Universitatea Tehnic Gh.

Asachi Iai
Facultatea de Inginerie Chimic i Protecia Mediului
Specializarea: Managementul Mediului

Proiect Produse i energie din resurse regenerabile

ndrumtori:
Conf. univ. dr. Irina Volf
Asist. univ. dr. Ctlin Blan
Student:
Vasilic Sebastian Ionu
Grupa: 2506
Anul: I

Obinerea de biogaz din dejecii

animale

2016

Cuprins
Cap.1 Introducere .......................................................................................................................................3
Cap.2 Biogazul ...........................................................................................................................................4
2.1 Scurt istoric...................................................................................................................................4
2.2 Principiile obinerii biogazului prin fermentare anaerob ...........................................................6
2.3 Materia prima folosita pentru obtinerea biogazului.....................................................................7
2.4 Factorii care influenteaza productia de biogas.............................................................................9

Cap.3
3.1 Tipuri de fermentatoare anaerobe...............................................................................................11
3.2 Schema si componentele unei instalaii de biogas......................................................................12
3.3 Schema fluxului tehnologic intr-o instalatie de bogaz................................................................13
3.4 Schema istalatiei de iogaz de la ferma Iosia, Oradea..................................................................14
3.5 Schema si componentele echipamentului de producere a biogazului cu alimentare
discontinu.................................................................................................................................................14
Concluzii ...................................................................................................................................................16
Bibliografie ...............................................................................................................................................17

Cap.1 Introducere

Pana nu de mult, problema energiei nu se punea cu dramatismul situatiei de acum.

Dimpotriva, exista ideea ca niciodata aceasta problema nu va crea dificultati, caci se avea
impresia ca exploatarea petrolului, care se generalizaze in mai toate activitatile umane, a
carbunilor, a gazelor naturale, va continua la infinit. A venit insa o vreme anul 1974 cand
oamenii de stiinta, economistii si in fine si politicienii, au facut un calcul amanuntit si au
ajuns la concluzia previzibila ca rezervele mondiale de petrol s-ar putea epuiza in cateva decenii
daca se continua in aceleasi ritmuri de consum. Vestea s-a raspandit fulgerator si a starnit panica.
In primul rand, statele producatoare de petrol si-au redus cantitatile extrase si au scumpit
puternic preturile. Incepuse asa zisa criza a petrolului de fapt criza energiei. S-au incercat
astfel, propunerea de solutii printre care sursele regenerabile de energie.
Energiile regenerabile sunt reprezentate de:
Energia eoliana
Energia solara
Energia hidraulica a cursurilor de apa
Energia valurilor
Energia mareelor
Biomasa
Biogazul face parte din ultima categorie de mai sus. Din aceeasi categorie fac parte:
biomasa lemnoasa, resurile combustibile din agricultura, productiile agricole de substante dulci,
amidonoase sau celulozice etc.
Una dintre principalele probleme de mediu ale societatii de astazi este cresterea continua
a cantitatii de deseuri organice.
In multe tari, managementul durabil al deseurilor, precum si prevenirea acumularii si
reducerea cantitatii acestora au devenit prioritati politice majore, aceasta reprezentand o
contributie importanta la eforturile comune de reducere a poluarii, a emisiilor de gaze cu efect de
sera si diminuarii schimbarilor climatice la nivel global.
Practicile din trecut ale evacuarii necontrolate a deseurilor nu mai sunt astazi acceptabile.
Chiar si depozitarea pe platforme de gunoi sau incinerarea deseurilor organice nu reprezinta cele
mai bune practici, deoarece standardele de protejare a mediului au devenit mult mai stricte in
prezent, iar recuperarea energiei si reciclarea nutrientilor si a materiei organice, au devenit un
lucru necesar.

