Strategii didactice

Pentru a face o alegere informata asupra strategiilor de invatare, pentru a fi

pregatit pentru proiectarea lectiilor, profesorul trebuie sa stie:
_ ce metode de predare exista
_ care sunt punctele tari si punctele slabe ale acestor metode
_ ce scopuri deserveste fiecare dintre acestea
_ cum trebuie puse in aplicare
Alegerea activitatilor de invatare nu depinde in totalitate de scopurile propuse.
Este esential sa luam in considerare si elevii, mediul fizic precum sala de clasa,
echipamentul disponibil si climatul afectiv. In urma unui studiu asupra elevilor de 11-18
ani, cercetatorii au observat ca elevilor le place actiunea: sa discute in grup, sa produca
ceva, sa fie creativi. Este gresit sa cultivam una sau doua metode de predare si sa
ramanem fideli acestora. O varietate de metode, care sa sporeasca atentia si interesul
elevilor, ofera flexibilitate profesorului. Unul din scopurile invatarii este memorarea de
catre elevi a unor cunostinte. Activitatile cu cea mai buna rata de memorare sunt cele
care:
_ solicita celor care invata sa aplice in mod activ ceea ce au invatat, mai degraba decat
sa recepteze in mod pasiv;
_ solicita elevul sa-si formeze constructii mentale;
_ implica sarcini de lucru;
_ solicita elevul sa proceseze informatia cu mai multe parti ale creierului si sa se
foloseasca de mai multe simturi sau stiluri de invatare.
In pregatirea lectiei, profesorul trebuie sa tina cont de stilurile de invatare ale
elevului. Nu toti elevii invata in acelasi mod si sigur nu toti o fac precum profesorul. Este
firesc ca profesorul sa fie tentat sa predea dupa metode care i-au fost lui utile in
procesul de invatare, dar asta nu inseamna ca acestea sunt adaptate tuturor elevilor.
Doar o varietate de activitati asigura interventia asupra punctelor tari si preferintelor
fiecarui elev, cel putin din cand in cand. Cu cat modul de reprezentare a ideilor este mai
variat, cu atat vor intelege elevii mai bine conceptul predat. Este vorba despre
reprezentarea multipla a conceptului.
Stilurile de invatare ale elevilor se pot clasifica in diverse moduri, dar concluzia
specialistilor este ca fiecare elev poate invata in toate stilurile existente, si va invata cu
atat mai bine cu cat acestea sunt mai variate. Clasificarea se face dupa:
input-ul senzorial:
1. audio (unii elevi prefera explicatia verbala a profesorului, conversatia, etc);
2. vizual (diagrame, scheme, imagini video, etc);
3. kinestezic sau tactil (cand ideile sunt intalnite prin actiune si prin atingere);
stilul de procesare:
1. invatare cu emisfera stanga (verbal secvential sau serialist): prefera sa invete pas cu
pas, sunt organizati, ordonati, descompun totul in categorii si le analizeaza separat,
sunt buni la gandirea deductiva, cauza-efect.
2. invatare cu emisfera dreapta (vizual holistic): prefera sa vada intregul in context,
imaginea de ansamblu, sensul, relevanta si scopul a ceea ce invata, fac asemanari,
tipare si conexiuni cu ce au invatat anterior, sunt intuitivi, simt subiectul, inventeaza idei

creative si imaginative, prefera lucrul in grup. Predarea pentru emisfera stanga consta
in descompunerea subiectului in sub-unitati logice si predarea acestora pe rand. Pentru
emisfera dreapta predarea trebuie sa se focalizeze pe sens si pe imaginea de
ansamblu, sa evidentieze conexiunile si relatiile dintre concepte, printr-o buna
structurare a informatiei, facand-o usor accesibila pentru memoria de lunga durata.
mediul: elevii pot prefera luminozitati diferite, muzica de fundal, diferite locatii
speciale, etc.
tipul de personalitate: activi, reflexivi, teoreticieni, pragmatici.
1. Expunerea
Prelegerea - povestirea - explicatia
Expunerea reprezinta comunicarea de catre profesor a unor cunostinte noi,
sistematic, in forma unei prezentari orale inchegata si sustinuta. Ea poate lua trei forme:
prelegerea, povestirea si explicatia. Dintre acestea, in predarea matematicii se foloseste
mai ales explicatia.
Prelegerea consta in discursul profesorului in fata clasei si este una din cele mai
putin folosite metode in gimnaziu. Este o metoda centrata pe profesor.
Avantaje:
_ este o metoda convenabila pentru a transmite explicatii;
_ poate _ adaptata nivelului clasei;
_ poate _ inspiratoare;
_ necesita pregatire si resurse minime pentru profesorul cu experienta;
_ este o metoda rapida de a prezenta un material;
_ este o metoda de comunicare mai personala decat cele scrise.
Dezavantaje:
_ nu exista feedback daca intelegerea s-a petrecut sau nu;
_ nivelul de memorare este foarte scazut, deci necesita si o alta forma pentru
asigurarea intelegerii si memorarii informatiei;
_ profesorul merge in pas cu toata clasa deodata;
_ profesorii fara experienta au tendinta de a prezenta materialul prea repede;
_ poate fi plictisitoare;
_ nu exista implicare activa a elevului;
_ perioada de concentrare a elevilor este mai scurta fata de alte metode de invatare;
_ porneste de la presupozitia ca elevii sunt implicati;
_ elevilor nu li se da ocazia sa utilizeze ideile care li se predau.
Expunerea sub forma de povestire apare doar pentru prezentarea unor elemente
de istoria matematicii. Aceste incursiuni istorice sunt bine venite pentru marirea
motivatiei invatarii unor capitole (se pot prezenta intamplari amuzante care au dus la
descoperirea unor notiuni). E foarte important ca profesorul sa gandeasca expunerea
prin prisma cunostintelor elevilor si a mijloacelor acestora de gandire. Accentul se pune
pe modul de gandire, pe argumente, aratand insa si cum nu e bine sa se gandeasca.
O explicatie buna trebuie:
_ sa contina doar acele informatii care sa conduca la o descriere bine gandita, logica, a
lucrului explicat;
_ sa se bazeze exclusiv pe cunostinte pe care elevul le are deja;

