Sunteți pe pagina 1din 20
CAPITOLUL 8 PROPRIETATILE CHIMICE ALE SOLURILOR insusirle chimice, alaturi de celelalte insusiti ale solului (Fizice, hidrofizice, biologice s.a.) au 0 importanti deosebits mai ales cele legate de solutia solului si coloizii solului 8.1. SOLUTIA SOLULUI ‘Solutia solului se poate defini (determina) ca faca lichidé a solulu, care include apa din sol & contine stiruri minerale dizolvate, compusi organo — minerali si organici, gaze si particule fine coloidale. Precipitaile atmosferice, apa din scurgeri de suprafata, apele freatice etc. pitrund in sol, iar fn urma interactiunii eu faza solida si gazoasi a solului, cu sistemul radicular al plantelor gi cu organismele vii care populeaz& solul —isi schimba compozitia chimicé. Solujia solului joaci un rol important in dinamica solurilor, in hrana plantelor si mmicroorganismelor, participa activ la transformarea compusilor minerali si organici din sol, la ‘ransportul acestora pe profil, Confinutul in umiditate din sol, deci cantitatea solutii solului, poate oscila in limite foarte largi, de la zeci de procente (cdnd apa ocupa practic, totiporiisolului) pana la ‘unitigi sau parti de procent, cénd in sol se giseste numai apa adsorbité 8.1.1. Compozitia chimic3 a solutiei solului Formarea si compozitia solutiei solului apare ca un proces complex, care este conditionat de Aactiunea factorilor abiotici si biotici, de componentii solului si de ecosistem in general Compozitia solutiei solului depinde de cantitatea si calitatea precipitatilor atmosferice, de compozitia fazei solide a solului, de alcituirea cantitativa si calitativi a materialului stratalui vegetal viu si neviu al biocenozelor, de activitatea vitala a mezofaunei si a microorganismelor Compozitia solutici solului suferi permanent modificdri datorita activititi plantelor Superioare, (prin .absorbjia” de citre radacinile acestora a unot compusi si invers, prin Patrunderea’ (jntrarea) nor substanje, prin secretii eliberate de radacinile plantelor ete Substanjele minerale, organice si organominerale care intti in compozifia fazei lichide a solului se pot Drezenta sub forma de combinatii solubile (dizolvate) sau combinatii coloidale, Substanjele coloidale sunt reprezentate prin merale argiloase, prin hidrati ai oxizilor de fier si de aluminiu, prin combinatii organice si organominerale, Se apreciaza cd in general coloizii reprezinta de la 1/10 pani Ja % din cantitatea total de substange care se gisesc in solufia solului, Cei mai importan{i cationi care se pun in evidenya in solutia solului sunt: Ca**, Mg, Na’, K’, NH4", H’, AP", Fe", iar dintre anionii mai raspandifi sunt: HCO, CO*y, NOz’, Cr, SO.2, H2PO,s, HPO,” Fierul, aluminiul si multe microelemente (Cu, Ni, V, Cr etc), se gisesc in solufia solului mai ales sub forma de combinafii complexe organominerale, in care partea organic a complexelor este reprezentata de cai acizii humici si acizii organici cu molecule mici, de cétre polifenoli i alte substante organice in general, concentratia solufiei solului este mic si pentru diferite tipuri de soluri oscileazi de la zeci de miligrame pana la céteva grame de substanfi la litru de solutie de sol, cu exceptia Solurilor saline unde concentrafa solutiei de sol poate ajunge la zeci si chiar sute de grame la ltr, Datoriti prezenfei in solujia solului a acizilor liberi si a bazelor, a sArutilor acide gi bazice, avestea determin’ aciditatea actual (reactia) solutiei solului ~ una din insusirile esengiale pentru activitatea plantelor si in acelasi timp, pentru procesele de solificare. yy Valorile pH-ului solutici diferitelor tipuri de soluri variazi de la 2,5 Ia solurile acide, sulfatice, pana la 8 — 9 la solurile carbonatice si salinizate, ajungénd la valori maxime de 10 — 11 le solurile alcaline (solonefuri) si solonceacuri sodice. Cea mai mica concentratie a solufici solului si valorile cele mai scézute ale reactiei acide se intlnesc la solurile podzolice la care concentratia lor reprezingi cateva zeci de miligrame la 1 solutie, la valori ale pH-ului de 5 gi mai mici, Conginutul de carbon organic in solujia solului difera, de asemenea, cu tipul de sol si natura vegelatici, sub péduri de conifere, substanta organic solubilizata este reprezentata mai ales prin acizii fulvici, pe cd la solurile formate sub vegetatie ierboas& predomina acizii huminici Cantitatea de substanti organica din faza lichida a solului se micsoreazi pe adancimea Profilului de sol, datorita intensificarii migrariii substantelor solubile. impreuna cu substantele organice migreazi si fierul (in forme bi- si trivalente). in solutia solului, pani la 80 — 95% din fier este puternic legat in complexe organominerale. {in general, la solurile de stepa (cernoziomuri), concentrafia solutiei solului este mai mare decat in solurile podzolice. Avand in vedere activitatea biologicd mai intensi a acestor soluri si c& in cele de stepa creste continutul in ioni bicarbonafi, reactia lor devine neutra sau slab alcalind, Sub aciunea vegetatiei de step se constata cresterea concentrafiei si a altor cationi si anioni (Ca, Mg”, Cr, $04); in soloneturi creste brusc cantitatea ionilor de Na’, a ionilor COs* determinand alcalinizarea solufici solului Concentratia maximi a solutiei solului se observa la solonceacuri, la care poate ajunge la zeci si sute de grame la litru, cu predominarea clorurilor gi sulfagilor de magneziu si nattiu, 8.1.2. Dinamica concentratiei solutiei solului Comporitia solujiei solului este influentati de temperatura si umiditatea din sol, de intensitatea activitiii microflorei si microfaunei solurilor, de metabolismul plantelor superioare, de Provesele de descompunere a resturilor organice din sol, ceea ce determina dinamica concentratiei solutiei solului, atat diumna cat si sezonierd. Pentru diferitele tipuri de sol se constati o crestere globald, foarte importanta, a concentratiei Solufiei solului, cu precidere in orizonturile superioare de la primavaré spre vari. Cresterea Concentratiei solufiei solului are loc in urma pierderilor de ap& prin evapotranspiratie in orizonturile de bioacumulare, in care confinutul de microorganisme este mai mare si, deci, intensitatea proceselor biochimice este cea mai ridicati, se inregistreazd si cele mai puternice contraste de temperatura si respectiv de umiditate si ca atare, compozitia solutiei solului va fi cea mai dinamicé, S-a constatat, de asemenea, c4 concentratia solutiei solului poate s& creascai si in perioada Primivara ~ vari timpurie, cénd are loc eresterea masivi a plantelor, iar in solutie intré secretii abundente ale ridicinilor si diferiti produsi de descompunere ai resturilor organice. in perioada toamna ~ iarna precipitatile atmosferice difueazé solujia solului si dizolva o parte din sdruri care au precipitat vara. Folosind metode moderne de cercetare a solutiei solului (cu ajutorul electrozilor ionoselectivi), s-au objinut date interesante privind dinamica zilnicd (in 24 ore) a unor ioni in sol Solului. Astfel, pentru cemmoziomuri, s-a observat 0 bruscd variatie a activititii ionilor de calciu, ‘maximum concentrafiei acestor joni de calciu find la orele dup amiezii iar minimul, in timpul noptii Spre deosebire de aceea a ionilor de calciu, cea mai mare concentrafie a nitrafilor se observa in orele nopfii, dimineafa devreme gi seara. 