Cap.2 Biogazul
Biogazul este o surs de energie neconvenional care rezult n urma unui proces de
conversie natural controlat a biomasei. Biomasa, materia organic a dejeciilor animale i
deeurilor vegetale este regenerabil i inepuizabil. Masa rezultat n urma fermentaiei
anaerobe n prezena bacteriilor metanogene constitue un ngrmint natural cu un grad sczut
de poluare. n prezent metanul este surs pentru producerea energiei termice i se urmreste
extinderea lui i pentru obinerea de energie electric.
Biogazul este un amestec de gaze. Principalele gaze care il compun sunt metanul si
dioxidul de carbon, ambele in proportii variabile. In cantitati foarte mici, se gaseste si, hidrogen
sulfurat, azot, oxid de carbon sau oxigen. Valoarea energetica a biogazului este data de continutul
de metan al acestuia.
Metodele convenionale de tratare a dejeciilor, n aer liber, elibereaz toate gazele
rezultate direct n atmosfer. n schimb, prin fermentarea dejeciilor la metan (CH 4) n instalaii
de biogaz, acesta se arde pentru a produce electricitate, sau pentru nevoi gospodreti. Rezultatul
arderii metanului este CO2 i ap. Cum metanul are un efect de ser de 21 de ori mai mare dect
CO2, acesta va fi rezultatul net al reducerii efectului de ser pentru o instalaie de biogaz.

2.1 Scurt istoric

Primele explicaii tiinifice referitoare la gazele combustibile apar spre sfritul
secolului al XVII-lea, perioad n care se nate chimia modern i una din ramurile ei, chimia
gazelor. Descoperirea legturii cauzale dintre prezena resturilor vegetale nglobate n mlul
apelor stttoare i formarea de combustibil este atribuit de diverse surse, englezilor Boyle i
Shirley n 1669 i italianului Volta n 1776. Volta este cel care a extras pentru prima dat metanul
din gazele colectate din mlatini. Humphery Davy a realizat experimental eliberarea de gaze
combustibile din gunoi de animale.
n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, n condiiile dezvoltrii microbiologiei ca
tiin se definete natura microbiologic a procesului prin care se formeaz gaze combustibile n
cursul fermentarii anaerobe a substanelor organice. Ea a fost evideniat prin cercetri efectuate
n Rusia de Popov n 1873 asupra nmolurilor de canal i n Frana de colaboratorii lui Pasteur
(Reiset n 1886, Deherain n 1884 i Schloessing n 1892). n 1888, Gazon a constatat c
responsabile pentru producerea metanului din gunoiul de animale sunt microorganismele,
capabile s se dezvolte n condiii de anaerobioz (lips de oxigen molecular) pe medii bogate n
carbon, ndeosebi celuloza.
Cercetri efectuate n prima jumtate a secolului XX (Barker, Buswell, Hatfield) au adus
lmuriri eseniale privind biochimia producerii metanului prin fermentarea anaerob i au pus
bazele producerii la nivel uzinal a gazelor combustibile prin acest procedeu aplicat reziduurilor
vegetale i animale din agricultur.
Odat cu dezvoltarea biologiei moleculare din ultimele decenii se adncesc cunotinele
privind bacteriile metanogene. Cercetri fundamentale efectuate n Frana, Japonia, Germania,
S.U.A., au condus la orientri noi cu privire la taxonomia bacteriilor metanogene i la
5

particularitile lor structurale, biochimice i fiziologice. Aceste cercetri privind

