
Se poate constata, deci, c principala component a sistemului de
productie este sistemul de fabricatie, a carui functionare este asigurat de

celelalte subsisteme. Tratndu-l si pe acesta ntr-o manier sitematica, se pot

identifica patru subsisteme de rang imediat urmtor:
a)

Subsitemul efector are rolul de a realiza midificarea propriu-zis a

obiectului muncii prin combinarea fluxurilor de intrare. Caracteristicile
sale sunt date de particularittiile fiecrui proces tehnologic n parte.

b)

Subsistemul logistic realizeaz operatiile de transfer spatial si temporal

c)

Subsistemul de comanda realizeaz functia de transformare si

distributie a fluxurilor informationale astfel inct prin realizarea unei
interactiuni coordonate a tutror subsistemelor sa se ndeplineasca functia
general a subsistemului de fabricatie

d)

Subsistemul de control are rolul de a verifica rezultatele obtinute ale

parametrilor ce definesc calitatea produselor., de a le compara cu valorile
prescrise de a stabili abaterile si de a comunica concluziile subsitemului
efector.

Procesele de productie desfsurate n cadrul unei firme industriale se pot

clasifica dupa mai multe criterii:
Criteriul modului de participare la realizarea produsului
finit: procesele de productie de baz care au drept scop transformarea materiilor
prime, materialelor, a factorilor de productie n general, n produse finite care
constituie obiectul de baz al activitatii firmei; la rndul lor acestea se impart
n procese pregatitoare, n care se executa un numar de operatii distincte
pregtirii materiilor prime, materialelor n vederea prelucrrii propriuzise. Procese prelucrtoare, care le includ pe cele n care se efectueaza
operatiile de transformare propriu-zis a materiilor prime si materialelor n
produse finite. Procese de montaj-finisare, care asigur obtinerea formei finale a
produsului nainte de livrare la consumator. Procesele de productie auxiliare
asigura obtinerea unor produse care nu constituie obiectul activitatii de baza a
ntreprinderiii, dar asigura buna functionare a proceselor de baza. Procesele de
productie de servire asigur prestarea unor servicii sau efectuarea unor lucrri
care contribuie la buna desfasurare a proceselor de productie de baz si
auxiliare.
Criteriul modului de executare conduce la existenta procesului de
productie manual, n care operatorul actioneaz direct sau cu ajutorul unor scule
asupra obiectului muncii n vederea transformrii lor n produse finite. Procese
de productie manual-mecanice sunt caracterizate de faptul c o parte se execut
manual iar altele mecanizat, n care operatiile componente se efectueaz cu
ajutorul unor masini de comand uman. Procesul de productie automat-

operatiile componente se efectueaz cu ajutorul unor masini de comand

automat, operatorul uman avand rolul de a urmari si supraveghea buna
functionare a acestora.
Criteriul modului de obtinere a produsului finit din materia
prima determin mprtirea proceselor de productie n procese de productie
directe/succesive, n care produsul finit se obtine ca urmare a efectuarii unei
secvente succesive de operatii asupra unui tip de materie prima, rezult un tip de
produs prin prelucrarea unui singur tip de sortiment de materie prima. Procese
de productie sintetice/convergente n care obtinerea produsului finit dintr-un
singur sortiment se face prin prelucrarea unei game largi de materii
prime. Procese de productie analitice/divergente care conduc la obtinerea mai
multor sortimente de produse finite n urma prelucrrii, prin diverse operatii
apartinnd unor procese tehnologice diferite, a unui singur tip de materii prime.
Criteriul gradului de continuitate si repetabilitate da nastere
la procese de productie continue ce asigur o transformare continu a materiei
prime n produs finit n instalatii de aparatura, pe tot parcursul fluxului de
productie parametrii tehnologici pastrndu-si valorile constante. Procese de
productie discontinue n care exist posibilitatea determinarii rezultatelor
fiecariu proces de schimburi.