8.1.3. Rolul solufiei solului Solutia solului constituie sursa directa de elemente nutritive pentru plante. Prin aplicarea diferitelor masuri agrochimice, agrotehnice, hidroameliorative (irigatii, desecari) omul modificd compozitia solufiei solului, aducdnd-o la valori optime in raport cu cetintele cresterii si dezvoltarii plantelor. Pentru folosirea elementelor nutritive din solujia solului de etre plante, un rol important il are Presiunea osmotic’ a solutiei solului. Dac aceasta este egald cu presiunes osmotica sucului celular al plantelor sau mai mare, atunci patrunderea apei in plante nu mai are loo. Se considera ci Sucflunea (fora de sugere a ridacinilor majorit8i plantelor de cultura) nu depaseste 100-120 MPa, Presiunea osmotici depinde de concentraia solutiei solului si de gradul de disociere a Substanfelor solubilizate, Astfel, in soluri nesalinizate presiunea osmoticé nu depaseste 10 MPa Prin scaderea umidititii de la capacitatea de cmp la coeficientul de Ofilire, concentratia solutiei Solului se modifica corespunzator (creste) de 5 — 6 origi ca atare,ereste gi presiunea osmotic’ In solufa solutu, la solurile mediu salinizate presiunea osmotica este de 30-40 MPa, iar la cele puteric salinizate 50 ~ 60 MPa; la concentratii ale solufiei solului de 20 ~ $0 g/l, presiunea osmotic& poate si creasc pana la 150 — 260 MPa 8.2. Coloizii solului In sol se gisesc atft coloizi mineral, precum si organics organo-minerali, a c&ror compozitie depinde de caracterul roclor de formate side tipul de soificare (tab, 8 1) Tabelul 8.1 Compozitia si insusirile suprafefei celor mai rispandificoloiai din sol (dupi E. Bresler; B.L. Me, Heal; D.L. Carter, 1982) Hamas 50-60% C5879, 3-H, 80-100 (pH) 35-4590; 0,5-1% P; 0,3-0,5%65 500-1000 150-200 (pH 6) 200-300 (pH! 8) Sweet = montmorillonit (Alo3Sin2)(Alz¢FosMgq,)O3(OH), nH, = nontronit (AlujSiz3)(FeO.u(OH), nF,0 oan) Ct) = beidelit, (Alo7Siz.3)(ALO:(OH), nH1;0 Mice $i mice hidratate: ~ muscovit K2ASisALOz(OH)y, uae 2040. = biott K:AbSi(Fe Mg)sOns(OH), =e KAly(SiexAl)Ox(OF, Vermicali (Ale sSig)(AL Fe, 2M, )Osd OF a 00-800 150-175 Clorit (ALSig)ALMgisOz(OH)i6 100-200 20-40 Minerale T:T -caolinit. SisALO; (OH). 30-50 3-6 -talloysit, SiALOio(OH)s 41,0 40-80 10.20 Hidroxizi Fe-Al-O-OH-OH; gel 23 ~allofane Si-Al-Fe-O-OH-OH; gel 500-1000. 80-150, (L:attapulgit SisMgs(OH;),O20(OH) 4H,0 20-40 {a baza alcatuirii coloizilor, stau ymicelele coloidale” (Vingher). © micela coloidala este aleituité din nucleu, reprezentat prin combinatii complexe amorfe sau ctistaine, oa compozitie chimica diferita (fig, 8.1). > Figura 8.1 Alcituirea micelei coloidale {a suprafafa nucleului se gaseste un strat de ioni retinuti stabil, denumit ,sirar determinant de potential’; in continuare, urmeaza un dublu strat de ioni compensator — un strat imobil? cu ioni deren Butemic de cite ionii din stratul determinant de potential, iar in continuare urmeaz8 un stat de ioni mai dispersati, numit ,strat difuz” Nucleul micelei, impreund cu stratul determinant de potential, alcituiese granula coloidala; intre granuli si solutia care inconjoara coloidul apare un potential termodinamic, sub influenta cAruia sunt atrasi din solute joni de semn contrar ioni compensatori) Granula coloidals, impreuni cu stratul imobil de ioni compensator, constituie particula coloidala; intre aceasta si solujia inconjuratoare apare un potential elecirocinene (zeta), sub influenta ciruia se gaseste al doilea strat de ioni compensatori (cel difz), posedand posibilitatea de Schimb cu ionii de acelasi semn din solutia inconjuratoare. Coloizi care au in stratul determinant de potential ioni cu sarcin& negativa si care elibereazi in solutie ioni de H se numese ,acidoizi” (de exemply, aciaii humici, acidul silicic). Coloizii care auin stratul determinant de potential sarcind pozitiv si elibereazs in solute ionii de OT se numesc wPazoizi’. Coloiai de hidroxizi de fier, hidroxizi de aluminiu, proteinele in functie de reactia mediului se comporta cand ca acidoizi (acizi), ednd ca bazoizi (baze) si se numese amfoteri sau amfolitoizi. Astfel, hidroxidul de aluminiu, in conditii de reactie acida, datorita concentratiei ridicate a ionilor de hidrogen in solujie, impiedic& disocierea hidroxidului de aluminiu ca acid si acesta va disocia ca baza, cu eliberarea in solufie a ionilor de OFT: Al(OH); $ AI(OH);* + OFF La reacje alcalina, hidroxidul de aluminiu se comporta ca acid, coloidul avind predominant sarcind negativa: AI(OH); $ AIO(OH),’ + Ht Ta reactie acid a mediului se intensificd disocierea bazic’ a coloizilor amfoteri, iar la reactie alcalina, cea de acidoid La anumite valori pH, numite unct izoelectric” (sau pH izoelectrie), coloidul trece in Solutia inconjuratoare o cantitateidenticd de cationi si anioni si devine electric, neutru. Starea fizic a coloisilor din sol. Coloiaii din sol se gisesc indeosebi sub forma de gel, in care particulele se unesc intre el, alcdtuind o rejea cu structurd spafial in ceulele careia se refine apa Particulele coloidale cu sarcini de acelasi fl se resping, rimfndnd in stare de dispersie, fara a forma precipita, deoarece au un anumit potenjial cinetic, Pe misura seideri potentialului slectrocinetc si micsorarea sarcinii particulelor de acelasi semn a coloizilor, acestea ak reunesc, se Sripeszk prin miscirihaotice, se lipesc unele de altel, se miresc in diametr gi tree sub forma de Precipitat. 