comportamentul specific bacteriilor metanogene i mecanismele de baz n formarea gazelor
combustibile, folosesc n prezent la perfecionarea biotehnologiilor de obinere a acestora la
scar industrial, n vederea creterii randamentelor i a reducerii preului de cost. Ca
recunoatere a rolului pe care-l au vieuitoarele microscopice n formarea gazelor combustibile
prin fermentarea anaerob a materiei organice n curs de descompunere, s-a adoptat termenul
generic de biogaz pentru desemnarea lor, indiferent de sursa din care provin.
n Romnia, interesul pentru producerea biogazului a urmat un curs ascendent n a doua
jumtate a secolului XX. ncepnd cu 1958 la Centrul Experimental de ngrminte Bacteriene
(C.E.I.B.) de la Bneasa, s-au iniiat cercetri de laborator pentru izolarea unor surse active de
bacterii metanogene i obinerea de gaze combustibile pe cale biologic, din diferite substraturi
organice (dejecii de animale i gunoaie menajere). Din 1964, Tudor Ionescu a efectuat cercetri
i pentru producerea biogazului din nmoluri organice, prima lor materializare fiind instalaia
pilot de valorificare integral a apelor uzate de la abatorul Bucureti. Problematica de cercetare i
dezvoltare tehnologic circumscris la producerea i folosirea biogazului din dejecii de animale,
n special de taurine i porcine, s-a concentrat n cteva direcii principale. Cercetrile
fundamentale s-au referit la aprofundarea microbiologiei procesului de metanizare i la selecia
de surse de bacterii metanofore cu activitate maxim n vederea optimizrii bioconversiei
energetice.
Sub aspect tehnologic, cercetrile au urmrit perfecionarea tehnologiilor existente, care
folosesc ca materie prim dejeciile evacuate hidraulic din complexele de cretere industrial a
animalelor sau dejeciile solide din sistemul de exploatare de tip gospodresc. O alt direcie a
constat n elaborarea de tehnologii pentru sistemele n care dejeciile sunt evacuate prin raclare,
fr consum de ap tehnologic.
nceputul a fost fcut la Staia de epurare a apelor uzate a municipiului Iai de la Dancu,
care a fost nzestrat cu o instalaie de tip industrial pentru producerea biogazului. Cu o producie
iniial de 2000 m3 biogaz / zi, staia i-a asigurat n general necesarul de energie tehnologic din
producia proprie de biogaz, realiznd ulterior i cantiti excedentare, n special n perioadele
calde.
Din pcate, ncepnd cu 1990, n unele cazuri n mod total nejustificat, interesul pentru
producerea biogazului prin reciclarea materiilor organice din zootehnie i industria alimentar
prin fermentarea anaerobic a sczut drastic, n condiiile n care n majoritatea rilor acest
interes este de actualitate.
n Europa, liderul n domeniul biocombustibililor i mai ales n domeniul biogazului este
Germania. Numrul staiilor productoare de biogaz a crescut de la 850, n 1999, la 3500, n
2006, iar cantitatea de energie electric produs a crescut, n aceeai perioad, de la 49 la 1100
MW. Acest progres a fost posibil datorit cadrului legal construit de ctre statul german, care
susine producerea de energie verde.

