CAPITOLUL I

STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII

EDUCAIONALE
I.1. Diferenieri conceptuale: psihoterapie,
intervenie de criz, consiliere
Semnificaia cea mai larga a consilierii poate fi regsita la
nceputurile organizrii societii umane fiind apropiata de cea de sftuire cu
privire la treburile comunitii. Fie ca erau vr jitori, amani, astrologi,
sfetnici sau consilieri aceste persoane aveau un rol asemntor de a vindeca,
ndruma, sftui, de a oferi soluii pentru probleme diverse medicale, sociale,
politice, probleme personale, de grup sau cu care se confrunta societatea. Pe
parcursul evoluiei si diferen ierii societii umane in mai multe domenii de
activitate: economic, politic, juridic, administrativ, educaional, etc, nsi
activitatea de consiliere se difereniaz devenind o necesitate in toate aceste
domenii. Ca urmare considerm un prim nivel al diferenierii consilierii
fiind nivelul acional.
Dar aciunea sociala de sftuire-consiliere nu poate fi rupta de cea de
cunoatere la nceput empirica. Dintotdeauna pn n prezent copiii au avut
in proprii lor prini sftuitori personali, mai mult sau mai puin pregtii,
mai mult sau mai puin acceptai. Vecinii s- au adresat in anumite situaii
dificile ale existentei lor unii altora pentru a cere si oferi sfaturi, ca sa nu
mai vorbim de o anumita categorie de sftuitori nespecialiti dar aproape
generici pentru consiliere - prietenii. Dintre activitile empirice nrudite cu
cea de consiliere, cea de prietenie sintetizeaz trsturile eseniale de:
ascultare, sinceritate, trirea emo iilor i sentimentelor, informare,
susinere, orientare, nvare, dezvoltare. Al doilea nivel al evoluiei sftuirii
- consilierii ar putea fi considerat nivelul cunoaterii sociale empirice.
Selec ia si cumularea cunotinelor si a experien ei din toate
domeniile de activitate accesibile la un anumit moment istoric au condus la
elaborarea primelor lucrri de filozofie. Acestea cuprindeau cunotine
tiinifice, informaii tehnologice, credin e religioase, mesaje artistice,
reguli morale, sfaturi de viata etc. Identificarea informaiilor cu caracter de
sftuire n lucrrile filozofice poate fi considerat al treilea nivel al evoluiei
consilierii - consilierea filosofica.
Desprinderea cunotinelor tiinifice, tehnice si tehnologice,
artistice si religioase din corpul matern al filozofiei a condus la

diferenierea tiinelor, a tehnologiei, a artei, i a religiei ca domenii

specifice ale cunoaterii umane, ale aciunii, ale creaiei artistice, ale
credinei religioase. Constituirea tiinelor de sine stttoare s-a realizat
prin definirea domeniului lor de activitate, a metodelor specifice si
elaborarea legilor cu caracter nomotetic sau ideografic in func ie de obiectul
de studiu al acestor tiine. Daca tiina la cel mai nalt nivel al dezvolt rii
sale ajunge la elaborarea legilor specifice tehnologia se definete ca
ansamblu de reguli de aciune si transformare a realitii reprezentat de
obiecte, procese si fenomene predominant materiale si obiective. Arta
reprezint domeniul tririi realitii, al transfigurrii acesteia in idei, imagini
vizuale sau auditive, in produse originale in care mbinarea intre obiectiv si
subiectiv atinge un grad maxim de interaciune. Mesajul artistic reprezint
modalitatea specifica de transformare a realitii de ctre arta. Religia i
construiete edificiul corpului sau de cunotine si norme pe baza credinei care reprezint o mbinare echilibrata intre elementele cognitive, afective si
volitive, puternic nrdcinat la nivelul interaciunii dintre contient i
incontient.
Daca tiina elaboreaz legi, tehnologia reguli, arta mesaje, iar
religia credine consilierea este tiin, tehnologie, art sau religie?
CONSILIEREA este tiin n m sura n care este fundamentata pe
teorii, metode i legi tiinifice, verificate i confirmate. De exemplu teoriile
psiho-pedagogice ale relaiei cibernetice personalitate-mediu, metodele
psiho-educationale ale conversaiei, legile psiho-pedagogice ale adaptrii
pot sta la baza unei explicaii tiinifice in consiliere. Caracterul tiinific al
consilierii devine din ce in ce mai pregnant daca aceasta elaboreaz noi
teorii si metode specifice domeniului sau de cercetare. Se pune ntrebarea
dac aceste noi teorii i metode care scot in eviden noi adevruri conduc in
mod automat la eficiena consilierii. Consilierea reprezint mai mult un
domeniu al aciunii eficiente dect al cunoaterii adevrate. Aciunea
eficienta, este asigurata de identificarea si elaborarea regulilor de
transformare a realitii - domeniu care aparine tehnologiei. In mod
paradoxal, dei fenomenul de tehnologie nu se potrivete cu cel de tiine
umaniste W.Huber (1997) arata ca acesta desemneaz un aspect
fundamental al asistentei si interveniei psihologice, deci implicit al
consilierii consideram noi. Eficienta aciunii in domeniul interveniei sociopsiho-educaionale nu este asigurat de adevrurile tiinifice elaborare de
tiinele implicate ci de regulile de aplicare a acestor adevruri tiinifice la
situaia specifica la persoana vie si concret, la momentul respectiv.
Consilierea este o tehnologie psiho-educaional dac elaboreaz
reguli de creare, transformare i control (M.Bunge, 1978) a unor procese
7

