i acum privii cu spaim faa noastr sceptic-rece,

V mirai cum de minciuna astzi vi se mai trece?

Cnd vedem c toi aceia care vorbe mari arunc
Numai banul l vneaz i ctigul fr munc,
Azi, cnd fraza lustruit nu ne poate nela,
Astzi alii sunt de vin, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ai artat arama, sfiind aceast ar,
Prea fcuri neamul nostru de ruine i ocar,
Prea v-ai btut joc de limb, de strbuni i obicei,
Ca s nu s-arate-odat ce suntei - nite miei!
Da, ctigul fr munc, iat singura pornire,
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.