2-H ies eA ne nth hater, Procesul de unire a particulelor coloidale si de trecere din stare de sol in cea de gel se Panett ncoagulare”, iar trecerea din stare de gel in stare dispersi de sol, se numeste ,peptizare”’ (Aici termenul de sol are semnificatie fizico ~ chimic& de coloid in stare dispersata) Coagulatea poate fi reversibila, cand coloiaii trec usor din starea de sol in cea de gel si invers, ireversibila, pentru coloizii care trec greu in starea de sol Coloizii ,Aidrofili” (puteric hidratati) coaguleaza mai greu: unele substanje organice, ‘mineralele din grupa montmorillonitului. Coloiziihidrofobi (care retin o cantitate mai mica de apa) coaguleazi mai usor: hidroxizii de fier, mineralele argiloase din grupa caolintului ete Procesul de coagulare a coloizilor depinde de natura ionilor adsorbiti, de valenja acestora, de enersia ionilor, cationii insiruindu-se in urmatoarea ordine dupé posibilitatea lor de coagulare (Ghedroit) Li’ < Na’ < NH ALO-M; 5)>Fe-O-M, Cantitatea total a cationilor adsorbigi (schimbabili) care pot fi scosi din sol se numeste ~eapacitate de refiner” (sau capacitate de schimb cationic ~ 7) si se exprim in me la 100 g sol Valorile capacitayii de schimb depinde de continutul in sol a fractilor coloidale (mai ales de humus $i minerale argiloase), de natura complexului adsorbtiv al solului, de eactia mediului 6 ge Astfel, capacitatea de refinere a cationilor creste odata cu cresterea gradului de dispersie a coloizilor din alcituirea complexuluiadsorbtiv: partea organica a complexului adsorbtiv (acizii humici) poseda o capacitate mai mare de refinere decat cea minerala, la mineralele argiloase din obs montmonillonitului, capacitatea de refinere este influenjati de mérirea suprafetei dintre foite Prin umezire si de schimbul dintre cationii dispusi inte foite cu cei din solujia solului De asemenea, cu cresterea pH ~ ului, creste ionizarea grupelor functionale ale acizilor humici, ale mineralelor argiloase, se micgoreaza energia pozitiva a oxivilor si creste capacitatea de Tejinere cationic’. Cand in complexul coloidal al solului se gasesc numai cationi bazici (Ca*”, Mg”, K*, Na‘), notead nrg Constituie ,swma bazelor de schimb” (sau capacitatea de schimb pentru baze), care se noteazai cu SB si se exprima in me la 100 g sol uscat la 105°C. in complexul adsorbtiv al solului se Pot gasi adsorbiti numai cationi bazici, in zonele mai uuscate (la Kastanoziom, cernoziom), dar si in zone mai umede, la soluri formate pe roci bogate in clemente bazice (calcare, marne) sau la unele soluri halomorfe (solonceacuri, solonefuri). O Saturatie completa cu cationi bazici (mai ales de Ca) se giseste in orizontul Cea al difeitelon soluri Pentru solurile din tara noastra, capacitatea de schimb pentru baze are valori cuprinse intre 1 Si peste 50 me la 100 g sol uscat la 105°C; cele mai mici valori se pun in evidenfa la solurile Puternic levigate si debazificate, chiar daci au humus si argilé in cantitatirelativ ridicate, dar si la solurile nisipoase, sirace in coloizi Cand in complexul adsorbtiv intalnim si ioni de hidrogen, suma acestora constituie veapacitaiea de schimb pentru hidrogen’” (sau suma hidrogenilor schimbabili) ce se noteaza ou SH i se exprima in me la 100 g sol uscat. Proporta ionilor de H" adsorbit in complexul coloidal al solului creste cu intensificarea levigiti, respectiv a debazificari: in zona de stepa, in arealele mai umede, alaturi de ionit bazici, in complexul adsorbtiv, se intalnesc si ioni de hidrogen, iar proportia acestora creste mergand spre zone mai umede: silvostepa, padure, montana - unde si rocile sunt mai sirace in elemente bazice. fn condifiile {ari noastre nu exist& soluri saturate numai cu ioni de hidrogen (chiar la podzoluri — Fer ee reittionii de H’ asupra fertility solutui, cu atat mai puternicd cu eat proporiaionilor de H" este mai mare in complexul adsorbtiv. Deci, ,capacitatea total de schimb cationic” (T) este data de suma cationilor bazici (SB) si a cationilor de hidrogen (SH) adic’ T = SB + SH Proportia in care complexul adsorbtiv al solului este saturat cu ioni bazici se exprima prin »Sradul de saturatie in baze”, care se noteazi cu V si este dat de relatia 1% = B 199 T Fa solurile care au complexul adsorbtiv saturat numai cu baze (T = SB) gradul de saturafie in baze este egal cu 100% (kastanoziomuri, unele rendzine, unele cernoziomuri, soluri aluviale carbonatice, lacovisti etc.) Cand in complexul adsorbtiv se gasesc si ioni de hidrogen, gradul de saturafie in baze (V%) Taree valori mai mici de 100 si cu atat mai mici, cu eat proportia ionilor de H este mai mara (80% la preluvosoluri; 50% la unele luvosoluri; 10-20% la luvosol albic; 5% la podzol).

ow POG at NH,OH Prin cristalizarea oxizilor de fier (cu micgorarea suprafejei exterioare), adsorbtia fostalor se micsoreazi de 10 ori; 5. retinerea ionilor fosfati de catre mineralele argiloase si neargiloase alumo- si ferosilicatice 'a suprafaf, uneori in interiorul suprafe(ei mineralelor, refinerea ionului fosfat produeindu-se mua Prin schimb, ci va fi adsorbit in stratul determinant de potential al coloizilor negativi (find atras de aluminiul refelei cristaline); 6. este posibila o sorbjie prin schimb a anionilor la sarcina pozitiva a particulelor coloidale (CAS- complexul adsorbtiv al solului) on 7 CAS ] OH" +K,PO,— [Cas ]" por +3KOH on 2 KOH + CO, > K,CO, + HO. 7 silicea amorfa refine fosfati pe calea rejinerii mecanice (a includerii. Substanjele organice saturate cu baze, de asemenea, retin fosfati, dar mai pusin in raport cu oxizii de fier 5i mineralele argiloase (tab. 8.3) Tabelul 8.3 Refinerea ionului fosfat de citre diferite minerale din solutia de Ca(H;PO4)2, care confine 600 mg/l P20s (dupa Kovda, 1988) Sorbant P20s Sorbant P20s adsorbit adsorbit (mg/100 g) (mg/100 g) Gel de hidroxid de 1.700 Clorit 600 aluminiu Montmorilloni 197 Gel de hidroxid de fier 1.100 tnatric Hidroxid de fier cristalizat 760 Montmorilloni 300 (Hematit) tcalcic Cuar 0 Caolinit 127 Cuart acoperit cu pelicula Gips 249 de Fe(OH); 296 Calcit 165 Silice amorfa 46 |_| Mic’ hidratata 170 | Micsorarea refinerii fosfatilor se poate realiza pe seama formarii de combinatii complexe alumo- si ferohumice O importanta deosebita pentru regimul fosforului din sol o reprezinté trecerea lui, sub forms de ion fosfat, in compusi greu solubili sau insolubili Fosfatii de Na si K, care sunt solubili, nu se refin si nu se intélnesc fn masa solului, Mult trai réspanditi in sol sunt fosfati de calciu care se pot prezenta sub forma de fosfati monocalcie: Ca(H2PO4)2 $i dicalcic: CaHPO, care sunt solubili si sub forma de fosfattricalcic Cas(PO4)2 