2.2 Principiile obinerii biogazului prin fermentare anaerob

Fermentarea anaerob folosit pentru producerea i captarea biogazului este un proces
dirijat de descompunere a materiei organice umede, care se desfoar n incinte nchise, n
condiii controlate de mediu, n absena oxigenului molecular i a luminii. Prin fermentare
anaerob, microorganismele descompun materia organic, elibernd o serie de metabolii dintre
care metanul i dioxidul de carbon.
Reacia sumar a procesului de formare a metanului este:
CO2 + 4H2O --> CH4 + 2H2O + Q(energie)
Amestecul gazos format din metan (maximum 80%) i dioxid de carbon (minimum 20%),
alturi de care se ntlnesc cantiti mici de hidrogen (H 2), hidrogen sulfurat (H2S), mercaptani,
vapori de ap, precum i urme de amoniac (NH3), azot (N2), indol i scatol constituie biogazul.
Spre deosebire de alte procese microbiologice dirijate de ctre om, fermentarea anaerob
pentru obinerea biogazului nu folosete culturi pure sau sterile. n sistemele naturale n care se
gsete, materia organic descompozabil este purttoarea unei microflore foarte variate i
active.
La proces participa urmatoarele grupuri de bacterii:
bacterii hidrolitice, care descompun macromoleculele biodegradabile in substante mai
simple;
bacterii acidogene, care utilizeaza ca substrat compusii organici simpli eliberati de
bacteriile hidrolitice si produc acizi organici cu lant scurt, care la randul lor reprezinta substratul
pentru grupurile urmatoare de bacterii;
bacterii acetogene, producatoare obligate de hidrogen (OPHA: ObbligateHydrogen
Producing Acetogens), care utilizeaza ca substrat produsele din bacterii acidogene dand nastere
la acetat, hidrogen si anhidride carbonice;
bacterii omoacetogene care sintetizeaza acetat plecand de la anhidride carbonice si
hidrogen;
bacterii metanogene
Cercetrile microbiologice i biochimice au relevat c transformarea materiei organice n
metan se face n mai multe faze:
Faza acidogen (lichefierea)
n aceast faz acioneaz microorganisme fermentative nespecializate, cu capacitate de
hidroliz a materiei organice i producere de acizi organici. Lichefierea reziduurilor organice se
produce prin hidroliza enzimatic a substanelor macromoleculare, care trec n substane cu mas
molecular mic.
n partea final a fazei de acidogenez, mono i dizaharidele sunt fermentate cu
producere de acid acetic, hidrogen i dioxid de carbon, iar acizii cu catena lung i acizii grai
volatili cu mai mult carbon dect acidul acetic sunt degradai pn la acid acetic i gaze. La
ncheierea acestei faze predomin printre acizii organici volatili acidul acetic alturi de care se
mai afl substane organice i gaze, precum i vitamine i enzime, care vor fi folosite de
microorganismele metanogene n procesele lor metabolice.
Faza metanogen (gazeificarea)
n aceast faz acioneaz bacteriile metanogene, obligat anaerobe, care sunt specializate
n producere de metan.Hidrogenul i dioxidul de carbon reprezint un substrat caracteristic
pentru metanogenez. Majoritatea metanobacteriilor, caracterizate pn n prezent, folosesc ca
7

substrat numai hidrogenul i dioxidul de carbon. Faza de metanogenez se ncheie prin obinerea
biogazului.

2.3 Materia prima folosita pentru obtinerea biogazului

Materia prima trebuie sa asigure mediul prielnic dezvoltarii si activitatii

microorganismelor ce concura la digestia substratului si, in final, la producerea biogazului.
Acest mediu trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:
Sa contina materie organica biodegradabila
Sa aiba o umiditate ridicata, peste 90%
Sa aiba o reactie neutra sau aproape neutra (pH = 6.8 - 7,3)
Sa contina carbon si azot intr-o anumita proportie (C/N = 15 - 25)
Sa nu contina substante inhibitoare pentru microorganisme: unele metale grele, detergenti,
antibiotice, concentratii mari de sulfati, formol, dezinfectanti, fenoli si polifenoli etc.
Pentru obtinerea biogazului se pot utiliza materii prime organice de provenienta foarte
diferita: deseuri vegetale, deseuri menajere, fecale umane, dejectii animaliere, gunoiul de grajd,
ape reziduale din industria alimentara si din zootehnie, etc.
Productia specifica, medie, de biogaz, ce se poate obtine din diverse materii prime,
raportata la substanta uscata a lor, este cea din tabelul urmator:
Tabelul 1.

In tabelul de mai jos sunt redate cantitatile de biogaz care se obtin, precum si cantitatile
de energie electica si energie termica:
Tabelul 2.
Produs
Dejectie lichida bovi
ne
Dejectie solida bovi
ne
Dejectie lichida suin
e
Dejectie solida suine
Dejectie lichida pasa
ri
Dejectie solida pasa
ri
Dejectie solida ovine
Dejectie solida cabal
ine

