ACTIUNEA CIVILA Noiune Aciunea civil este definit n literatura de specialitate ca fiind ansamblul mijloacelor

procesuale prin care, n cadrul procesului civil, se urmrete protecia drepturilor subiective civile sau a situaiilor juridice ocrotite
de lege. Este necesar a nu se confunda cererea de chemare n judecat cu aciunea civil, ntruct cererea de chemare n judecat
reprezint doar una din formele de manifestare a aciunii civile, cea prin care se pune n micare aciunea civil, ns, aciunea
civil exist anterior cererii, chiar i atunci cnd titularul dreptului subiectiv civil nu sesizeaz instana. Conditiile de exercitare
ale actiunii civile Pentru a fi parte in proces se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii, care sunt i condiii de exercitare ale
aciunii civile: 1.afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare poate fi folosita calea justitiei; 2.existenta
unui inters; 3.calitatea procesuala; 4.capacitatea procesuala.
AFIRMAREA UNUI DREPT (formularea unei pretentii) Acesat condiie presupune existena unui drept subiectiv civil ce
se cere a fi protejat sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit. Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecie
juridic, trebuie s ndeplineasc anumite CONDIII: s fie recunoscut i ocrotit de lege; s fie exercitat n limitele sale
externe ( care pot fi de ordin material sau juridic) i n limitele sale interne (adic numai potrivit scopului economic i social
pentru care a fost stabilit sau creat de lege). s fie exercitat cu bun credin; s fie actual adic s nu fie supus unui termen
sau unei condiii suspensive. n legtur cu aceast ultim condiie, a actualitii dreptului, se impun anumite PRECIZRI:dreptul trebuie s fie actual doar n ipotezele n care se solicit instanei realizarea dreptului, nu i atunci cnd se cere a se constata
existena dreptului n starea n care se gsete; - dac la momentul declanrii aciunii civile, dreptul subiectiv pretins de
reclamant nu este actual, cererea va fi respins ca prematur; - dac dreptul subiectiv civil a devenit actual la momentul n care
instana urmeaz a se pronuna asupra excepiei de prematuritate a cererii, atunci cererea va trebui cercetat pe fond. EXCEPII
de la cerina actualitii dreptului: - cererea pentru predarea unui imobil, la mplinirea termenului de locaiune, poate fi fcut
chiar nainte de mplinirea acestui termen; - se poate solicita, nainte de termen, executarea la termen a unei obligaii alimentare
sau altei prestaiuni periodice; - preedintele instanei poate ncuvina, n general, nainte de mplinirea termenului orice cereri
pentru executarea la termen a unei obligaii, dar numai cnd socotete c cererile sunt ndreptite pentru ntmpinarea unei
pagube nsemnate.
INTERESUL Noiune Interesul reprezint folosul practic urmrit de cel care a pus n micare aciunea civil. Interesul poate fi: material (cnd se urmrete obinerea unui folos de ordin patrimonial, de ex.: revendicarea unui bun, plata unei datorii); - moral
(cnd se urmrete un scop nepatrimonial, de ex: punerea sub interdicie). CONDIIILE interesului: s fie legitim s nu vin n
contradicie cu legea; s fie personal i direct n folosul practic, s-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedural i nu pe
altcineva; i n cazul n care acioneaz alte persoane sau organe n locul titularului, folosul se resfnge asupra lor; s fie nscut i
actual s existe la momentul la care se exercit aciunea, n sensul c, dac cel care actioneaz s-ar abine, s-ar expune unui
prejudiciu. SANCIUNEA LIPSEI INTERESULUI: Lipsa interesului sau a uneia dinte condiiile acestuia se invoc pe calea
excepiei, care dac va fi admis, va conduce la respingerea aciunii ca lipsit de interes. Excepia lipsei de interes este o
excepie: - de fond (vizeaz lipsuri referitoare la exerciiul dreptului la aciune); - peremptorie/dirimant (duce la respingerea sau
stingerea procesului); - absolut (privete nclcarea unor norme cu caracter imperativ). Respingerea aciunii pentru lipsa de
interes nu poate fi invocat cu autoritatea de lucru judecat ntr-o alt aciune promovat ntr-un moment n care interesul s-a
nscut i ndeplinete i celelalte cerine.
CAPACITATEA PROCESUALA NOIUNE in dreptul civil, capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a capacitatii
juridice a persoanei care consta in aptitudinea de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii
civile, prin incheierea de acte juridice si ea cuprinde in structura sa doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitate de
exercitiu. Capacitatea procesuala de folosinta Noiune - consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe
plan procesual. Potrivit legii, nimeni nu poate fi lipsit de capacitate de folosinta, unele persoane putand fi insa ingradite in aceasta
capacitate, in limitele acestei ingradiri persoana fizica nu va putea sa dobandeasca drepturi si sa-si asume obligatii pe plan
procesual. In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta se dobandeste diferit, dupa cum sunt supuse sau nu inregistrarii.
Cele supuse acestei proceduri dobandesc capacitate de folosinta de la data inregistrarii, celelalte, dupa caz: de la data actului de
dispozitie care le infiinteaza, de la data recunoasterii sau autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii orcarei alte cerinte
prevazute de lege. Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice are loc pe data incetarii persoanei juridice prin comasare,
divizare totala sau dizolvare. Mai mult decat atat, capacitatea de folosinta este dominata de principiul specialitatii. Capacitatea
procesuala de exercitiu Noiune - consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta drepturilor sale, de a le valorifica in
justitie singura, exercitandu-le personal si indeplinind tot astfel obligatiile procesuale, cu alte cuvinte, este capacitatea de a sta in
judecata. In cazul persoanelor fizice capacitatea de exercitiu incepe de la implinirea varstei de 18 ani sau, in cazul minorei care se
casatoreste de la implinirea varstei de 16 ani, ori, in anumite conditii la 15 ani. Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu
pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate sau autorizate: Reprezentarea pentru persoanele care nu au capacitate
de exercitiu si nu pot sta singure in judecata (minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie). Acestia nu stau singuri in
proces, ci numai prin reprezentantii lor legali: parintii, tutorele, curatorul. In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de
capacitate de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate va putea numi un curator
special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va putea numi un curator
special, in caz de conflict de interese intre reprezentant si cel reprezentat. Asistarea intrervine in cazul minorilor cu capacitate
de exercitiu restransa 14-18 ani. Acestia vor fi citati si vor sta personal in proces, dar asistati de reprezentantii lor legali care vor
fi citati si vor participa la proces, semnand alaturi de minor. Daca un minor implineste 14 ani in cursul judecatii reprezentarea va
fi inlocuita de asistare cu toate consecintele ce decurg de aici. Autorizarea intervine in cazul in care reprezentantul legal al
celui lipsit de capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe minorul cu capacitate de exercitiu restransa face acte
procesuale de dispozitie, precum: renuntarea la actiune sau la drept, renuntarea sau retragerea unei cai de atac, achiesarea,
tranzactia. Pentru asemenea acte este necesara autorizarea prealabila a organului competent, de regula autoritatea tutelara.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice se dobandeste in temeiul legii de la data infiintarii lor si sfarseste odata cu
incetarea persoanelor juridice. Este, de asemenea, limitata de principiul specializarii, persoana juridica neputand sa exercite
drepturi si sa-si asume obligatii care exced scopului in vederea caruia a fost creata. Persoana juridica isi exercita drepturile si isi
indeplineste obligatiile procesuale prin intermediul organelor sale, in limita puterilor ce le-au fost conferite, aceste organe fiind

reprezentantii legali ai persoanei juridice. Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale. Actele de procedura facute de o persoana
fizica sau juridica lipsita de capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta. Exceptia lipsei capacitatii procesuale de
folosinta poate fi ridicata de oricare din parti, de procuror sau de instanta din oficiu in orice stare a pricinii. Ca urmare a admiterii
exceptiei, cererea introdusa de o astfel de persoana sau impotriva unei asemenea persoane va fi respinsa. Actele de procedura
facute de o persoana fizica sau juridica fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Lipsa
capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii. Actele de procedura indeplinite de cel
care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea insa
confirma toate sau numai o parte din aceste acte. Asadar, nulitatea nu intervine in mod automat.
CALITATEA PROCESUALA Noiune. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si
persoana care se pretinde (este) titular al dreptului subiectiv in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si intre
persoana paratului si cel obligat in acel raport juridic (calitate procesuala pasiva). Sarcina indicarii calitatii procesuale a partilor
revine reclamantului, care trebuie sa justifice in cadrul cererii de chemare in judecata atat calitatea sa procesuala activa, cat si
calitatea procesuala pasiva a paratului. Regula determinarii calitatii juridice procesuale a partilor cu ajutorul raportului juridic
litigios nu este exclusiva, existand si o serie de exceptii. Astfel, legea recunoaste legitimare procesuala activa sau pasiva si altor
categorii de organe sau persoane care nu figureaza ca subiecte in raportul juridic litigios. Exemple: A) Calitate juridica procesuala
activa: - autoritatea tutelara; - procurorul; - creditorii chirografari pe calea actiunii oblice. B) Calitatea procesuala pasiva: raspunderea pentru altul; - raspunderea fidejusorului. Justificarea calitatii procesuale. Reclamantul, in cuprinsul cererii de
chemare in judecata, prin expunerea motivelor de fapt pe care isi intemeiaza cererea si, uneori, prin atasarea unor acte
doveditoare, trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa cat si pe cea pasiva. Transmiterea calitatii procesuale. Drepturile
si obligatiile ce intra in raportul juridic dedus judecatii pot fi transmise in cursul procesului, avand loc in acest caz o transmisiune
a calitatii procesuale active sau pasive. Transmisiunea poate fi legala sau conventionala. Transmisiunea legala In cazul
persoanelor fizice se realizeaza pe calea succesiunii. Mostenitorii care accepta succesiunea preiau si pozitia procesuala a
autorului mostenirii, cu exceptia actiunilor strict personale sau a situatiilor cand legea prevede o alta solutie, actiunea nu trece
asupra mostenitorilor, dar poate fi continuata de acestia. In cazul persoanelor juridice transmisiunea legala are loc pe calea
reorganizarii persoanei juridice prin comasare sau divizare, astfel incat persoana juridica nou creata (prin fuziune), persoana
juridica absorbanta (in cazul absorbtiei) sau persoanele juridice care preiau fractiunile patrimoniului divizat, dobandesc calitatea
de reclamant sau parat pe care o avea persoana supusa reorganizarii. Transmisiunea conventionala Intervine in baza intelegerii
dintre una din parti si un tert, in cazul cesiunii de creanta, a preluarii datoriei - daca exista consimtamantul creditorului si a
vanzarii sau donarii bunului litigios, procesul urmand sa continuie intre creditorul cesionar (care a dobandit calitate activa) si cel
care a preluat datoria (si are calitate pasiva). Din punct de vedere al intinderii, transmisiunea poate fi: - universala; - cu titlu
universal; - cu titlu particular. Indiferent de felul transmisiunii, cel care dobandeste calitatea procesuala preia procesul in starea in
care se gaseste in acel moment, actele procesuale savarsite de antecesorul sau fiindu-i opozabile. Sanctiunea lipsei calitatii
procesuale Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie de partea interesata, procuror sau instanta din oficiu, in
orice stare a procesului, iar in caz de admitere atrage respingerea actiunii.
