Radiaiile Nucleare

Fenomenul radioactivitatii este forta cea mai revolutionara a progresuluitehnic, de la

descoperirea focului de catre omul preistoric si pana astazi
Albert Einstein
Trim nconjurai de radiatii, de aceea trebuie s cunoatem sursele i tipurile de
radiatii, efectele pe care le produc la interactiunea cu substanta, modul n care ne putem
proteja de efectele duntoare dar i cum putem folosi aceste radiatii.Radioactivitatea
natural a fost descoperit n 1896 de Henri Becquerel, pe cnd studia luminescen a unor
sruri ale uraniului. n 1898, soii Marie i Pierre Curie au descoperit poloniul i radiul,
dou elemente cu radioactivitate mult mai puternic dect a uraniului.Radioactivitatea
artificial a fost descoperit de soii Irne i Frdric Joliot-Curie n 1934.Legile generale
ale radioactivitii au fost elaborate de ctre Ernest Rutherford i Frederick Soddy n
1903.Descompunerea radioactiva, creerea radiatiilor nucleare este procesul prin care un
nucleu atomic al unui atom instabil pierde energie prin emiterea de particule ionizante
(radiatii ionizante).Emisia este spontana, in masura in care atomului se descompune fara
nici o interactiune cu un alt gen de particule din afara atomului (adica, fara o reactie
nucleara ).De obicei radiatiile nucleare, mai exact descompunerea radioactiva se se
petrece datorita unui proces limitat in nucleul atomului instabil, dar, uneori (ca si cu
procesele diferite de captura de electroni si de conversie interna), un electron interioar al
atomului radioactiv este necesar procesului.Dezintegrarea radioactiva, creerea radiatiilor
nucleare, este un proces stochastic (aleatoriu) la nivelul atomilor unici, in care, potrivit
teoriei cuantice, este imposibil sa stabilim cand un atom anumit atom se va degrada.Cu
toate acestea, avand in vedere un numar mare de atomi identici (nuclizi), rata de
descrestere a coletiei este previzibila, aces lucra facandu-se prin prin Legea Numerelor
Mari. Radiatiile nucleare , degradarea, sau pierderea de energie, rezulta atunci cand un
atom cu un tip de nucleu, numit radionuclid mama, se transforma intr-un atom cu un
nucleu in alt stare, sau un nucleu diferit, acesta este numit nuclidul fiica. Adesea mama si
fiica sunt diferite elemente chimice, si, in astfel de cazuri procesul de dezintegrare rezulta
in transmutare nucleara. Intr-un exemplu de acest lucru, un atom de carbon-14 (mama)
emite radiatii (o versiune de particule beta, antineutrino, precum si o raza gamma) si se
transforma intr-un atom de azot-14(fiica).Prin contrast, exista doua tipuri de procese de
dezintegrare radioactiva (decaderea gamma si descresterea de conversie interna) care nu
duce la transmutare, dar reduce energia unui nucleu excitat. Acest lucru duce la un atom
de acelasi element , dar cu un nucleu intr-o stare de energie mai mica.Dezintegrarea
radioactiv este fenomenul spontan prin care nucleul unui izotop radioactiv instabil emite
radiaii nucleare. n funcie de radiaia emis putem avea dezintegrare alfa, beta sau

gama. Transformarea unui element radioactiv n alt element prin dezintegrare se mai
numete i transmutaie nuclear natural.Procesul nu depinde de temperatur, presiune
sau de combinaia chimic n care apare atomul al crui nucleu sufer dezintegrarea. Pe
de alt parte, dezintegrarea este un fenomen aleator: nu se poate determina cnd se va
dezintegra un anumit nucleu atomic, dei pentru o populaie mare de nuclee de un anumit
tip se poate estima cte nuclee vor suferi dezintegrarea ntr-un anumit interval de
timp.Cantitatea de substan variaz dup o lege exponenial:
n_t=n_0\cdot 2^{-\frac{t}{\Delta t}}

unde:n_0 este cantitatea iniial de substan (dat ca mas sau ca numr de

atomi),

n_t este cantitatea rmas (dat sub aceeai form),

t este timpul scurs de la nceputul experimentului,

Delta t este o mrime numit perioad de njumtire, specific speciei de atomi,

i reprezint timpul dup care dintr-o cantitate dat de substan radioactiv
rmne jumtate din cantitatea iniial.

De remarcat c asta nseamn c prin dezintegrare radioactiv o substan radioactiv nu

dispare niciodat complet. Practic, dup 100-200 de perioade de njumtire dintr-o
cantitate egal cu masa Pmntului ar rmne un singur atom. Timpul de njumtire
variaz n limite foarte largi, de la fraciuni de secund pn la miliarde de ani. Printre
cele mai lungi perioade de njumtire le au izotopii 23892U, 23592U , 23290Th i
4019K.