specifice in scopuri pozitive i benefice (de exemplu regula orientrii nvrii).Dar aceste reguli eficiente se aplica totdeauna la fel, indiferent de
persoana, indiferent dac se lucreaz individual sau n grup, cu anumite
metode sau cu altele?
Consilierea este art deoarece acioneaz asupra unui domeniu
sensibil (problematica educaionala - in cazul consilierii educaionale) aplic
metode, tehnici, i procedee de modelare a personalitii subiectului n mod
difereniat si creativ, adapteaz realitatea ideilor, tririlor, voinei si
comportamentului subiectului (educaional) la realitatea mediului
(educaional).
Consilierea (educaional) nu acioneaz asupra realitii obiective
ca atare ci asupra imaginii psihologice a acestei realiti reflectat n mintea,
personalitatea i n comportamentul subiectului (educaional).
Consilierea educaional intr n relaie cu religia la nivelul credinei,
credina religioasa i cea psihologica avnd o structura similara cognitiv,
afectiv, volitiv cu rol n mobilizarea si orientarea subiectului. Dar daca n
credina religioas mecanismele de transformare sunt exterioare persoanei
sau grupului fiind de natur divin n credina psihologic mecanismele de
modelare i transformare a personalit ii sunt interne, ele fiind descoperite
si orientate spre adaptare si eficien de ctre consilier n relaie cu subiectul
consilierii.
n consiliere(educaionala) teoriile pot fi adevrate, legile pot fi
semnificative, metodele si tehnicile pot fi adecvate iar rezultatele consilierii
nule. Cu alte cuvinte opera ia a reuit dar pacientul este mort. Rezultatele
consilierii (educaionale) nu se msoar n adevrurile tiinifice confirmate
ci in eficienta ac iunii de adaptare a acestor adevruri la problem, situaie,
client. Aceasta se realizeaz prin interaciunea intre componentele tiinifice,
tehnologice, artistice si religioase ale consilierii (educaionale).
Considerm c interaciunea dintre tiin, tehnologie, art si religie
a condus in evoluia cunoaterii si aciunii umane la acele preocupri
cunoscute sub denumirea generic de discipline ale interveniei socio-psihoeducaionale. Acesta poate fi considerat nivelul patru al evoluiei
consilierii.
In intervenia socio-psiho-educaional funcioneaz acel savoirfaire ce depete regulile dar spre deosebire de art, aciunea se judeca
dup criterii obiective de eficacitate i dup compatibilitatea acestora cu
1
informaia tiinific - arata W.Huber . Acesta ordoneaz metodele de
1