CLASIFICAREA ACTIUNILOR CIVILE 1. Precizari clasificarii: 1) D.p.d.v. al competentei teritoriale, actiunile accesorii si
incidentale cad n competenta instantei care solutioneza actiunea principala. 2) Exista actiuni care pot fi formulate numai pe cale
principala sau numai pe cale accesorie (ex: actiuni n tagada paternitatii soar pe cale principala); ncredintarea copilului minor
doar pe cale accesorie). SE IMPART: Dupa scopul material urmarit de reclamant: 1. Aciuni n realizarea (n adjudecare, n
executare) reprezinta actiunile prin care reclamantul solicita instantei sa-l oblige pe invinuit la respectarea dreptului, iar daca acest
lucru nu mai este posibil, la plata de despagubiri. Hotarrile judecatoresti pronuntate n astfel de actiuni reprezinta titluri executate
(sunt susceptibile de execuate silita). 2. Aciuni n constatare (n recunoasterea dreptului sau n confirmare). Se refera la
constatarea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv civil. Nu au niciodata ca obiect constatarea unei stari de fapt. Actiunile
n constatare sunt admisibile doar cnd reclamantul nu are la ndemna calea unei actiuni n realizarea dreptului. Ex: actiunea n
revendicare. Actiunile n constatare se mpart n: actiuni n constatare pozitiva (se solicita constatarea existentei unui drept
subiectiv civil); actuni n constatare negativa (se solicita constatarea inexistentei unui drept subiectiv civil); actiuni n
constatare declaratorie (se solicita instantei sa constate existenta sau inexistenta unui raport juridic civil); actiuni n
constatare interogatorie (titularul dreptului n mod preventiv cheama n judecata o persoana care ar putea eventual sa-i constate
dreptul pentru ca aceasta sa-i raspunda si sa ia act daca i recunoaste sau nu dreptul subiectiv civil); actiuni n constatare
provocatorii (actiuni prin care l cheama n judecata o persoana care i cauzeaza o tulburare nsemnata dreptului sau, acea
persoana fiind provocata n a-si dovedi sub sanctiunea imposibilitatii invocarii ulterioare daca nu si-l demonstreaza).
3. Aciuni n constituire (n tranformare) reprezinta actiunile prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite acte si fapte
pe care le invoca pentru a se deduce consecintele ce se impun n vederea stabilirii unei situatii juridice noi (ex: actiunea de divort).
Dupa natura dreptului ce se valorifica prin actiune: 1. Aciuni personale - sunt acele actiuni prin care se valorifica un drept
personal, un drept de creanta (ex: actiunea proprietarului pentru plata chiriei sau evacuarea chiriasului, actiune de paratj, actiune
n revocarea donatiei). Acestea sunt de 2 feluri: a) actiuni personale mobiliare (dreptul personal valorificat are ca obiect un bun
mobil); b) actiuni personale imobiliare (obiectul dreptului este un bun imobil). 2. Aciuni reale - sunt acele actiuni prin care se
valorifica un drept real (proprietatea si dezmembramintele sale). Actiunile reale se mpart n: a) actiuni reale mobiliare (bun
mobil); b) actiuni reale imobiliare (bun imobil). Actiunile reale imobiliare sunt si ele la rndul lor de 2 feluri: a) actiuni
posesorii (se invoca posesia bunului imobil, deci se apara o situatie de fapt); b) actiuni petitorii (se aparar un drept real
imobiliar). 3. Aciuni mixte - sunt acele actiuni prin care se valorifica simultan un drept de creanta si un drept real n cazul n care
drepturile invocate au aceeasi cauza generatoare sau se gasesc ntr-un raport de conexiune.
n functie de calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului actiunile civile sunt:
1. Aciuni principale = actiuni a caror solutionare nu depinde de solutia pronuntata ntr-o alta actiune. 2. Aciuni accesorii =
actiuni a caror solutionare depinde de solutia pronuntata ntr-o actiune principala. (ex: ncredintarea copilului minor si obligatia de
ntretinere n cazul unui proces de divort). 3. Aciuni incidentale = actiuni care au o existenta de sine statatoare, dar care sunt
formulate ntr-un proces care este nceput deja.

PARTICIPANII LA PROCESUL CIVIL I.INSTANTA Intelesurile notiunii: - n sensul cel mai larg, prin instan se nelege
organul mputernicit de lege s soluioneze un conflict ntre pri; - ntr-un sens mai restrns, prin instan sunt desemnate numai
instanele judectoreti; - ntr-un sens i mai restrns, prin instan se nelege un anumit grad de jurisdicie; - n nelesul cel mai
restrns, noiunea de instan desemneaz completul de judecat. Compunerea instanei Noiune Prin compunerea instanei se
nelege alctuirea instanei cu numrul de judectori prevzut de lege. Cauzele date n competena de prim instan a
judectoriei, tribunalului i curii de apel se judeca n complet format dintr-un judecator, cu excepia cauzelor privind contenciosul
administrativ si conflictele de munca si asigurari sociale, care se judeca in prima instanta in complet format din doi judecatori si
doi asisteni judicari. La judecata apelurilor i a recursurilor se aplic sistemul colegialitii. Astfel, apelurile se judec n complet
format din doi judectori, iar reursurile in complet format din 3 judectori, cu excepia cazurilor n care legea prevede altfel.
Constituirea instanei Noiune Constituirea instanei desemneaz alctuirea completului de judecat cu toate persoanele i
organele prevzute de lege. Este vorba de participarea alturi de judectori a grefierului, magistratului-asistent de la Inalta Curte
de Casaie i Justiie, a procurorului, precum i a asistenilor judiciari
Incidente procedurale privind compunerea i constituirea instanei Incompabilitatea. Incompatibilitatea desemneaz situaia
n care un judector este mpiedicat s ia parte la soluionarea unei pricini, in cazurile prevzute de lege. Incompatibilitatea legea
prevede trei cazuri de incompatibilitate: = Judectorul care a pronunat o hotrre ntr-o pricin nu poate lua parte la
judecarea aceleiai pricini n apel sau recurs. (presupune situaia n care un judector, dup ce a pronunat o hotrre n prim
instan sau n apel, este avansat la o instan superioar, la care vine spre soluionare apelul, sau dup caz recursul declarat
mpotriva hotrrii respective; este firesc ca judectorul s nu-i controleze propria hotrre, fiind puin probabil ca judectorul s
fie dispus s revin asupra soluiei pe care a dat-o). = Judectorul care a pronunat o hotrre nu poate lua parte la
judecarea aceleiai pricini n cazul n care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.(se presupune c judectorul care
i-a exprimat o dat prerea asupra unei cauze, numai cu greu i-o va schimba i c de aceea nu este indicat s mai ia parte la
judecarea ei). = Judectorul care a fost martor,expert, avocat sau arbitru ntr-o pricin nu poate judeca acel proces.
Nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la incompatibilitate atrage nulitatea absolut a hotrrii, aceasta fiind reglementat
de norme de ordine public. Procedura de soluionare a incompatibilitii Dac judecata este n curs de desfurare, mijlocul
procesual de invocare a incompatibilitii este excepia de incompatibilitate, care este o excepie de procedur, absolut i
dilatorie. Ea poate fi invocat de orice parte interesat, de procuror sau de instan din oficiu, n orice faz a judecaii. Dac
excepia de incompatibilitate este respins, se va pronuna o ncheiere interlocutorie, care nu va putea fi atacat cu apel sau, dupa
caz, cu recurs dect odat cu fondul. Admiterea excepie are drept consecin nlocuirea judectorului incompatibil cu un alt
judeczor de la aceeai instan judectoreasc. Abtinerea si recuzarea. Noiune Prin abinere se nelege situaia n care un
judector, tiind c se afl ntr-unul din cazurile prevzute de lege, solicit retragerea sa de la judecata unei anumite pricini.
Obligaiei judectorului de a se abine i corespunde dreptul prii care are motive s se ndoiasc de imparialitatea judectorului
de a-l recuza pe acesta. Recuzarea desemneaz situaia n care una dintre pri cere, n cazurile strict determinate de lege,
ndeprtarea unuia sau a mai multor judectori de la soluionarea unei anumite pricini. Cazuri: Judecatorul poate fi recuzat: 1.
cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al
patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti; 2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al
patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste
persoane; 3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind
incetat din viata ori despartit, au ramas copii; 4. daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina
asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator; 5. daca intre aceleasi
persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii; 6. daca este tutore sau curator al uneia dintre
parti; 7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca; 8. daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri
ori altfel de indatoriri; 9. daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din
parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv. Reguli Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care
stau in judecata ca tutore, curator sau director al unei institutii publice sau societati comerciale, cand acestia nu au interes personal
in judecarea pricinii. Nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia. Cererile de recuzare a instantelor
ierarhic superioare formulate la instanta care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile. Pentru aceleasi motive de recuzare nu se
poate formula o noua cerere impotriva aceluiasi judecator. Propunerea de recuzare se va face verbal sau in scris pentru fiecare
judecator in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri. Judecatorul impotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se
abtine. Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanta respectiva, in alcatuirea careia nu poate sa intre cel recuzat. Instanta
decide asupra recuzarii, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat. Nu se admite
interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare. In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de
procedura. Incheierea asupra recuzarii se citeste in sedinta publica. Daca recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la
judecarea pricinii. Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul recuzat
urmeaza sa fie pastrate. Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instantei inferioare. Incheierea prin care s-a
incuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusa la nici o cale de atac. Incheierea
prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul. Cand instanta superioara de fond constata ca recuzarea a
fost pe nedrept respinsa, reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta. Se aplica si procurorilor, magistratilor
asistenti si grefierilor, in baza legii. Alte incidente procedurale referitoare la alcatuirea instantei a) Delegarea instantei. din
pricina unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiadicata un timp mai indelungat sa functioneze, Inalta curte de
Casatie si Justitie, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judce pricina, dar sa fie de acelasi
grad. B) Stramutarea procesului civil aceasta apare atunci cind ptr. A inlatura suspiciunile ce ar putea aparea odata cu
nsolutionarea procesului civil cu privire la independenta sau impartialitatea unei instante, procesul se va stramuta. Solutionarea
cererii de stramutare se face in camera de consiliu cu citarea partilor. Hotarirea asupra strmutariiu se da fara motivare si nu este
supusa nici unei cai de atac. Asupra cererii de strmutare instanta competenta poate pronunta 2 solutii ; respingere sau admitere a
acesteia.

PRILE Drepturile si indatoririle procesuale ale partilor Legea procesuala - pentru a garanta exercitiul liber al
actiunii civile-acorda partilor o serie de drepturi procesuale, astfel: a.) dreptul la aparare, care implica, dreptul de a fi asistat de
avocat (ales sau numit din oficiu), dreptul de a recurge la translator autorizat, dreptul de a cunoaste toate actele dosarului,
dreptul) de a administra probe, dreptul de a raspunde celeilalte parti etc. b). dreptul partilor de a adresa cereri instantei; c).dreptul de
a participa la judecarea pricinii; d).dreptul de a conduce procesul personal sau prin mandatar; e).dreptul de a recuza pe
judecatori, procurori, grefieri, magistrati-asistenti si experti; f.) dreptul de a exercita caile legale de atac; g). dreptul de a pretinde
restituirea cheltuielilor de judecata incazul catstigarii procesului; h). dreptul partilor de apune capat litigiului dintre ele printr-o
tranzactie renuntarea la judecata sau la dreptul subiectiv, recunoasterea pretentiilor reclamantului sau prin achiesare la hotararea
pronuntata. Dreptul reclamantului:dreptul de a-si intregi sau de a-si modifica cererea de chemare in judecata.; = dreptul de a
renunta la actiunile sau la dreptul subiectiv adus in judecata. Drepturile paratului dreptul de a recunoaste pretentiile partilor; =
dr. de a-si formula pretentii printr-o intimpinare; = dr. de a formula pretentii printr-o cerere reconventionala; = dr. de a-l indica pe
adevaratul titulasr al dreptului in cazul actiunilor reale imobiliare. Legea prevede insa si o serie de indatoriri procesuale pentru
parti dintre care mentionam cu titlu de exemplu: - indeplinirea actelor de procedura in conditiile, ordinea si termenele prevazute
de lege sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii etc.; - exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procesuale, potrivit scopului
in vederea caruia au fost recunoscute de lege. Abuzul de drept procesual prin constitutie s-a consacrat indatorirea ca drepturile si
libertatile constitutionale, sa fie exercitate cu buna-credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatiloe celorlalti. Abuzul de drept
procesual este constituit din 2 elemente: elemental subiectiv care consta in exercitarea ce rea-credinta a dreptului procedural: =
elemental obiectiv care consta in deturnarea dreptului procedural de la scopul social-economic ptr. Care a fost recunoscut. Toate
pertile procesului civil pot sa-si exercite abiziv drepturile procedurale. Dreptul de aparare este exercitat abuziv si atunci cind,
partea angajeaza mai multi avocati, concomitant si insista in acordarea de termene ptr. ca toti avocatii sa fie prezenti la dezbateri
sau succesiv, invoca fregvent lipsa unui aparator. Si prin invocarea de exceptii procedural paratul se poate manifesta abuziv.