ca fosfat greu solubil. In solurile acide se pot forma fosfati de fier (FePOs) si de aluminiy (AIPO), care sunt Practic insolubil, Trecerea anionilor fosforici in fosfaji insolubili sau greu solubili duce la inaccesibilitatea fosforului pentru plante si respectiv la scdiderea producfiilor agricole, Ca atare, pe Pe solurile acide al céror complex coloidal este bogat in Fe si Al, fosforul poate fi blocat sub form de fosfatide fier si aluminiu care sunt practic, insolubii. Prin urmare, pe soluile acide nu se jecomand aplicarea ingrisimintelor fosfatice usor soluble (Fostat mono- si dicalcic), deoarece ionul de fosfor este blocat sub forma de fosfati de fier si aluminiu insolubili Prin aplicarea ingrasmintelor fosfatice greu solubile (fosfattricalcic), acestea tree treptat in fosfati mono- si dicalcici (solubili) plantele pot folosiionul de fosfor, iar cationii de cali eliberati din Fosfatultricaleic, imbundtajese calitatea complexului adsorbtiv si contribuie la amelionres reacfiei acide a solurilor respective. 8.4. ACIDITATEA $I ALCALINITATEA SOLURILOR Solutia solului contine in stare de dispersie ioni, molecule, substanfe coloidale, care se sisesc in proporti foarte diferite in functie de diferitifactori care actioneaza in formarea si evolutia solurilor. Reacjia solului este determinata de raportul dintre concentratia ionilor de H” si OF si anume cAnd proportia ionilor de H* este mai mare reactia este acida, iar cnd predomini ionii de OFT, reactia este alcalina. Daci ionii de H’ si ionii de OH sunt in proportii egale, reactia este neutr’, Reactia solului este influentata de o serie de factori: compozitia chimica si mineralogica a pastii minerale a solului; Prezenta sarurilor solubile; conjinutul si natura substanfelor organice care se gisesc in sol; Uumiditatea solului; activitatea organismelor din sol etc Un rol deosebit de important asupra reactiei solului il au sarurile care trecand din faza solidi 4 solului in solujie exerciti 0 influenfa importanta asupra caracterul instant, asupra fertilitatii acestuia In sol, cel mai raspandit acid (dintre acizii minerali) este determina un pH al solului intre valori de 3,9 ~ 4,7 in funcfie de condi biologicd din sol etc. Daci in soluri si in rocile de formare sunt prezente sulfuri, prin oxidarea acestora se poate forma acid sulfuric, ceea ce poate duce la o puternicd acidifiere a solurilor; de exemplu la mangrove sau marge, prin uscarea acestora, valorile pH pot scidea de la 7 — 8 (neutru-slab alcalin) la 2 — 3 (extrem acid), Acidifiere puternica a solurilor produc $i acizii humici nesaturaji cu cationi si respectiv, aciaii fulvici pot determina pH cu valori de 3 - 3,5 (extrem acid); prin descompunerea resturilor organice din zona de pidure (itiera), pH-ul poate deveni foarte puternic acid (3,5 — 5), iar muschii pot acidifia solul ajungand la valori de pH de 2,5 3 Reactia solului este influentata si de activitatea ciupercilor si bacteriilor, de gradul de descompunere a resturilor organice, de secrejiile ridacinilor plantelor sau de cate insectele din sol, Putind aparea acizi liberi, organici (oxalic, citric si alfii) Plantele consumé din sol diferiti ioni, eliberand cantitati echivalente de ioni de H’, OF, HCOs, CO;* gi prin aceasta, se poate modifica reactia solutiei solului spre acid sau spre alcalina. {in mod diferit influenjeaza reactia solutiei solului si microorganismele: cele nitrificatoare conduc la aparifia in solufia solului a acidului azotos sau azotic, contribuind la sciderea pH-ului cu 0:5 — 2,0; prin actiunea microorganismelor asupra substanfelor proteice, in solutiasolului pot aparea mici cantitati de acid sulfuric. Insusiri acide si bazice pot manifesta atét combinatii moleculare: (HCI — acid; NH ~ baz), cationi (Pb(H20)." — acid; Pb(H20),OH" - baza), cat si anionii (HCOs"- acid, COs ~ baz) Cantitativ, forfa acidului si a bazei se apreciaza prin constanta de echilibru a reactiei transportului protonului intre componentele acidobazice, Constanta care araté trecerea protonului de la acid la molecula de apa, K, este data de relatia: x, - 4.000 -Jx,0°] a [cx ,coon J jar constanta de echilibru care arata procesul de trecere a protonului de la apa catre bazi, Ks este data de relatia: reactici solului si in ultima idul carbonic, care poate i le termice, de activitatea Produsul constantelor Ki Ks este egal cu produsul ionilor dizolvantului (apei): Ko Ky = [H30°] [OH] ~ [H"] [OH] = Kino = 10" 8.4.1 Aciditatea solurilor Se deosebeste, in general, la soluri o aciditate actuate (activa) si o aciditate potential 10 Aciditatea actual (sau pH-ul solului) este datet de concentratia ionilor de H” prezenti la un moment dat in solutia solului. Apa distilata, in raport cu care se stabileste aciditatea, are o reactie neutra, raportul ionilor de H si OH’ fiind egal: (FH) OF) = Kino = 107 107 = 10 Ca atare, pH-ul (logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de H* din solutia solului) poate avea teoretic, valori cuprinse intre 1 si 14. Cand valoarea pH este egal cu 7, reactia este neutra; cand este < 7, reactia este acida si respectiv alcalina, cand pH-ul este > 7. Pentru solurile din fara noastra valorile pH sunt cuprinse intre 3,5 $i 9,5 sau 10 — 11 in cazul unor solonefuri sau solonceacuri sodice. Reacfia solurilor lipsite de siruri. in zonele cu precipitatii abundente, sArurile usor solubile si in mare masura si cele greu solubile (ex: CaCOs) sunt indepartate, solurile avand valori de pH cuprinse intre 3,5-7,0 in functie de gradul de saturatie cu baze a solului, respectiv de raportul dintre cationii bazici (Ca**, Mg**, K’, Na’) si cei de hidrogen (H’) din complexul adsorbtiv. Aciditatea coloizilor organici din sol (acizi humici) este conditionaté de hidrogenul schimbabil, acizii organici fiind sursa directa de hidrogen schimbabil. Hidrogenul eliberat din diferiti acizi organici sau din acidul carbonic, prin interacfiunea cu 0 serie de coloizi, patrunde in stratul difuz al acestora, inlocuind diferite baze, care se spal sau precipita: [CAS*]Ca** + R(COOH): —> [CAS*]2H* + R(COO),Ca [CAS*]Ca”* + H,COs — [CAS*]2H* + CaCOs, Aciditatea coloizilor minerali este determinati de prezenta in complexul coloidal a ionilor schimbabili de hidrogen, aluminiu sau fier, ultimii rezultind din reteaua cristalina a mineralelor argiloase gi a hidroxizilor. Cele mai puternice insusiri acide in apa le manifesta cationii bi- si trivalenti ai metalelor: pKa pKb 5,0 Al(H20),** + H20 5 Al(H,0);OH?