Convulsiile

Generalitati
Convulsiile sunt disfunctii manifestate brusc care determina pierderea
cunostintei, contractii, tremuraturi sau alte tulburari cerebrale temporare.
De regula, convulsiile sunt cauzate de descarcari electrice anormale sau
de scaderea fluxului sanguin la nivelul creierului, influentand
functionarea optima a organismului.
Convulsiile pot fi cauzate si de unele probleme medicale, cum ar fi:
hipoglicemia (zahar scazut in sange), infectie, traumatism cranian,
intoxicatii accidentale sau supradoza de droguri, tumori cerebrale sau alte
probleme de sanatate care afecteaza creierul. Alte cauze pot fi: privarea
creierul de oxigen sau diminuarea fluxul de oxigen catre creier; acestea pot avea drept
rezultat un atac de apoplexie.
Simptomele variaza in functie de zona afectata de convulsii; cele mai frecvente simptome
sunt: spasme musculare incontrolabile si pierderea cunostintei.

Cuprins articol
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Generalitati
Simptome
Cauze
Ingrijirea la domiciliu
Primul ajutor
Tratament si investigatii
Prevenire

Simptome
In functie de zona afectata, exista o varietate de simptome specifice convulsiilor. Simptomele
caracteristice sunt pierderea cunostintei si tremuraturi ale corpului. Cu toate acestea, unele
crize sunt greu de observat, deoarece persoana nu are alte manifesari decat pierderea pentru
scurt timp a contactului cu realitatea, vazuta din exterior ca fixarea unui punct cu privirea.
Desi pacientul este treaz, nu reactioneaza si nu raspunde in mod normal. Dupa terminarea
crizei, pacientul nu isi aminteste nimic legat de respectivul episod. Ocazional, convulsiile pot
provoca modificari senzoriale sau vizuale temporare.
Simptomele convulsiilor brusc instalate, care au o durata de la doar cateva secunde
pana la un minut, pot include:
- pierderi ale constiintei: pacientul nu isi aminteste nimic din perioada in care s-au manifestat
convulsiile;
- emotii puternice: teama inexplicabila, panica sau bucurie;
- modificari la nivelul perceptiei vizuale: halucinatii;
- pierderea controlului muscular manifestata brusc;
- spasme musculare, tremuraturi;

- tensiune musculara si rigidizarea muschilor;

- gust amar sau metalic.
Simptomele se pot manifesta timp de 15 minute; rareori depasindu-se aceasta durata.
Tremuraturile si agitatia intregului organism ar trebuie sa dureze maxim 5 minute.

Cauze
Criza convulsiva poate fi cauzata de o actiune temporara a pacientului: supradoza de droguri,
oprirea brusca a administrarii unor medicamente, febra ridicata, nivel anormal de sodiu sau
de glucoza in sange. Daca crizele nu se repeta si problema pricipala de sanatate este tratata
este exclus diagnosticul de epilepsie.
Cauzele care declanseaza convulsiile pot fi diverse disfunctii cerebrale, ca de exemplu:
accidentul vascular cerebral, traumatismul cranian. Acestea determina o hiperactivitate la
nivelul creierului, iar excesul de neurotransmitatori duce la tulburari ale functiei cerebrale.
Totodata, exista riscul ca emotii puternice sa conduca la declansarea convulsiilor. Repetarea
acestora poate conduce la stabilirea diagnosticului de epilepsie. Convulsiile idiopatice sunt
convulsii cronice care apar fara a exista o cauza identificabila (de etiologie necunoscuta); de
obicei, acestea se manifesta la persoanele cu varsta cuprinsa intre 5 si 20 de ani, dar pot
aparea la orice varsta. Persoana in cauza poate avea un istoric familial care sa includa
epilepsia sau alte tipuri de convulsii.
Cauzele frecvente ale convulsiilor:
- tumori (mai ales tumori cerebrale) sau alte leziuni structurale ale creierului (de exemplu,
hemoragia la nivelul creierului);
- traumatisme craniene, accident vascular sau accident ischemic tranzitor;
- renuntarea la consumul de alcool dupa o perioada indelungata de alcoolism;
- boli care duc la deteriorarea inevitabila a functiei creierului;
- dementa, boala Alzheimer;
- disfunctii cerebrale congenitale;
- leziuni la nivelul creierului care pot sa apara in timpul muncii sau in momentul nasterii;
- nivelul scazut de zahar sau sodiu din sange;
- boli de rinichi sau hepatice;
- consumul de cocaina, amfetamina sau alte droguri recreative;
- incetarea brusca a tratamentului cu barbiturice sau benzodiazepine;
- infectii (abcese cerebrale, meningita, encefalita, neurosifilis, SIDA);
- fenilcetonuria - poate cauza convulsii la sugari.