Reclamantul se poate manifesta abuziv prin introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit ntemeinica, numai in scopul de a-l
sicana pe parat, de a-l discredita. Reclamantul se poate manifesta abuziv chiar in momentul in care sesizeaza instant, atunci cind
solicita citarea paratului, iar ulterior paratul se infatiseaza si dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta. Reclamantul
procedeaza abuziv si atunci cind intoduce cererea de chemare in judecata fara punerea in intarziere a paratului, daca la pprima zi
de infatisare acesta recunoaste pretentiile reclamantului. Reclamantul poate sa procedeze abuziv si prin exercitarea cu rea-credinta
a dreptului de dispozitie sub forma renuntarii la judecata. Se pot intilni si alte cazuri de actiuni abusive, care sunt nai mult decit
actiuni neintemeiate. Pe parcursul procesului, exercitarea abuziva a drepturilor procedural este invocate pe cale de exceptie.
Coparticiparea procesuala Notiune Legislatia noastra procesuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamante sau parate in
cadrul unui proces civil. Aceasta situatie in care procesul civil se desfasoara intre mai multi reclamanti si parati poarta denumirea
de coparticipare sau litisconsortiu procesual. Clasificare coparticiparii procesuale) = poate imbraca urmatoarele forme: a)
coparticiparea subiectiva care la rindui ei poate fi active, pasiva sau mixta dupa cum exista mai multi reclamanti si mai multe
parti; = coparticiparea obiectiva; b) coparticiparea procesuala initiala si ulterioara. Cea initiala se formeaza odata cu promovarea
cererii de chemare in judecata, cea ulterioara se formeaza pe parcursul activitatii judiciare; c) coparticiparea procesuala facultative
si necesara, in cazul coparticiparii necesare instant va pronunta o hotarire prin care va decide uniform fata de toti coparticipantii,
si in cazui copaarticiparii facultative aceasta se fiinteaza atunci cind nu este necesar ca hotarirea instantei sa statueze in mod
uniform asupra tuturor coparticipantilor. Efectele coparticiparii Raporturile dintre coparticipanti, in cazul coparticiparii
facultative, sunt guvernate de principiul independentei procesuale. Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre
reclamanti nu pot folosi sau pagubi pe ceilalti. Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va
tine seama de actele cele mai favorabile. Cele doua derogari mentionate mai sus, poarta denumirea de: = principiul avantajului
sigur; = principiul aprecierii finalitatii actului. daca reclamantii sau paratii nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de
procedura in termen, vor continua totusi sa fie citati.
PARTICIPAREA TERILOR LA JUDECAT = precizari introductive Pentru ca hotrrea civil s i produc efecte i fa
de alte persoane este necesar introducerea acestora n proces. Necesitatea atragerii unui ter la judecat poate s decurg din
folosul practic pe care l-ar putea realiza una din prile iniiale (reclamantul sau prtul), care urmrete s i se recunoasc ori s i
se stabileasc anumite drepturi i fa de terul respectiv. Interesul de a fi introdus ntr-un proces n curs de desfurare poate s
aparin i terului, fie pentru a-i valorifica un drept al su, fie pentru a apra pe una din prile n litigiu, cu care se gsete n
raporturi speciale i care fac ca hotrrea ce se va pronuna s fie folosit de parte pentru a formula pretenii mpotriva terului,
innd cont i de faptul c, uneori, interesele legitime ale unei persoane pot fi afectate direct sau indirect de pronunarea unei
hotrri la care nu a fost parte. Forme de participare a terilor la judecat: 1.Intervenia voluntar intervenia voluntar
principal; = intervenia voluntar accesorie. 2.Intervenia forat chemarea n judecat a altor persoane; - chemarea n
garanie; - artarea titularului dreptului.
INTERVENIA VOLUNTAR Noiune Intervenia voluntar reprezint cererea unui ter de a intra ntr-un proces pornit de alte
pri, pentru a-i apra un drept propriu sau pentru a apra dreptul unei pri din acel proces. Intervenia voluntar principal
Noiune Poart denumirea de intervenie voluntar principal cererea prin care un ter solicit introducerea sa ntr-un proces n
curs de judecat, pentru a i se recunoate sau stabili un drept propriu. Natur juridic Intervenia voluntar principal este o
veritabil chemare n judecat, ndreptat mpotriva prilor iniiale, deci, att a reclamantului, ct i a prtului. Terul
intervenient poate s i formuleze pretenia pe cale principal, declannd un proces distinct, n care el ar figura ca reclamant, iar
prile din proces ar fi prte. Dac ns terul prefer s invoce pretinsul su drept n litigiul pendente, cererea sa dobndete
caracter incidental, devenind o cerere care se grefeaz pe cererea principal, dar care poate fi soluionat i independent de
aceasta. Termen de depunere Cererea de intervenie n interes propriu poate fi formulat numai n faa primei instane i nainte
de nchiderea dezbaterilor. Prin excepie, intervenia principal se poate face, cu nvoirea prilor, i n instana de apel. n legtur
cu nvoirea prilor, trebuie reinut c e necesar acordul persoanelor care au calitatea de parte n apel. Deoarece nu se prevede
pn la ce moment poate fi formulat cererea de intervenie n interes propriu n apel, nseamn c se vor aplica dispoziiile de la
judecata n prim instan, astfel nct i la etapa apelului cererea poate fi depus pn la nchiderea dezbaterilor. Procedura de
judecat cererea de intervenie n interes propriu este de competena instanei care judec cererea principal. Instana se pronuna

asupra admisibilitii n principiu a cererii de intervenie printr-o ncheiere interlocutorie prin care, dup caz, va ncuviina n
principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibil. ncheierea poate fi atacat numai odat cu fondul. Cererea de intervenie
voluntar principal se judec odat cu cererea principal, ns, dac ar duce la ntrzierea soluionrii acesteia, instanei poate s
dispun disjungerea. si nu este supus niciunei ci de atac. Efectele admiterii n principiu a cererii de intervenie: - instana este
nvestit cu judecarea cererii terului; - are loc o prorogare a competenei instanei i asupra cererii de interveniee, astfel nct
instana devine competent s judece o cerere care, dac ar fi fost formulat pe cale principal, trebuia adresat unei alte instane;
- terul devine parte n proces; - se ntrerupe cursul prescripiei extinctive privitor la pretenia dedus judecii de intervenient,
afar de cazul n care cererea este respins, anulat, perimat ori s-a renunat la ea. Intervenia voluntar accesorie Noiune
Reprezint intervenie voluntar accesorie cererea prin care un ter ce justific un interes solicit introducerea sa ntr-un litigiu n
curs de desfurare, pentru a apra drepturile uneia din prile iniiale. Natur juridic Intervenia voluntar accesorie este o
simpl aprare fcut n favoarea prii pentru care a intervenit n proces. Condiii - intervenientul accesoriu trebuie s justifice
ntotdeauna un interes propriu; altfel spus, susinnd pe una dintre prile iniiale (reclamant sau prt), terul urmrete s
prentmpine pronunarea unei hotorri care ar fi susceptibil s creeze o situaie de natur a compromite propriile sale drepturi; interesul intervenientului accesoriu poate s fie nu numai de ordin parimonial, ci este suficient i un interes moral. Termen de
depunere cererea de intervenie voluntar accesorie se poate face chiar naintea instanei de recurs. Ea poate fi formulat i n faa
instanei de apel. Intervenia accesorie poate fi fcut nu numai naintea primei instane, ci n orice faz a judecii, chiar direct n
cile de atac, deoarece terul nu supune judecii o pretenei proprie, deci, prin ipotez, nu se rpete prilor vreun grad de
jurisdicie. Procedura de judecat = cererea de intervenie accesorie este de competena instanei care judec cererea principal. =
Instana se pronuna asupra admisibilitii n principiu a cererii de intervenie printr-o ncheiere interlocutorie prin care, dup caz,
va ncuviina n principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibil. ncheierea poate fi atacat numai odat cu fondul. = Cel care
intervine va lua procedura n care se afl n momentul admiterii interveniei; actele de procedur urmtoare se vor ndeplini i fa
de cel care intervine. Astfel, terul nu va putea solicita refacerea unor acte de procedur ndeplinite anterior anterior momentului
admiterii n principiu a cererii sale, readministrarea unor probe ori s invoce excepii de procedur relative ce trebuieau invocate
anterior admiterii interveniei. = Terul are o poziie procesual subordonat prii pe care o apr i astfel nu poate face dect
acele acte de procedur care profit prii respective. = Cererea de intervenie voluntar accesorie fiind o simpl aprare n
favoarea uneia dintre prile ntre care s-a stabilit raportul juridic procesual iniial, se judec ntotdeauna mpreun cu cererea
introductiv de instan. Soluii : Acestea depind de soluia ce se va pronuna asupra cererii de chemare n judecat, astfel: intervenie voluntar accesorie n interesul prtului se va admite dac se respinge cererea de chemare n judecat, deoarece
prtul nu a czut n pretenii, astfel nct aprarea terului urmeaz a fi considerat util; - n cazul n care se admite cererea de
chemare n judecat, deci prtul a czut n pretenii, cererea de intervenie n favoarea acestuia se va respinge; - intervenie
voluntar accesorie n favoarea reclamantului se va admite dac se admite cererea de chemare n judecat; - n cazul n care se
respinge cererea de chemare n judecat, va trebui respins i intervenia n susinerea reclamantului.
CHEMAREA IN JUDECATA A ALTOR PERSOANE Noiune Este o actiune introdusa de una din parti, in scopul
preintampinarii unui litigiu viitor, impotriva tertilor care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Conditiile chemarii
in judecata a altor personae; - sa existe posibilitatea ca tertul vizat sa pretinda acelasi drept ca si reclamantul. - cel chemat in
judecata va dobandi calitatea de intervenient in nume propriu. Termen de depunere Cererea facuta de parat se depune o data cu
intampinarea. Cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Cererea facuta
de reclamant se depune cel mai tarziu pana la inchiderea dezbaterilor inaintea primei instante. Oricare din parti poate sa cheme in
judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul. Cererea va fi motivata si se va comunica atat
celui chemat, cat si partii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare in
judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar. Cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes
propriu, iar hotararea ii va fi opozabila.
Chemarea in garantie Noiune Partea poate chema in garantie pe un tert care este obligat a-l garanta (obligatia de evictiune), iar
tertul, la randul lui, poate chema pe cel de la care a dobandit. Daca si cel de la care a dobandit tertul ar putea sa invoce exceptia de
garantie, acesta nu mai poate chema in garantie pe un altul, ci va trebui sa o faca printr-o cerere separata. Chemarea in garantie
este limitata la doua. Conditiile chemarii in garantie: - sa existe obligatia de garantie legala ori conventionala (sau a unei obligatii
de despagubire); - sa fie indeplinita forma cererii de chemare in judecata; Termen de depunere Cererea facuta de parat se va
depune o data cu intampinarea, cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Cererea de chemare in garantie facuta de reclamant se poate depune, pana la inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Instanta va dispune ca cererea sa fie comunicata celui chemat in garantie si, daca intampinarea este obligatorie, va fixa termenul
in care aceasta urmeaza sa fie depusa de cel chemat in garantie. Procedura de judecat Cererea de chemare in garantie se judeca
o data cu cererea principala. Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea in garantie, instanta poate dispune
despartirea ei spre a fi judecate deosebit. Nu se poate introduce in cazul ordonantelor presedintiale, a actiunilor posesorii,
actiunilor personale nepatrimoniale, a litigiilor de munca. Tertul introdus dobandeste o pozitie procesuala independenta. Recursul
sau apelul tertului repune in discutie raporturile dintre reclamant si parat, deoarece tertul are interes in solutionarea favorabila a
procesului.
