Capitolul 21

TRANSPORTUL

ACCIDENTATILOR

21.1 Principii generale

Nici un accidentat nu va fi transportat Tnainte de a fi adus Tn starea de a suporta in bune conditii
transportul, adica Tnainte de a fi examinat i a i se fi acordat, efectiv, primul ajutor.
/4te>it$te'!

A crede ca primul ajutor la locu! accidentului inseamna evacuarea imediala a victimei

la prima unitate sanitara de pe traseu, este o mare grc^eala.

Accidentatii vor fi transportati numai cu autosanitara {ambulanta), o intarzicre in sosirea acesteia

fiind compensata cu prisosinta de transportu! victimei ?n conditii de securitatc.
Numai victimele cu leziuni uoare, care nu influenteaza functiile vitale ale organisinuiui pot 11
transportate cu mijloace improvizate i numai in conditii exceptionale se poate indica si transportul
celor accidentati grav cu aceste mijloace improvizate. De asetnenca, se recurge la mijloacc de iransport
"civile", atunci cand accidentul s-a produs Tn locuri izolate. la mare distanta de slaliilt- dc salvare.
In conditiile actuale de organizare i dotare a serviciilor de urgenta, numai cadrele mcdico-sanitare de
specialitate (salvatorii de gradul I i I I ) au dreptul sa dispuna ridicarea $i transportul victimclor de la
locul accidcntului.
O data cu sosirea autosanitarei, cadrele de specialitate preiau cazul i perfecteaza masurile de primajutor initiate de salvatorul (salvatorii) de la locul accidentului. Ei pot efectua in conditii mai bune
reanimarca cardio-rcspiratorie, pot trata leziunile asociate etc.
Pana la sosirea ambulantei, salvatorul (salvatorii) trebuie sa intervina cu promptitudine, pcntru
combaterea cauzelor i consecintelor accidentului i pentru prevenirea i inlaturarea factorilor de
agravare i apoi sa supravegheze starea victimei. Persoanele care au suferit traumatisme grave nu trebuie
deplasate tnainte dc sosirea unei pcrsoane calificale, m afara cazurilor in carc cste ahsoiut nccesar ca
aceste persoane sa fie scoase dintr-o "pozitie sau situatie periculoasa", care ar putea agrava consecintele
accidentarii.
Faptul ca transportul de la locul accidentului pana la spitalul (dispensarul) cel mai apropiat nu
depaete uneori 5-10 minute, nu poate constitui o justificare pentru neglijarea aplicarii masurilor de
prim-ajutor la locul accidentului sau Tn timpul transportului.
Este dovedit ca nerespectarea regulilor de acordare a primului ajutor la locul accidentului, ncsocotirea
necesitatii transportului victimei cu autosanitara i neaplicarea tratamentului necesar in aulosanitara
duce, inexorabil, la situatia de a ridica de la locul accidentului un ranit in stare de oc, de a
transporta un muribund i de a interna un decedat.
Momenteie cele mai importante aie transportului i anume scoaterea victimei de la locul accidentului,
ridicarea ei de ia sol, transportul ei, a^ezarea ei in pat Irebuie executate ?n mod diferentiat, in iunclie
de circumstantele in care s-a produs accidentul, de gravitatea i tipul leziunilor (vatamarilor) provocale,
cat i de numarul salvatorilor prezenti.

 Tehnica de interventie pentru transport trebuie subordonata ideii de a nu agrava i a nu

complica vatamarile produse de accident. Inventarul leziunilornu poate fi executat corect i complet
la locul accidentului, m special in situatia politraumatismelor grave, cand victima se afla Tn stare de
incontienta.
Pentru aceasta, mobilizarea accidentatului va trebui astfel executata Tncat segmentul format din
cap-gat-trimchi-bazin, s8 ramana nemicat, ca un bloc rigid. In acest fel, coastele rupte nu vor
ajunge sa perforeze plamanii, vertebrele rupte sa sectioneze maduva spinarii, accidentatul in coma sa
se sufoce cu propria-i limba sau cu lichidul de voma etc.
In orice situatie, oricat de grele ar parea circumstantele de producere a accidentului i starea victimei,
salvatorul trebuie sa actioneze cu calm i sa se orienteze asupra acelor tehnici de manevrare a
accidentatului care sa reduca in mare parte riscurile amintite.