Huber, W. (1997) Psihoterapiile, Ed. tiin i Tehnic, Bucureti, p.70

intervenie psihologica in funcie de centrul lor de gravitate deosebind trei

grupe:
1 prevenia, reabilitarea, consilierea,
2 intervenia de criza si acompanierea;
3 psihoterapia in sens restrns
Observm faptul ca la primul nivel al gravitii metodelor de
intervenie psihologica este situata consilierea psihologica. Din aceiai
categorie a interven iilor predominant tehnologice in sensul regulii si
eficien ei face parte consideram noi i consilierea educa ional.
Aceasta are ca domeniu de aciune problematica educaional, se adreseaz
subiecilor educaionali, cu metode specifice obinute prin interaciunea
tehnologiei psihologice cu cea pedagogica.
Sintetiznd discuia de mai sus am putea realiza urmtoarea schem
care pune in eviden statutul epistemologic al consilierii (educaionale), la
intersecia dintre tiin, tehnologie, art i religie, fiind fundamentat pe un
tip de cunoatere tehnologic, a regulilor de eficien dar avnd i efecte de
natur tehnologic adic de transformare eficient a relaiei subiect
educaional mediu educaional semnificativ.
Aciune social cunoatere sociala empirica tiin, tehnologie,
arta, religie INTERVENIE SOCIO-PSIHO-PEDAGOGIC (consiliere)
aciune social.
cunoatere social, empirica
aciune social

tiin, tehnologie, art, religie

INTERVENIE SOCIO-PSIHO-PEDAGOGIC (consiliere)

Stabilind categoria din care face parte consilierea (educaional) s
analizm cteva definiii ale consilierii, cu scopul desprinderii elementelor
eseniale ale acesteia dar i al diferenierii de alte forme ale interveniei
psiho-sociale.

J.Wallis (1978) considera consilierea (sftuirea) un dialog in care o

persoana ajut pe alta care are dificulti semnificativ-importante.
3
F.Inskipp i H.John (1984) arat ca sftuirea (consilierea) este o
cale de a relaiona si de a rspunde unei alte persoane astfel nct sftuitul
este ajutat s-i exploreze gndurile, emo iile si comportamentul pentru a
ctiga o nelegere de sine mai clar i apoi a nva s gseasc i s
utilizeze pr ile sale mai tari (resursele) nct s se poat confrunta cu viaa
mai eficient lund decizii adecvate sau acionnd corespunztor.
Definiia Asociaiei Britanice de Sftuire (1989) este - arat
C.Oancea (2002) - cea mai complet: sftuirea este utilizarea cu abilitate si
principialitate a relaiei pentru a favoriza cunoaterea de sine, autoacceptarea emoional, maturizarea i dezvoltarea optimal a resurselor
profesionale. Scopul su este de a oferi ocazia de a lucra cat mai satisfctor
si cu utilizarea ct mai complet a resurselor(p.23).
Selectnd din definiiile prezentate elementele descriptive specifice
consilierii educaionale putem arata c:
1 problemele vizate de consiliere sunt: dificulti situaionale,
obstacole normale ale vieii, auto-cunoaterea, auto-nelegerea,
clarificarea, auto-acceptarea, maturizarea, dezvoltarea optimal a
personalitii, n relaie cu mediul su;
2 relaia de consiliere este o relaie de ajutor, de susinere, de orientare,
de mobilizare a resurselor proprii subiectului individual sau grupului,
de adaptare la mediul de via semnificativ pentru acesta;
3 caracterul procesului de consiliere este predominant acional ,,de
cretere a eficienei, de rezolvare a problemelor educaionale, de
punere la dispoziia subiectului educaional a tehnologiei specifice.
n cazul preveniei i reabilitrii intervenia tiinific vizeaz
prevenirea bolilor sau ameliorarea strii fizice i psihice. Observm faptul
c preven ia se adreseaz n viziunea autorului care realizeaz aceast
clasificare bolii.
Consilierea psihologic este relativ limitat n msura n care
specialistul ajut un subiect s vad mai clar o problem mai mult sau mai
puin specific i s decid pentru o tentativ de rezolvare. Aceste probleme
care apar la nivelul realitii (de exemplu alegerea studiilor sau a profesiei)
au legtur cu personalitatea n contextul n care triete subiectul i pot
conduce la necesitatea unui sprijin sub form de counseling (un sfat mai
1
2