*+ H,0° 9,0 3,8 Cr(H20),"* + H,0 5 Cr(H20)sOH?*+ H30* 10,2 2,2 Fe(H20)<°* + HO $ Fe(E)0);OH?*+ H30* 11,8 Deci, reactia acida a extractului de sdruri din sol se explic& prin aparitia in solutie a ionilor de hidrogen (hidroniu H30"’). Reactia acida este influenfata si de folosirea substantelor fertilizante (fiziologic acide), care determina imbogitirea solutiei solului in ioni de hidrogen si uneori de aluminiu Reacfia solurilor care conjin siruri. Cand in sol se gasesc séruri, reactia acestuia este determinati de natura sdrurilor, care pot hidroliza acid, neutru sau alcalin. Sarurile neutre (NaCl, CaCl, CaSO, etc), formate din acizi si baze puternice, nu hidrolizeaz& si deci nu influenteaza direct reactia solului, valorile pH fiind cuprinse intre 7 gi 8,5 (Solonceac), in functie si de concentratia solutiei solului si a aerului in COs. Totusi, prezenta Sirurilor neutre in solutia solului determina o scidere a pH - ului cunoscut& sub denumirea de »efect salin” in cazul in care predomina sirurile cu hidroliza alcalind (carbonati), reactia va fi cu att mai alcalina, cu cat carbonatul va fi mai solubil. Astfel, CaCOs se dizolva 0,0131 g/l (la 16°C); MgCOs ~ 0,960 g/l; NazCOs ~ 140 g/, iar pH-ul solutie, in ordinea amintit’, este de 10,23; 11,46 si 12,00 Carbonatii respectivi hidrolizeaza astfel CaCO, +2420 $ Ca(OH): + HxCO3 MgCO; + 2H,0 $ Mg(OH)2 + HaCOs NazCO3 + 2H,0 4 2NaOH + HCO; Deci, se formeazi bazele respective si acidul carbonic (acid slab), in mod practic, nu influenfeaza reactia. u Fg Bazele formate disociazi puternic: Ca(OH), > Ca®* +20" Mg(OH); > Mg” + 20H” NaOH —> Na’ + OH Datorita prezentei CO2 in solutia solului, CaCOs trece ins& in bicarbonat de calciu, care are caracter bazic mai slab decat hidroxidul si determina un pH mai scizut al soluiei solului. CaCO, + CO; + H20—-Ca(HC03)s in conditii naturale, reactia solurilor care contin carbonati depinde de raportul dintre carbonat si bicarbonat, care este in functie de confinutul de CO; din sol Astfel, la solurile care au CaCOs, pH-ul este in jur de 8,3-8,5; la cele cu MgCOs pH-ul poate ajunge la 9 iar la solurile cu NazCOs pH-ul are valori mai mari de 9,0. Aprecierea reactiei solului se face dupa criterii stabilite de LC.P.A. (tab. 8.4). Tabelul 8.4 Clase de reactie a solului (pH-ul in suspensie apoast la raport sol/solutie de 1:2,5) Denumire Limite de pA Extrem de acida <3,50 Foarte puternic acida 3,6-4,3 Puternic acida 4,4—5,0 Moderat acidi 51-54 5,5-5,8 Slab acida 5,9-6,4 6,5-6,8 Neutra 6,9—7,2 Slab alcalina 7,3 -7,8 7,9-8,4 ‘Moderat alcalini 7 8,5-9.0 Puternic alcalina 9,1-9,4 Foarte puternic alcalina 9,5 - 10,0 Extrem de alcalina >10,1 8.4.2 Alealinitatea solurilor Reactia alcalini a solute solului este determinati de compozitia diferitilor compusi din sol carbonaii din bicarbonafii alcalini si ai elementelor si metalelor alcalinoteroase, ai silicajilor de natriu si humatilor de natriu ete, Conform teoriei acizilor si bazelor, a lui Bronsted — Lowry, reactia alcali ste conditionata de anionii acizilor stabi, care trec din faza solida in solujia solului si manifest insugiri de baze, rolul anionilor bazici fiind cu atat mai mare, cu ct constanta Ky este mai mare Astfel, ionul carbonat este o baz mai putemnica decdt ionul bicarbonat: x, ~ lec: Jou -]_ 10" co,” Kas HCO;'+H20 5 H;,CO; + OH” [#.co, Jon-}_10" _ HCO, Ka = 2,14-104 12 ce evidentiaza c& ionul HCOs este o baz mai slaba decat ional CO; La producerea reactiei alcaline a solusiei solului contribuie si alti anioni pKb pKa 14 S*+H,0 5 HS+OH 12,6 2,0 PO.*+H,0 S HPO,” + OH 12,0 4,1 HsSiO; + H,0 5 H,SiO, + OH 9,9 4,8 HyBOs + H;0 $ H3BO; +O 9,2 Rol determinant in aparitia reactiei alcaline il au sarurile ce hidrolizeaza alcalin (carbonati de Na si K, bicarbonati de Na si K, carbonati de Ca si Mg etc.) Deoarece cu acidul poate reactiona o anumita substanta capabila si se uneascd cu protonul acestuia, alcalinitatea globala poate fi considerati ca masur (mirime) a deficitului de protoni in raport cu conditia luata ca nivel zero (nul). Prin aceasta, protonii acceptati se considera baze cu constante de disociere K;, egale sau care depagesc 10° (pK = 9,5). Dupa unii autori (Vorobiev, Zaman, 1984) alcalinitatea solurilor poate fi conditionata de urméatorii anioni: S*(pKb= 1,4), PO,*(PKb =2,0); HySiOs (pKb = 4,1) HPO,*(pKb = 6,8); HS(pKb = 7,0); HCOs(pKb = 7,6) H;BOs(pKb = 4,8), Al(H20):(OH); ——_ (pKb = 5,9) et. si de anionii diferigilor acizi organici al ciror pK; este egal sau mai mic de 9,5 Anionii acizilor a cAror constant de disociere K, este egal sau mai mici de 10, posed insusiri de baze cu pKb = 9,5. Deci, alcalinitatea total (global) in soluri apare ca un proces complex care se deosebeste de multe alte reactii chimice {in general, se deosebeste 0 alcalinitate actualdt (activéi) si o alcalinitate potentiald a solului, Alcalinitatea actual, este determinaté de existenfa in solutia solului a sétrurilor care hidrolizeazdt alcalin (au fost enumerate anterior) prin a ctiror disociere se formeazit cantitif importante de ioni hidroxili, Alcalinitatea solurilor se determin& prin titrarea extractului apos sau a solufiei solului cu un acid, in prezenta diferitilor indicatori si se exprima in miliechivalenti la 100 g sol Pe lang& sirurile care hidrolizeaza alcalin, asupra alcalinitatii globale a solului o influenta importanga exercita si anionii bazelor, De exemplu alcalinitatea dati de carbonafii solubili este determinati de reactia de schimb a solurilor care conjin Na adsorbit; ea poate fi si rezultatul activitifii bacteriilor sulfat reducdtoare, in condifii de anaerobioza, si in prezenta substantei organice, a sirurilor sub forma de sulfati de Na cu formarea sodei Alcalinitatea de acest tip (de la carbonatii solubili) se determina prin titrare in prezenta fenolftaleinei. in acest caz, asupra rezultatelor analizelor va avea influenfa si existen{a anionilor sulfuric si fosfatic, anionul acidului silicic si boric, precum si hidroxocomplexele unor metale, ca de exemplu: Al(H;0),(OH),. ‘Al(H20),(OH)," + H20 5 AI(H0)3(OH)s" + OH Alcalinitatea potentiali, este datéi de totalitatea ionilor de COs? i HCO; evidentiatdt in urma titrarii cu solutie de NaOH 0,1 n in prezentit fenofialeinei si a metilorange ca indicator in urma interactiunii acidului carbonic cu faza solida a solului, sodiul adsorbit in complexul adsorbtiv este inlocuit de hidrogen si se formeaza soda, care contribuie la alcalinizarea mediului [CAS*]2Na* + HzCOs $ [CAS™]2H* + NaCOs Reactia putemnic alcalind este nefavorabili pentru majoritatea plantelor de cultura si determin’ o fertiitate scizuti a solurilor. Ameliorarea solurilor alcaline are drept scop inlocuirea natriului schimbabil cu calciu si neutralizarea sodei libere [CAS*]2Na* + CaSO, =[CAS*]Ca”* + NaySO, NaxCO3 + CaSO, = CaCO; + NazSOx 13 NaxCOs + H2SO4 = NaSO, + H20 + CO} in scopul ameliorarii solurilor alcaline, se pot folosi gips, nitrat de caleiu sau materiale ce contin gips, acid sulfuric, sulfat de fier, cenusa de piriti sau sulf. 8.4.3, Importanfa reacfiei solului Cunoasterea reactiei (pH-ului) solurilor prezinti o deosebiti important’ pentru studiile pedologice si pentru caracterizarea solurilor. Solurile din fara noastra se clasificd, in functie de reactie, de la extrem acide, cu valori pH < 3,5 pana la alcaline si puternic alcaline, cu valori pH mai mari de 9,0 (v. tab. 8.4). in general, plantele de cultura se comport optim la valori de pH neutre, slab acide sau slab alcaline (cuprinse intre 6,3 ~ 7,5) (tab. 8.5), dar sunt plante care se dezvolt mai bine pe soluri acide (cartof, secara, ovaz) iar altele pe soluri alcaline. Tabelul 8.5 Intervalul optim al pH-ului solului pentru vita de vie, pomi si arbusti fructiferi, legume, plante ornamentale 5.a. (dupa Bunescu si Blaga, 1988) pA-ul Planta 35-63 | Vii-de—vie 55-70 | Mar (soiuri criofile) 3,0-7,0 | Piersic 58-7,0 | Cites 60-7,0 | Prun 60-7,5 | Par 70 Cais 7,0-8,0 | Visin, gutui, migdal 7.0-7,5 | Mar (soiuri termofile) 46-48 | Agris 30-60 | Zmeur | 6,0-7,0 | Coacaz, frag 5,5-7,0 | Tomate, hrean 5,8-7,0 | Morcov 6,0-7,0 | Castravete, pepene verde, doviecel, {clini spanac 60-75 | Salata 65-75 | Sparanghel 67-74 | Varza 7,0-8,0 | Sfecla rosie, praz, fasole, mazare 4,0~5,0 | Araucaria, Azalea, Coleus, Rhododendron, Camelia, Dahlia 50 Magnolia, Lilium, Gloxinia, Opuntia 50-60 | Calla, Gladiolus, Weigelia 60 Asparagus 5,5-65 | Dianthus, Freesia, Cineraria, Rosa 7,0 | Buxus, Gentiana, Forsythia, Peonia, Tamarix, 60-80 | Tulipa 8,0 | Anemone, Calendula, Chrysantemum -6,0 | Ovaz, orez, secari -7,5 — | Grau, porum, sorg 6,0-7,5 | Floarea—soarclui 7,0-7,5 | Sfecli pentru zahar 5,0-6,0 | Agrostis 6,0-7,0 | Dactylis. Lolium, Trifolium 6,0-8,0 — | Bromus 5,0-5,5 | Cartof 14 Prin cunoasterea insusirilor solului in ceea ce priveste reactia (pH-ul), putem stabili cele mai corespunzitoare culturi in functie de cerinfele acestora fati de reactie. Solurile cu reactie acida (cu valori de pH sub 6), sau cele cu reactie alcalin& (pH> 8) trebuie ameliorate, folosind in acest scop amendamente pe bazi de calcar, la cele acide, sau sub forma de ips, fosfogips, la solurile alcaline Comportamentul plantelor de cultura este foarte diferit fata de reactia solurilor (tab. 8.6). De asemenea si organismele din sol au cerinte diferite fafa de pH: bacteriile preferd mediul neutru, slab acid (valori 6-8 ale pH-ului); ciupercile reactie acida (pH = 4 — 5) ete. Asimilarea elementelor nutritive de citre plante si microorganisme este de asemenea influenfata de reactia solului. Astfel, oligoelementele sunt asimilate mai usor in mediul acid si mai greu in mediul alcalin; Ca, Mg in domenii de pH =7 ~ 8,5 (neutru-slab alcalin), N in intervalul de pH = 6,0 - 6,8 (slab acid) etc. Atat solurile acide, cat si cele alcaline au insusiri fizice nefavorabile: structurd instabil’, porozitate redusi, permeabilitate foarte mica, deci un regim aerohidric adesea total deficitar precum si insusiri chimice si biologice nefavorabile (mai ales solurile alcaline), datorit& prezenjei sodei (Na:COs), care arde fesuturile radacinilor plantelor sau produce blocarea unor microelemente (Cu, Zn, Bo) etc. Situatia distributiei solurilor in funcfie de reactie (pH) este redata in tabelul 8.6. Tabelul 8.6 Situasia distribufiei solurilor agricole in functie de reactie (pH) (dupa ILC.P.A., 1994) . ‘Arabi Paiguni siffinete | Vii siliveai Total agricol Socom ha | % ha % ha % ha % Suprafaa ‘9341496 | 100,0 | 4851817 | 100,0 | 599749 | 10,0 | 14793082 | 100,0 soluritor, din care studiati | 8140827 | 87,15 | 1923598 | 39,65 | 389880 | 65,01 | 10454305 | 70,67 agrochimic | | ~ Situatia solurilor in cadral suprafejei studiate agrochimic cu privire la: Reactie (pH) in suspensie Putemnic acids [~~ 126302] 1,55] 144166] 7,49] 22103] 5,67] 292571] 2,80 Moderat acidi | 1492859 18,34 490142] 25,48) 79861] 2048] 2062862 19.73 Slab acid 3115360 | 38,27] 520642] 27,07] 127792| 32,78] 3763794} 36,00 Neutra 692307] 8,50] 186ss1| 9,70| 41614] 10,67| 920502 881 Slab alcaling — | 2593585} 31,86 | 546835 | 28,43| 113383] 29,08] 3253803 | 31,12 Moderat 12014] 1,48) 35232] 183] 5127) 1,32] 160773) 1,54 uternic alcalingt l | 8.4.4 Aciditatea potentiala a solului Aciditatea potential este determinatéi de ionii de hidrogen, adsorbiti in complexul coloidat, solul prin interactiunea cu sarurile din solutie, se manifesta ca un acid slab, in functie de caracterul interactiunii cu solufia solului, se deosebesc dou’ forme de aciditate potentiala a solurilor: de schimb si hidrolitica. Ele reprezinta etape succesive de separare in solutie a cantititilor complementare de protoni din faza solida. Aciditatea de schimb (As), se pune in evidenfét prin tratarea probei de sol cu 0 solutie normaléé a unei stiri neutre (KCI, NaCl, CaCl); prin aceasta se produce schimbul echivalent dintre cationii sirii neutre si ionii de hidrogen, aluminiu etc. adsorbiti in complexul coloidal {in urma reactiei clorurii de potasiu In, (pH = 6) cu solul, ionii de hidrogen sunt inlocuiti de ionii de potasiu si se formeaza acid clorhidric, sau prin inlocuirea aluminiului, clorura de aluminiu: [CASJH* + KCI > [CAS]K* + HCI 15 i [CAS*]AI* +3Cl — [CAS*]3K* + AIC, Clorura de aluminiu fiind o sare formata dintr-o bazd slab’ si un acid puternic, prin hidroliza, disociazd, formand acid clorhidric gi hidroxid de aluminiu: AICh + 3H20 > AI(OH); + 3HCL Acidul format in solutie se titreaza cu o baza; aciditatea de schimb se exprim& in me la 100 g sol uscat la 105°C. Aciditatea hidrolitick (Ah), se pune in evidenfa Ia tratarea solului cu 0 sare care hidrolizeazé alcalin (Formata dintr-o bazé puternic& si un acid slab), prin care se produce o scoatere mai deplina a hidrogenului adsorbit sau a altor ioni acizi in mod obignuit, pentru determinarea aciditatii hidrolitice se foloseste acetat de natriu, In 2); (pH= [CAS']H" + CHsCOONa — [CAS']Na’ + CH;COOH in acest caz se formeazi acid acetic care, fiind un acid mai slab, disociaza mai putin in solutia solului si se va scoate din complex o cantitate mai mare de ioni de hidrogen, deci aciditatea hidrolitica are valori mai mari decét aciditatea de schimb. Aceasta se pune in evidenfa pana la un pH al solurilor de 8,2 ~ 8,3 (pH-ul solutiei de acetat) Acidul acetic care se formeazi se titreazi, de asemenea, cu o baz (NaOH, 0, 1n). Dac& in sol este aluminiu schimbabil, se va forma acetat de aluminiu, care trece apoi in hidroxid de aluminiu si acid acetic. Aciditatea hidrolitica (me/100 g sol uscat la 105°C) se foloseste la calculul capacititii totale de schimb cationic: T = SB + Ah * 2,17, precum si la calculul dozelor de amendamente calcaroase pentru ameliorarea solurilor acide: CaCO, thha = Ab 1,5; CaO ha = Ah‘ 0,84. 