Volum Mas Volum bioga Energie elctric Energie trmic

( m3)
a
z
a
a
( t)
( m3)
(KWh)
(KWh)
1

15

27

54

0,3

10,1

18

36

15,6

28

56

0,3

23,5

42

84,6

44,5

80

160

0,3

29,3

52

105

0,3

21,1

38

76

0,3

18,9

34

68

67,6

121

243

89
137,8
64
12
123,8
2,6
68,4
15,3
14,5
29,8
357
36,8

160
248
115
21
222
4,6
123
28
26
53,6
642,6
65,8

320
496
230
49
445
9,4
246
56
52
107
1285
131,7

Siloz de porumb

Siloz de ierburi
Fan
Trifoi
Paie
Coceni de porumb
Rebuturi mere
Melasa
Zer
Rebuturi vegetale
Coji de rosii
Rebuturi de la teasc
Pasta citrice

1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1

0,62
5
0,5
0,35
0,3
0,04
0,4
0,3
0,3
1
0,4
0,4
0,5
0,3

2.4 Factorii care influenteaza productia de biogaz

Pe baza experientei indelungate, acumulate de catre cei care, in decursul timpului, au

cercetat si urmarit producerea biogazului, urmatorii factori sunt determinanti in productia de
biogaz:
Materia prima
Temperatura
Presiunea
Agitarea
pH-ul
Presiunea are o mare importanta in procesul de metanogeneza. S-a dovedit ca, atunci
cand presiunea hidrostatica in care lucreaza bacteriile metanogene creste peste 4-5 metri coloana
de apa, degajarea de metan, practic, inceteaza. Ea reincepe atunci cand presiunea hidrostatica
scade la valori mai mici. Aceasta constatare este foarte importanta la proiectarea fermentatorului.
Agitarea
In interiorul fermentatoarelor au loc nu numai procese biochimice despre care s-a scris
mai inainte ci si unele procese fizice. Astfel se constata ca, in cursul fermentatiei are loc o
segregare a materialului supus fermentarii. Microbulele de gaze care se degaja in masa
substratului antreneaza, prin fenomenul de flotatie, particulele mai usoare de suspensii, spre
suprafata lichidului. Se formeaza repede o crusta cu tendinta de intarire si deshidratare chiar daca
materiile organice din ea nu au apucat sa fie degradate prin fermentatie. O alta parte a
suspensiilor, mai grele prin natura lor, sau tractiuni care au fermentat si sunt partial sau total
mineralizate, au tendinta sa se lase spre partea de jos a fermentatorului. Intre aceste doua straturi
se gaseste un strat de lichid in care fermentarea si epuizarea materiei organice continua din ce in
ce mai lent. Cele aratate mai sus constituie unul din motivele pentru care este necesara agitarea
continutului fermentatorului.
Aciditatea
In primele etape de fermentare a materiilor organice, in vederea producerii biogazului,
predomina microorganismele din grupa celor acidogene, pentru care aciditatea mediului,
exprimata in pH, este cuprinsa in intervalul 5.5 - 7.0. In etapele finale de fermentare, bacteriile
metanogene care consuma acizii cu molecule mici rezultati din etapele anterioare, lucreaza bine
la o aciditate care corespunde unui interval de pH de 6.8 - 8.0. Se poate intampla ca, din diferite
motive, activitatea bacteriilor acidogene sa fie mai intensa decat a celor metanogene, fapt care
duce la o acumulare a acizilor organici ce determina o scadere a pH-ului inhiband si mai tare
10

activitatea bacteriilor metanogene. In astfel de situatii se constata ca productia de biogaz scade

pana la disparitie si este nevoie de interventia operatorilor pentru a redresa situatia. Corectia
aciditatii excesive se face, de obicei, cu lapte de var, prin care pH-ul se readuce in limitele de
echilibru dintre cele doua grupe de populatii, acidogene si metanogene, adica intre limitele 6.8 7.6.
Pentru a putea pune in opera un generator de biogaz este necesar sa luam in considerare
urmatorii parametrii de mediu si operationali:
alegerea materiilor prime;
incrcarea;
inseminarea;
temperatura;
nutrieni;
materiale toxice;
agitare;
timpul de retenie
evoluii i procese pentru zonele rurale si industrial agricole;
analize cost-beneficiu