apud Oancea, C. (2002), Tehnici de sftuire/consiliere, Ed. Medical, Bucureti

idem

10

mult sau mai puin specific ntovrit de procedee psihologice) sau de

guidance (un sfat cu forme mai directive) sau la o psihoterapie.
Intervenia de criz leag mai profund personalitatea de relaiile de
context. Ea vizeaz pe de o parte rezolvarea problemelor interne i
urgente care depesc capacitile de adaptare ale unei personaliti bolnave
sau sntoase (de exemplu momentele critice ale unei boli sau evenimente
grave ca accidente, deces, divor) i pe de alt parte au drept scop alinarea
suferinelor i prevenirea consecinelor negative psihologice, medicale i
sociale.
Este o interven ie asemntoare cu consilierea psihologic dar se
distinge de aceasta prin intensitate, urgen i complexitate.
Psihoterapia n sens restrns se deosebete de interveniile
psihologice precedente n principal prin obiectivul su mai amplu i mai
complex.
Psihoterapia este un proces interac ional contient i planificat
ce-i propune s influeneze tulburrile de comportament i strile de
suferin care printr-un consens (ntre pacient, terapeut i grupul de
referin) sunt considerate ca necesitnd un tratament prin metode
psihologice (comunicare) cel mai adesea verbale dar i non-verbale n
sensul unui scop definit, pe ct posibil elaborat n comun (minimizarea
simptomelor i/sau schimbarea structural a personalitii cu ajutorul
unor tehnici ce pot fi nvate pe baza unor teorii ale comportamentului
4
normal i patologic (Strotzka , 1978).
Cel care folosete primul termenul de psihoterapie n istoria culturii
este Socrate care subliniaz semnificaia moral de ngrijire a sufletului
(psych therapia). Aceast semnificaie moral a psihoterapiei s-a diluat
foarte mult n timp ceea ce a contribuit la reducerea efectelor benefice ale
acesteia.
A.Salaude d urmtoarea definiie psihoterapiei: tratamentul
bolilor printr-o punere n aciune a ideilor, imaginilor, strilor afective,
tendin, voin i a altor fenomene mintale ale bolnavilor, n scopul
5
reabilitrii echilibrului sufletesc i moral al bolnavului .
H. Piron susine c psihoterapia este un ansamblu de tehnici
viznd tratamentul bolilor mintale prin procedee psihice, metode
6
pedagogice, persuasiune, sugestie, psihanaliz .
apud Huber, W. op cit pag.72
apud Enchescu, C. (1998), Tratat de psihanaliz i psihoterapie, Ed. Didactic i
Pedagogic, Bucureti, pag.175
idem

11

Pentru Camus i Pagniez psihoterapia este ansamblul de metode prin care acionm
asupra spiritului bolnav sau asupra corpului bolnavului prin intervenia spiritului.
Dup L.Binswanger psihoterapia este exerciiul medical care nu folosete nici mna,
nici instrumente sau medicamente, nici lumin, ap sau aer, electricitate sau frig ci limbajul
7
uman, cuvintele prin care un om intr n contact cu altul, acionnd n felul acesta asupra lui .
Consilierea se situeaz la primul nivel al interveniei psihologice, alturi de prevenie i
reabilitare.
8
P.Blos, H.Pepinsky arat c aceasta se adreseaz persoanelor cu dificulti de ordin
situaional al vie ii curente, care nu au un caracter nevrotic, patologic, fiind victimele unor
presiuni din mediul exterior.
9
F.C.Thorne consider consilierea o form de susinere psihologic similar
psihoterapiei, pentru persoanele normale cu probleme de via.
10
F.P.Robinson sus ine necesitatea consilierii pentru persoanele care doresc s ating un
nivel de via superior, s depeasc anumite obstacole sau s construiasc strategii personale
de via. Obiectivele acesteia ar fi: maturizarea personalitii, dobndirea i utilizarea propriei
sale independene, integrarea personal n situaiile vieii curente, responsabilitatea asumat.
11
J.W.Gustad definete consilierea ca un proces de orientare-nvare care se
desfoar n spaiul realitii ntre dou persoane, cuplu n care sftuitorul cu competen n
probleme psihologice ofer clientului su metode adecvate nevoilor acestuia, n raport cu
contextul evenimentelor vieii, stabilindu-se n acest fel un program personal n care sunt incluse
urmtoarele:
1 luarea la cunotin despre sine,
2 nelegerea situaiilor,
3 evaluarea efectelor acestora,
4 realism i sim practic n soluionarea acestor situaii critice,
5 restabilirea echilibrului cu realitatea vieii,
6 evoluia pozitiv a subiectului.