Aratarea titularului dreptului Notiune Cererea de aratare a titularului dreptului poate fi facuta numai de paratul care, detinand
un lucru pentru altul, sau exercitand in numele altuia, un drept asupra lucrului, este chemat in judecata de o persoane ce pretinde
un drept real asupra lucrului. Termen de depunere cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata si se va
depune o data cu intampinarea, iar daca aceasta nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Tertului i se va
comunica cererea de aratare a titularului dreptului, copie de pe cererea de chemare in judecata, copie de pe inscrisurile aflate la
dosar. Pentru a se putea admite o asemenea cerere, trebuie indeplinite cumulativ urmtoarele Condiii:1. reclamantul sa
urmareasca valorificarea unui drept real, deci sa fi introdus o cerere reala; 2. paratul sa fie un simplu detentor precar al bunului
asupra caruia poarta dreptul real invocat de reclamant; 3. paratul sa afirme ca titularul dreptului este un tert 4. paratul sa faca
cererea de aratare a titularului dreptului; 5. cererea sa fie introdusa cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

REPREZENTAREA CONVENTIONALA A PERSOANELOR FIZICE IN PROCESUL CIVIL Notiune Prin reprezentare

se desemneaza acea situatie in care o persoana numita reprezentant indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei
persoane care este parte in procesul civil. Reprezentarea procesuala cunoaste doua forme principale: reprezentarea legala si
reprezentarea conventionala. Reprezentarea prin mandatar neavocat Conditii: 1. Orice persoana care are capacitate de
exercitiu poate reprezenta in judecata o alta pesoana,cu precizarea ca - mandatarul neavocat nu poate pune concluzii in fata
instantei decat printr-un avocat. Mandatarul trebuie sa faca dovada calitatii sale printr-o procura speciala sau o printr-o procura
generala care contine o clauza speciala in acest sens. Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant,
numai daca acest drept I-a fost dat anume. 2. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nici
o aratare expresa in aceasta privinta; el poate fi insa restrans numai la anumite acte sau numai la o anumita instanta. 3.Actele
procesuale de dispozitie pot fi facute de mandatar numai in temeiul unei procure speciale. 4.Prin derogare de la dreptul comun al
mandatului, mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste
pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului. 5. Renuntarea sau retragerea
mandatului nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta, in prezenta partii.
Mandatarul care renunta la imputernicire, este tinut sa instiinteze atat pe cel caruia i-a dat mandatul cat si instanta, cu cel putin 15
zile inainte de termenul de infatisare sau de implinirea cailor de atac. Reprezentarea prin avocat mandatarul avocat are
dreptul sa reprezinte si sa asiste persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor. Mandatarul avocat isi dovedeste calitatea
tot printr-o procura, semnatura fiind certificata potrivit legii avocatilor. Potrivit legii speciale, avocatul are dreptul sa asiste si sa
reprezinte o parte in baza contractului de asistenta juridica incheiat cu aceasta in forma scrisa. Contractul prevede expres
intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului, in baza acestuia avocatul legitimandu-se printr-o imputernicire
avocatiala. Denuntarea contractului de asistenta juridica se poate face cu acordul ambelor parti sau unilateral, in conformitate cu
prevederile expres mentionate in contract. In cazuri de impiedicare sau incetare a exercitarii profesiei, avocatul trebuie sa-si
asigure substituirea. Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant conventional In cazul in care reprezentantul
partii - persoana fizica sau persoana juridica - nu face dovada calitatii sale, instanta poate acorda un termen pentru implinirea
acestor lipsuri; daca in acest termen ele nu se implinesc, va anula cererea. Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant poate fi
invocata in orice stare a pricinii, iar titularul dreptului poate ratifica actele facute de persoana ce nu avea calitatea de reprezentant.
Participarea procurolului in procesul civil. 1.Precizri prealabile Constitutia Romniei prevede c n activitatea judiciar
Ministerul Publicreprezint interesele generale ale societii i apr ordinea de drept, precum i drepturile i
libertilecetenilor. Reprezentarea intereselor generale ale societii i aprarea ordinii de drept se realizeazndeosebi prin
rolul pe care procurorul l exercit n procesul penal. Formele de participare a procurorului la procesul civil: -pornirea procesului
civil, n cazurile prevzute de lege ; - participarea, la edinele de judecat; - exercitarea cilor de atac mpotriva hotrrilor
judectoreti; - cererea de a pune n executare anumite hotrri. 1. Pornirea aciunii civile = Cod proc. civ. limiteaz exerciiul
aciunii civile de ctre procuror in trei situaii: ale minorilor; ale persoanelor puse sub interdicie; ale dispruilor. n toate cazurile
n care procurorul promoveaz aciunea civil este obligatorie introducerea n cauz a titularului dreptului dedus judecii. 2.
Participarea la judecata procesului civil. Aceast form de participare a procurorului la procesul civil, care se finalizeaz prin
punereade concluzii, adica procurorul poate pune concluzii n orice proces civil, dac apreciaz c este necesar pentru aprarea
ordinii de drept, adrepturilor i libertilor cetenilor. Pentru cteva materii, anume prevzute de lege, participarea procurorului i
punerea concluziilor de ctre acesta sunt obligatorii. Menionm n acest sens: soluionarea cererilor de punere sub interdicie i
de ridicare ainterdiciei, judecarea cererilor de declarare a dispariiei i a morii pe cale judectoreasc precum ianularea hotrrii
de declarare a morii, judecarea cererilor de expropiere.n toate cazurile n care legea prevede c participarea procurorului la
judecat este obligatorie,lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotrrii. Exercitarea cilor de atac procurorul poate, n
condiiile legii, s exercite cile de atac mpotriva oricror hotrr. Procurorul poate s exercite calea de atac indiferent dac a
participat sau nu la judecarea pricinii n care s-a pronunat hotrrea atacat. Pentru procuror, termenul de apel curge de la
pronuarea hotrrii, n afar de cazurile n care procurorul a participat la judecarea cauzei, cnd termenul curge de la
comunicarea hotrrii. Aceast prevedere i gsete aplicarea i n materia recursului. Menionm c recursul n interesul legii
poate fi introdus de procurorul general al Parchetuluide pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie. 4. Cererea de punere n
executare a hotrrilor = procurorul poate s declaneze executarea silit numai n acele cazuri n care ar putea s porneasc
procesul civil si numai dac hotrrea este favorabil persoanelor respective.
COMPETENTA GENERALA A INSTANTELOR JUDECATORESTI Prin competen general se desemneaz acea instituie
procesual prin intermediul creia se delimiteaz activitatea instanelor judectoreti de atribuiile altor autoriti, statale
inestatale, cu atribuii jurisdicionale. ntr-o alt exprimare i innd cont de noutile legislative n materie, se poate spune c
prinintermediul instituiei competenei generale se difereniaz atribuiile de competen ntresistemul judiciar i celelalte
autoriti extrajudiciare dar cu atribuii jurisdicionale. Puterea judectoreasc se exercit de nalta Curte de Casaie i Justiie i
de celelalte instane judectoreti stabilite de lege; instane care, sunt stabilite de lege. Justiia n Romnia se realizeaz prin
Curtea Suprem de Justiie i prin celelalte instane judectoreti, n conformitate cu principiile i dispoziiile prevzute n
Constituie i nlegile rii. Competena n materia controlului de constituionalitate Potrivit Constituiei, controlul de
constituionalitate vizeaz legile nainte de promulgare,tratatele sau alte acorduri internaionale, iniiativele de revizuire a
Constituiei, regulamentele Parlamentului, legile i ordonanele n vigoare i partidele politice. Acest control este efectuat de
Curtea Constituional, care: se pronun asupra constituionalitii legilor, nainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Preedintelui Romniei, a unuia dintre preedinii celor dou Camere, a Guvernului, a naltei Curi de Casaie i Justiie, a unui
numr de cel puin 50 de deputai sau 25 de senatori precum i, din oficiu, asupra iniiativelor de revizuire a Constituiei; se
pronun asupra constituionalitii tratatelor sau altor acorduri internaionale la sesizarea unuia dintre preedinii celor dou
Camere, a unui numr de cel puin 50 de deputai sau 25 de senatori; se pronun asupra constituionalitii regulamentelor
Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preedinii celor dou Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numr de cel puin 50
de deputai sau 25 de senatori; = hotrte asupra excepiilor de neconstituionalitate privind legile i ordonanele ridicate n faa
instanelor judectoreti sau de arbitraj comercial. Excepia deneconstituionalitate poate fi ridicat i direct de Avocatul
Poporului; soluioneaz conflictele juridice de natur constituional dintre autoritile publice, la cererea Preedintelui

Romniei, a unuia dintre preedinii celor dou Camere, a primului-ministru sau a Preedintelui Consiliului Superior al
Magistraturii. Ordonanele pot fi supuse controlului de constituionalitate numai pn nmomentul n care se adopt legea de
aprobare sau de respingere a acesteia. Dac Ordonana nu a fost atacat pn n momentul adoptrii legii sau dac excepia a fost
respins, neconstituionalitatea se poate invoca nainte de promulgarea legii de aprobare sau derespingere a ordonanei. Dup
promulgarea legii de aprobare a ordonanei, excepia de neconstituionalitate va viza legea. Obligaia instanei de judecat n
cursul judecii se invoc excepia de neconstituionalitate, a unei legi sau ordonae, de care depinde soluionarea cauzei, instana
sau organul arbitral vor sesiza Curtea Constituional printr-o ncheiere, care va cuprinde punctul de vedere al prilor i opinia
organului judiciar asupra excepiei, fiind nsoit de dovezile propuse de pri. Dac excepia a fost invocat din oficiu de organul
judiciar, ncheierea trebuie motivat i va cuprinde susinerile prilor precum i dovezile necesare. Pn la soluionarea excepiei
de neconstituionalitate, judecata cauzei se suspend obligatoriu. Hotrte asupra contestaiilor care au ca obiect
constituionalitatea unui partid politic.
I.Competena n materia electorala. n materie electoral competena se mparte ntre instanele judectoreti i alte organe de
jurisdicie ori cu activitate jurisdicional. Instanelor judectoreti le revin urmtoarele atribuii: a) n alegerile locale,mpotriva
soluiei date de primar asupra ntmpinrii mpotriva omisiunilor, nscrierilor greite sau opricror erori din liste, se poate face
contestaie n termen de 24 de ore de la comunicare. Contesatia se soluioneaz n termen de cel mult 3 zile de la nregistrare, de
ctre Judectorie, n a crei raz teritorial se afl localitatea; = n judeele n care se organizeaz alegeri pariale ntr-o singur
circumscripie electoral, soluionarea sesizrilor este de competena judectoriei n a crei raz teritorial se afl circumscripia
electoral, aceasta urmnd a se pronuna n termen de cel mult 3 zile de la nregistrarea sesizrilor i contestaiilor. Hotrrea este
definitiv i irevocabil; judectoria sau dup caz tribunalul n a crei raz teritorial se afl circumscripia electoral, rezolv
contestaiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor; judectoria n a crei raz teritorial se afl comuna sau oraul,
valideaz alegerea primarului, cu excepia primarului general al municipiului Bucureti, a crui validare o face Preedintele
Tribunalului Bucureti;hotrrea de validare sau invalidare a mandatelor consilierilor locali i judeeni poate fi atacat la instana
de contencios administrative. b) n alegerile parlamentare, tribunalul n a crui raz teritorial se afl circumscripia electoral,
soluioneaz , n cel mult dou zile de la data primirii, contestaiile privind nregistrarea sau depunerea candidaturilor; curtea de
apel, trebuie s soluioneze recursul mpotriva hotrrii date de tribunal asupra contestaiei; nalta Curte de Casaie i Justiie
soluioneaz contestaiile mpotriva hotrrii Biroului Electoral Central de admitere sau de respingere a protocolului de constituire
a alianei electorale; contestaiile privitoare la modul de formare i componena Biroului Electoral Central; contestaiile privind
nregistrarea semnelor electorale.