21.2 Scoaterea victimei de la locul accidentului

A. Accidentat cazut tntr-un ant adanc. In functie de adancimea antului se vor folosi un numar
variabil de chingi precum i o patura ori o panza foarte larga i lunga care sa poata cuprinde capul i
corpul victimei. Acestea vor fi introduse pe sub capul, toracele, bazinul i eventual genunchii victimei,
capetele lor rSmanand insatn afara antului. Punand treptat chingile tn tensiune, accidentatul este
ridicat la suprafa^a (figura 21.1).

Fig.21.1 Scoaterea accidentatului dintr-un ant adanc

B. Accidentat ramastn cabina unui vehicul avariat. Numai trei situatii obliga extragereacu maxima
viteza a accidentatului din maina, cu riscul executarii unor manevre periculoase i anume: hemoragia
grava (daca hemostaza provizorie nu se poate face, salvatorul strecurandu-se in cabina), sufocarea
(prin strivirea toracelui, zdrobirea fetei, bolnav incontient care vomita) i in fme incendiul vehiculului
(figura 21.2).
In afara acestor situatii, accidentatul trebuie lasat pe scaun. In aceasta pozitie se poate reaiiza
imobilizarea membrelor fracturate, utilizand unul din procedeclc dcscrise la capilolul respectiv. Cancl
scaunul este detaabil, este ideal ca victima sa fie scoasa cu scaun cu tot, flxand-o de acesta cu cateva
benzi (chingi) trecute peste genunchi, coapse i torace.

Pentru a imobiliza i coloana vertebrala cervicala (gatul), deseori fracturata in cursul accidentelor
rutiere, se introduce o stinghie de lemn (scandura spinala scurta) intre speteaza scaunului i spatele
accidentatului. Stinghia care se Tnalta deasupra capului va fi piesa fixS de care se leaga cu o bucata de
panza fruntea accidentatului (figura 21.3).

Fig.21.2 Scoaterca accidcntatului din

cabina unui vehicul avariat

Fig.21.3 Imobilizarea accidcnlatului pe

scaunul unui vehicul

Atunci cand scaunul vehiculului este fix, degajarea accidentatului este bine sa fie facuta astfel incat sa
se pastreze pozitia tn care acesta se afla in vehicul, deflectarea (intinderea) coloanei i aezarea victimei
in pozitia de siguranta, facandu-se la o oarecare distanta de vehiculul avariat.
Pentru a ajunge la victima, la nevoie se taie caroseria, cu ajutorul unui aparat electric. Nimic nu este mai
periculos decat extragerea prin forta a acestor accidentati.
C. Persoane strivite sub rotile unui vehicul. Pentru degajare se vor folosi: o coarda lunga de 3-4 metri
(sau cablu de depanaj), care va avea legata la una din extremitati o cuvertura (paturS sau impermeabil)
1 cateva corzi mai scurte mcute din cravate i curele legate intre ele i care vor fi petrecute pe sub
corpul accidentatului (cap, umeri, bazin, coapse
i picioare). Mai multi salvatori aezati de
fiecare parte a mainii vor trage, intinzand
corzilc, fapt care va ridica accidentatul de la sol,
Tn timp ce salvatorul aflat la un capSt al mainii,
tragand de extremitatea libera a cablului lung,
va introduce sub corpul ridicat al accidentatului,
patura legata de cealalta extremitate a cablului.
Reaezand accidentatul pe patura sau pe
impermeabil, scoaterea de sub maina se va face
mai u$or, prin tragere, fara pericole pentru
bolnav. Bineinteles, ca pentru uurarea
manevrelor, maina va trebui la randul ei,
ridicata pe cric (figura 21.4).

Fig.21.4. Degajarea victimelor strivile

sub rotile unui vehicul

D. Accidentat cazut intr-un spatiu foarte mgust in care nu poate patrunde decat un singur salvator.
Indiferent de pozitia in care a cazut, accidentatul va fi intors i intins cu fata in jos (figura 21.5 a ).
Salvatorul Tl va apuca ^i il va trage cu putere de axile (subsuori), ridicandu-l ?n genunchi, cu toracele
sprijinit de el (figura 21.5 b).
Salvatorul se lasa m jos, indoind genunchii i rastoarna accidentatul peste umerii sai. Mana dreapta a
salvatorului este introdusa tntre genunchii accidentatului i apuca mana dreapta a acestuia, Tn timp ce
mana stanga a salvatorului prinde mana stanga a accidentatului (figura 21.5 c). In acest fel, salvatorul
poate echilibra greutatea accidentatului pe umerii sai.
O data ridicat Tn picioare, salvatorul ii poate elibera mana lui stanga, lasand mana stanga a
accidentatului sa atarne la spatele sau (al salvatorului), in tirnp ce cu mana dreapta apuca rnana dreapta
a accidentatului, care a fost trecuta pe dupa gatul sau (figura 21.5 d).
Mana eliberata a salvatorului Ti va permite acestuia sa se sprijine pentru a escalada la nevoie o scara,
un zid etc., purland mai departe victima Tn spinare.

