Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Comunitar Miha
Drept Comunitar Miha
ADMINISTRAIE PUBLIC
Coordonator tiinific
Lect.Univ.Dr. Sava Nicolaie
Student:
Mihaela-Minodora Lungaeur
AP III
Reia
2016
CUPRINS
INTRODUCERE .......................................................................................................
IZVOARELE DERIVATE ALE DREPTULUI COMUNITAR ...........................
1. Acte comunitare cu fora juridica obligatorie .....................................................
2. Acte comunitare fara fora juridica obligatorie ..................................................
3. Izvoarele complementare .......................................................................................
3.1. Actele interne ale instituiilor comunitare ........................................................
3.2. Actele sui generis .................................................................................................
4. Acordurile internaionale la care sunt parte Comunitile europene-izvoare
de drept comunitar ...................................................................................................
5. Izvoarele nescrise ....................................................................................................
5.1. Principiile generale ale dreptului comunitar ....................................................
5.2. Jurisprudena Curii Europene de la Luxemburg. Metoda de interpretare utilizata de
C.J.C.E. ....................................................................................................
CONCLUZII ...............................................................................................................
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................
INTRODUCERE
Dreptul comunitar reprezint o ordine juridica noua, autonoma fata de ordinea juridica
internaionala, si totodat integrata in sistemul juridic al statelor membre [1; p. 64].
Dreptul comunitar primar este considerat a fi format din cele trei tratate institutive si din
tratatele modificatoare, in timp ce prin dreptul comunitar derivat se neleg actele comunitare,
adoptate pe baza tratatelor comunitare. Intr-un sens larg insa, in dreptul comunitar pot fi ncadrate si
regulile nescrise aplicabile relaiilor comunitare, jurisprudena C.E.J. si principiile de drept comune
statelor membre.
La nceput, primele norme juridice de drept comunitar au luat natere ca urmare a voinei
suverane a statelor membre, care, prin intermediul unor tratate internaionale clasice, au acceptat sa
renune la o parte din suveranitatea lor si sa se supun deciziilor unor organe supranaionale.
Ulterior, aceste organe cu caracter suprastatal au creat la rndul lor norme de drept comunitar,
aplicabile la nivelul ntregului spaiu comunitar. Noile state care s-au alturat primelor sase au
semnat tratate internaionale clasice de aderare la o organizaie internaionala, din acel moment
intrnd in spaiul de aciune al dreptului comunitar derivat, al acquis-ului comunitar.
O alta clasificare a dreptului comunitar distinge intre dreptul comunitar instituional
normele juridice aplicabile organizrii si funcionarii instituiilor comunitare, si dreptul comunitar
material regulile aplicabile in anumite domenii, de exemplu libera circulaie a persoanelor,
concurenta comerciala, etc.
Dreptul comunitar, fiind, in mod direct (tratatele comunitare) sau indirect (actele comunitare)
o creaie a statelor membre, poate fi privit sub trei aspecte: este un drept supranaional, comunitar;
este un drept distinct de dreptul intern al statelor membre; in acelai timp el este un drept integrat in
dreptul intern al statelor membre, in ordinea juridica naionala.
Vznd aceste trasaturi, putem afirma ca dreptul comunitar este in acelai timp un drept
propriu fiecrui stat membru, dar si comun tuturor statelor membre.
Dreptul comunitar este aplicabil cu prioritate in ordinea juridica
naionala a statelor membre, in raport cu dreptul intern al acestora.
Prioritatea, supremaia sau superioritatea dreptului comunitar implica doua aspecte:
- prin legi (sau alte acte normative, evident) naionale posterioare nu pot fi modificate sau abrogate
dispoziii normative comunitare, orice astfel de lege fiind nula si inaplicabila;
- normele comunitare posterioare pot modifica sau face inaplicabile norme juridice naionale.
Administraia si judectorii naionali vor asigura corelarea necesara si vor lsa inaplicabile, daca este
cazul, normele interne contrare dreptului comunitar, fara a atepta intervenia legiuitorului naional
de abrogare a acestora [1; p. 98].
Deciziile se adopt de ctre Consiliu la propunerea Comisiei sau, n situaii mai rare, din
proprie iniiativ. Comisia poate, , anumite cazuri, s emit decizii fie din proprie iniiativ, fie prin
abilitare din partea Consiliului.
Directiva. Directiva comunitara continua sa apar ca avnd un obiect normativ
neidentificat. Directiva leag orice stat membru destinatar in ceea ce privete rezultatul de atins,
lsnd instanelor naionale competenta in ceea ce privete forma si mijloacele[2; p. 76].