Competenta in materia contenciosului administrativ Sunt considerate instante de contencios administrativ Sectia de
contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti, sectiile de contencios administrativ ale Curtilor de apel si tribunalele
administrativ fiscale. Legitimare procesuala activa in aceasta materie au: = Orice persoana care se considera vatamata intr-un
drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica printr-un act al sau sau prin refuzul de a solutiona o cerere ; =
Persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim de catre o autoritate publiga printr-un act cu caracter individual
adresat altei personae; = Avocatul Poporului, atunci cand in urma controlului sau, realizat potrivit legii sale organice, in baza unei
sesizari a unei persoane fizice,apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii publice nu poate fi inlaturat
decat prin justitie; = Ministerul Public, atunci cand in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca
incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative ale
autoritatilor publice emise cu exces de putere; = Autoritatea publica emitenta a unui act nelegal, poate solicita instantei, anularea
acestuia atunci cand nu mai poate fi revocat; = Persoana vatama in drepturile sale sau in interesele sale legitime printr-o
ordonanta sau dispozitie ale Guvernului neconstitutional. = Pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza in fond de Tribunalele
Administrativ Fiscale; = Peste 5 miliarde , curtea de apel; = Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau , sau de la
domiciliul paratului; = Sa se fi efectat procedura prealabila.
COMPETENTA IN ANUMITE MATERII Competenta in materia actelor de Inregistrarea i modificarea actelor de stare
civil Efectuarea nregistrrilor de stare civil este n principal de competena consiliilor locale. mpotriva refuzului efecturii
unei nregistrari cel interesat se poate adresa judectoriei care este competent s soluioneze contestaia n caz de admitere a unei
asemenea cereri. Instana este de asemenea competent s se pronune i cu privire la anularea, rectificarea sau completarea unei
nregistrri de stare civil, precum i s dispun nregistrarea tardiv a naterii. Cu privire la actele de stare civil, instanele
judectoreti au competen n urmtoarele situaii: n cazurile n care organele cu atribuii de stare civil refuz efectuarea unei
nregistrri de stare civil, persoana nemulumit se poate adresa judectoriei n raza creia domiciliaz; dac declaraia de
natere a fost fcut dup mai mult de un an de la data naterii, actul de natere poate fi ntocmit numai pe baza unei hotrri
judectoreti irevocabile pronunat de judectoria n a crei raz teritorial domiciliaz persoana interesat ori se afl sediul
instituiei de ocrotire a copilului; n cazul anulrii, completrii i modificrii actelor de stare civil, sesizarea instanelor
judectoreti se face de ctre persoana interesat, de structurile de stare civil din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau
judeene de eviden a persoanelor, ori de ctre Parchet. Cererea se soluioneaz de judectoria n a crei raz teritorial se afl
domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificrilor efectuate de serviciul public comunitar local de eviden a persoanelor i a
concluziilor procurorului. Solutionarea cererilor de anulare, completare si modificare a actelor de stare civila formulate de
cetatenii romani cu domiciliul in strainatate si de straini, este de competent judecatoriei Sectorului 1 al Munc. Bucuresti.
Competenta in material exercitarii drepturilor si indatoririlor parintesti n acaest materie, unele cereri sunt soluionate, de
autoritatea tutelar, altele de instanele judectorti. Astfel: nenelegerile dintre prini cu privire la locuina copilului lor minor
vor fi soluionate de instana de judecat; n cazul existenei unor nenelegeri dintre prini cu privire la exercitarea drepturilor i
ndeplinirea obligaiilor printeti , instana judectoreasc, dup ascultare a ambilor prini, hotrte potrivit interesului superior
al copilului; copilul care a mplinit vrsta de 14 ani poate s cear autoritii tutelare s decid asupra schimbrii locuinei, dac
aceasta este necesar pentru desvrirea nvturii ori pregtirii profesionale. Pe de alt parte, copilul care a mplinit vrsta de 14
ani poate cere ncuviinarea instanei judectoreti de a-i schimba felul nvturii i al pregtirii profesionale; cererea unui
printe de a avea legturi personale cu copilul minor, formulat ntimpul cstoriei, cnd soii sunt desprii n fapt dar nu exist
o hotrre de stabilirea locuinei copilului la unul dintre prini, este de competena autoritii tutelare. Dac aceeai cerere este

introdus fie n timpul cstoriei, dar dup pronunarea hotrrii de ncredinare a copilului unuia dintre prini, fie pe parcursul
procesului de divor ori dup desfacerea cstoriei, competena aparine instanei de judecat. Soluia se impune ntruct msura
privitoare la dreptul printelui de a avea legturi personale cu copilul minor are o natur accesorie, subsidiar msurii ncredinrii
copilului prin hotrre judectoreasc; cererile privitoare la pensia de ntreinere sunt de competena instanei judectoreti; =
ncredinarea minorului unuia dintre prini, ca i rencredinarea acestuia se dispunde ctre instanele judectoreti. Competena
n materia proteciei copilului. n materia exercitrii drepturilor i ndatoririlor printeti, eventualele nenelegeri sunt
soluionate de ctre instanele judectoreti, sau de ctre autoritatea tutelar. Deoarece n legtur cu acelai drept, competena
poate aparine att instanei ct i autoritii tutelare, delimitarea jurisdiciilor se impune. Ptr. protecia i promovarea drepturilor
copilului, msurile de protecie special a copilului- plasamentul, plasamentul n regim de urgen isupravegherea specializat, se
iau dup caz, de ctre comisia pentru protecia copilului, de directorul direciei generale de asisten social i protectia copilului
din unitatea administrativ-teritorial n care se gsete copilul gsit sau cel abandonat de ctre mam n uniti sanitare, ori copilul
abuzat sau neglijat de instana judectoreasc. Prinii, precum i copilul care a mplinit vrsta de 14 ani, au dreptul s atace n
instan msurile de protecie special instituite n temeiul legii. De asemenea, instana poate s dispun modificarea sau ncetarea
msurii de protecie special, n cazul n care mprejurrile avute n vedere la stabilirea msurii s-au schimbat. Competenta in
litigiile de munca Competenta in materia litigiilor de munca apartine instantelor judecatoresti, insa sunt si alte competente;
Consiliul Superior al Magistraturii instanta disciplinara pentru judecatori, procurori si magistrati-asistenti; = Plenul Curtii
Constitutionale judeca abaterile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale; = Comisia de disciplina a Baroului pentru
abaterile savarsite de avocati. Competenta cu privire la nume Cererea de schimbare pe cale administrativa a numelui sau
prenumelui se solutioneaza prin dispozitie de catre presedintele consiliului judetean sau primarul Municipiului Bucuresti.
COMPETENTA MATERIALA A INSTANTELOR JUDECATORESTI consideratii Competenta materiala functionala
ratione oficii se stabileste ierarhia instantelor, in sensul delimitarii organelor care desfasoara jurisdictia de fond de cele care
exercita controlul ordinar si extraordinar. Se mai stabileste care instante pot cumula judecata in fond cu judecata in apel sau
recurs. = judecatoriile au plenitudine de jurisdictie in fond; = tribunalele au plenitudine de jurisdictie in materie de apel si
competenta de exceptie in fond si in recurs; = curtile de apel au plenitudine de jurisdictie in materie de recurs si competenta de
exceptie in fond si in apel. Competenta materiala procesuala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului,
cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite instante. Competenta materiala functionala Competenta functionala determina
functiile si rolul fiecareia dintre categoriile de instante care fac parte din sistemul judiciar. Ea se refera, in primul rand la ierarhia
instantelor, in sensul ca stabileste care dintre acestea sunt abilitate sa judece cauza in fond, care sa exercite controlul judiciar
ordinar sau extraordinar. In al doilea rand, prin competenta materiala functionala se determina care dintre instantele judecatoresti
pot cumula judecata in fond, cu judecata in apel si in recurs. In principiu, instantele judecatoresti au urmatoarea competenta
functionala: 1. Judecatoriile sunt instante de drept comun pentru judecata in fond a pricinilor civile. Astfel, judeca in prima
instanta toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante. Judecatoriile nu sunt instante de
control judiciar. Ele exercita insa control judecatoresc asupra hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate
jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate. 2.Tribunalele au plenitudine de competenta pentru judecata in apel. Ele
judeca, in cazurile prevazute expres de lege, atat in prima instanta, precum si in recurs. 3. Curtile de apel - au plenitudine de
competenta pentru judecata in recurs. Curtile de apel judeca recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in
apel sau impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului si in orice alte
cazuri expres prevazute de lege; curtile de apel judeca, si in prima instanta (in cauzele expres date prin lege in competenta lor).
De asemenea, Curtile de apel judeca si in apel - apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate tribunale in prima instanta.
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie are plenitudine de competenta pentru judecata in recursul in interesul legii. Inalta Curte
de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti. Ea mai judeca, de
asemenea, ca instanta de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute
de lege). Competenta materiala procesuala civila este competenta potrivit careia, in functie de obiectul, natura sau valoarea
litigiului cauzele pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante. a. Competenta materiala (de atributiune) a
judecatoriei, judecatoriile judeca: = in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta
altor instante; = plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe
cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege; = judeca in orice alte materii date in competenta lor. spre exemplu: cererile
pentru asigurarea dovezilor; cererile de indreptare a erorilor materiale strecurate in propriile hotarari; cererile pentru completarea
hotararilor pronuntate; contestatiile in anulare, revizuirile privind propriile hotarari; cererea de incuviintare a executarii silite;
contestatiile la executare, in toate situatiile in care judecatoria a solutionat cauza in prima instanta si cand, potrivit legii, ea este
instanta de executare; cererile privind intoarcerea executarii. b. Competenta materiala a tribunalelor Tribunalele au o
competenta de fond, una de control judiciar si o competenta diversa. Tribunalele judeca: In prima instanta: procesele si cererile
in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al
caror obiect este neevaluabil in bani; = procesele si cererile in materie civila al caror obiect au o valoare de peste 5 miliarde lei, cu
exceptia celor de imparteala judiciara, a cererilor in materie succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind
materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile
lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar; = conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor
instante; = procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta Curtilor de Apel; =
procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala; = procesele si cererile in materie de
expropriere; = cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiilor; = cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate
prin erori judiciare savarsite in procesele penale; = cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii
silite a hotararilor date in tari straine. Competenta tribunalelor ca instante de apel judeca apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in prima instanta. Tribunalele judeca: recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de
judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. intra in aceasta categorie, spre exemplu: = unele hotarari speciale care
sunt date fara drept de apel: incheierile pronuntate asupra renuntarii la judecata; hotararile pronuntate asupra renuntarii la dreptul
subiectiv pretins; hotararile care consfintesc invoiala partilor; Tribunalele judeca: in orice alte materii date prin lege in

competenta lor, aici intra, in primul rand, cauzele care au ca obiect solutionarea unor incidente privitoare la competenta sau
compunerea instantei sesizate: - conflictele de competenta dintre doua judecatorii din raza sa teritoriala sau dintre o judecatorie si
un alt organ cu activitate jurisdictionala; - cererile privind recuzarea tuturor judecatorilor de la o judecatorie sau de recuzare
atunci cand din cauza recuzarii nu se poate forma completul de judecata; - cererile de stramutare de la o judecatorie din raza
aceluiasi tribunal pentru motive de rudenie sau de afinitate; - caile extraordinare de atac de retractare indreptate impotriva
propriilor hotarari; - contestatiile la titlu, contestatiile la executare cand se indreapta impotriva hotararilor pronuntate in fond de
tribunale; c. Competenta materiala a curtilor de apel in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios
administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale. Ca instante de apel, curtile judeca: apelurile declarate impotriva
hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta, iar ca instante de recurs judeca apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de tribunale in prima instanta. Curtile de apel au, de asemenea, o competenta diversa, judecand: in orice alte materii
date prin lege in competenta lor. Sunt: = cererile prin care se urmareste o buna administrare a justitiei: = solutionarea conflictelor
de competenta dintre doua tribunale din raza aceleiasi curti de apel, dintre o judecatorie si un tribunal din raza aceleiasi curti de
apel, dintre doua judecatorii din raza aceleiasi curti de apel, dar din circumscriptia unor tribunale diferite; - solutionarea cererilor
de stramutare bazate pe rudenie sau afinitate; - solutionarea cererilor de recuzare a tuturor judecatorilor de la un tribunal din
circumscriptia aceleiasi curti de apel, precum si a doi sau mai multi judecatori din raza sa teritoriala atunci cand din cauza
recuzarii completul de judecata nu se poate forma. Mai sunt competente sa judece: - caile extraordinare de atac indreptate
impotriva propriilor hotarari; - contestatiile la titlu, in cazul in care titlurile sunt constituite din hotarari ale curtilor de apel; cererile de indreptare a erorilor materiale strecurate in propriile hotarari si de completare a acestora etc. d. Competenta
materiala a Inaltei Curti de Casati si Justitie judeca: recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor
hotarari, in cazurile prevazute de lege; recursurile in interesul legii; recursurile in anulare; in orice alte materii date prin lege in
competenta sa. Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta de drept comun in materia controlului judiciar extraordinar, avand
ca atributie principala indrumarea instantelor judecatoresti pentru aplicarea si interpretarea corecta a legii. Inalta Curte de Casatie
si Justitie are si o competenta diversa, care solutioneaza unele cereri referitoare la realizarea unei bune administrari a justitiei: cereri privitoare la solutionarea conflictelor de competenta intre doua curti de apel, doua judecatorii din circumscriptia a doua
tribunale si curti de apel diferite, o curte de apel si un alt organ cu activitate jurisdictionala; - cereri privitoare la stramutarea
procesului de la o curte de apel la alta curte de apel pe motiv de rudenie sau afinitate sau pe motive de banuiala legitima si de
siguranta publica; - cereri pentru delegarea altei instante. Inalta Curte de Casatie si Justitie mai judeca in materii precum: - cereri
pentru indreptarea sau completarea propriilor hotariri; - contestatiile la titlu; - solutionarea cailor extraordinare de atac de
retractare a propriilor hotarari; - contestatiile privind modul de formare si componenta B.E.C.; - contestatiile formulate de catre
magistrati impotriva sanctiunilor disciplinare aplicate de catre C.S.M. etc.