Fig.21.5 Scoaterea accidentatului dintr-un spatiu foarte ingust

E. Accidentat cazut Tntr-un canal, tunel Tngust

Este, de asemenea, o ipostaza m care nu poate interveni decat un singur salvator. Salvatorul se apropie
cu spatele de victima. maintand pe genunchi i coate. Ajuns la aceasta, o rastoarna la nevoie cu fata m
sus, li Tnnoada pumnii cu un batic sau cu o curea, trecandu-i membrele superioare astfel legate, ca in
colier, in jurul gatului sau. Cu accidentatul astfel agatat de gat, salvatorul va porni catre ieirea din canal,
inaintand tot sprijinit pe coate i genunchi (figura 21.6).

Fig.21.6 Scoaterea accidentatului

dintr-un canal Tngust

Ultimele doua circumstante (D i E) nu respecta principiile de baza ale mobilizarii

politraumatizatului i anume fixarea segmentelor axiale ale corpului (cap-gat-toracebazin) dar reprezinta solutii pentru situatiile particulare descrise.
In orice situatie salvatorii trebuie sa dea dovada i de inventivitate pentru a
asigura securitatea victimei.
21.3. Aezarea accidentatului
De cele mai multe ori, completarea
manevrelor de prim-ajutor medical
(pansament, hemostaza, imobilizarea
fracturilor), dar Tn special, manevrele
de reanimare cardio-respiratorie care
determina reluarea
micarilor
respiratorii sau ale bat&ilor inimii,
daca acestea sunt oprite, se executa
la o oarecare distanta fata de locul
accidentului, dupa scoaterea victimei
din focar i aezarea ei direct pe sol
sau pe o brancarda.
Pozitia in care victima va fi aezata,
variaza m ftincfie de sediul leziunii i
starea generala a accidentatului
(figura21.7).

Fig.21.7 Pozitionarea victimei in functie de traumatismul suferit

-Bolnavul politraumatizat, insa contient, va fi lungit pe spate (figura 21.7 a).

- Bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie externa sau interna (prezinta pulsul
foarterapid, este palid, li este sete, are mucoasele i buzele foarte palide) va fi cuicat pe spate
cu corpul mclinat, astfel incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului (figura 21.7 b).
- Bolnavul politraumatizat, m stare de incontienta, mai ales daca are i traumatism
cranian, va fi culcat pe o parte, in pozitia de siguranta (figura 21.7 c) (a se vedea cap. 5).
- Bolnavul cu rani ale abdomenului va fl culcat pe spate, cu coapsele flectate (figura 21.7 d).
- In fracturile coloanei vertebrale (a se vedea cap.l 1), aezarea bolnavului pe burta (decubit
ventral), cu capul mtors intr-o parte, permite indoirea coloanei cu concavitatea catre spate. In
aceasta pozitie, vertebrele fracturate nu mai pot sectiona maduva.
Pozitia aceasta nu poate fi folosita cand este vorba de fractura coloanei cervicale (oasele
gatului). In aceasta situatie, dar i in alte fracturi de coloana vertebrala, bolnavul poate fi aezat
i pe spate. In aceasta pozi|ie, daca vertebrele fracturate se afla sub nivelul gatului, se introduce
sub spate, acolo unde bolnavul declara ca simte dureri violente, un sul (patura rulata), care
obliga coloana sa se curbeze cu concavitatea in spate.
Victima, daca a fost aezata direct pe o brancarda, va fl apoi legata peste torace cu doua curele
care se incrucieaza, fixand pieptul i umerii i cu alte 3-4 legaturi care fixeaza bazinul,
coapsele, gambele i picioarele.
DacS este fracturatS coloana vertebrala cervicala (gatul), capul va fi inconjurat pe parfile
laterale i cretet cu o haina facut sul i va fi fixat de brancarda cu inca o coarda ce va trece
peste frunte (figurile 21.7eif).
-In traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca victima nu prezinta tulburari
respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie), ea va fi aezata pe spate, cu toracele cat mai sus
(figura 21.7 g ), iar daca schiteaza unele din semnele amintite, va fi plasata tot in aceasta
pozitie, culcat pe partea bolnava. Astfel, respiratia ei va fi mult uurata, plamanul situat m
hemitoracele sanatos putandu-se expansiona la maximum i suplini fn acest mod i pe cel din
regiunea traumatizata (figura 21.7 li).