11

3.1 Tipuri de fermentatoare anaerobe

Cele trei tipuri de fermentatoare anaerobe folosite n producerea de biogaz din dejecii de
animale au capacitatea de a capta metanul i de a reduce numrul bacteriilor coliforme fecale,
ns difer n ceea ce privete costul, climatul la care se preteaz i concentraia dejeciilor care
se pot procesa.
Laguna acoperit const dintr-un bazin (lagun) acoperit, care capteaz gazul produs n
timpul descompunerii dejeciilor. Acest tip de fermentator este cel mai puin costisitor i se
preteaz pentru dejecii lichide (sub 3% solide). Laguna este acoperit cu o folie din material
impermeabil prins n mod etan de marginile lagunei, dup o bordur de beton. Biogazul se
acumuleaz sub folie, de unde este preluat printr-o conduct. Cu toate c necesit investiii
reduse, lagunele acoperite necesit volume mari de dejecii, climat cald i zone cu pnz de ap
freatic la adncimi mari.
Fermentatoarele cu agitare convertesc materia organic la biogaz, ntr-un rezervor nclzit
deasupra sau sub nivelul solului. n acest rezervor se face o agitare mecanic sau prin barbotare
(recirculare) de gaz, pentru a menine solidele n suspensie. Astfel de fermentatoare cost mai
mult i sunt mai scump de ntreinut. Se preteaz pentru volume mari de dejecii i cu coninut n
solide ntre 3 i 10%. Fermentatorul poate fi o structur cilindric de oel sau din beton turnat.
Meninerea unei temperaturi optime n fermentator poate reduce timpul de retenie a dejeciilor la
mai puin de 20 de zile.
Fermentatoarele cu deplasare (cu curgere de tip piston, sau plug-flow) se preteaz pentru
dejeciile rumeg-toarelor care conin ntre 11 i 13% solide. O instalaie tipic plug-flow include
un sistem de colectare a dejeciilor, un bazin pentru omogenizare i fermentatorul ca atare. n
bazinul de omogenizare se ajusteaz proporia de solide n dejecii, prin adaos de ap.
Fermentatorul este un bazin rectangular, lung, de obicei sub nivelul solului, acoperit ermetic cu
un material impermeabil. Materialul pompat n fermentator mpinge materialul existent spre
captul opus (curgere tip piston). Pe msur ce solidele din dejecii sunt descompuse, formeaz
un material vscos, limitnd separarea solidelor n rezervor i constituind pistonul care
mpinge lichidul. Timpul mediu de retenie a dejeciilor n fermentator este de 2030 zile. Un
astfel de model de fermentator necesit un minim de lucrri de ntreinere. Cldura degajat de
motorul-generator care transform gazul n electricitate poate fi folosit pentru a nclzi
fermentatorul. n interiorul acestuia, un sistem de conducte permite circularea apei calde pentru a
menine temperatura ntre 2540C, temperatura optim pentru bacteriile metanogene.

12

3.2 Schema si componentele unei instalaii de biogaz

O instalaie de biogaz este formata, in general, din urmatoarele componente:

un digestor (sau rezervor defermentaie - fermentattor);
un rezervor de gaz, separat sau incorporat primului;
un sistem de incarcare cu material biofermentabil;
priza de gaz pentru evacuarea biogazului combustibil obtinut pri biofermantare
un rezervor pentru evacuarea namolului epuizat;
un sistem de agitatare a bomasei de fermentare;
un sistem de reglare a admisiei de aer (anaerobioza);
gura de vizitare pentru introducerea culturii bacteriene si a substantelor necesare reglarii pH-ului