COMPETENTA TERITORIALA A INSTANTELOR JUDECATORESTI Competenta terioriala de drept comun Instanta
de drept comun din punct de vedere teritorial este instanta de la domiciliul sau sediul paratului, ea fiind sesizata ori de cate ori
prin lege nu se prevede competenta altei instante. Notiunea de domiciliu este in sens larg ea desemneaza locul unde paratul
locuieste efectiv si nu numai locuinta principala a paratului, astfel se da eficienta principiului dreptului la aparare, partile trebuie
sa fie instiintate de existenta procesului. Trebuie avut in vedere domiciliul pe care paratul il are initial, la momentul sesizarii
instante, fiind fara relevanta, sub aspectul competentei, daca paratul isi schimba domiciliul pe parcursul procesului. Daca paratul
are domiciliul in strainatate si acesta nu este cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale, daca nici aceasta nu este
cunoscuta, cererea se face la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului. In cazul cand parata este o asociatie sau societate
fara personalitate juridica, cererea se face la instanta domiciliului persoanei careia asociatii i-au incredintat conducerea. Daca nu
exista cererea se poate depune la domiciliul oricaruia dintre asociati. SE APLICA: = Cand reclamantul formuleaza o actiune
personala , indiferent daca dreptul de creanta are ca obiect un bun mobil sau imobil; = Cand reclamantul formuleaza o actiune
reala mobiliara; = Cand reclamantul formuleaza o actiune cu privire la starea si capacitatea persoanelor, daca prin lege nu se
prevede altfel. Competenta terioriala de drept comun Instanta de drept comun din punct de vedere teritorial este instanta de la
domiciliul sau sediul paratului, ea fiind sesizata ori de cate ori prin lege nu se prevede competenta altei instante. Notiunea de
domiciliu este in sens larg ea desemneaza locul unde paratul locuieste efectiv si nu numai locuinta principala a paratului, astfel
se da eficienta principiului dreptului la aparare, partile trebuie sa fie instiintate de existenta procesului. Trebuie avut in vedere
domiciliul pe care paratul il are initial, la momentul sesizarii instante, fiind fara relevanta, sub aspectul competentei, daca paratul
isi schimba domiciliul pe parcursul procesului. Daca paratul are domiciliul in strainatate si acesta nu este cunoscut, cererea se face
la instanta resedintei sale, daca nici aceasta nu este cunoscuta, cererea se face la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
In cazul cand parata este o asociatie sau societate fara personalitate juridica, cererea se face la instanta domiciliului persoanei
careia asociatii i-au incredintat conducerea. Daca nu exista cererea se poate depune la domiciliul oricaruia dintre asociati. SE
APLICA: = Cand reclamantul formuleaza o actiune personala , indiferent daca dreptul de creanta are ca obiect un bun mobil sau
imobil; = Cand reclamantul formuleaza o actiune reala mobiliara; = Cand reclamantul formuleaza o actiune cu privire la starea si
capacitatea persoanelor, daca prin lege nu se prevede altfel. Competenta teritoriala alternativa (facultativa) - este acea forma a
competentei care consacra dreptul reclamantului de a alege intre doua sau mai multe instante deopotriva competente. In legatura
cu aceasta forma a competentei teritoriale sunt de retinut urmatoarele aspecte: - intre instantele fata de care exista posibilitatea de
optiune a reclamantului se numara intotdeauna si aceea in circumscriptia careia se afla domiciliul paratului; - alegerea apartine
intotdeauna cum este si firesc reclamantului, dar posibilitatile lui de optiune nu sunt nelimitate. Ele sunt circumscrise, pe de o
parte, prin aratarea expresa in lege a situatiilor in care competenta teritoriala este alternativa, si, pe de alta parte, prin aratarea
instantelor intre care se poate alege; - o data exercitat prin alegerea uneia dintre instantele deopotriva competente, dreptul de
optiune al reclamantului se stinge, el nemaiputand reveni si desemna o alta instanta competenta; de asemenea nici paratul nu are
posibilitatea invocarii unei alte instante competente, neputand, daca instanta stabilita de reclamant este competenta, sa ceara
declinarea. O competenta teritoriala alternativa este consacrata si in materie de asigurare, = cererea privitoare la despagubiri se va
putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla: domiciliul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs
accidentul. Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire.
Competenta teritoriala exclusiva (exceptionala) este acea forma a competentei prin care se determina capacitatea unei

instante judecatoresti de a solutiona in mod exclusiv un anumit litigiu. Cazurile de competenta exclusiva sunt prevazute expres si
nu pot fi extinse prin analogie.Regula se aplica tuturor actiunilor reale imobiliare cunoscute (actiunea in revendicare, actiunile
negatorii si actiunilor confesorii), dar si actiunilor posesorii. Competenta exceptionala inceteaza odata cu finalizarea procedurii
succesorale, dupa solutionarea definitiva a procesului de partaj, astfel incat, eventualele actiuni prin care creditorii vor urmari pe
mostenitori proportional cu partile lor de mostenire, sunt de competenta instantei de la domiciliul paratilor; Competenta in materie
de societate: Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului unde
societatea isi are sediul principal.= Observatii: - se aplica numai in privinta litigiilor dintre societari sau dintre societari si
societate, in litigiile dintre societari sau societate cu tertii aplicandu-se regulile de drept comun; - se aplica tuturor formelor de
societate, civile sau comerciale; - regula se aplica in timp numai pana la momentul lichidarii in fapt a societatii;
PROROGAREA DE COMPETENTA Prorogarea intervine in cazul in care o instanta competenta sa solutioneze cererea cu care
a fost sesizata de catre reclamant, devine competenta in temeiul legii, a unei hotarari judecatoresti pronuntate de catre o instanta
superioara sau a conventiei partilor sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in competenta sa. Dupa temeiul in baza
careia intervine, prorogarea de competenta poate fi: -legala, -judecatoreasca si -conventionala (facultativa).
Prorogarea legala are loc atunci cand instanta sesizata isi prelungeste competenta in temeiul unei dispozitii exprese a legii.
Aceasta forma de prorogare intervine in cazuri expres prevazute de lege. Exceptia de litispendenta - conditii: existenta unei
identitati de parti, obiect si cauza; cele doua cauze sa se afle pe rolul unor instante romane deopotriva competente; pricinile sa se
afle in fata instantelor de fond, dar si daca se afla, una in fond si alta in apel. Litispendenta este o exceptie absoluta. Trebuie
invocata la instanta cea din urma investita cu solutionarea cauzei si retrimisa instantei care a judecat prima ori instantei mai mare
in grad, daca instantele investite nu au acelasi grad. Instanta va da o hotarare pentru admiterea exceptiei de litispendenta, cu recurs
in 5 zile si o incheiere pentru respingerea ei, atacabila numai impreuna cu fondul. Exceptia de conexitate conditii: existenta
unei stranse legaturi de obiect si cauza, intre doua sau mai multe procese. Actiunile conexate sunt si raman distincte, doar judecata
lor se face impreuna; sa existe doua sau mai multe cauze pendinte la aceeasi instanta ori la instante de acelasi grad, in care sa
figureze cel putin o parte comuna; sa nu se incalce regulile imperative de competenta a instantelor. In cazul conexitatii legea nu
impune existenta triplei identitati: de parti, obiect si cauza. Prorogarea judecatoreasca = intervine in acele situatii in care o
instanta este investita cu indeplinirea unor acte procedurale sau chiar cu solutionarea unei cauze civile ce ar intra in competenta
altei instante, in temeiul unei hotarari judecatoresti. Prorogarea poate interveni, in una din urmatoarele CAZURI: = in cazul
delegarii altei instante, in conditiile art.23 C.proc.civ. (citeste art.); = in cazul recuzarii tuturor judecatorilor de la o instanta si in
cazul cand din cauza recuzarii, completul de judecata nu se poate constitui; = in cazul stramutarii procesului civil; = in cazul
administrarii unor dovezi prin comisie rogatorie; = in cazul casarii unei hotarari judecatoresti cu trimitere la o alta instanta de
acelasi grad. Stramutarea Notiune Este o forma de prorogare judecatoreasca a competentei prin intermediul careia o pricina de
competenta unei instante, va fi judecata prin prelungirea competentei, de catre o alta instanta ca efect al unei hotarari judecatoresti
a unei instante superioare care a incuviintat cererea de stramutare, pentru unul din motivele prevazute de lege. Sediul materiei:
art. 37-40 C.proc.civ. Motivele stramutarii pricina poate fi stramutata: cand una dintre parti are doua rude sau afini pana la gradul
al patrulea inclusiv printre magistratii instantei; banuiala legitima; siguranta publica. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se
poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarii pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor
locale. Constituie motive de siguranta publica acele imprejurari care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanta
competenta ar putea produce tulburarea linistii publice. Procedura stramutarii Instanta competenta Cererea de stramutare
intemeiata pe rudenie sau afinitate se depune la instanta imediat superioara celei investite initial cu judecarea pricinii. Cererea de
stramutare pentru banuiala legitima sau siguranta publica se depune la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cine poate face
cererea? Cererea de stramutare pentru motiv de rudenie si afinitate, precum si pentru banuiala legitima poate fi ceruta de partile
interesate sau procuror; cererea de stramutare pentru siguranta publica poate fi facuta doar de catre procurorul de la Parchetul de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul de introducere a cererii Stramutarea pentru rudenie sau afinitate poate fi
ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau siguranta publica se poate cere in orice
stare a pricinii. Solutionare Cererea se judeca in camera de consiliu, in lipsa unei dispozitii contrare derogatorii, cu citarea
partilor. Presedintele instantei va putea cere dosarul pricinii si sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii,
comunicand de urgenta aceasta masura instantei respective. In caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante
de acelasi grad. Hotararea supra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac. Prorogarea conventionala
(voluntara) - intervine in temeiul unei intelegeri (conventii) a partilor, in acele cazuri in care legea procesuala ingaduie partilor
sa deroge de la regulile de competenta pe care le stabileste. Conventie este posibila numai in cazul competentei teritoriale
prevazuta de norme dispozitive, adica in cazul normelor de competenta relativa. Alegerea de competenta poate fi determinata atat
anterior, cat si dupa ivirea litigiului. Ea se poate face numai cu respectarea conditiilor de validitate ale oricarei conventii: partile sa
aiba capacitate de exercitiu; consimtamantul lor sa fie liber si neviciat; conventia partilor, scrisa sau verbala, sa fie expresa; partile
sa determine in mod neechivoc instanta aleasa; aceasta din urma sa nu fie necompetenta absolut.