In primul rnd, directiva este un act care leag, adic in act obligatoriu, la fel ca
regulamentul si decizia. In al doilea rnd, directiva, asemntor cu decizia individuala si spre
deosebire de regulament, nu este obligatorie dect pentru destinatarii pe care ii desemneaz.
Exista doua categorii de directive si anume: directiva de baza(este adoptata pe baza
Tratatelor), si directiva de execuie(pentru executarea celei dinti).
Directiva apare ca un instrument folosit la nivel comunitar in vederea armonizrii legislaiilor
naionale, de depire a diferenelor, a contradiciilor, de multe ori substaniale, dintre reglementrile
interne ale diverselor state membre ale U.E.
O directiva nu va fi niciodat aplicabila in mod direct in statele destinatare, deoarece ea va
avea ntotdeauna nevoie de masuri naionale de executare, de transpunere in dreptul intern, chiar si
in cazul directivelor cu un grad foarte mare de claritate, precizie si detaliere.
Supremaia directivelor in fata dreptului naional a fost confirmata prin deciziile Curii
Europene de Justiie, in sensul existentei unei obligaii pentru administraia si justiia statelor
membre de a interpreta legislaia naionala in conformitate cu dispoziiile directivelor, dup intrarea
lor in vigoare.
2. Acte comunitare fara fora juridica obligatorie
In afara actelor derivate cu caracter obligatoriu, exista o categorie de acte adoptate de ctre
instituiile sau organele comunitare care nu au caracter obligatoriu in sensul pe care l cunoatem in
cazul regulamentelor, deciziilor si directivelor; este vorba despre recomandare si aviz.
Recomandarea. Recomandrile si avizele nu au nici un efect constrngtor, cu excepia
recomandrilor C.E.C.O., care aveau acelai efect ca cel al directivelor. Obiectul recomandrilor este
acela de a invita destinatarii sa adopte o anumita conduita. Recomandarea reprezint, uneori, un
substitut pentru adoptarea unei directive, pornind de la premisa ncrederii in autodisciplina
destinatarilor si. In situaia in care luarea in considerare a recomandrii eueaz, acetia din urma
tiu ca va fi tradus coninutul recomandrii intr-un act constrngtor din punct de vedere juridic. In
alte cazuri, recomandarea vizeaz un cadru general de aciune.
Recomandrile, formulate de ctre Consiliu sau Comisie, sunt de cele mai multe ori invitaii
adresate statelor membre de a-si modifica legislaia naional i de a o adapta unui cadru general
propus. De cele mai multe ori, recomandrile preced acte cu caracter obligatoriu ale Comunitii
(regulament, directiv, decizie). Comisia are competena de a formula recomandri sau opinii n
domeniile prevzute n tratat, nu numai unde este prevzut expres acest lucru, ci i atunci cnd
consider necesar [3; p. 34].
Avizul. Acest act comunitar este folosit pentru a exprima un punct de vedere. In ceea ce
privete obligativitatea solicitrii sale de ctre instituiile comunitare, avizul poate fi obligatoriu sau
facultativ.
CONCLUZII
Prin izvoare ale dreptului comunitar nelegem forma juridica de transpunere a normelor
juridice , a regulilor ce guverneaz conduita subiecilor de drept ce participa la raporturile juridice
comunitare.
Regimul izvoarelor (enumerarea si ierarhia acestora) rezulta nu numai din Tratatele
institutive, ci si din practica instituiilor si a statelor membre, precum si din sistematizarea realizata
de chiar Curtea de justiie a Comunitarilor europene.
Nucleul central si cantitativ preponderent este reprezentat prin ceea ce poarta denumirea de
drept comunitar in sens restrns; este vorba despre Tratatele institutive, ca izvoare primare, precum
si de regulile coninute in actele luate de ctre instituiile comunitare pentru aplicarea acestor Tratate,
ca izvoare derivate.
Insa, in sens larga, dreptul comunitar reprezint totalitatea regulilor aplicabile in aceasta noua
ordine juridica. Astfel, se poate vorbi despre izvoare nescrise, precum principiile generale de drept
sau jurisprudena Curii ori izvoare care isi au originea in afara ordinii juridice comunitare, ca
dreptul izvort din relaiile externe ale Comunitarilor sau dreptul complementar aprut prin acte
convenionale ncheiate de ctre statele membre pentru aplicarea Tratatelor.
BIBLIOGRAFIE
. D.C. Drago Uniunea Europeana. Instituii .Mecanisme, Ediia 2, Editura All Beck, Bucureti,
2005
2. A.Fuerea Drept comunitar European. Partea general, Editura All Beck, Bucureti, 2003
3. Tudorel tefan Introducere n dreptul comunitar, Editura C.H.Beck, Bucureti, 2006