i abia plec btrnul... Ce mai freamt, ce mai zbucium!

Codrul clocoti de zgomot i de arme i de bucium,

Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas;
Clreii umplu cmpul i roiesc dup un semn
i n caii lor slbatici bat cu scrile de lemn,
Pe copite iau n fug faa negrului pmnt,
Lnci scnteie lungi n soare, arcuri se ntind n vnt,
i ca nouri de aram i ca ropotul de grindini,
Orizontu-ntunecnd-ul, vin sgei de pretutindeni,
Vjind ca vijelia i ca plesnetul de ploaie...
Url cmpul i de tropot i de strigt de btaie.
n zadar striga-mpratul ca i leul n turbare,
Umbra morii se ntinde tot mai mare i mai mare;
n zadar flamura verde o ridic nspre oaste,
Cci cuprins-i de pieire i n fa i n coaste,
Cci se cltin rrite iruri lungi de btlie;
Cad asabii ca i plcuri risipite pe cmpie,