INCIDENTE PROCEDURALE REFERITOARE LA COMPETENTA
Exceptia de necompetenta Noiune Exceptia de necompetenta este mijlocul procedural prin care partea interesata, instanta sau
chiar procurorul cand participa la judecarea cauzelor civile poate solicita instantei sa se desesizeze si sa trimita cauza la instanta
de judecata sau la un alt organ cu activitate jurisdictionala competent sa o judece potrivit legii. Invocare Exceptia de
necompetenta se invoca in mod diferit dupa cum norma de competenta care se considera a fi incalcata este absoluta (competenta
generala, competenta materiala si competenta teritoriala exclusiva) sau relativa (competenta teritoriala generala si competenta
teritoriala alternativa). Exceptia de necompetenta absoluta: = poate fi invocata de oricare din parti, procuror sau chiar instanta din
oficiu; = poate fi invocata in orice faza a judecatii (atat in prima instanta, cat si in apel sau recurs); = partile nu pot deroga, nici
expres, nici tacit de la regulile competentei absolute. Exceptia de necompetenta relativa: = poate fi invocata numai de catre parat;
= numai in fata primei instante si numai pana la prima zi de infatisare (prin intampinare, daca partea este asistata sau
reprezentata); = prin urmare, ea trebuie invocata in acest termen si inaintea altor exceptii, sub sanctiunea decaderii din dreptul de
a mai putea invoca; = partile pot conveni, atat expres cat si tacit sa deroge de la dispozitiile legii, facand o prorogare
conventionala de competenta.

Solutionare: Exceptia de necompetenta se solutioneaza de catre instanta sesizata cu actiunea principala. Exceptia de
necompetenta, se solutioneaza cu prioritate fata de exceptiile de fond, dupa exceptiile de organizare judecatoreasca si de nelegala
timbrare, dar inaintea celorlalte exceptii de procedura. Odata invocata, ea trebuie pusa in discutia partilor, in caz contrar hotararea
pronuntata va fi nula si va putea fi desfiintata prin intermediul cailor de atac. Daca instanta gaseste ca exceptia nu este intemeiata
si ca nu s-a incalcat nici o norma de competenta, exceptia va fi respinsa printr-o incheiere interlocutorie si instanta va pasi in
continuare la judecata. Impotriva incheierii prin care s-a solutionat exceptia se poate exercita apel sau recurs, dar numai odata cu
fondul cauzei. In cazul in care exceptia este considerata intemeiata, instanta o va admite si se va pronunta printr-o hotarare de
declinare de competenta (declinator de competenta). Particularitatile hotararii de declinare de competenta Hotararea de
declinare de competenta produce doua efecte principale: = dezinvesteste instanta sesizata cu judecarea cauzei prin introducerea
cererii de chemare in judecata; = investeste instanta sau organul cu activitate jurisdictionala in favoarea careia s-a pronuntat
declinarea de competenta - daca insa pricina nu este de competenta unui organ cu activitate jurisdictionala, instanta nu poate
dispune declinarea competentei, ci va respinge cererea ca fiind gresit indreptata. Hotararea de declinare a competentei isi produce
efectele de la data ramanerii ei irevocabile, si nu de la data pronuntarii. Hotararea de declinare a competentei are putere de lucru
judecat numai in ceea ce priveste efectul de dezinvestire a instantei sesizate initial, instanta careia i se trimite dosarul avand, la
randul sau, dreptul sa-si verifice propria competenta. In cazul in care se considera necompetenta poate, de asemenea, sa-si decline
competenta in favoarea unei alte instante sau chiar in favoarea instantei care a investit-o.
Conflictele de competenta Notiune Conflictul de competenta se defineste ca fiind situatia in care doua sau mai multe instante
judecatoresti sau alte organe cu activitate jurisdictionala se considera competente sau dimpotriva, necompetente, sa solutioneze o
cauza civila concreta si isi declina astfel, reciproc, competenta. Conflictele de competenta pot fi pozitive sau negative. Feluri
conflict pozitiv de competenta ori de cate ori doua sau mai multe instante se declara concomitent sau succesiv abilitate sa
solutioneze aceeasi cauza civila, declinandu-si reciproc competenta. Conflictul negativ de competenta apare, dimpotriva, in acele
cazuri in care doua sau mai multe instante se declara necompetente sa solutioneze o anumita cauza civila, declinandu-si reciproc
competenta. Conflictul se declanseaza in momentul respingerii exceptiei de catre instanta abilitata sa o solutioneze si in fata careia
s-a invocat. Pentru a ne afla in prezenta unui conflict negativ de competenta trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii; =
sa existe cumulativ doua sau mai multe instante sesizate cu judecarea aceleiasi pricini (tripla identitate: parti, obiect cauza juridica
); = instantele sa se fi declarat necompetente prin hotarari ramase irevocabile; = declinarile de competenta intre instantele sesizate
sa fie reciproce ( nu exista conflict de competenta daca declinarile sunt succesive, intervenite intre mai multe instante, daca
acestea sau cel putin doua dintre ele nu au intrat in contradictie); = cel putin una dintre aceste instante sa fie competenta sa
solutioneze cererea respectiva; daca instanta sesizata cu solutionarea conflictului negativ de competenta considera ca nici una
dintre instante nu este competenta, apreciind ca fiind competenta o alta instanta, va trimite acesteia dosarul, pe cale
administrativa. Solutionarea conflictelor de competenta = se face pe calea regulatorului de competenta, de catre instanta
superioara instantelor aflate in conflict; - o data cu sesizarea instantei superioare, instanta in fata careia s-a ivit conflictul suspenda
solutionarea cauzei si inainteaza dosarul instantei indreptatite sa se pronunte asupra acestuia; = conflictele de competenta se pot
ivi si intre instantele judecatoresti si celelalte organe cu activitate jurisdictionala, situatie in care conflictul se solutioneaza de catre
instanta ierarhic superioara celei aflate in conflict; = Instanta competenta sa solutioneze conflictul va hotari in camera de consiliu,
fara citarea partilor; = Hotararea irevocabila prin care se statueaza asupra conflictului de competenta este obligatorie pentru
instanta desemnata.
ACTELE DE PROCEDURA Notiune Prin act de procedura se intelege orice act (operatiune juridica sau inscris) facut pentru
declansarea procesului, In cursul si in cadrul procesului civil de catre instanta judecatoreasca, parti si ceilalti participanti la
proces, legat de activitatea procesuala a acestora.
Termenele procedurale. notiune, clasificari, mod de calcul, caracterele termenului, sanctiuni specifice, repunerea in
termen Notiune. Termenul procedural este intervalul de timp inauntrul caruia trebuie indeplinit sau, dupa caz, este oprit sa se
savarseasca un anumit act de procedura. Clasificari. Termenele procedurale pot fi clasificate in functie de mai multe criterii,
astfel: a. in functie de caracterul lor, termenele sunt: - imperative (peremptorii), inauntrul carora trebuie indeplinit un act de
procedura (ex: termenul de exercitare a unei cai de atac). - prohibitive (dilatorii), inauntrul carora nu poate fi savarsit actul de
procedura. b. in functie de modul in care sunt stabilite, termenele sunt: - legale, atunci cand sunt stabilite prin lege. judecatoresti, stabilite de instanta in cursul procesului; - conventionale, stabilite de parti (ex: termenul arbitrajului). c. in functie
de sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare, termenele sunt: - absolute, a caror nerespectare afecteaza valabilitatea
actelor de procedura; - relative, care in caz de nerespectare nu afecteaza valabilitatea actului de procedura ci atrag, cel mult,
sanctiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovati de nerespectarea lor. Mod de calcul. C. proc. civ. se stabileste modul de
calcul al termenelor procedurale pe ore, zile, saptamani, luni si ani. Termenul pe ore incepe sa curga de la miezul noptii zilei
urmatoare. Termenul se intelege pe zile libere, neintrand in calcul nici ziua in care a inceput, nici ziua cand s-a implinit.
Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se implinesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de
plecare. Termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit
in ultima zi a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana
la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare. Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura daca legea nu
dispune altfel. Termenele incep sa curga si impotriva partii care a cerut comunicarea, de la data cand a cerut-o. Durata
termenelor procedural Orice termen procesual are un punct de plecare i un punct de mplinire ntre care se interpune uninterval
de timp. A). n legtur cu punctul de plecare al termenelor, termenele ncep s curg de la data comunicrii actelor de procedur,
dac legea nu dispunealtfel. Excepii:1. Principiul echipolenei (echivalenei) uneori legea recunoate i altor acte o valoare
echivalent cu cea a comunicrii: a. termenul de apel curge chiar dac comunicarea hotrrii a fost fcut odat cu somaia
deexecutare b. dac apelul a fost declarat nainte de comunicare, hotrrea se consider totui comunicat pe data depunerii
cererii de apel; c. termenele ncep s curg i mpotriva prii care a cerut comunicarea de la data solicitrii. 2.Prin derogare de
la regul, sunt i situaii, expres prevzute n Cod, cnd termenele ncep s curg de la alte moment; B). n legtur cu punctul de
mplinire al termenelor procesuale:- se consider a fi acela n care efectul termenului se realizeaz, fie prin ncetarea posibilitii
deefectuare a actului (termele imperative), fie dimpotriv, prin naterea dreptului de a ndeplinianumite acte de procedur

(termene prohibitive).n cazul termenelor imperative, actul fcut ntre punctul de plecare i punctul de mplinire este una ct fcut
n termen. n cazul termenelor prohibitive, dac actul este fcut nainte de mplinirea termenului este un act prematur. n intervalul
cuprins ntre momentul de plecare i momentul de mplinie termenele curg, de regul,continuu, fr posibilitatea de a fi ntrerupte
sau suspendate.ntreruperea i suspendarea termenelor de procedurp apare, aadar, ca o excepie de la regulaenunat anterior.
Dat fiind c cele dou instituii indicate anterior nu sunt caracteristice pentrutermenele de procedur, n aceast materie cauzele de
ntrerupere i de suspendare nu suntsistematizate de legiuitor ca n domeniul prescripiei dreptului la aciune.
NULITATEA actelor de procedura Notiune Este sanciunea procedural care intervine n cazul actului ce nu ndeplinete
condiiile prevzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parial de efecte. Clasificarea nulitilor Dup izvorul lor:
= nuliti exprese: = nuliti virtuale (cele care rezulta prin interpretare din c-prinsul unor dispozitii legale). Dup cum privesc
forma exterioar sau intrisec: - nuliti intriseci cele existente in chiar cuprinsul actului (ex: citatia inmanata partii nu arata
instanta, ziua, ora, iar partea nu stie unde sa se prezinte). - nuliti extrinseci cele situate in afara actului de procedura. n
cazul nerespectrii condiiilor proprii a unui act de procedur sau datorit dependenei sale
de un alt act: proprii; derivate intereseaz efectele actului. Dup caracterul normelor nclcate: absolute (cand sunt
incalcate norme imperative); - relative (cand sunt incalcate norme dispozitive). Dup ntinderea efectelor: - totale (afectand
in intregime actul de procedura); - pariale (afectand doar o parte a actului de procedura). Cazuri de nulitate
a actului de procedura: a) Daca actul de procedura a fost facut de o instanta necompetenta. In opinia noastra, si in acest caz este
necesara o vatamare procesuala care e chiar facerea actu-lui de o instanta necompetenta (aici vatamarea este prezumata de lege).
Este vorba de incalcarea oricarei reguli de competenta: absoluta, relativa, materiala, teritoriala. b) Actul a fost facut cu
neobservarea formelor legale sau de catre un functionar necompetent (nu de un judecator necompetent, ci de un alt functionar:
grefier, postas etc.). In aceasta ipoteza trebuiesc indeplinite conditiile: = Sa i se produs o vatamare procesuala. = Aceasta vatamare
sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin nulitatea actului. Invocarea nulitatii se face, dupa caz: a) Pe cale de exceptie in proces; b)
Prin exercitarea apelului sau a recursului; c) Pe calea contestatiei in anulare sau a revizuirii pentru motivele prevazute expres; d)
Pe calea recursului in anulare, daca exista motive exprese; e) Pe calea contestatiei la executare; Instanta va proceda dupa caz, si
anume: va pronunta o incheiere ce poate fi atacata o data cu fondul atunci cand respinge exceptia nulitatii sau, desi o admite, nu se
dezinvesteste de solutionarea litigiului, ori va pronunta o hotarare, ori de cate ori, admitand exceptia nulitatii, se dezinvesteste de
solutionarea acelui litigiu. In orice situatie, instanta, admitand o exceptie de nulitate a actului procedural, va trebui ea insasi sa
precizeze intinderea sau cuprinsul efectelor ce decurg din nulitate, intrucat prin iradiere nulitatea unui act de procedura se poate
extinde si asupra altor acte procedurale anterioare, concomitente sau ulterioare. De exemplu, daca citarea partilor este lovita de
nulitate, toate actele de procedura facute in proces ulterior citarii necorespunzatoare a partilor sunt lovite de nulitate. Daca s-a
facut o cerere de stramutare si instanta nu a suspendat judecata pana la solutionarea cererii, in cazul in care stramutarea s-a
acceptat, toate actele sunt lovite de nulitate.