_ sa fie adaptata grupului caruia i se adreseaza, chiar daca ar inseamna omiterea unor
detalii importante; acestea se pot adauga ulterior, dupa ce toata clasa a inteles
esentialul; deci profesorul sa simplifice materialul predat;
_ sa fie centrata pe niste expresii-cheie care pot fi scrise pe tabla, ori pot fi subliniate
prin pauze semnificative inainte si dupa rostirea lor;
_ sa fie construita pe un lant de rationamente logice, ce sunt explicate pe rand;
_ sa fie bine structurata;
_ sa contina reprezentari vizuale ale conceptelor expuse, diagrame, grafice;
_ sa sintetizeze in final conceptele explicate.
.
2 Conversatia
Metoda conversatiei consta in dialogul dintre profesor si elevi, in care profesorul
este un partener care nu doar intreaba dar si raspunde intrebarilor elevilor. Ea
determina o participare activa a elevilor. Este recomandabil a deprinde elevii sa
adreseze intrebari profesorului atunci cand nu inteleg ceva. Se obtine astfel un ritm de
munca in care sunt atrasi si elevii neatenti sau mai putin disciplinati.
Formele de conversatie pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
1. Dupa numarul de persoane carora li se adreseaza intrebarea:
(a) individuala (profesor si un elev);
(b) frontala (intrebarile se adreseaza intregii clase si raspunsurile vin de la diferiti elevi);
2. Dupa obiectivele urmarite:
(a) introductiva (pentru captarea atentiei si reactualizarea cunostintelor anterioare);
(b) in cadrul prezentarii materialului nou;
(c) pentru fixarea noilor cunostinte (cand materialul predat se discuta eventual sub o
alta formulare);
(d) pentru recapitulare;
(e) in procesul de evaluare a cunostintelor;
3. Dupa adresabilitatea intrebarrii:
(a) euristica (cand intrebarile se adreseaza rationamentului);
(b) catihetica (cand intrebarile se adreseaza memoriei).
Avantajele conversatiei (intrebarilor) ca metoda de predare:
_ expune logica disciplinei si asigura transmiterea ei, incurajand intelegerea si nu
memorarea mecanica;
_ asigura ca invatarea se bazeaza pe invatarea anterioara intr-o maniera
constructivista;
_ produce invatare transferabila;
_ ofera feed-back imediat daca invatarea s-a produs, atat profesorului cat si elevului;
_ este o activitate dinamica si interesanta pentru elevi;
_ ofera elevilor ocazia sa exerseze folosirea ideilor si vocabularului predat si dobandit
recent;
_ descopera ideile si presupunerile gresite, favorizand dezvatul;
_ este motivanta, dand elevilor sansa de a-si demonstra succesul in invatare;
_ ofera sansa profesorului de a diagnostica problema vreunui elev;
_ poate _ folosita pentru a disciplina un elev;
_ permite profesorului sa evalueze invatarea;

_ incurajeaza dezvoltarea capacitatilor de gandire de rang inalt.

Dezavantajele conversatiei:
_ este o metoda consumatoare de timp;
_ face di_cila implicarea tuturor elevilor dintr-un grup;
_ nu reprezinta o tehnica simpla.
4 Problematizarea si invatarea prin descoperire
Problematizarea este o metoda didactica ce consta in punerea in fata elevului a
unor dificultati create intentionat, prin depasirea carora, prin efort propriu, elevul invata
ceva nou. Este vorba mai precis de crearea unei situatii conflictuale in mintea elevului.
Situatiile- problema sunt de mai multe tipuri:
_ exista un dezacord intre cunostintele elevului si cerintele impuse de rezolvarea
problemei;
_ elevul trebuie sa aleaga dintr-un sistem de cunostinte (uneori incomplete) doar pe
acelea necesare rezolvarii situatiei-problema date;
_ elevul e nevoit sa integreze cunostintele pe care le-a selectat intr-un sistem si sa
constientizeze ca acesta este ineficient operational deci va trebui completat;
_ elevul trebuie sa aplice cunostinte asimilate anterior in conditii noi;
_ elevul observa ca solutia teoretica a problemei nu poate fi aplicata in practica.
Prin aplicarea metodei problematizarii, rezultatul este descoperirea solutiei de catre
elevi. Activitatea de descoperire este dirijata de profesor.
Exista trei modalitati de invatare prin descoperire:
1) descoperirea inductiva, cand elevii analizeaza o serie de cazuri particulare,
deducand de aici o regula generala care apoi ete demonstrata atunci cand cunostintele
elevilor o permit;
2) descoperirea deductiva, cand elevii descopera rezultate noi cu ajutorul
rationamentelor asupra cunostintelor anterioare, combinandu-le intre ele sau cu noi
informatii;
3) descoperirea prin analogie, consta in transpunerea unor relatii, algoritmi la contexte
diferite dar analoage intr-un mod bine precizat. Analogiile pot fi de continut sau de
rationament.

Bibliografie:
Geofi Petty, Profesorul azi, Metode moderne de predare, Ed. Atelier Didactic,
Bucuresti, 2007.