8.4.5 Capacitatea de tamponare a solului Prin capacitatea de tamponare se injelege insusirea solului de a se opune tendinfei de modificare a concentratiei unor ioni (H", OH, K*, Ca’*) din solutia solului, prin actiunea reciproca dintre faza solida si faza lichidd. Capacitatea de tamponare a solului este determinati de insusirile fazei solide, mai ales ale coloizilor din sol. Prin interactiunea solului cu un acid (HCI 0,1n) se produce reactia de schimb intre ca schimbabili din complex si ionii de hidrogen care dau aciditatea din acidul respectiv, iar ionii de hhidrogen trec in faza solid’ a solului (complexul adsorbtiv, chiar cand este saturat cu ioni de hidrogen, se comport ca un acid slab), iar in solutie apar clorurile respective. [CAS*]Ca®* + 2HCI — [CAS*]2H’ + CaCl, La tratarea solului cu o solutie de Ca(OH): 0,1n, ionii de OH (care ar putea modifica reactia solului) sunt trecuti, prin schimb de ioni, in molecule de apa: [CAS™}2H* + Ca(OH); > [CAS?]Ca”* + 24,0 in afara de complexul adsorbtiv care apare ca principal factor de tamponare, in sol se gisesc si alti compusi cu insusiri de tamponare: uni acizi slabi si sirurile lor (acid carbonic: carbonat, bicarbonat; acid fosforic: fosfai) sau unele substante amfotere (care se comport ca un acid sau cao bazii, in functie de reactia solului, ca de exemplu acizii humici, Fe(OH)s, Al(OH). Capacitatea de tamponare a solurilor depinde de o serie de factori (Kovda, 1988): = cantitatea coloizilor din sol: capacitatea de tamponare este cu att mai mare cu cat in sol se gisesc mai mulji coloizi (organici, minerali, organo-minerali), Astfel, solurile nisipoase care practic nu congin coloizi sunt lipsite de tamponare; 16 es * compozitia coloizilor din sol: capacitatea de tamponare in mediu acid sau bazic va creste -odata cu cresterea continutului de humus, a argilei montmorillonitice; " natura cationilor de schimb: 0 proportie mai mare a cationilor de Ca®*, Mg”, Na* determina o capacitate de tamponare considerabila in intervalul acid, pe cand prezenta in complexul coloidal al ionilor de H' sau de Al?’ schimbabili, influenteaza pozitiv capacitatea de tamponare in domeniul alcalin. Pentru a se aprecia capacitatea de tamponare a unui sol se procedeaza la determinarea Variatiei (amplitudinii) valorilor pH ale solului, prin adaugarea unor cantitati crescdnde de acizi sau baze. Prin reprezentarea valorilor obtinute intr-un sistem de axe se objin ,,curbele de tamponare” caracteristice fiec&rui sol (fig. 8.2). ww 8 6 4 20 6 12 8 2% 30 mtg Het mz CaloH), Figura 8.2 Curbe de tamponare ale unor soluri folosite agricol si forestier Pentru solurile cu o capacitate de tamponare mare, curba schimbarii valorilor pH (la titrare) se caracterizeazit prin variatii mici, treptate, pe cand pentru solurile cu valori mici ale capacitatii de tamponare, curbele se caracterizeazA prin variatii bruste ale valorilor pH. Teoretic, se consider’ c& cea mai mare capacitate de tamponare att pentru acizi, cat si pentru baze este realizata atunci cand gradul de saturafie in baze are valori in jur de 50% (intre 30 si 70%, iar pH = 4,8 - 5,7). Solurile la care in complexul adsorbtiv sunt refinuti ionii de H’ in cea mai mare parte (podzol) au capacitate de tamponare numai pentru baze, pe cind solurile saturate in intregime cu cationi bazici (unele rendzine) au capacitate de tamponare numai pentru acizi De capacitatea de tamponare a solurilor se fine cont la aplicarea ingrigimintelor si amendamentelor, astfel: * pentru corectarea reactiei acide a solurilor se folosesc amendamente pe baz de carbonat de calciu sau oxizi de calciu, iar pentru corectarea reactiei putemnic alcaline, gips sau fosfogips; folosirea inversi a CaSOs 2H:0 si CaCO; poate contribui mai mult la acidifierea solului (prin formarea de HpSOs) sau la alcalinizarea sa (formarea NaxCO;); * Ia solurile care nu au capacitate de tamponare pentru acizi nu se recomanda folosirea ingrigimintelor cu reactie fiziologic acida: (NHs),SOx, * Ia solurile care nu au capacitate de tamponare pentru baze nu se recomanda aplicarea ‘ingrisimintelor cu reactie alcalina (nitrocalcamoniu); * la solurile cu capacitate de tamponare slaba se recomanda aplicarea ingrasdmintelor in doze mici si la intervale scurte; + Ia solurile cu capacitate de tamponare puternica sunt recomandate doze de ingrasdminte in cantitate mare si la intervale lungi de timp. 7 Reactia solului nu sufera variajii prea mari datoriti capacititii de tamponare, ceea ce este foarte important pentru activitatea microorganismelor si cresterea plantelor. 8.5. PROCESE DE OXIDO-REDUCERE iN SOLURI 8.5.1. Reactii si procese de oxido — reducere Solul constituie un sistem complex oxido-reducdtor, datorita alcatuirii sale, diferitilor compusi minerali si organici care sunt capabili s& intre in reacfii de oxidare gi reducere ~ procese cu influent deosebiti asupra solificari Reactiile de oxidare influenteaz procesele de humificare a resturilor organice, iar modificdrile pe care le sufer compusii de fier, mangan, azot, sulf etc, sunt legate atat de reactiile de oxidare, cat si de cele de reducere in mod obignuit, reactiile de oxidare si reducere se produc concomitent: substanta care cAstig’ O sau pierde electroni se oxideazi, cea care pierde O sau cAstiga electroni se reduce. Donatorul de electroni se numeste ,reduciitor” (el se oxideazA), iar acceptorul de electroni — oxidant (el se reduce). Reactia de oxido — reducere se poate prezenta astfel: Ox +né 5 Red, in care: Ox este oxidant, red ~ reducittor, &- electron; n—numar de electroni care participa la reactie. Unele reactii de oxido ~ reducere din sol sunt reversibile (oxidarea si reducerea fierului si ‘manganului), pe cdnd altele sunt ireversibile (oxidarea materiei organice). 