In toate cazurile in procesul civil regula este cea a salvarii actului de procedura ori de cate ori este posibil, adica mai concret,
instanta trebuie, dupa caz, ori de cate ori e posibil, sa procedeze la indreptarea, remedierea sau refacerea actului de procedura.
De regula, nulitatea unui act de procedura nu are nici un efect asupra dreptului subiectiv dedus judecatii.
DECADEREA Notiune prin neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal
atrage decaderea. Invocare Decaderea intervine numai in caz de nerespectare a termenelor legale, imperative si absolute. Aceasta
deoarece: - nerespectarea termenului prohibitiv duce la nulitatea actului de procedura; - daca nu este respectat un termen
judecatoresc, sanctiunea consta in posibilitatea judecatorului de a nu mai acorda un nou termen pentru indeplinirea actului de
procedura care nu a fost indeplinit in termenul initial. Decaderea intervine in urmatoarele CONDITII; - cand prin lege este
stabilit un termen fix pentru savarsirea unui act de procedura sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lasat sa expire acel
termen fara sa beneficieze de el; - cand legea procesuala a stabilit ca exercitarea unui drept trebuie sa se faca intr-o anumita etapa
a procesului sau intr-un anumit moment procesual, iar partea nu a respectat aceasta cerinta; - cand legea procesuala stabileste o
anumita ordine in efectuarea actelor de procedura, pe care partea nu a respectat-o. Ca efect al decaderii se pierde dreptul
procedural care nu a fost exercitat in termen. Repunerea in termen. In conditiile C. proc. civ., decaderea nu opereaza atunci cand
partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa savarseasca actul de procedura in termen. in
acest caz, actul de procedura trebuie sa fie indeplinit in termen de 15 zile de la data impiedicarii si tot in acelasi termen vor fi
aratate si motivele impiedicarii. Pentru a se dispune repunerea in termen se cer a fi indeplinite mai multe Conditii: - partea care
nu a savarsit un act de procedura inauntrul termenului legal imperativ trebuie sa faca dovada ca a fost impiedicata dintr-o
imprejurare mai presus de vointa ei, care s-a produs inainte de implinirea termenului; - in termen de cel mult 15 zile de la data
incetarii impiedicarii, partea interesata trebuie sa formuleze atat cererea de repunere in termen si sa-si efectueze actul de
procedura pe care nu l-a indeplinit in termen. Cererea de repunere in termen se solutioneaza de instanta competenta sa solutioneze
calea de atac sau sa indeplineasca actul de procedura cu privire la care a intervenit decaderea. Asupra cererii de repunere in
termen, instanta se va pronunta printr-o: - incheiere, atunci cand s-a cerut repunerea in termen cu privire la un act de procedura
care trebuia indeplinit pe parcursul judecatii, deci inainte de pronuntarea unei hotarari. Aceasta incheiere poate fi atacata numai
odata cu fondul; - incheiere, atunci cand s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac, si cererea este admisa,
fara ca la acelasi termen sa aiba loc si judecata caii de atac. incheierea poate fi atacata odata cu fondul; - decizie, daca s-a cerut
repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac si cererea a fost admisa, la acelasi termen judecandu-se si fondul, sau atunci
cand cererea a fost respinsa. In acest ultim caz, cererea de repunere in termen va fi respinsa ca tardiva sau ca nefondata, iar calea
de atac ca tardiva. Cat priveste calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii prin care instanta se pronunta asupra
repunerii in termen, sunt de retinut urmatoarele: - daca s-a cerut repunerea in termenul de apel, decizia poate fi atacata cu recurs; daca s-a cerut repunerea in termenul de recurs, hotararea prin care se solutioneaza cererea este irevocabila; - daca s-a cerut
repunerea in termenul de exercitare a unei contestatii in anulare sau revizuiri, hotararea este supusa acelei cai de atac ce putea sa
se exercite impotriva hotararii ce ar fi trebuit sa se pronunte in contestatia in anulare sau revizuire. Amenzile judiciare. Amenzile
judiciare se aplica de catre instanta de judecata persoanei care a nesocotit dispozitiile legislatiei procesuale civile.
Amenda judiciara este o sanctiune procedurala autonoma cu o reglementare proprie. Se poate aplica numai in cazurile
determinate de codul de procedura civila si anume oricareia dintre parti sau altor participant la activitatea

judiciara. Sanctiunea amenzii se aplica de catre instanta in fata careia s-a savarsit abaterea. Amenda si
despagubirea se stabilesc prin incheiere executorie, care se comunica celui "obligat, daca masura a fast luata in
lipsa lui. Impotriva incheierii, cel obligat la amenda sau despagubire va putea face numai cerere de reexaminare,
solicitand motivate, sa se revina asupra amenzii sau sa se dispuna reducerea acestuia. Cererea se face in termen de 15
zile de la data la care a fost luata masura sau de la data comunicarii incheierii. Aceasta se solutioneaza prin incheiere
irevocabila data in camera de consiliu de catre instanta de judecata care a aplicat amenda.
ACTE PROCESUALE DE DISPOZIIE ALE PRILOR
Desistarea Desistarea reclamantului poate interveni sub dou forme: Renunarea la judecat; Renunarea la dreptul subiectiv
pretins. A) Renunarea la judecat poate fi fcut oricnd n cursul judecii, fie verbal, fie printr-o cerere scris. n cazul n care
renunarea intervine n faza dezbaterii fondului, atunci renunarea la judecat se poate realiza numai cu acordul prtului care va
aprecia ansele de ctig ale reclamantului, putnd decide sau nu continuarea judecii. n cazul proceselor de divor, renunarea la
judecat se poate realiza pe tot parcursul judecii n fond, indiferent de atitudinea prtului. Renunarea la judecat este
consemnat ntr-o ncheiere prin care se dispune i nchiderea dosarului. In cazul coparticiprii procesuale active, renunarea la
judecat a unuia dintre reclamani nu beneficiaz i celorlali. n cazul coparticiprii pasive, renunarea reclamantului fa de unul
dintre pri nu produce efecte asupra celorlali. B) Renunarea la dreptul subiectiv pretins = mpiedic reclamantul renuntor de
a se mai adresa instanei cu o nou cerere de chemare n judecat, spre deosebire de renunarea la judecata propriu-zis, caz n
care dreptul pretins nu se stinge. Renunarea la dreptul pretins mpotriva prtului poate interveni oricnd n cursul judecii, fie n
faa instanei de fond, fie n faa celei de recurs. Renunarea se face verbal sau prin nscris autentic. Renunarea la un drept nu
presupune consimmntul prtului. Dac renunarea se realizeaz n faa instanei de fond, aceasta va pronuna o hotrre prin
care va respinge cererea de chemare n judecat, reclamantul putnd fi obligat la cererea reclamantului de a suporta cheltuielile de
judecat.
Achiesarea Achiesarea se manifest sub forma a dou modaliti: achiesarea prtului la preteniile reclamantului i achiesarea
prii care a pierdut procesul la hotrrea pronunat. A) Achiesarea prtului la preteniile reclamantului este considerat un act de
dispoziie deoarece prtul renun la mijloacele pe cale legea i le ofer pentru a se apra. Prtul poate achiesa total sau parial la
preteniile reclamantului. Achiesarea total se realizeaz printr-o mrturisire pur i simpl, fr suportarea cheltuielilor de
judecat dac aceasta a intervenit la prima zi de nfiare. Achiesarea parial presupune recunoaterea doar n parte de ctre prt
a preteniilor reclamantului. Instana va da o hotrre n acest sens care este executorie de drept. Achiesarea prii care a pierdut
procesul la hotrrea pronunat presupune c partea care a pierdut procesul renun la dreptul de a exercita calea de atac (apel
sau recurs) care i este pus la dispoziie prin lege sau, dac a formulat deja o cerere de atac, o retrage. Aceast form de achiesare
poate fi expres sau tacit. Achiesarea expres poate fi fcut n faa instanei, imediat dup pronunarea hotrrii, prin nfiarea
ulterioar a prii n faa preedintelui instanei sau printr-un nscris autentic. Achiesarea tacit se manifest prin faptul c partea
care a pierdut procesul execut de bun voie hotrrea.
Perimarea Perimarea este o sanciune procedural ce determin stingerea procesului n faza n care se gsete, datorit rmnerii
lui n nelucrare, din vina prii, un anumit termen prevzut de lege. Pentru a opera perimarea trebuie ndeplinite cumulativ trei
condiii prevzute de lege: investirea instanei cu o cerere care a declanat o judecat n prim instan sau ntr-o cale de atac;
rmnerea pricinii n nelucrare timp de un an n materie civil i timp de ase luni n materie comercial; lsarea pricinii n
nelucrare s se datoreze culpei prii. Perimarea opereaz de drept, n momentul mplinirii termenului de perimare. Pentru ca
perimarea s produc efecte juridice ns, ea trebuie constatat printr-o hotrre judectoreasc prin care s se declare stins
procesul n faza n care se gsete, pentru a putea verifica astfel dac sunt ndeplinite condiiile pentru ca sanciunea s opereze.
Verificarea condiiilor legale de aplicare a sanciunii va urmri: cererea s fi rmas n nelucrare un an n materie civil i ase luni
n materie comercial; rmnerea n nelucrare a cauzei s se fi datorat culpei prii; s nu fi intervenit o cauz de ntrerupere sau
de suspendare a termenului de perimare; s nu existe o cauz de stingere a procesului prevzut de o norm special (de exemplu,
stingerea procesului de divor dac prile s-au mpcat. Termenul de perimare se calculeaz ncepnd cu data ultimului act de
procedur efectuat n cauz. Termenul se ntrerupe prin orice act de procedur efectuat de ctre pri sau de ctre instan din
oficiu. Termenul de perimare se suspend n cazurile de suspendare legal facultativ i de suspendare legal de drept. Perimarea
se constat din oficiu sau la cererea prii interesate pe cale de excepie. Perimarea poate fi invocat i de ctre procuror dac
acesta particip la judecat. Indiferent de mijlocul procedural de invocare a perimrii, excepie sau cerere,dac instana constat
c perimarea nu a operat, va pronuna o ncheiere care va putea fi atacat odat cu fondul. Dac instana constat c perimarea a
operat, atunci va pronuna o hotrre care, cu unele excepii, poate fi atacat cu recurs n termen de 5 zile de la pronunare.
Principalul efect al perimrii const n stingerea procesului n faza n care se gsete, prile fiind repuse n situaia anterioar
introducerii cererii de perimare. Perimarea opereaz mpotriva oricror persoane fizice sau juridice, inclusive mpotriva
incapabililor. n cazul perimrii cererii de apel, efectul este cel de stingere a judecii n faa instanei de apel, fr a se mai putea
exercita un nou apel mpotriva aceleiai hotrri. Astfel, hotrrea dat de prima instan devine definitiv din momentul
pronunrii hotrrii prin care s-a constatat perimarea. De asemenea, perimarea cererii de recurs duce la irevocabilitatea hotrrii
atacate pe aceast cale, exercitarea unui nou recurs ne mai fiind posibil. Perimarea lipsete actele de procedur numai de funcia
lor procedural, ns din punct de vedere al manifestrii de voin pe care o atest, ele i vor putea produce efectele, putnd
constitui de exemplu, un nceput de dovad scris. Sanciunea perimrii se rsfrnge asupra tuturor prilor din proces.