Centrale Nucleare-Dezastru Nuclear: 30 de ani de la Incidentul

Cernobl
Unul dintre cele mai infricosatoare lucruri despre energia nucleara este atunci cand
ceva nu merge bine si are loc un accident. Radiatiile sunt eliberate in mediu si oamenii
raniti. Doua dintre cele mai faimoase accidente nucleare au avut loc la reactorului 2 de la
Three Mile Island din Statele Unite si la reactorul 4 de la Cernobil in fosta Uniune
Sovietica. Cernobal a primit gradul 7 de periclozitate.Dezastrul de la Cernobil a fost un
accident nuclear care a avut loc la 26 aprilie 1986 la centrala nucleara de la Cernobal in
Ucraina pe vremea cand facea parte din Uniunea Sovietica. O explozie si un incendiu au
lansat cantitati mari de contaminare radioactiva in atmosfera, care s-a extins peste o mare
parte din Rusia si Europa de Vest.Este considerat cel mai rau accident nuclear din istorie,

si este unul din doar doua clasificate ca un nivel de 7 pe Scara Internationala a

Evenimentelor Nucleare. Lupta pentru a evita contaminarea si a evita o catastrofa si mai
mare a implicat in cele din urma peste 500.000 de muncitori iar costurile atu atinc o
valoare estimata de 18 miliarde ruble, paralizant economia sovietica.
Accidentul nuclear de la Cernobl a fost un accident major n Centrala
Atomoelectric Cernobl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus
dintr-o explozie a centralei, urmat de contaminarea radioactiv a zonei nconjurtoare.
Centrala electric se afla la 512323N 30558E, n apropiere de oraul prsit Pripiat,
Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei
nucleare. Un nor de precipitaii radioactive s-a ndreptat spre prile vestice ale Uniunii
Sovietice, Europei i prile estice ale Americii de Nord. Suprafee mari din Ucraina,
Belarus i Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de
persoane. Circa 60% din precipitaiile radioactive cad n Belarus, conform datelor postsovietice oficiale.Smbt, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o
explozie catastrofal a cazanelor sub presiune de abur din componen a acestuia, care a
declanat un incendiu, o serie de explozii adiionale i fluidizare nuclear. Accidentul
poate fi gndit ca o versiune extrem a accidentului SL-1 n Statele Unite din 1961, unde
centrul reactorului a fost distrus (omornd trei oameni), radioactivitatea rspndindu-se
direct n interiorul cldirii unde se afla SL-1. n timpul accidentului de la Cernobl ns,
aceasta a fost dus prin vnt spre frontierele internaionale.Accidentul de la Cernobl a
degajat ntre cinci i zece ori mai mult material radioactiv dec t cel de la Fukushima
(Japonia), de mai multe ori cantitatea de radia ii emise de bombele de la Hiroima i
Nagasaki, dar mai puin de 1 % dect au aruncat n atmosfer testele nucleare de
suprafa ale armelor nucleare, pn la interzicerea efecturii acestora n atmosfer.
Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au
lovit mii de oameni i continu s fac victime. Belarus a fost ara cel mai grav afectat
de dezastrul de la Cernobl, deoarece pn la 70 la sut din precipitaiile radioactive au
czut pe teritoriul acestei ri. Nici Romnia nu a scpat de efectele catastrofei,
msurtorile efectuate la vremea respectiv nregistrnd o cretere foarte mare a
radiaiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari dec t valorile normale nregistrate. Nu sunt
statistici cu privire la romnii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar
specialitii sunt de prere c exist o legtur ntre acesta i creterea cazurilor de cancer
i leucemie.n timpul incendiului, care nu a putut fi stins vreme de zece zile, au fost
rspndite n atmosfer cantiti uriae de substane radioactive, care au afectat trei
sferturi din Europa i multe regiuni de pe glob.Pentru a stinge focul i a opri astfel
eliberarea de materiale radioactive n atmosfer, pompierii au pompat ap ca agent de
rcire n miezul reactorului, n primele zece ore de dup producerea accidentului. Aceast
ncercare nereuit de a stinge focul a fost apoi abandonat. n perioada 27 aprilie-5 mai,
peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului n flcri. Acestea au