21.4. Ridicarea accidentatului de la so!

in subcapitolul precedent au fost deja descrise pozitiile m care accidentatul trebuie instalat i apoi
transportat cu targa, atunci cand victima, scoasa de la locul accidentului, a fost aezata direct pe targa.
Aceleai pozitii trebuie adoptate i atunci cand accidentatul este mentinut o perioada variabila de timp
la sol, timp m care se completeaza manevrele de prim-ajutor i se ateapta sosirea ambulanteii.
In aceste ultime situatii, ridicarea accidentatului de la sol ?n vederea aezarii sale pe brancarda trebuie
sa se supuna aceleiai reguli generale, de a nu indoi (flecta) cu nici un chip vreun segment al corpului
fata de segmentul vecin (capul fata de torace i coloana, membrele fata de corp etc.).

Ilustrajiile din figurile21.8....21.11 sunt graitoare i ele sunt prezentate farS comentarii:
- tehnica de ridicare "m punte" (figura 21.8);

Fig. 21.8 Ridicarea

accidentatului de pe
sol - tehnica "in punte"

- tehnica "salvatorilor alternan^i" (figura 21.9 a, b, c);

Fig.21.9 Ridicarea accidentatului de pe sol - tehnica "salvatorilor alternanti"

- tehnica dc ridicare "Tn lingura" pe carc o pot executa, trei salvatori (figura 21.10).
Brancarda va fi acoperita mai tntai cu o patura mare, care va servi dupa aezarea victimei i
la mvelirea ei (figura 21.11).

Fig.21.10 Ridicarea accidentatului de

pe sol - tehnica "in lingura"

Fig.21.11 Brancarda acoperita cu patura

fn fracturile capului i ale coloanei vertebrale se va aplica manevra de rostogolire (a se vedea

cap.l 1).
21.5. Transportul accidentatilor
A. Transportul cu brancarda
Este preferabil sa fie folosit ori de cate ori este posibil, chiar daca la prima vedere starea
accidentatului nu pare sa fie mgrijoratoare. Nenumarate elemente (leziuni neobservate, Tn special
rupturile de organe interne, durerea, frica, frigul etc.) pot altera rapid, in timpul transportului, starea
generala, initial buna, a bolnavului.
Transportul cu brancarda se poate face i de catre doua persoane (figura 21.12); in aceasta situatie,
salvatorii trebuie sa apuce suplimentar brancarda cu cate o chingS, legata de barele targii i trecuta apoi
pe dupa gatul lor. in acest fel, greutatea brancardei se disperseazS mai omogen, uurand transportul iar
mersul este mai lin.

Fig.21.12 Transportul victimei cu brancarda - 2 salvatori

 Transportul cu patru i, eventual, chiar cinci salvatori este, bineinteles, mult mai comod, doi
salvatori aezandu-se la capetele targii, iar ceilalti doi pe pSrtile laterale, catre mijlocul ei (figura
21.13).

Fig.21.13 Transportul victimei cu brancarda - 4 salvatori

Indiferent de situajia creat, trebuie sS se respecte urmatoarele principii:

- Victima va fi aezat& intotdeauna cu capul catre directia de deplasare pentru a putea fi
permanent supravegheata de salvatori;
- Indiferent de obstacolele intalnite in cale, trebuie menfinuta pozifia orizontalS a targii;
- Mersul trebuie sa fie lin. Pentru ca targa sa se balanseze cat mai pufin, salvatorii din spatele
targii trebuie sa faca pasul invers fa^a de salvatorii din fa{a (unii pornesc cu stangul, iar ceilalti
cu dreptul);
- Cand victima este agitata sau cand transportul se face pe un teren foarte accidentat, bolnavul
trebuie fixat de targa cu 2-3 chingi speciale sau improvizate;
Se prezinta mai jos unele solutii prin care pot fl respectate aceste principii, chiar in situatia trecerii unor
obslacole, cand targa este purtata de doua persoane.
- La urcarea sau coborarea unei pante, in functie de directia de mers, targa va fi ridicata
inegal de salvatori pentru a-i pastra pozitia orizontalS.
- La escaladarea unui zid sau gard, salvatorii aflati in timpul mersului la capetele targii, o
vor depune la sol i o vor apuca de partile laterale, la mijlocul ei (figura 21.14 a). Targa
ridicata din nou i bine echilibrata este intinsS i sprijinita cu barele pSrtii din fata de zid
(figura 21.14 b). Cei doi salvatori se deplaseazS spre coadatargii, continuand sa o sustina de
ambele parti.
Ajuni la capat, printr-o micare rapida de translatie, unul dintre salvatori trece mtre barele
targii, pe care le apuca acum cu ambele maini.