13

Fig. 1 Schema unui generator de biogaz

14

3.3

Schema

fluxului

tehnologic

15

intr-o

instalatie

de

bogaz

3.4 Schema instalatiei de biogas de la ferma Iosia Oradea

3.5 Schema si componentele echipamentului de producere a biogazului

cu alimentare discontinu.
In anul 1985 in comuna Plenita, jud. Dolj s-a realizat un echipament de producere a
biogazului cu alimentare discontinua
Componenta principal a echipamentului tehnologic de obinere a biogazului o constituie
fermentatorul (generatorul) de form cilindric, din beton armat, cu alimentare discontinu.
Parametrii tehnologici pprincipali sunt: capacitatea geometric a generatorului de 5,70 m 3,
volumul unei arje de ncrcare a deeurilor de 4,50 m3, producia zilnic de biogaz de 3,75 m3.
Echipamentul tehnologic (fig.3) este alctuit din:
(a) fermentatorul sau generatorul pentru fermentarea deeurilor vegetale i a dejeciilor de
animale, cu umplere discontinu, aproape complet ngropat n pmnt, de form cilindric
(b) clopotul sau capacul din tabl de 3 mm se realizeaz pentru colectarea biogazului, el
avnd un volum de cel puin 50 %. Capacul se introduce cu gura n jos n spaiu dintre cei doi
perei unde s-a pus apa, care formeaz garnitura lichid ce nu permite trecerea gazului n
atmosfer;
(c) conducta aerian din PVC cu un diametru de 4 cm, se monteaz pe capacul
generatorului pentru transportul biogazului spre locul de ardere.
(d) filtru-decantor pentru colectarea picturilor de ap
(e) robinet pentru nchiderea i deschiderea gazului.

16

Concluzii
Prognozele
oamenilor de tiin,
dar mai cu seam a
celor din lumea
afacerilor
privind
resursele energetice
fosile sunt cum nu
se
poate
mai
sumbre. Acestea par
a fi pe cale de a se
epuiza ntr-un timp
relativ scurt, ceea ce
va afecta crunt nsi
viaa pe pmnt.
Milioanele,
poate
miliardele
de
motoare cu ardere
intern,
centralele
termice,
industria
productoare
de
attea bunuri de larg
consum etc. ar putea
nceta
s
mai
funcioneze. Iat, pe
scurt, scenariul unui
posibil
dezastru
mondial.
Un
scenariu ce oblig
lumea
s
caute
soluii
pentru
supravieuire. Cea
mai la ndemn
biomasa.
Adic
resursele vegetale,
dar
nu
numai
acestea, din care,
prin
tehnologii
specifice, se pot obine biocombustibil, biogaz i mai departe, energie electric i
17

termic. Un subiect tratat cu mare responsabilitate de importante personaliti din

lumea tiinific i din domeniul producerii utilajelor i echipamentelor specifice
acestor activiti.
Utilizarea de biometan n transporturi joac un rol special: n prezent,
sectorul transporturilor se bazeaz n mare msur pe combustibili de transport pe
baz de carbon. Utilizarea de combustibili non-carbon (hidrogen, energie
electric), joac doar un rol minor n sistemul actual al transporturilor. ntruct
biometanul este, de asemenea un combustibil pe baz de carbon, aceasta ar putea
contribui n mod semnificativ la viitorul amestec energetic n sectorul
transporturilor. Acest lucru este important, deoarece alternativele la combustibilii
de transport pe baz de carbon sunt foarte limitate. Astfel, eficiena energetic
general mai mic a motoarelor cu combustie ale vehiculelor, ar putea fi acceptat.

Bibliografie

1. Irina Volf, Elemente de Biotehnologie si bioremediere, Editura PIM, Iasi, 2007

2. SC Trinergi Grup Srl, Studiu de caz: Instalatie de productie biogaz, Ialomita, 2012
3. Support de curs Producerea si utilizarea biogazului pentru obtinerea de energie, 2006
4. Vintil M , Biogazul, Editura Tehnic, Bucureti 1989
5. http://www.biogazul.info/
18

6. http://biogaz-luethe.weblog.ro/

19