aruncat 2.400 tone de plumb i 1.800 tone de nisip, eforturile fiind inutile, ba chiar au
agravat situaia sub aceste materiale cldura s-a nteit. Temperatura din reactor a
crescut la dublu, la fel ca i cantitatea de radiaii eliberat. Abia la 6 mai s-a reu it
aducerea sub control a focului i a emisiilor radioactive, dup ce miezul reactorului a fost
rcit cu azot.La 36 de ore de la producerea accidentului, cei 45.000 de locuitori ai
localitii Pripiat au fost evacuai cu autobuzele, iar oraul a rmas nelocuit p n n
prezent. Pn la data de 5 mai, toi cei care triau pe o raz de 30 km n jurul reactorului
avariat au fost nevoii s i abandoneze locuinele. n decurs de 10 zile au fost evacuate
130.000 de persoane din 76 de localiti aflate n aceast regiune. Teritoriul respectiv a
fost declarat zon de excludere i era necesar un permis special pentru a putea ptrunde n
acest perimetru. n ciuda interdiciei oficiale ca aceste zone s mai fie locuite, cel puin
800 de persoane, n special btrni, s-au ntors la casele lor din satele abandonate. La 23
mai 1986, mult prea trziu din punct de vedere medical, au nceput pregtirile pentru a se
distribui populaiei iod. Acesta urma s fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului
radioactiv de ctre tiroid, ns cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja
eliberat n atmosfer n primele zece zile dup producerea accidentului. Dei iniial
autoritile sovietice plnuiau decontaminarea zonei i continuarea produciei cu celelalte
trei reactoare, la trei ani dup producerea accidentului, guvernul sovietic a stopat
construirea reactoarelor nr. 5 i nr. 6 din complexul centralei nucleare Cernob l. Singurul
care a mai funcionat a fost reactorul nr. 3, care a fost supus n repetate rnduri unor
reparaii de siguran.Dup negocieri internaionale de durat, Ucraina a acceptat s
nchid, la 15 decembrie 2000, ultimul reactor funcional de la Cernob l, nr. 3, n
schimbul unui ajutor internaional de 2,3 miliarde de dolari. Reactorul nr. 2 fusese nchis
n 1991, n urma unui incendiu n compartimentul turbinelor, iar reactorul nr. 1, n 1996,
n baza unui memorandum cu G7.Atunci cnd nucleii de Uraniu (U-235) se divid ntr-un
reactor nuclear, pot s apar diverse produse ale fisiunii radioactive. Aceste elemente sunt
purtate prin intermediul aerosolilor (ca nite particule de praf, n aer), i pot fi inhalate, se
pot infiltra n sol i ape odat cu apa de ploaie, sau pot intra n lanul trofic, prin
intermediul plantelor care cresc n aceste soluri. Cnd celulele organismului sunt expuse
acestor radiaii, se produc particule instabile, extrem de reactive, denumite radicali liberi.
Aceti radicali liberi sau ioni pot afecta funciile celulelor. Poate fi afectat chiar i ADNul din nucleul celulei. Comunitatea tiinific recunoate deja c acest tip de afectare a
ADN-ului poate provoca fie cancer, fie alte anomalii genetice. Pn n prezent nu exist
totui un consens tiinific pe scar larg n ceea ce privete lista celorlalte boli, n afar
de cancer, care pot fi provocate de un nivel sczut de radia ii. Sistemul imunitar este
slbit, apar modificri ale celulelor sngelui, sunt afectate organele interne, precum i
sistemul nervos central. Cei 600 de oameni din echipa de pompieri a centralei, precum i
echipa de operare care a fost implicat n lupta cu focul, au alctuit grupul cel mai sever
iradiat. 134 dintre aceti oameni au fost expui unor doze de radiaii, n decurs de numai
cteva ore, de pn la 13.000 de ori mai mare dect cel normal.Estimrile arat c o
suprafa total de 17 milioane de kilometri ptrai din Belarus, Rusia i Ucraina a fost

contaminat cu radiaii rezultate n urma accidentului de la Cernobl, 19 regiuni au fost