Fig.21.14 Trecerea brancardei peste un zid

Primul salvator eliberat escaladeaza zidul, se plaseaza intre barele extremitatii din fata a targii
pe care o trage spre el, restul operatiunii desfSurandu-se m continuare Tn acelai fel, insa m
sens invers.
- In cazul trecerii peste un an$ adanc $i larg, lucrurile se vor petrece in acela$i mod, cu
singura deosebire ca, m loc sa fie vorba de escaladarea unui zid, primul salvator va intra in ant
dupa ce targa a fost depusa la sol i va apuca barele din spate ale targii sustinand-o cu mainile
fntinse deasupra capului, pentru a pastra orizontalitatea ei. Prin aceasta micare, barele din fata
ale targii vor fi puse pe marginea opusa a antului, cel de-al doilea salvator eliberat trecand de
pe o margine a antului pe cealalta, pentru a prelua de data aceasta celalalt capat al targii,
respectiv, capatul din fata.
B. Transportul accidentatilor farS targa
Este obligatoriu sa se foloseasca targa atunci
cand starea generala a bolnavului o impune;
chiar fn lipsa unei targi conventionale se poate
improviza una, fie din doua bare de lemn pe
care se inf&joara una sau doua paturi prinse
apoi cu ace de siguranta, fie trecand aceleai
bare prin manecile a doua vestoane aezate "in
oglinda"(figura21.15).

Fig.21.15 Targa improvizata

Tehnicile de transport fara targa se vor folosi numai atunci cand starea generala a accidentatului este
buna, leziunile fiind cantonate evident, numai la periferia corpului sau cand victima trebuie depiasata
prin spatii foarte inguste sau intortocheate (scari de bloc etc.), unde brancarda nu poate patrunde.

Pentru ca tehnicile sunt foarte simple, ele vor fi prezentate prin schitele alaturate:
- sustinerea de catre o persoana a accidentatului care poate totui pai (figura 21.16), sau de
catre doi salvatori (figura 21.17);

Fig.21.16 Sustinerea i transportul

accidentatului de catre un salvator

Fig.21.17 Sustinerea i transportul

accidentatului de catre doi salvatori

- susjinerea victimei pe un "scaun" facut

din impreunarea a 3-4 maini
(figura21.18);

Fig.21.18 Sus^inerea i transportul accidentatului

pe "scaunul" salvatorilor
- transportarea de catre o singura
persoana a victimei purtata Tn spinare i
sustinuta cu ajutorul unui "cordon" facut
dintr-o cuverturS sau transportul victimei
pe un singur umar (permite salvatorului
s aiba o mana libera cu care s se poata
ajuta pentru trecerea unor obstacole)
(figura 21.19);

Fig.21.19 Sustinerea i transportul

accidentatului cu ajutorul
unui "cordon"

- transportul cu un scaun sustinut pe partile laterale (figura 21.20 a) sau facand oficiile unei
targi(figura21.20b).

Fig. 21.20 Sustinerea i transportul accidentatului cu ajutorul unui scaun

21.6. Alegerea vehiculului de transport

Trebuie evitata marea greeala pe care o fac multi salvatori care, din dorinta de a transporta
accidentatul in timpul cel mai scurt posibil la o unitate sanitara competenta, apeleaza la primul vehicul
ce le iese tn cale.
Este preferabil sa se "piardS" chiar i o ora pan5 la sosirea unei ambulante care poate
transporta victima accidentului m conditii corespunzatoare, decat ca aceasta sa fie inghesuita pe
bancheta unui autoturism sau sa fie aezatS in remorca unui camion a carei suspensie deteriorata poate
sa-i agraveze starea generala !