8.5.2. Potes lul oxido — reducator al solului Pentru caracterizarea cantitativa a reactiilor oxido-reducitoare care au loc in sol, ce determina starea oxido — reducStoare a solurilor, se foloseste notiunea de potential oxido- reducitor, care este dat de diferenta de potential, care apare intre solutia solului si electrodul de referin{é, care se introduce in sol. Se masoara cu ajutorul potentiometrului. Ca electrod de referinta se foloseste electrodul de calomel. Potentialul se exprima, de regulé, in milivolfi, se noteazi cu simbol Eh si exprimé raportul dintre activitatea oxidantului (Ox) si reducéitorului (Red). Potentialul unui asemenea sistem in echilibru se poate exprima astfel Bh = 6, + Btn 208 nF aRe d unde: R este constanta universal a gazelor, j; T — temperatura absolut’, K; F — constanta lui Faraday, KI, n — numar de electroni care iau parte la reactia de oxido-reducere, aOx si aRed — activitatea oxidant (Ox) si reducitor (Red) a combinatiilor respective; Ep — potential standard al unui sistem oxido-reduc3tor dat, determinat de condifia aOx:aRed = 1. Prin inlocuirea logaritmilor naturali cu logaritmi zecimali si substituirea valorilor RT si F la 20° se obtine ecuatia: 18 Fh =E,+ 2.038) ig 20 Eh, exprimandu-se in volfi Deoarece potentialul oxido — reducdtor se d8, de obicei, in milivolti, in forma finala ecuatia se poate prezenta in felul urmator: Fh = By + Bitog 2 _ ” aRe d Cand activitatea de oxidare i de reducere sunt egale, raportul aOx / aRed = 1, iar Eh = Eo Potentialul redox al solului variind foarte mult in functie de gradul de aerafie, determindrile trebuie facute foarte repede. in solul aerat, valorile potentialului redox sunt ridicate. Odatd cu cresterea saturirii solului cu apa stagnant valoarea potenialului scade, iar in conditii de anaerobiozi totala se inregistreazi valori negative. Reactiile oxido-reducatoare din sol producandu- se, de regula, cu participarea hidrogenului, valorile Eh depind de pH-ul solului, scazaind cu cresterea valorilor acestuia, Procesele de reducere intr-un sol saturat cu api, in funcfie de intensificarea anaerobiozei (si scéderea continutului de oxigen), sunt redate in tabelul 8.7, Eh fiind exprimat in milivoli. Tabelul 8.7 Procese biochimie la diferite niveluri ale potentialului redox (dupa Takai si Kamuva, 1966: Parr, 1969, citat dupa Bonneau si Souchier, 1979) Faze Procese Eh | Metabolism | — Materie (mV) | microbian | organica solubil Fazal | Disparitia de O2 | 600-300 | Aerobiozi | Biodegradare Disparitie de | 500-300 NOz Fazaall-a | Reducerea Mn™ | 400-200 | Anacrobioza | Acumulare Reducerea Fe™* | 300-100 | facultativa | temporard (gleizare) dupa aportul de materie organica proaspati Fazaall-a | Reducerea | Ola 150 | Anaerobiozi | _Acumulare SO,” (gleizare strict puternica puternic’) Biodegradare Formare de Ha | - 150 la prin si CH = 220 anaerobiozi in vederea objinerii de date cat mai reale, pentru diferite condifii oxido-reducatoare, la diferite valori pH ale mediului, in mod freovent se foloseste nofiunea , potential de hidrogen” (rH): Eh H, = —+2pH TH, =, +2p unde: FH este—log Ho; Eh — potentialul de oxidoreducere, in mV. Indicele rH a fost propus de W.M. Clark. Valori mai mari de 27 ale rH: indica predominarea proceselor de oxidare; in solurile in care predomina procesele de reducere, rH oscileazi in limitele 22 — 25, iar la intensificarea proceselor de reducere, valorile coboara sub 20 19 ON Valorile Eh in diferite tipuri de soluri si orizonturi genetice variaza intre 100 ~ 750 mV, ajungénd, la valori negative in soluri cu exces de umiditate. Pentru solurile cu regim normal de umiditate valorile medii Eh in mV, sunt cuprinse intre 450 — 600; pentru cernoziomuri, intre 500 ~ 650. in perioadele de exces de ap’, potentialul oxido — reducdtor al acestor soluri, mai ales in orizontul cu humus, poate scadea la 350 — 250 mV. in cernoziomurile irigate se constati, de asemenea, scAderea potentialului oxido — reducdtor de la 600 — 650 la 400 — 300 mV, dar dup’ c&teva ceasuri sau 1-2 zile dupa udare Eh atinge valorile inifiale. in orizonturile mai profunde, puternic gleizate, la solurile hidromorfe, valorile Eh pot scidea de la +100 pani la -100 mV, iar in solurile mlastinoase se constata valori de -200 mV si mai scdzute. inrdutatirea aeratiei solurilor, ca rezultat al cresterii umiditagii lor, sau al tasarii, a formarii crustei la suprafata, care contribuie la dereglarea schimbului normal de gaze al aerului din sol cu cel atmosferic, contribuie, de asemenea, la sciderea potentialului oxido-reducittor al solului 8.5.3, Rolul proceselor de oxide — reducere in formarea solu acestora r sia fertilitiyii Procesele de oxido-reducere au o influenta important asupra proceselor de solificare si asupra fertilitatii solurilor. De aceste procese sunt legate transformarea substanfelor organice, ritmul de bioacumulare si compozitia substantelor organice (mai ales a humusului), Umiditatea in exces si starea de reducere indelungati contribuie la incetinirea proceselor de descompunere a resturilor organice, la cresterea in compozitia humusului a proportiei acizilor organici mai mobili (acizii falvici). Prin reducerea combinafiilor fierului si manganului, creste solubilitatea acestor elemente, favorizand migrarea lor in cadrul profilului de sol. Schimbarea conditiilor de reducere cu cele de oxidare conduce la segregarea hidroxizilor de fier si mangan si formarea neoformatiilor ferimanganice. in urma reactiilor de reducere a sulfatilor se formeazi hidrogen sulfurat si sulfuri de fier, care dau solului culori inchise. Cand in sol predomina starea de aerobioza, cu Eh cuprins intre 500 — 750 mV, aceasta influenteazi nefavorabil accesibilitatea pentru plante a fierului, manganului si partial, a azotului. Daca valorile Eh scad la 250 mV si mai jos, acestea determina acumularea combinatiilor reduse de fier, mangan, mercur, in cantitafi toxice pentru plante. O stransa corelare si legatura se constati intre procesele de oxido-reducere gi procesele de nitrificare, care se produc la o aerajie bun’ a solurilor (valoarea optima a Eh 550 - 600 mV). Pentru crearea conditiilor optime pentru dezvoltarea plantelor se impun masuri pentru reglarea proceselor de oxido-reducere in soluri, prin imbundtiirea starii de structurare, a regimului hidric si de aer prin folosirea metodelor agrotehnice, prin irigatie si drenarea solurilor. 20