afectate, n special zonele din jurul oraelor Bryansk, Kaluga, Tula i Orel. La momentul
accidentului, n aceste regiuni locuiau aproximativ apte milioane de persoane, dintre
care trei milioane erau copii. Aproximativ 350.400 de persoane au fost mutate sau au
prsit aceste regiuni. Totui, aproximativ 5,5 milioane de persoane, ntre care peste un
milion de copii, continu s triasc n regiunile contaminate. Peste 40 de elemente
radioactive au fost eliberate din reactorul avariat, n special n primele zece zile dup
producerea accidentului. Cele mai semnificative dintre acestea sunt iodul, Cesiul i
Stroniul (n special Sr-90).Conform unui studiu publicat la New York, n aprilie 2010,
aproape un milion de oameni din mai multe pri ale globului au murit din cauza
contaminrii radioactive produse dup accidentul de la centrala nuclear din Cernobl, din
1986. Cartea, editat de Academia de tiine de la New York i lansat cu ocazia
mplinirii a 24 de ani de la catastrof, are titlul "Chernobyl: Consequences of the
Catastrophe for People and the Environment" (Cernobl: Consecine ale catastrofei asupra
oamenilor i mediului), a fost scris de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de
Mediu din Moscova i respectiv Vasili Nesterenko i Aleksei Nesterenko de la Institutul
pentru protecie mpotriva radiaiilor din Minsk (Belarus).
"n ultimii 23 de ani a devenit clar c astfel de accidente sunt mai periculoase dect un
atac cu arme nucleare. Emisiile radioactive de la reactorul din Cernobl au fost de peste
100 de ori mai puternice dect cele rezultate n urma bombelor lansate asupra ora elor
japoneze Hiroshima i Nagasaki. Niciun om din nicio ar nu poate fi sigur c nu a fost
victima unei contaminri radioactive. Un singur reactor nuclear poate polua radioactiv
jumtate din suprafaa globului", au precizat autorii, adug nd c accidentul de la
Cernobl a afectat ntreaga emisfer nordic.

Efectele Radiaiilor Asupra Corpului Uman

Diagnosticul este de obicei face pe baza unui istoric de expunere la radiatii
semnificative si concluziile clinice adecvate. Un numarul absolut de limfocite poate da o
estimare a expunerii la radiatiile nucleare.Sindromul clasic pentru intoxicatia acuta cu
radiatii nucleare este impartit in trei prezentari principale: hematopoietice, gastrointestinale si neurologice / vasculare.Aceste efecte pot sau nu pot fi precedate de un
prodrom (efect care survine la inceputul unei boli, in amumite afectiuni anunta aparitia
unei crize acute). Viteza de debut al efectelor este legata de expunerea la radiatiile
nucleare, cu cat dozele sunt mai mari rezulta intr-un termen mai scurt in debutul
simptomelor.Iradierea cu iod, cu exceptia cazurilor persoanelor direct expuse, cum ar fi

personalul centralelor nucleare la care au loc accidente, nu are efecte imediate vizibile
asupra sanatatii. Cel mai adesea insa, la persoanele iradiate, apar, chiar si dupa zeci de
ani, diverse forme de cancer.
Iradierea cu iod este cel mai periculos rezultat al scurgerilor radioactive.
Bombardamentele americane de la Hiroshima si de la Nagasaki si apoi diferitele
accidente nucleare civile au permis specialistilor sa evalueze efectele dozelor ridicate de
radiatii cu iod asupra corpului uman.Personalul centralelor nucleare unde survin
accidente este cel mai expus iradierii. Dozele in acest caz de accident sunt ridicate, iar
efectele se manifesta precoce, de la cateva ore de la expunere, pana la cateva luni. Totul
depinde de cantitatea, calculata in gray (Gy) de razii absorbita de catre organism.Efectele
incep sa se vada in jurul valorii de 0,3 Gy pentru expunerea partiala, explica Autoritatea
Franceza pentru securitate nucleara, dar pericloul intervine dupa valoarea de 0,5, iar
riscul de deces la 2 Gy absorbiti de organism.Specialistii numesc doza letala 50%
(DL50%) doza absorbita de intregul organism printr-o expunere globala, pentru care
probabilitatea de deces in 60 de zile dupa expunere este de 50%. Aceasta este egala cu
4,5Gy.Persoanele care absorb radiatiile emanate de catre accidentele nucleare din
atmosfera risca, pe termen lung, diferite forme de cancer sau mutatii genetice. Efectele nu
se vad atat de repede ca in cazul personalului expus direct, bolile intervenind chiar si
dupa zeci de ani de la iradiere.Expunerea poate fi externa, cel mai adesea intalnita in
cazul personalului de la centralelel nucleare si interna, care survine prin inhalarea
substantelor radiactive din atmosfera sau prin consumarea de alimente produse intr-un
mediu expus radiatiilor.Sindromul acut de iradiere este reprezentat printr-un ansamblu de
simptome potential mortale. La doze foarte mari, intre 20 si 50Gy, sistemul nervos este
afectat instantaneu, ceea ce duce la lipsa de coordonare a miscarilor, episoade de delir,
coma si convulsii care preced o moarte rapida (moarte survine in cateva ore de la
iradiere).Pentru dozele intre 1 si 20 Gy, sindromul se manifesta in trei etape. Prima are
loc in minutele sau orele care survin dupa iradiere si poae dura cateva zile. Se manifesta
prin tulburari digestive (diaree, greata, voma, anorexie) sau cutanate (roseata a
pielii).Apare apoi o faza de vindecare aparenta, care este cu atat mai scurta cu cat
iradierea a fost mai mare, dupa care survine faza acuta si potential mortala, o consecinta a
celulelor hematopoieticecare, in maduva osoasa, asigura producerea si reinoirea
diferitelor linii de celule sanguine. Simptomele sunt diferite, in functie de sistemese de
tesuturi cele mai afectate: digestive, respiratorii, sanguine, cerebrale. Se adauga o
oboseala generalizata, pierderea parului, sterilitate. Faza poate dura intre cateva luni si
cativa ani.Cele mai tragice cazuri de iradiere acuta au avut loc in cauzul detonarii
bombelor nucleare de la Hiroshima si Nagasaki, din 1945, cand, in tre luni de zile, au
mrit zeci de mii de persoane. Au urmat apoi accidente minore, care nu au mai afectat
populatia civila, Iugoslavia 1958, URSS 1960 si 1985, Statele Unite 1961, 1967,
1974, Belgia 1965 , Argentina 1983 si catastrofa de la Cernobil, cand 200 de
muncitori au suferit sindromul iradierii acute.In cazul unei iradieri masive nu exista un

