1

CUPRINS

1.Introducere........................................................................................................3
2.Simptome...........................................................................................................3
3. Factori de risc..................................................................................................5
4. Diagnostic.........................................................................................................6
5.Tratament..........................................................................................................6

1. INTRODUCERE

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care
interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari
electrice bruste, excesive si dezorganizate care duc la aparitia convulsiilor.
Epilepsia nu este o boala mentala neurologica sau psihica, ea putand fi cauzata de
diferite afectiuni precum: traumatisme craniene, accidente vasculare, infectii cerebrale, tumori
cerebrale, uneori putand fi si mostenita genetic.La mai putin bolnavi de epilepsie cauza
primara este neidentificabila.

2. SIMPTOME

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. O convulsie este o

schimbare in senzatii indusa de o scurta si brusca dereglare electrica la nivelul creierului.
Exista mai multe tipuri de convulsii.
Tipuri de crize/convulsii:
1. Crize comitiale generalizate:
Petit-mal (absence seizures) - caracteristice cel mai adesea copiilor, apar intre 5 si 12 ani si
se prezinta prin lipsa temporara a constientei, cateodata persoanele privind in gol. Crizele
incep si se incheie brusc;
Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea brusca si temporara a tonusului muscular;
Crize mioclonice - sunt reprezentate de contractii rapide si scurte ale muschilor corpului, cel
mai adesea avand loc pe ambele parti ale corpului in acelasi timp;
3

 Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de criza. In timpul fazei
tonice, ritmul respiratiei poate scadea sau poate inceta, ea revenind in timpul fazei clonice la
un ritm mai scazut. In timpul fazei clonice au loc convulsiile propriu-zise. In timpul
episodului epileptic, limba si buzele pot fi muscate.Contrar paperii general acceptate , nimic
nu trebuie sa fie pus in gura persoanei in timpul unei crize , intoarcerea pe o parte fiind
suficienta pentru a impliedica sufocarea sa.
2. Crize comitiale partiale:
Crize partiale simple: in aceste crize, constienta este mentinuta. Totusi, persoanele care au
acest tip de crize isi dau seama ca nu pot vorbi sau chiar nu se pot misca pana cand criza nu a
trecut. Ele isi pot aminti exact ce s-a intamplat in timpul crizei.
Acest tip de criza poate modifica miscarile (prin miscari anormale ale limbii sau clipit des
s.a.), senzatiile (se poate modifica perceptia asupra lucrurilor; persoana poate simti pe piele o
briza sau poate auzi diferite sunete s.a.) si emotiile (poate induce frica, furia, fericire s.a.).
Crize partiale complexe (epilepsie psihomotorie): in timpul unei astfel de crize persoana are
constienta pierduta sau alterata, putandu-se afla intr-o stare asemanata de experti unei stari de
transa sau de vis. Persoana nu poate interactiona cu ceilalti intr-un mod normal, nu isi poate
controla miscarile, vorbirea sau actiunile, nu stie ce face si nu isi va aminti la sfarsitul crizei
ceea ce s-a intamplat.
Status epilepticus se caracterizeaza prin crize prelungite sau repetitive, fara o perioada de
recuperare intre atacuri. Aceste atacuri implica riscuri, dintre cele mai grave: obstructia cailor
aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem cerebral, hipoglicemie, alterarea functiilor
SNC.

3. FACTORI DE RISC

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:

- istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
- traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu
pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul
cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
- accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul
creierului
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- intoxicatia cu plumb
- intoxicatia alimentara
- expunerea la fumuri toxice
- tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
- abuzul de droguri
- convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra
crescuta din diverse cauze)
- boala Alzheimer
Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in
diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

4. DIAGNOSTIC
Orice persoana poate face o criza la un moment din viata; vorbim de epilepsie doar
atunci cand crizele se repeta in decurs de cateva luni sau ani.
Atunci cand copilul sufera mai multe crize, medicul de familie ii recomanda un
specialist pentru stabilirea diagnosticului.
Deseori, medicul pune diagnosticul folosind o descriere a crizei facuta de un martor
precum si alte informatii despre antecedentele medicale ale copilului. Sunt utilizate si cateva
investigatii specifice:
- un examen clinic si uneori o analiza de sange
- un CT (tomografie computerizata) sau un RMN (rezonanta magnetica nucleara)
- o electroencefalograma
Aceste teste nu stabilesc diagnosticul de epilepsie, dar furnizeaza informatii care pot
contribui la descoperirea cauzelor crizelor. Rezultatele normale la aceste teste nu exclud
diagnosticul de epilepsie.

5. TRATAMENT

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in

cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane
pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de
viata - nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise
precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au
un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si
momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina
caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza
convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si
moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se
imbunatateste considerabil.

Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient.

Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de
sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de
medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de
a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a
fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai
recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit
tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile
acestui tratament.