Ingrijirea la domiciliu
Contactati serviciile de interventie rapida in cazul in care o persoana are convulsii.
De regula, crizele convulsive inceteaza de la sine, fara alte interventii. Cu toate acestea, in
timpul unei crize pacientul este supus anumitor riscuri: se poate ineca cu propria voma, cu
lichidele si alimentele consumate. Astfel, in timpul unei crize este important ca bolnavul sa
fie protejat, pentru a nu suferi si alte leziuni sau pentru a nu se rani. Dupa o criza convulsiva,

majoritatea pacientilor se simt epuizati si doresc sa se odihneasca; totodata, acestia se simt

dezorientati, agitati, confuzi. Aceste manifestari sunt normale.

Primul ajutor
- Nu introduceti victimei niciun obiect intre dinti.
- Impiedicati bolnavul sa se raneasca fara a-i obstructiona miscarile.
- Asezati persoana intr-o parte pentru a impiedica inecarea cu propria voma. Aceasta pozitie
ar trebui mentinuta si in somnul de dupa criza.
- Daca victima isi schimba culoarea fetei sau i se opreste respiratia, incercati sa ii tineti capul
intr-o pozitie care sa previna inghitirea limbii si care sa faciliteze deblocarea cailor
respiratorii. La nevoie, recurgeti la executarea tehnicii de repiratia gura la gura.
In cazul in care o persoana are convulsii repetate sau prelungite fara sa-si recapete cunostinta
sau sa revina la un comportament normal exista riscul ca organismul sa fie sever privat de
oxigen. Aceasta este o situatie de urgenta si trebuie sa solicitati de urgenta serviciile cadrelor
medicale.

Tratament si investigatii
Trebuie sa specificati anumite detalii cadrelor medicale:
- durata crizei convulsive;
- partile corpului afectate;
- tipurile de miscari si alte simptome din timpul crizei;
- cauze posibile;
- modul in care persoana s-a comportat dupa criza.
Chemati ambulanta daca pacientul manifesta pentru prima data criza convulsiva, sau daca
durata este prelungita. Simptomele pot fi cauzate de afectiuni care pun viata in pericol, cum
ar fi un accident vascular cerebral sau meningita.
La ce trebuie sa va asteptati cand mergeti la consult medical?
Medicul specialist va cere o serie de informatii referitoare la simptomele din tipul crizelor
convulsive. Similar cu crizele convulsive sunt lesinul, simptomele accidentului vascular
cerebral, crizele de furie sau atacuri de panica, migrene, tulburari de somn dar si alte
manifestari care cauzeaza pierderea cunostintei.
Pentru a se stabili cu exactitate cauza convulsiilor se vor face urmatoarele investigatii:
- analize de sange;
- computer tomograf sau RMN la nivelul capului;
- electroencefalograma;
- punctie lombara.
Necesitatea testelor suplimentare este impusa de o serie de factori sau situatii:
- o criza unica declansata de situatii clare (febra sau drog);
- o noua criza convulsiva pentru care nu se poate stabili clar care este cauza;
- o persoana diagnostica cu epilepsie va face teste suplimentare pentru a se confirma daca
schema de tratament este cea corecta.

Prevenire
Nu exista nicio metoda specifica pentru a preveni crizele convulsive.
Cateva sfaturi si sugestii:
- Modul de administrare al medicamentelor prescrise trebuie respectat cu strictete.
- Pentru stabilirea diagnosticului si prescrierea unui tratament adecvat, persoanele care
insotesc pacientul trebuie sa specifice toate simptomele si detaliile din timpul unei crize
convulsive.
- Incercati sa adoptati un stil de viata sanatos, fara excese, pentru a putea controla crizele
convulsive. Privarea de somn, hrana si stresul contribuie la cresterea numarului de convulsii.
- Daca este posibil, puteti purta casti de protectie pentru a preveni traumatismele craniene.
Acest lucru va diminua riscul unei leziuni craniene dar si existenta convulsiilor ulterioare.
- Evitati consumul de droguri recreative.
- Nu consumati alcool in cantitati excesive.
- Daca manifestati crize convulsive necontrolate, evitati sa conduceti un autoturism dar si
activitatile care va pun viata in pericol (inot, alpinism, ciclism etc).