tratament specific. Cel mult sunt facute tratamente simptomatice, care permit
regenerarea tesuturilor lezate si o grefa a celulor osoase. Victimele nu sunt tratate insa
doar de specialisti in hematologie, ci de echipe pluridisciplinare.Pe termen lung insa, nu
exista un tratament pentru iradiere. Cel mai adesea apar diferite afectiuni, cancer de
obicei, dar nu se poate demonstra ca sunt de origine radioactiva.
Simptomele expunerii la radiatii: In functie de intensitatea si durata radiatiei,
simptomele se pot instala mai rapid. Printre primele simptome ale iradiatii se numara
greata si ameteala. In urma unei expuneri mari, simptomele pot apare chiar si in 10
minute.Tot acum tensiunea arteriala scade. Aceste simptome sunt urmate de febra, diaree
si dureri de cap. Dupa aceasta prima etapa, persoana iradiata are o stare de slabiciune si
de oboseala, incepe sa ii cada parul, iar scaderea imunitatii este insotita de numeroase
infectii.Radiatiile provoaca insa si mutatii genetice, care duc la aparitia tumorilor si
cancerului. Cancerul poate aparea si in cateva decenii de la iradiere.
Valorile radiatiilor si impactul lor asupra organismului

2 milisiverti/an: nivel de radiatie normal, la care suntem expusi zilnic

100 milisiverti/an: nivelul de la care creste riscul de cancer

1000 milisiverti cumulati: aceasta doza cauzeaza forme fatale de cancer

1000 milisiverti intr-o singura doza: la aceasta doza scade numarul de leucocite si
apar si primele simptome ale iraditiei, precum greata

5000 milisiverti intr-o singura doza: decesul intervine intr-o luna de la expunerea
la radiatii

10.000 milisiverti intr-o singura doza: decesul intervine in 2 3 saptamani de la

expunerea la radiatii.

La cate radiatii suntem expusi anual: Majoritatea radiatiilor la care suntem expusi pe
durata unui an provin de la tomografii sau radiografii. De asemenea, radiatiile provin si
de la medicina nucleara care foloseste substante radioactive pentru diagnosticarea si
tratamentul anumitor afectiuni.O persoana este insa expusa si la radiatiile de la soare,
stele si sol. Cantitatea medie de radiatii la care este supusa o persoana anual este de 3000
de microsiverti.

Bibliografie

http://www.sciencehowstuffworks.com/radioactivity

O istorie radioactiv sau poveti vesele i triste din istoria radioactivitii,

21 februarie 2011, Cecilia Stroe, Descoper

Jocul cu radiatiile, 20 octombrie 2011, Revista Magazin

VIDEO : 24 de ani de la Cernobl: Catastrofa nuclear care a ucis aproape un

milion de oameni, 26 aprilie 2010, Iulia Rou, Adevrul - articol Historia

Cernobl - Povestea dezastrului din URSS, Mihaela Adriana Patrascu, Historia,

DOCUMENTAR: Accidentul nuclear de la Cernobl "pentru uz intern"

DOCUMENTAR: Cum a fost prezentat n Romnia accidentul nuclear de la

Cernobl

Cernobl - Povestea dezastrului din URSS | Historia

Dezastrul de la Cernobil, Marturii ale supravietuitorilor,Svetlana Aleksievici

,Ed.Corint , Bucuresti,2015.